Friedrich Hölderlin: Cântec de soartă al lui Hyperion

26 Jun 2013 by m.gurza, Comments Off

Friedrich Hölderlin (n. 20 martie 1770 – d. 6 iunie 1843) a fost un poet german, unul din principalii reprezentanți ai romantismului în literatura europeană.

Opera sa are ca teme: elogierea patriei ca entitate spirituală, nostalgia vârstei de aur, tristețea însingurării individului, integrarea eului în armonia cosmică. De asemenea, a combinat teme de inspirație creștină și greco-romană. În lucrarea sa principala, romanul în versuri Hypérion (1797-99), idealizează Grecia antică.

         Hyperions Schicksalslied

 

Ihr wandelt droben im Licht
  Auf weichem Boden, selige Genien!
    Glänzende Götterlüfte
      Rühren Euch leicht,
        Wie die Finger der Künstlerin
          Heilige Saiten.

Schicksallos, wie der schlafende
  Säugling, atmen die Himmlischen;
    Keusch bewahrt
      in bescheidener Knospe,
        Blühet ewig
          Ihnen der Geist,
            Und die seligen Augen
              Blicken in stiller
                Ewiger Klarheit.

Doch uns ist gegeben,
  Auf keiner Stätte zu ruhn;
    Es schwinden, es fallen
      Die leidenden Menschen
        Blindlings von einer
          Stunde [zur] andern,
            Wie Wasser von Klippe
              Zu Klippe geworfen,
                 Jahrlang ins Ungewisse hinab.

Friedrich Hölderlin

 

 

        Cântec de soartă al lui Hyperion

 

 

Sus în lumină călcați

Pe sol blând, genii binecuvântate!

Din cer Dumnezeu

Vă pogoară lin,

Cu degete de artist,

Pe sfinte strune.

 

Fără soartă, ca somnul

Cereștilor, respiră pruncul;

Păstrându-se curat

În fașa săracă,

Pe totdeauna cast

Spiritul său.

Și ochii binecuvântați

privesc în liniște

eterna claritate.

 

Ci ne-a fost dat

neunde a ne odihni

scăzând, căzând

lume în suferință

orbind de la

o oră la alta

ca apa din stâncă

în stâncă prăbușindu-se,

în lungul anului necunoscut.

 

              Versiune de George Anca

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 8869

Ultimele Comentarii