Pe urmele lui Zenon / On Zeno’s footsteps
MARIANA GURZA
*
PE URMELE LUI ZENON
On Zeno’s footsteps
Coperta: Eric Bi Chen
*
Copiilor mei,
Ioana – Valentina şi Vlad – Gabriel
*
PREFAŢĂ
“Mariana Gurza ne invită într-o călătorie în care recrează cu intensitate adâncurile şi înălţimile experienţei umane şi ne face să vedem cât de extraordinară este viaţa noastră de zi cu zi. Titlul antologiei ne sugerează că este vorba de o recreare a unui stil neconvenţional antic grecesc care ne încapsulează în mitul lui Zenon din Eleea (490 – 430 î.Hr.) şi într-o manieră originală, subtilă, profundă şi de modă veche, autoarea ne propune spre încântare o colecţie de trăiri şi transmutări lirice. Această colecţie are treizeci şi cinci de poezii alese. Poemele Marianei Gurza, strălucit artizanale sunt perceptive la peisajul natural şi întrebările fundamentale ale vieţii şi ale morţii. Acest volum oferă textul românesc, original şi omologul său în limba engleză pe pagini faţă în faţă. Traducerea lui George Anca surprinde cu ochi de şoim splendoarea originalului, transmite cu măiestrie frumuseţea poetică şi ritmul folosit, precum şi complexitatea adâncimilor limbii autoarei Mariana Gurza. O profundă poezie de iubire. . . senzuală, muzicală şi delicată.”
Ben Todica
*
Foreword
The title of anthology suggests that it is question of recreation of an ancient unconventional Greek style which encapsulates us into the myth of Zeno from Eleea (490 – 430 BC) and in original, subtle, profound and old fashioned manner, the author proposes to our delight a collection of lyrical feelings and transmutations. This collection has thirty five chosen poems. Brilliantly crafted, poems of Mariana Gurza are perceptive to natural landscape and fundamental questions of life and death. This volume offers Romanian original text and its homologue in English on opposite pages. Translation of George Anca surprises with hawk eye the splendor of original, transmits with mastery poetical beauty and used rhythm, as well as complexity of language depth of author Mariana Gurza. A profound love poetry… sensual, musical and delicate.
Ben Todica
*
Nota traducătorului
„Vrea să detoneze egoismul din jur” (Adrian Dinu Rachieru), „tăcerea nu-i va zăgăzui sufletul” (Eleonora Schipor), „versurile devin universul şi salvarea sa” (Nina Ceranu). Ne exceptând romanţioase declaraţii erotice, poemele Marianei Gurza (bucovineancă născută în Banat, mamă de copii), au mai mereu dimensiunile rugăciunii Tatăl Nostru. Traducătorul a ascultat, concomitent, şi cântece de Frank Sinatra, alegând abia câteva fulguraţii cvasi-mistice aşternute de-a lungul anilor şi publicate în volumele Paradox sentimental, Ed. Augusta, 1998; Gânduri nocturne, Ed. Augusta, 1999; Nevoia de a sfida tăcerea, Ed. Augusta, 2000, Lumini şi umbre, Ed.Augusta, 2001; Lacrima iubirii Ed. Artpress, 2003) . Ultimul strigăt Eubeea, 2006).
George Anca
*
Translator’s Note
„She wants to detonate the selfishness around” (Adrian Dinu Rachieru), „silence will not restrain her soul” (Eleonora Schipor), „lyrics become her universe and salvation” (Nina Ceranu). Not excepting romantic erotic statements, the poems of Marianei Gurza (with roots in Bucovina, born in Banat, mother of children), have almost always lengyh of Lord’s Prayer. Translator listened, concomitantly, also songs by Frank Sinatra, choosing only few quasi-mystical recalls written over the years and published in volumes: Paradox sentimental / Sentimental Paradox, Ed. Augusta, 1998; Gânduri nocturne / Night thoughts, Ed. Augusta, 1999; Nevoia de a sfida tacerea / Need to defy silence, Ed. Augusta, 2000, Lumini şi umbre / Lights and shadows, Ed.Augusta, 2001; Lacrima iubirii / Tears of love, Ed. Artpress, 2003, Ultimul strigăt / Last cry, Eubeea, 2006.
