Narcisa Irina Siminiuc: Poesis

17 Aug 2014 by m.gurza, Comments Off

La mulți ani, poetei Narcisa Irina Siminiuc!

  Eu…

 

Sunt ultimul vers
dintr-un poem
de dragoste
ce face nota
discordanta
cu tipatul
pescarusului
rastignit
pe o coapsa
dezgolita.
Sunt ultima
neliniste
pierduta
printre ramurile
unei salcii
cu albia raului
secata.

 

Radacini noi

 

Gandul ca adaptarea

era raul necesar,

ii garbovi si mai rau

umerii pistruiati.

Isi renegase fara regrete

vechile radacini

si acum se trezi

in fata pamantului sterp

pe unde parea

ca anotimpurile,

uitau sa mai treaca.

Punand zabrele

unui stol de amintiri,

se lasa incarcerata

de o liana pamantie

(prea  materna

pentru gustul ei)

ce parea dornica

sa-si doneze

a treia parte

din radacina .

 

Umbre

Noaptea, tolanita
aproape pagan
pe o tufa de azalee,
statea la povesti
cu a treisprezecea stea
din Calea Lactee,
lasandu-si umbrele,
(slujitoare fidele,
de-altfel)
sa joace feste
trecatorilor intarziati
si mai slabi de inger.

Aflata in antiteza,
umbra zilei,
isi pariaza reticenta,
pe un vis efemer
cu livreaua rupta.

 

Narcisa Irina Siminiuc

17 august 2014

Foto: Carmena Tudoran

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 18161

Ultimele Comentarii