LUMINI ŞI UMBRE – POEZII

10 Jan 2012 by m.gurza, Comments Off

Întâmpinare

O carte tristă, covârşită de reaua întocmire a lumii dar încercând a semăna iubire şi bunătate printre semeni propune Mariana Gurza, o poetă sensibilă, rănită de potopul dezamăgirilor şi acuzând acum,bântuită de teama de întuneric, gheara fricii.

Adunând gânduri rătăcite şi cuvinte foşnitoare, obosită de existenţă, ea ar dori ca lumea să se schimbe dar nu devine, din această pricină, un revoltat – anarhist. Răul adulmecă, speranţa pâlpâie şi depănând „o filă de poveste” poeta îngână un cântec plăpând, pribeag, izvorând din prea-plinul fiinţei sale, cercând a transporta spre cititor „lumina dăruită din iubiri”. Aflându-şi adăpost în cuibul familial ea priveşte acuzator lumea fără a elibera şuvoiul imprecaţiilor şi îşi revarsă tămăduitor afecţiunea. Acceptă, aşadar, deloc temătoare, povara care, dintotdeauna, apasă pe umerii Poeţilor şi suferă în numele tuturor; fie că e vorba de Bucovina înstrăinată, de cei grăbiţi, plecaţi „dincolo”, de dascălul de ieri care a provocat-o pe „aripi de vers” sau de răutăţile de azi, în asalt. Reazemul sufletesc îl găseşte mereu acasă. Motiv pentru care volumul de faţă ni se oferă ca un album de familie, uşor romanţios, departe de sentimentalismul clovnesc, exhibiţionist ori superbia zgomotoasă a celor poftitori de glorie (literară), iscând gesturi insurecţionale. Refugiindu-se în poezie, Mariana Gurza – acum stăpanită de teme obsesive – se divulgă fără rest.

                                                                                                Adrian Dinu RACHIERU

(Mariana Gurza – Lumini şi umbre, Timişoara, Editura „AUGUSTA”, 2001)

Nu-mi lua Doamne vazul….Recita George Balica

NU-MI LUA DOAMNE VĂZUL

 

Stau, îngenunchiată în faţa Ta, Doamne,

Şi te implor să-mi mai laşi lumina,

Să mă mai pot bucura de darurile tale,

Să mai pot gusta din sfânta taină.

Nu ştiu, Doamne, unde am greşit

Vălul care acum mă ameninţă,

Îl simt tot mai întunecos, cumplit,

Şi mă agăţ, de tot ce-n viaţă am iubit.

Nu-mi lua Doamne văzul !

Lasă-mă, să-mi mai încerc privirea,

Şi cu iubire, să-mi spăl ochii,

Cu dragoste să-mi alung durerea.

Ce tristă sunt, şi-nlăcrimată,

Când stau în faţa ta, îngenunchiată,

Şi te implor să-mi dai vederea,

Aşa cum ea a fost odată…

 

        LACRIMI SFINŢITE

                (Soţului meu Vasile)

 

Ce-ţi spun ochii mei,  iubitule,

Acum ,când sângerează,

Fără a mai putea plânge,

Cu lacrimi sfinţite,

Pe care ţi le dăruiam în noapte ?

Ce-ţi spun ochii mei, iubitule,

Când sufăr atât de mult,

Fără a avea putere să-ţi spun,

Că întunericul mă cuprinde

Şi teama mă copleşeşte ?

Tu vei rămâne irisul meu,

Prin tine voi vedea

lumina iubirii ;

Şi voi bâjbâii, sperând,

Că mă vei vrea,

Aşa cum sunt,

Plină de lacrimi,

Şi durere…

 

                   SUFERINŢĂ

 

De ce Doamne mi-ai dat durere

Când fiinţa-mi simt cum piere,

Când ura ce mă înconjoară

O simt flămândă ca o fiară.

De ce Doamne nu îi luminezi

Pe cei ce au alţi dumnezei,

Pe cei ce-ncearcă să distrugă

O lume plămădită prin a Ta rugă.

De ce durerea simt cum arde

Şi sufletul curat mi-l fierbe.

Nu mai am suflare şi-n tăcere,

Lacrima e apă curgătoare.

O punte de-aş face din cuvânt

M-aş strecura prin vânt

Şi-aş pătrunde printre nori

Să-mi aduc zâmbetul din zori.

Şi tot mă rog la Cel de sus

Să-mi facă sufletul supus

Să pot înfrânge răutatea

S-adun în juru-mi bunătatea.

Şi sper în fiecare clipă

Lumea să se schimbe

Să uit de plâns, să-mi uit durerea,

Să-mi capăt înapoi iertarea.

 

 

                     SPECTACOL

 

Ne învârtim în cercuri acrobatice,

Fiecare vrea să pară mai tenace,

Nu ştim nici când să ne oprim,

Dar spectaculos ne rostogolim.

Politica a devenit o poezie,

Rima este mai mult împerecheată

Versu-i plin de promisiuni şi nostalgie,

Ritmul e alert şi strofa deja globalizată…

 

 

                    DOAR EU…

 

 

Doar eu, în tăcere,

Veghez a mea durere;

Şi nu pot spune nimănui:

Sunt prietena cuvântului.

Doar eu, cu lacrima pe geană,

Sufăr, şi mi-e teamă.

Ce va fi, când voi pleca?

Şi de va fi să mor,

Voi merge pe pridvor,

Acolo, printre munţi,

Unde sunt ai mei moşi.

Şi voi sta în poala lor,

Legănată visător,

Şi voi cânta din nai,

Ca pe la noi pe plai.