George Anca
*
MĂ UIT SPRE CER
Născându-mă din nou,
Iată-mă!
Am trecut prin furcile unui vis urât.
Neştiută de nimeni,
m-am împresurat în suferinţa-mi mută,
Dar acum, Doamne, mă desfăt
cu darul tău de viaţă nouă,
să pot râde, să pot plânge,
să pot lupta, să trăiesc,
precum în neclintirea lor stâncile.
I LOOK TO THE SKY
Born again,
Here I am!
I went through an ugly dream forks.
Unknown by anyone,
I encircled in my mute grief.
Yet now, o Lord, I am delighted
with your gift of new life,
for laughing, weeping,
fighting, living,
like rocks in their immobility.
CERUL PLÂNGE ÎN INIMA MEA
Am crezut că travestindu-mă
în lumină,
în disperare
am să-ţi adorm imaginaţia.
Am reuşit
să-mi zăresc îngerul
rătăcit de mine,
căutându-mă
în gestul meu
de umilinţă.
THE HEAVEN WEEPS IN MY HEART
I thought that disguising myself
as light,
as despair,
I would lull to sleep your imagination.
I succeeded
to glimmer my angel
lost from me,
searching for me
in my gesture
of humility.
SPUNE-MI CINE SUNT
Am crezut că ştii
cine sunt.
Eu mă credeam,
deopotrivă că sunt
şi umbră şi fiinţă.
Până când mi-am dat seama
că-n oglinda timpului
nu eram mai mult decât
un strigăt,
un hohot de râs,
o rochie albă,
o flacără de lumânare,
un ou roşu,
o bucăţică de prescură,
un ochi de lumină.
TELL ME WHO I AM
I thought you know
who I am.
I thought I was
equally
shadow and being.
Til I realized
that in time mirror
I was not more than
a cry,
a peal of laughter,
a white dress,
a candle flame,
a red egg,
a piece of wafer,
an eye of light.
ZBOR PRINTRE NORI
Se făcea că sunt pasăre-n zbor.
A câta din numărătoarea
lui Dumnezeu?
A câta întoarsă de vânt?
Pe mine ar trebui
să mă recunoască
după gânguritul meu sălbatic,
după cuiburile ascunse
în clepsidra
timpului vameş.
FLIGHT AMIDST CLOUDS
It came as if I was a bird in flight.
Which one in the God’s
counting?
Which one returned by wind?
I should be
recognized
after my wild prattle,
after nests hidden
in hourglass
of the time tax collector.
PLÂNG ÎN PRAG DE SEARĂ
(Fiicei mele Ioana)
în grădina sufletul meu
şi-a făcut cuib o pasăre cântătoare.
Are ceva de rugăciune,
de chemare,
în dialogul ei
cu iasomia,
cu vântul,
cu gândul…
Şi-a depus oul albastru
în orbita de aur fals,
şi cântul ei s-a limpezit
ca privirea mea
după prima ploaie de lacrimi.
I WEEP IN THE TRESHOLD OF NIGHT
(To my daughter Ioana)
In the garden of my soul
a singing bird made her nest.
It has something of prayer,
of call,
in her dialogue
with jasmine,
with wind,
with thought…
She laid her blue egg
in the false golden orbit,
and her song cleared
like my sight
after the first rain of tears.
ENIGMATIC E TOTUL
Vorbele se aşază straniu
între viaţă şi alt univers.
Abisul?! Fie cât mai departe!
Să citim despre el în cărţi!
Acum suntem aici, în tabloul
cu iarna albă,
mâine vom în cel cu verdele-verde.
Desigur vor înflori şi caişi,
se vor coace,
câmpiile vor rodi şi ele,
ca-n fiecare an.
