Gabriela Mistral: Dos ángeles/Doi îngeri – Versiune de George Anca
Gabriela Mistral (n. 7 aprilie 1889, Vicuña, Chile – d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945.
Dos ángeles
No tengo sólo un ángel
Con ala estremecida:
Me mecen como al mar
Mecen las dos orillas
El ángel que da el gozo
Y el que da la agonía,
El de alas tremolantes
Y el de las alas fijas.
Yo sé, cuando amanece,
Cuál va a regirme el día,
Si el de color de llama
O el color de ceniza,
Y me les doy como alga
A la ola, contrita.
Sólo una vez volaron
Con las alas unidas:
El día del amor,
El de la Epifanía.
¡Se juntaron en una
Sus alas enemigas
Y anudaron el nudo
De la muerte y la vida!
Gabriela Mistral
Doi îngeri
Nu am un singur înger
Cu aripa strivită:
Mă leagănă cum spre mare
Se leagănă două râuri
Îngerul ce dă bucurie
Și cel ce dă agonie,
Unul cu aripi tremurând,
Celălalt cu aripi nemișcate.
Știu, când se luminează,
A cui îmi va fi ziua,
După culoarea flăcării
Ori culoarea cenușii,
Și mă dau ca alga
pe undă, mâhnită.
Doar o dată zburară
Cu aripile unite:
De ziua iubirii,
A Bobotezei.
Se îmbinară ca una
Aripile dușmane
Tăind nodul
Vieții și morții.
Versiune de George Anca