Şi inul înflorit îmi va şopti,

Ce fac ai mei copii,

Ce face dragul meu iubit,

În nopţiile târzii…

                     BALADĂ PENTRU UN PRIETEN

Aş vrea să-ţi dăruiesc lumina,

Doina din dulcea Bucovină,

Râurile albe şi codrii visători,

Iubirile tăcute dintre nori.

Aş vrea să-ţi cânt balada veche,

Născută de-ai noştrii, în serile de veghe.

 

Dar ce mic e-al meu cuvânt,

În faţa muntelui cel sfânt,

Nimeni nu ştie ce dor cumplit,

Umblă prin lume, rătăcit…

 

Răcoarea ce o simţi te înfioară,

Aidoma florilor de primăvară,

Cugetul curat şi pătrunzător,

Hoinar, porneşte-n zbor.

Iar spre fraţii noştrii năpăstuiţi;

E tare greu, să fim ,din nou ,uniţi…

Rămâi doar printre noi acelaşi,

Urmaş de suflet a lui Ştefan…

15.09.2001

                     MI-E DOR DE DULCEA BUCOVINĂ

Privirea se caţără spre piscuri,

Mângâind înaltul în veşmânt.

Aş vrea să strig, să am putere,

Să-mi chem strămoşii în mormânt.

Mi-e dor de dulcea Bucovină,

De fraţii mei însinguraţi

Ce nu au nici o vină,

C-am fost de alţii alungaţi.

Speram, să primesc lumina

În ţara mea, binecuvântată

Dar m-am trezit străină,

Cu inima-mi sfărâmată.

Uităm să fim români.

Egoismul ne împresoară.

Sărmani bucovineni,

Rătăciţi prin ţară,

De ce simt că totul e povară?

 

M-APLEC

 

 

M-aplec

cu fruntea-mi

spre zidurile binecuvântate,

lăcaşuri bucovine,

lăcaşuri de amar,

m-aplec spre tine

Doamne,

cu ruga sfântă

pentru neam…

                        Suceviţa 1998

 

TATĂ, MI-E DOR DE TINE

 

Mi-e dor de tine tată, mi-e tare dor

şi Doamne, grea este despărţirea,

şi n-am ştiut că o să mori,

dorindu-te mereu, aievea.

 

Nu ştiu dacă am greşit vreodată

şi tare-aş vrea ca să mă ierţi,

să fiu cu inima-mpăcată

că te-odihneşti printre cei drepţi.

 


 

PLAI DE DOR

 

Frumoasă,

ai pătruns în sufletul meu,

ca o pasăre măiastră

Bucovină,

plai de doină,

plai de dor…

Sfânt şi binecuvântat

îţi este neamul,

neam nemuritor.

Frumoasă,

te-ai cuibărit în gând

ctitorindu-ţi

urmaşii

prin iubiri…                

 

NEAM STRĂBUN

 

Spre tine mă îndrept

cu braţe de flori

cu râs de fecioară

cu dor.

Spre tine m-aplec

cu palmele cuprinzându-te

iubindu-te în mine,

dorindu-te

neam străbun.

Spre tine păşesc

culegând în tihnă

mângâieri moldave,

luptând cu mine,

 zbătându-mă

 în lanţuri înroşite,                

neputincios…

 

DEZRĂDĂCINARE

 

Dezrădăcinată, umilită

m-am aruncat pe-al vieţii drum

doamne de mulţi am fost rănită

pentru-al meu neam străbun.

 

Nu am ştiut să mă aplec

decât în faţa crucii tale Doamne

şi tristă-am preferat să plec,

urmărită de canoane.

 

în versuri doar m-am regăsit

sperând la bine şi iertare,

zadarnic gând, neam sortit

trăind şi-acum în disperare.

 

UNDE EŞTI BUNICULE?

 

Unde eşti bunicule, uitat printre străini

aruncat într-un colţ de pământ,

ţi-o fi pus cineva o cruce,

fiind român,

sau te-au batjocorit

şi te-au făcut scrum?

Ridică-te din mormânt şi spune,

ce haină e haina în ţara-nstrăinată

strigă cât poţi să te-audă

Ardealul , Banatul,

ce moş bucovinean ar fi avut Regatul!

De ce te-au schingiuit, biet român

şi tălpile bătute ţi-au fost,

fără hrană, fără apa,

cu capu-n jos?

Ridică-te şi povesteşte-mi,

ce ţi-a făcut străinul

de ce ne-am îndepărtat din nou?

Ce-ţi spun sfinţii în adâncuri,

ce mai face Cernăuţiul?

 

 

 

SCOICA DE CRISTAL

                                   (Fiicei mele Ioana)

 

Unduioasă te cuprind

Te înfăşor în plete

Vreau să descopăr în tine

Alte taine,

Alte adâncuri.

O lacrimă

Aş vrea să o păstrez

Într-o scoică de cristal

Şi atunci când nu voi mai fi,

O voi ţine strâns

În pumnul meu

Până ne vom regăsi

Pe acelaşi mal…


 MĂ TOPESC CA O LUMANARE

 

Mă topesc ca o lumânare

În faţa lumii sfidătoare

Şi simt cum puterile mă lasă

Furându-mi ani de viaţă.

De ce m-oi fi născut, nu ştiu

De viaţa mea este tot chin

Şi plînsul cristalin se-nalţă

La o singură fereastră

Unde ştiu că Maica Sfântă

Lăcrimează şi m-ajută

De-o fi să plec,

Poate voi fi iertată…

 

                  

 

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 13963

Ultimele Comentarii