Vom fi aici să le culegem.
Durerile, trecătoare,
şi ele vor rămâne singure.
ENIGMATIC IS ALL
The words sit strangely
between life and another world.
Abyss? Be it as far as possible!
To read about it in books!
Now we are here, in the picture
with white winter,
tomorrow we will be in green-green.
Of course apricot trees will as well bloom,
will ripen,
also the fields will bear fruit
as every year.
We will be here to collect them.
Even pains, transient,
will remain alone.
ÎNCĂPĂŢÂNARE
Nu privi înapoi,
n-ai ce vedea.
Sunt eu,
o umbră albastră
alunecând agale
pe alei deja nuntite.
Nu asculta,
e gândul meu
măcinat de-o dragoste verde.
Nu vei auzi niciodată
şoaptele mele
metamorfozate în boabe aurii.
Nu te uita în ochii mei:
vei vedea doar orbirea nopţii.
Aşa… eu mă voi pierde în labirinturi,
tânjind după îmbrăţişarea ta.
OBSTINACY
Do not look back,
nothing is to be seen.
It’s me,
a blue shadow
gliding slowly
on already wedded alleys.
Do not listen,
it is my thought
ground by a green love.
You will never hear
my whispers
metamorphosed in golden grain.
Do not look in my eyes:
you will see only the night blindness.
So… I’ll lose myself in labyrinths,
pining after your embrace.
MĂ UIMEŞTI, PRIETENE
cu dorinţa ta de a merge
pe urmele sfinţilor,
de a te întoarce spre tine însuţi.
Dar nu-mi vorbeşti
despre pelerinii împroşcaţi
cu noroi.
În lumea ta interioară
ai un răspuns,
aşa cum şi eu îl am
în zilele cernite
când totul pare
că-mi scapă printre degete.
YOU AMAZE ME, FRIEND
with your desire to walk
on traces of the saints
to return toward self.
But you don’t talk to me
about pilgrims splashed
with mud.
In your interior world
you have an answer,
as I also have it
in gloomy days
when everything seems
to slip out of my hands.
IMAGINEA INFINITULUI
Terminaseşi cartea „răzbelului”
aşa mi te-am întipărit în inima mea,
ca pe-o stea
sub lumina gândului tău
bun de pus pe rana copilului
ce-ai rămas.
Spune-mi ce-ai văzut
în altă viaţă ?
Ai reuşit să numeri stelele,
să te-mpodobeşti
cu nestemata dăruită ?
Sau ai rămas doar cu imaginea
infinitului?
PICTURE INFINITY
You had ended the book of “war”
thus I printed you in my heart,
like a star
under your thought light
good to cure wound of child
that you remained.
Tell me what have you seen
in other life?
Did you succeed to count the stars,
to adorn yourself
with presented gem?
Or did you kept only image
of the infinity?
CĂUTARE DE SINE
Memoria e mimoza pudica
Azi se deschide cu dăruire,
mâine e golită de sensuri.
La fiecare atingere
omul se strânge-n sine
căutându-se
în prima urmă din lutul
ţinut în palmă de Dumnezeu.
La picioarele lui,
îngenunchind umil,
pământescul.
SEARCH FOR SEALF
The memory is mimosa pudica
today it opens with abnegation,
tomorrow is emptied by senses.
At each touching
man hauls inside
searching for self
in the first trace on clay
kept in palm by God.
Kneeling conceited,
at his feet:
the earthling.
MĂ TEM PENTRU TINE, FIULE
Înainte de a fi tu,
fiule,
am fost eu,
a fost dorul,
luminos cântând în cuvinte,
luminos cântând în sufletul meu.
Şi ai venit,
ca un galop de verde crud…
De aceea, primăvara asta,
prinde-o, dragul meu, la rever
şi arat-o zilei de mâine,
când bărbaţii,
cu caii lor umblaţi,
vor veni la popasul
bărbaţilor.
I AM AFRAID FOR YOU, SON
Before being you,
son,
it was me,
it was the luminous
longing singing words,
luminously singing in my soul.
