Boris David: În ajun de Martie
O lume-ntreagă…
O lume-ntreagă te serbează
Tot ce-i bărbat se-nchină-n faţa ta
Copiii vor să-ţi stea în braţe
Şi toate astea doar din vina ta.
Tu eşti ca floarea de gingaşă
Tu ştii oricând să rabzi durerea grea
Tu ştii să mângâi doar cu-o şoaptă
Nenorocirea, fie cât de rea.
Ascunzi discret o mare forţă
Doar la nevoie tu faci uz de ea
Şi generos ne faci să credem
Că-i calitatea noastră cea mai grea.
Ne faci să învăţăm credinţa
Şi ierţi când uneori uităm de ea
Te-nhami să procreezi fiinţa
Când ştii că suferinţa este grea.
În ochii tăi se pierde marea –
Ce deseori ne cufundăm în ea!
Eşti tot ceea ce naşte versul
De dragoste, sau moarte, pentru-o stea…
7 mart.’81
Braşov
Martie
Martie e primăvara –
Nu-i Marte, zeu războinic –
Nu confundaţi ocara,
Cu-n anotimp destoinic!
Martie e învierea –
Nu-i Marte, zeul blestemat –
Nu confundaţi iubirea
Cu cel ce morţii, viaţă-a dat!
Martie e-a mea fiinţă –
Nu-i Marte încăpăţânat –
Nu confundaţi ştiinţa
Cu-n mijloc de dezintegrat!
Azi Martie se vrea în pace –
Nu-i timp de-un Marte-nzaliat –
De vrem, o ştim, o putem face:
Pe zeu, legendei, noi l-am dat!…
1 mart.’83
Bucureşti
Boris David
