Cornel C. Costea: DIN PULBEREA LUMINII
La sfârşitul lunii mai a.c., a apărut volumul de poezie şi interviuri “DIN PULBEREA LUMINII”, la editura “Armonii Culturale” din Adjud. Iată ce scrie, printre altele, în Cuvântul înainte, scriitoarea Georgeta Resteman: “Fără să răsfoieşti prea mult paginile volumului, însuşi titlul ales de autor te îmboldeşte să-i pătrunzi cu ochiul minţii şi-al sufletului, deopotrivă, conţinutul şi să parcurgi fiecare filă, culegând mărgăritare de vers primenite în lumina creaţiei lui Cornel C. Costea, cu drag de cuvânt şi nesaţ, aşezându-ţi-le-apoi în sipetul inimii şi sorbindu-le, pic cu pic, spre bucurie şi înălţare.”
Iar în finalul volumului, scriitoarea Mariana Gurza susţine că: Lirismul poeziei lui Cornel C. Costea se dezvoltă într-un perimetru filosofico-religios, ce ne trimite la probleme existenţiale, la meditaţia asupra raportului om-divinitate, idei ce ajung până la certitudini ce nu suportă contestaţii. Petre Ţuţea socotea că: „E foarte greu, când ai responsabilitatea a ceea ce faci, să te pui pe scris, fiindcă scrisul te definitivează, în sensul că te arată fără ieşire”. Cornel C. Costea își asumă această responsabilitate prin iubire.
[…]
,,De-a crede în „a fi” şi-„a dărui”,
În Poezie şi în Libertate.”
[…]
Se simte liber prin vers, dăruind iubiri necondiționate celor din jur, dintr-o grădină frumoasă a ,,florilor inimii”. În acea ,,liniște celestă”, oferă, celor dragi, bucăți de suflet. Dragostea pentru soția sa, bucuria nașterii lui Gabriel, gânduri închinate locurilor dragi, ni-l înfățișează cu o mantie de românism autentic. Haikul, eseurile, povestirile pentru copii sunt prezente în creaţia sa. Poetul Cornel C. Costea se detaşează de mulţimea poeţilor (ce abundă în peisajul literar, uneori steril), preferând poezia clasică, romantismul, mângâind cu tandreţe graiul românesc.
Cornel C. Costea