And you came,
like a gallop of green green…
Therefore, this spring,
pin it, my dear, to the lapel
and show it to the tomorrow,
when those
with traveled horses
will come to the halt
of men.
VREMURI CRUDE
Într-o seară
mama a uitat
afară sacul cu sare
dimineaţa era o mare sărată.
Tata şi-a lăsat coasa
pe marginea acestei mări
şi-a ruginit…
Primului copil născut
în seara aceea
i se argăsise pielea…
A fost primul semn
că era timpul să ne rugăm,
să oprim puţin vremea
şi s-o culcăm lângă noi
încălzind-o ca pe
pruncul părăsit.
GREEN TIMES
One evening
mother forgot
outside the sack with salt
the morning was a salt see.
Father left his scythe
on edge of this sea
and it rusted…
First child born
that evening
had his skin tanned…
It was the first sign
that time for pray arrived,
to stop for a while
and lay it near us
heating it like
the abandoned child.
SĂ O PORT EU ÎNSĂMI
Pentru actul doi
pe care acum îl scrii
îţi propun să devii
bobul de nisip
rămas pe talpa vremii.
Vei afla,
din unghiul acela,
ce înseamnă povara
pe care o port
eu însămi
în fiecare zi,
în fiecare anotimp…
TO WEAR IT MYSELF
For second act
now within writing
you intend to become
the grain of sand
remained on time sole
which I carry
myself
every day
every season.
POEZIE ÎN VERS ALB
Semn că poezia trăieşte
e versul alb
care a înşelat rima.
De aici începe poezia
de la fotografia asta
pe care ţi-am lăsat-o
la îndemână
cu câteva rânduri oblice
dintr-un manuscris
din care,
prieten drag,
ai rupt o filă,
ai ars-o într-o ţigară,
înainte de a te vindeca
de mine.
POEM IN WHITE VERSE
Sign that poetry lives
is the white verse
which cheated the rhyme.
From here the poetry starts
from this photograph
I left
at your hand
with some oblique lines
out of a manuscript
from which,
dear friend,
you torn a page,
you burnt it in a cigarette,
before getting cured
of me.
DOR
Spre lumea Lui
toate podurile au fost ridicate.
Trebuia să dau vamă
şi timpului,
şi icoanelor vindecătoare,
şi ultimului cal
ce rupsese zăbala.
Ultimul ban,
fierbinte din palma mea
a rămas
ca un cântec pe buze
când te surprinde
asemănarea perfectă
cu cel din vis.
LONGING
Toward His world
all bridges have been raised.
I had to give toll
also to the time,
to healing icons,
to last horse
which has broken the bit.
Hot in my hand,
the last penny
remained
like a song on lips
when one is surprised
by perfect likeness
with one from the dream
MĂ DOARE …
Trasvestiul din urmă al bunicului,
ca noi să nu-l recunoaştem,
a fost unul şi-n Făt Frumos.
Era la fel,
cu calul său năzdrăvan,
cu eternitatea faţă,
în spate cu vieţile anterioare,
cu alte travestiuri…
Intr-unul era aidoma un sfânt.
Bunica croşetase pentru el
o tichie de mărgăritar,
în alta un nimb strălucitor.
Poate că m-am întâlnit
cu el într-o poveste,
sau poate l-au văzut
pe vreun zid cu graffiti,
şi-am dorit să fie bunicul meu.
YOUR PAIN HURTS ME
To be not recognized by us,
grandfather’s latter disguise
was into Prince Charming.
He was the same,
with his wonder-horse,
eternity in front of him,
anterior lives backward,
other disguises.
In one he was like a saint.
Grandmother had crochet for him
a cap of pearls,
in other a bright halo.
Perhaps I met him
into a tale,
or I saw him
on some wall with graffiti,
and I wanted to be my grandfather.
SMERENIE
(Fiului meu Vlad)
Sunt ca o frunză înnourată
Căzută la picioarele tale Iisuse,
Doar rugăciuniile îmi dau putere
După atâta zbucium şi durere.
