Simt frământarea lumii-poeme

29 Dec 2011 by admin, Comments Off on Simt frământarea lumii-poeme

De ce plâng poeţii ?

De ce plang poetii in noptile tarzii

Cand coplesiti de vremurile cernite

Trudesc tacuti prin lacrimi si cuvinte,

Bolnavi de tot ce vad si simt; dar darji.

 

Sunt tot mai tristi si ingandurati

Privind cum cei dragi se duc pe rand…

Il roaga smeriti pe Cel de sus, plangand

Sa aibe mila si iertare pentru cei plecati…

 

Doamne, atata jale pe pamant

Pierduti intr-un  haos grotesc

Cei mari ce cred ca stapanesc

Vor da socoata Stapanului ceresc.

 

Plansul un bold  de aur al sufletului”,

E mantie poetului tainic ce din iubire,

Traieste pentru ai sai, pentru mantuire,

Mereu in cautarea indurarii cerului.

 

Isi plang poetii mistuirea, iubind

Dintr-un templu nevazut de altii

Vegheati de ingeri si  Sfinti Parinti

Intariti in cuvant , de dor vibrand…

 

Astept cuvantul sa ma caute

 

 

Scriu din nou

Astept cuvantul sa ma caute

Sa-mi dea din nou speranta

Putina libertate…

Mi-e sufletul un nour

Ce singur simt ca fuge

Spre amintiri ce dor

Si nu am unde ma ascunde…

Imi plamadesc din stele

Un cerc de foc mistuitor

Pentru a putea patrunde

Cu amintirile ce mor.

 

Si dragostea de Neam

Ma tine-n orizont

Nu-mi da voie sa pasesc

Prin cercul meu de foc…

 

Simt framantarea lumii

 

Vin la izvoare

La fantani cantatoare

La acea apa vie

Aghiazma cea mare.

Si clopotul bisericii din deal

Ma duce la rascruci de drum…

Aplecata-n cumpana fantanii

Vad si simt framantarea lumii.

Si-mi vad ingerul plangand

Ingenunchiat in chip de prunc

Cu flori in mana, implorand.

Bunatatea Celui Sfant.

 

Si-mi ia lacrima-n tacere

O tine strans in pumnul sau…

Si-mi zic in gand:

O duce printre stele?

Sau trebuie sa plec si eu…

 

 

Muntele Sfant

 

Hoinara prin munti alesi

Pe ascunse poteci

Sfintite de izvoare

Din Apa cea Mare.

Ma simt privita

De chipuri nevazute

Ce au adus sfintenie

Tainicului munte.

Mireasma locului de ani

Se simte-n fiecare adiere

Parinti sfiosi

De vremuri,

Ingenunchiati,

De ruga impresurati

Ma privesc tacuti din rai…

Si-n framantarea cerului din mine

Privind spre crestele muntoase

Simt cum  pogoara incet

Puterea Imparateasca…

Muntele Sfant un sanctuar

A timpurilor dintotdeauna…

Perla Sfanta,

A Neamului Romanesc

Ne va binecuvanta glia…

 

Delir …

Delir rostogolit,

In stropi de gheata

Pe asfalt.

O vreme rea si hada,

Cu circari,

Cu iz de mucegai.

Euforici si bezmetici

Prin crasme-ntunecoase,

In hohote de ras

Cad peste mese

Orbecaind dupa gustari

Mai grase…

Umilita-i  lumea

Ce sta intr-un plans…

Razboiul dintre noi

Ne amaraste firea

Sunt semene ca-n curand

Poporul meu flamand

Prin rugaciune

Asteapta mantuirea…

Mariana Gurza

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii