Alexandru Macedonski – Psalmi moderni

26 Jun 2013 by m.gurza, Comments Off

I.  OH ! DOAMNE


Oh ! Doamne, rău m-ai urgisit,
Îm soarta mea m-am împietrit:
Rămân ca marmura de rece…
Să plâng, să sufăr, am uitat.
Am fost un cântec care trece,
Și sunt un cântec încetat:
Rămân ca marmura de rece…
Uscat e tot ce-a înflorit,
Entuziasmul a murit,
Și a mea inimă a înghețat…
Am fost un cântec care trece
Și sunt un cântec încetat.



II.   ȚĂRÂNĂ

Tărână – suntem toți țărână,
E de prisos orice trufie…
Ce-a fost, în veci are să fie…
Din noi nimic n-o să rămână.
Zadarnic falnice palate
Sunt în pământ rădăcinate:
Nici o pieire nu s-amână.
Despoți, cu frunți încoronate,
Poeți, cu harpe coronate,
Filozofi, oameni de știință,
Păgâni, vestiți prin necredință.
Nici o pieire nu s-amână…

Țărână, suntem toți țărână.

III.  IERTARE


Iertare ! Sunt ca orice om:
M-am îndoit de-a ta putere,
Am râs de sfintele mistere
Ce sunt în fiecare-atom…
Iertare ! Sunt ca orice om.
Sunt ticălosul peste care
Dacă se lasă o-ntristare
De toți se crede prigonit.
Dar Doamne, nu m-ai părăsit…

Sunt om ca orice om – iertare.


IV.    DUȘMANII

Dușmanii mei se înmulțesc
Și nedreptatea mă-nfășoară…
Abia mai pot să mai trăiesc
De cine n-am lăsat să moară,
Aleargă toți și mă-nnegresc.

Ah ! Viața nu este ușoară.

V.    ZBURAM

Zburam pe aripi strălucite…
Copilul cel de altădată
Nevinovat ca și o fată
Neveștejită de ispite,
E azi mocirla noroioasă
Cu adâncime-ntunecoasă
Și cu miasme otrăvite.

Sunt eu de vină sau nu sunt,
Oh ! Dumnezeule preasfânt,
Auzi-mi glasul pocăinței,
Refă-mă omul care-am fost
Sau dă-mi obștescul adăpost…

Zburam pe aripi strălucite.


VI.    ȘI-AU ZIS….

Și-au zis – e singur – e pierdut;
Asupra mea se năpustiră…
Onoarea mea o nimiciră,
Am sângerat, dar am tăcut.
Mă înjosiră, mă loviră,
Cu mici, cu mari, mă răstigniră;
Din inimă nu mi-au lăsat
Un singur colț nesfâșiat.
Frați, rude, toți mă dușmăniră,
Pe cât plângeam, pe-atât rânjiră,
O țară-ntreagă s-a-ntrecut
Să-mi dea venin – și l-am băut.

Dar, Doamne, nu te biruiră.


VII.  CÂT AM TRUDIT…

Cât am trudit, cât am muncit,
Și cum nimic n-am folosit,
În lume nu este răsplată,
Și omul bun nesocotit.
Pe fruntea mea n-am nici o pată -
Zadarnic ! – sunt un osândit,
În lume nu este răsplată.

Cât am trudit, cât am muncit.

VIII.     ERAM

Eram puternic împărat:
Prin sufletească poezie,
Prin tineețe, prin mândrie,
Prin chip de înger întrupat.
Mi se-mplinea orice dorință,
Era o lege-a mea voință;
Râdeam de orice dușmănie…
Prin sufletească poezie,
Domneam de soartă nencercat.

Eram puternic împărat.



IX      N-AM ÎN CERURI

N-am în ceruri nici o stea…
Soarta mea e soartă rea.
Am pierdut orice credință
Înecată-n suferință,
Am pierdut orice putere;
Nimicită de durere;
Însă viața nu-mi blestem
Și nici moartea nu mi-o chem;
Fără scop trăiesc în lume:
Nu mai sunt decât un nume,
Nu mai plâng, nici nu mai gem,
Iar coprins de griji amare,
Nu mai sunt decât răbdare…

N-am în ceruri nici o stea.


X     DOAMNE, TOATE…

Doamne, toate sunt prin tine;
Și averea, și puterea,
Fericirea, mângâierea;
Ce ne trebuie știi bne,
Dai cu dreaptă socotință
Mulțumiri și suferință:
Lui Iisus i-ai dat o cruce
Căci știai c-o poate duce;
Când dureri ne dai și nouă
Ne dai plânsul ca o rouă,
Când dai marilor putere,
Nu le dai nici o plăcere,
Când dai răilor cruzime,
Dai blândețe la victime.
Ești puterea înțeleaptă
Și justiția cea dreaptă:
Fă oricând ce vrei cu mine.

Doamne, toate sunt prin tine…


XI.    M-AM UITAT

M-am uitat la fericiți…
I-am văzut nemulțumiți:
E orice zădărnicie
Cei pe care-i vezi în slăvi
Adăpați sunt cu otrăvi;
Cei trăiți în sărăcie
Plâng pe-a lor nemernicie:
Cei mai mândri împărați
Sunt de chinuri zbuciumați:
E orice zădărnicie.
Vai, născut ești să trăiești
Nencetat să pătimești;
Fii frumos, fii sănătos,
Ești de-același vierme ros;
Traiul crud și ne-mpăcat
Te sfărâmă ne-ncetat
Să te soarbă are pripă.
Nu-ți dă pace de o clipă.
Bogăție, sărăcie,
E orice zădărnicie.
Sănătate, tinerețe,
Minte, suflet, frumusețe,
Tot ce-a fost, ce-are să fie,
E orice zădărnicie.
Fiți, trăiți, dar nu doriți…

M-am uitat la fericiți.

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 8911

Ultimele Comentarii