Mi-e drag copilul meu, azi iarăşi încercat
Şi nu-mi pot stăvili pornirea;
Din lacrimi un înger am îngemănat
Să-i fie lui alături mângâiere.
Nu ştiu dacă sfinţii mi-au auzit ruga,
Dar ştiu că dincolo de nouri
Privirea sfântă şi blajină
Veghează şi este printre noi.
HUMILITY
(To my son Vlad)
I’m like a cloudy leaf
Fallen to your feet, Jesus.
Only prayers still give me power
After so much struggle and sorrow.
My beloved child is tried again now
And I can not stop the start;
I made a twin angel out of my tears
To stay with him as stroking.
I do not know if saints heard my prayers,
But I know that beyond the clouds
the saint and gentle sight
Watches and is among us.
SPECTACOL
Ne învârtim în cercuri acrobatice,
Fiecare vrea să pară mai tenace,
Nu ştim nici când să ne oprim,
Dar spectaculos ne rostogolim.
Politica a devenit o poezie,
Rima este mai mult împerecheată
Versu-i plin de promisiuni şi nostalgie,
Ritmul e alert şi strofa deja globalizată…
SHOW
We wind in acrobatic circles,
Everyone wants to look more tenacious,
We know neither when to stop,
But we roll spectacularly.
Politics became a poem,
Rhyme is mostly paired,
Verse is full of promises and nostalgia,
Rhythm is alert and stanza already globalized.
TATĂ, MI-E DOR DE TINE
Mi-e dor de tine tată, mi-e tare dor
şi Doamne, grea este despărţirea,
şi n-am ştiut că o să mori,
dorindu-te mereu, aievea.
Nu ştiu dacă am greşit vreodată
şi tare-aş vrea ca să mă ierţi,
să fiu cu inima-mpăcată
că te-odihneşti printre cei drepţi.
DAD, I MISS YOU
I miss you, dad, so much I miss you,
and, God, hard is the split
and I didn’t know you’ll die
wishing you all the time alive.
I do not know if ever erred
and hardly want you forgive me
with reconciled heart I’d be
that you rest among the fair.
UNDE EŞTI BUNICULE
Unde eşti bunicule, uitat printre străini
aruncat într-un colţ de pământ,
ţi-o fi pus cineva o cruce,
fiind român,
sau te-au batjocorit
şi te-au făcut scrum?
Ridică-te din mormânt şi spune,
ce haină e haina în ţara-nstrăinată,
strigă cât poţi să te-audă
Ardealul , Banatul,
ce moş bucovinean ar fi avut Regatul!
De ce te-au schingiuit, biet român
şi tălpile bătute ţi-au fost,
fără hrană, fără apa.
cu capu-n jos?
Ridică-te şi povesteşte-mi,
ce ţi-a făcut străinul
de ce ne-am îndepărtat din nou?
Ce-ţi spun sfinţii în adâncuri,
ce mai face Cernăuţiul?
WHERE ARE YOU GRANDPA
Where are you grandpa, forgotten among strangers
thrown into a corner of ground,
did someone put to you a cross,
being Romanian,
or they have mocked you
and made you ash?
Stand up from the grave and say
what cloth is a cloth in the alienated country,
cry as to be heard by
Transylvania, Banat,
what Bucovina’s old the Kingdom would have got!
Why did they tortured you, poor Romanian,
and your soles were beaten,
without food, without water,
with head downward?
Stand up and tell me
what did the stranger to you,
why are we removed again?
What saints are telling you in the depths,
how Chernovtsi is doing?
ŞOMERUL SINGURATIC
E frig în casă, în trupu-i ger,
golit de vise şi speranţe,
pierdut
se plimbă un şomer
cu lacrimile îngheţate.
E greu să meargă mai departe,
când buzunarul îi lipseşte
urzeşte iar minciuni frumose
gândindu-se la ce-o să pună iar pe masă
copiilor neînţelegători.
Şi iar privind cerul rugător
cerşind din mila cea creştină
ar vrea un trai mai bun, un ban cinstit
nu să mai cerşească în bisericile pline.
Iar nu i-a venit şomajul,
vârsta nu-i permite să muncească,
căci vezi doamne,
dacă nu eşti tânăr
nu mai ai azi nici o şansă.
Din când în când un trecător
la fel de trist
îi pune un bănuţ în mână
Sărac şomer, umil începi să plângi
şi fugi speriat s-aprinzi o lumânare;
căci Doamne, bine-i printre sfinţi
când doar lor poţi să le spui ce doare!
LONE UNEMPLOYED
It’s cold in house, his body frost,
empty of dreams and hopes,
lost,
an unemployed walks
with frozen tears.
It’s hard to go farther,
when pocket is missing
he warps again beautiful lies
thinking to what will he put on the table
of unreasonable children.
And looking again beseechingly to sky,
begging the mercy the Christian,
he would want a better life, an honest penny,
to beg no more in full churches.
Again his grant didn’t arrive,
the age doesn’t permit him to work
for see, Lord,
if one isn’t young
do not have any chance left.
From time to time a passer by
as sad as him
put in his hand a penny.
You humble unemployed start to cry
and run scared to light a candle;
for Lord, how well it’s among saints
when only them one can say what it hurts.
SPERANŢA
Spre infinit m-aş duce
cu un cântec de dor păgân,
şi-n lacrimi tremurânde,
aş semăna iubiri;
m-aş prinde printre stele
cu mâinile de flori,
şi-aş îngenunchia o lume,
o lume plină de erori.
THE HOPE
I’d go to infinity
with a pagan song of longing,
and in trembling tears
I’d sow love;
I’d hung among stars
with hands of flowers
and I’d subdue a world,
a world full of errors.
INDIFERENŢĂ
Trecătorule,
priveşte în jurul tău
şi spune-mi ce vezi.
Cum arată ochii copiilor,
ai bătrânilor,
cât de elegante sunt mamele,
mamele noastre?
Ce simţi când vezi atâta tristeţe
ce simţi când vine un biet copil
şi-ţi cere un ban pentru un corn?
Mă întreb şi eu ce ne-a schimbat
de-am devenit atât de indiferenţi
faţă de cei pe care îi vedem zilnic
zgribuliţi şi tulburaţi
de mersul rapid al anotimpurilor.
INDIFFERENCE
Passer by,
look around you
and tell me what you see.
How look lin
ke the eyes of children,
of old people,
how much elegant are mothers,
our mothers?
What you feel seeing so much sadness,
what you feel when a poor child comes
and begs a penny for a roll?
I wonder what changed us
to become so indifferent
to those we see daily
shivering and distressed
by rapid going of the seasons.
MANIFEST PENTRU VIAŢĂ
(Fiicei mele Ioana)
Lăsaţi caii să zburde pe câmpiile-ntinse
Liberi în jocul nebunesc de altă dată,
Fără poveri şi fără lanţuri groase
Să simtă ce-i aceea viaţă.
Lăsaţi florile să crească unde e verde
Şi mugurii păstraţi înrouraţi de zori,
Să nască în soarele viselor crude,
În viaţa aceasta plină de erori.
Lăsaţi-mi gândul neîntinat
Dogorind în iubiri pierdute,
Lăsaţi-mi sufletul curat
Şi visele plăpânde…
MANIFESTO FOR LIFE
(To my daughter Ioana)
Let horses wander on the spread plains
Free in the crazy game of other days,
Without burdens and heavy chains
To feel how life is like.
Let flowers grow where it is green
And buds kept dewy up to dawn
to bear in the sun of green dreams
In this life full of errors.
Let my thought undefiled
scorching of love lost
Let my soul clean,
And dreams green…
INCONŞTIENŢĂ
Limita inconştienţei cine-o va găsi
acum când suntem la răscruce?
Cine va da răspuns pentru multe sărăcii
ce-mi zbuciumă neamul şi îl duce?
Suntem prea mici în marea bătălie,
pe care alţii o pornesc abrupt.
Ce se va-ntâmla cu-această glie
când azi dăm totul cu-mprumut?
Nu mai avem nimic bun,totu-i putregai?
Unii vând străinilor în disperare;
Noi rămânem cu bruma noastră de mălai,
plângând la mormântul lui Stefan cel Mare.
Oare nu ştim să preţuim pământul
ce ne-a fost dat din veacuri de strămoşi?
Ce trebă-avem noi cu străinul
şi cu alţi rechini scorţoşi?
UNCONSCIOUSNESS
Who will get limit of Unconsciousness
Now that we are at crossroads?
Who will answer for many poor
struggling and taking away my dear?
We are too little in the great fight,
that others do with abrupt start.
What will it happen with this land
When we are giving all at lend?
Nothing good left, everything rot?
Some desperately sell to unknown;
We stay with a smattering of corn
crying at Stephen the Great’s tomb.
Don’t we know land feathers
given in ages by forefathers?
Is for us better
with shakes together?
PARADOX SENTIMENTAL
Omul învaţă pentru a fi înţelept;
prostul cultivă legumele altora
fără a înţelege
care este rădăcina
şi pe unde curge seva.
Poetul scrie doar pentru a fi numit
un biet scrib
la curtea lumii.
Oamenii iubesc pentru că trebuie
să iubească…
Există o lege nescrisă
care ne obligă la iubire.
Dar cum iubirea a devenit o relaţie
dintre cerere şi ofertă,
nimeni nu este suficient de bogat
pentru a cumpăra iubirea…
SENTIMENTAL PARADOX
Man learns in order to be wise;
the stupid cultivates vegetables of others
without understanding
which is the root
and by where the sap flows.
Poet writes only to be called
a poor scribe
at world’s court.
People love for they have
to love…
There is an unwritten law
which obliges us to love.
But as love became a relation
between supply and demand,
nobody is sufficiently rich
to buy the love…
LIMBA NOASTRĂ
Limba noastră, ca petalele unui trandafir,
am găsit-o într-un colţ, aruncată
la garderoba unui teatru.
M-am înfiorat când am văzut-o;
ofilită,
călcată în picioare
de încâlţări murdare
dar cu etichete străine.
Limba noastră doineşte singură
şi suferă
sperând la o vitaminizare
pur Românească.
Limba noastră rămâne Sfântă
Deoarece,
acolo sus, în cer,
cineva
I-a dat binecuvântarea
încă de la facerea lumii.
OUR LANGUAGE
Our language, like petals of a rose,
I found it into a corner, thrown
At a theater wardrobe.
I shivered when I saw it;
Wilted,
Trampled
By dirty shoes
But with foreign labels.
Our language sings alone
And suffer
Hoping vitamins
Pure Romanian.
Our language remains saint
Because
Up there, in heaven,
Someone
Blessed it
Since the creation of the world.
OGLINDA DORULUI
Eu stau ascunsa pe un ţărm,
tu stai ascuns în înălţimi.
Între noi – un ocean –
Ne va despărţi întotdeauna.
Singură
caut urma paşilor rătăciţi;
înveşmântata-n valuri
privesc infinitul căutând…
Speranţa aleargă
pe un catarg însorit,
şi cântecul se odihneşte…
Din versuri am îndrăznit
să-mi fac harfă gândului
din lacrimi
oglindă dorului.
LONGING MIRROR
I stand on a hidden shore,
you stay hidden in heights.
Between us -an ocean
will always broke us up.
Alone
I search for lost steps trace;
Clothed in waves
I look to infinity searching…
Hope runs
on a sunny mast,
and the song rests…
From lyrics I dared
to make harp for my thought
from tears
longing mirror.
PE URMELE LUI ZENON
Am prins tristeţea-n mâini
şi-am înveşmântat-o-n lacrimi.
I-am dat bineţe surâsului
şi am închinat pelin
în cupe de nostalgie.
Mi-am prins dorul în plete
şi i-am dat culoare nopţii,
apoi,
am fugit…
Mă temeam.
Alergam înfrigurată
spre un sfeşnic pribeag
întocmai ca Zenon.
Ne-am surprins amândoi
în noapte întrebând…
ON ZENO’S FOOTSTEPS
I caught sadness in hands
and clothed it in tears.
I welcomed the smile
and I toasted wormwood wine
in cups of nostalgia.
I hung the longing in my locks
an gave color to the night,
then
I ran…
I was afraid.
I ran trembling
toward a vagrant candlestick
just like Zeno.
We surprised each other
wondering in the night
MELOMANUL
Un meloman
îşi scrie cu fâşii de lumină
gândurile,
semănând în linişte
mugurii credinţei.
Aşteaptă un răsărit,
un apus …
În jur cântec,
un cântec trist,
amar;
şi melomanul aşteaptă.
Aşteaptă să soarbă
dorul
din carafa cu vin roşu
şi să-şi purifice chipul
în oglinzi efemere.
MUSIC LOVER
A music lover
writes with light strips
his thoughts,
sowing quietly
faith buds.
Waits a sunrise,
a sunset…
Song around,
a sad,
bitter
song;
and music lover waits.
Waits to sip
longing
from carafe of red wine
and to purify his face
into ephemeral mirrors.
DOAR FEMEIE ?
Sufletul meu
nu se deosebeşte cu nimic
de sufletul tău.
Inima mea poate
să aibă irizări viorii,
în rest nu văd
de ce-mi sângerează picioarele
când tu aduci imenşi irişi
şi-i laşi prea departe de ziua
în care dragostea ar trebui să învie.
ONLY WOMAN?
My soul
doesn’t differ at all
from your soul.
My heart can have
violet blue iridescence,
otherwise I don’t see
why my feet bleed
when you bring huge irises
and leave them too far from the day
in which love should revive.
ERAM FRUMOASĂ
Eram frumoasă,
când te aşteptam.
Dar a trecut ceva vreme
de când noi doi
ne-am legănat
pe două curcubee,
după ce ploaia
mi-a spălat buzele
de sărutările tale.
Şi totuşi inima mea,
învelită în iubirea ta,
a păstrat
pecetea sacră
cu care tu m-ai
atins cu iubire,
acolo,
printre nouri,
printre culori
şi fulgere
irosite de iubiri…
I WAS BEAUTIFUL
I was beautiful
when waiting for you.
But it’s been a while
since we two
rocked
on two rainbows
after rain
washed my lips
of your kisses.
And yet my heart,
wrapped in your love,
has kept
the sacred seal
of your
loving touch,
there,
among clouds
colors,
lightnings
wasted by loves.
RAMURI TRISTE
Îmi bate în geam o ramură
ca o lacrimă pustiită,
nu-mi spune nimic,
doar tremură
şi-o văd tot mai ofilită.
Deschid geamul şi simt
răceala stropului de lume;
plâng şi eu,
nu pot să tac,
dar simt,
că n-am ce-i spune.
Norii s-au cuibărit la sân,
mi-e greu să-i încălzesc,
sunt reci,
şi simt că mi-e stăpân
doar Domnul cel ceresc.
SAD BRANCHES
A branch beats in my window
like a desolate tear,
it doesn’t say anything to me,
only trembles
and I see it more and more wilted.
I open the window and feel
the drop world coldness;
I cry too,
I can not shut,
but I feel
I have nothing to say.
Clouds have been nesting at my breast,
it’s hard to warm them up,
they are cold,
and I feel my master is
only God in heaven.
MARIANA GURZA/PE URMELE LUI ZENON/On Zeno’s footsteps/
Translation by George ANCA
Editura Timpolis, Timişoara, 2012
2.Bunicul – Recita actorul Florin Nan, versuri Mariana Gurza, cineast Ben Todica Australia
