George Anca: Apuduri

24 Oct 2014 by admin, Comments Off on George Anca: Apuduri

George Anca

APUDURI

apuduri

 

apuduri pensamente per

fractact bisogna commedia

batâr parascovenia spiră

 

exact violența leagănelor

reflectând neînfierea mai cui

a audia sfinți barosani

 

ne năvădit tortul de atunci

cu mama cântării precancer

bine mă faci amintirea ta

 

eu îți sunt tu nu îmi mai ești

abia te vădești borangicul

ce mă extrag din gogoașă

 

 

te hrănesc

 

te hrănesc cu frică

și cu anumite

taine dumnezeești

 

Doamne Iisuse Hristoase

fiule al lui Dumnezeu

miluiește-mă

 

începătoriile stăpâniile

lumina neapropiată

slava mai presus de fulger

 

am șaptezeci de ani

și cei mai mulți

i-am petrecut în ispite

 

în viață lucrul principal

este de a lua pe Dunezeu

ca punct de plecare

 

nu suntem cu grijă

la cele ce ni se întâmplă

robirea în timpul rugăciunii

 

râd de liniștea voastră

cei ce nu pot

să se liniștească

 

monahii din India

i-au scris lui

Ioan Carpatiul

 

avva Filimon se ischisese

într-o peșteră alături de

lavra romeilor

 

stând într-un loc

să nu te miști de acolo

până la apolis

 

locuind în mai multe pustiuri

în liniștea cea mai deplină

am făcut și făgăduințele lepădării

 

n-am îngăduit

gândului meu

să iasă din chilie

 

 

Nil

 

Nil cu Marcu în asceză

tradusă de Stăniloae

în ecou

 

să fie anatema

cel ce nu anatemizează

pe Origene

 

intră într-o casă de desfrâu

să scape de la pieire

o femeie pierdută

 

primește înstrăinarea

desfăcându-te de împrejurările

din țara ta

 

spirit separat de el însuși

conștiință inconștientă

gândire pietrificată

 

ce ne scriind

că nu cu ce

frunzișuri Basedow

 

nescrisul scuturărilor

corvoada pontatorilor

Turturo al tutorilor

 

ra ma ma nimenea

nu scriam Sita Ram

pria Priam ne amne-samne

 

ce fără rost ost

os ros oză chenoză

baremi pare-mi parimii

 

te vor asculta

nu te vor asculta

se va ierta vouă

 

biciul calului

boldul asinului

fălcile în zăbale

 

în porunci

arătatrea

dragostei

 

în ceasul morții

căutăm casa

batem la ușă

 

piatra

noaptea

ziua

 

cele spuse la plural

arată fiecăruia

cele ale sale

 

îi răpește trofeele

îi taie nădejdea

cum i-ar tăia capul

 

virtuțile obișnuiesc

să se nască din durere

și din ocări

 

 

Nil nevorbirii

 

Nil nevorbirii

de bine de rău

nici în dodii

 

zorzon

zor

plasmodiind

 

nerăsun

de-a doua

amintire

 

pretenția ateului

să i se probeze

existența

 

mincinos

în cumpănă

de a face nedreptate

 

patimile

de ocară

sunt 12

 

să nu asculți

de inima ta înainte

de dezrădăcinarea relelor

 

joacă pe scenă

mască străină

nume de gol

 

voința de

a limita

a-l imita

 

cea mai de pe urmă

neasemănare

chipului dintâi

 

răstigniți lumii

am încetat

a fi oameni

 

făcând teatru

din adevărul

de odinioară

 

 

Poetului

 

Poetului Gh. Anca

aleasă prețuire

D. Stăniloae

 

nu vei avea nour

să-ți facă umbră

în timpul rugăciunii

 

nu vor sta câinii

când stăruiești

în convorbirea cu Dumnezeu

 

stă de vorbă cu el

de-a pururi

cum ar sta cu un tată

 

ești încă un mirean

înfrumusețând

cortul pe din afară

 

Dumnezeu își este absența

cum seceta își este apa

dumneata îți ești

 

vița smochinul măslinul

n-au primit să stăpânească

peste copacii pădurii

 

mărăcinele copacilor

asupra oamenilor

blestem din parabolă

 

liniștindu-se în pustie

arătându-i-se dracii

prinzându-l în rogojină

 

153

o figură de triunghi

și de șaseunghi

 

 

pustiu

 

pustiu mă scriu

erratum

umplând chenoza

 

ne cununăm spovedanie

pe strada Cernica

la Cernica și îngropat

 

furând nesfințeniei

toiul îndumnezeirii

măciucă sumedră

 

nu te întrista

nu te lăsa întristat

de pricină tristă

 

oasele

bărbatului trist

se usucă

 

nepăsarea țese

veșmântul norului

peste suflet

 

ai tăi au pierit în adânc

ți-a fost rânduit

să vii la Ancyra

 

se ascund în vicleșug

și răpesc sufletul

ca pe o vrabie

 

răsuflarea

până la cea

din urmă suflare

 

 

sufletul

 

sufletul cer

trupul pământ

iubind ce-i înrudit cu sine

 

sufeletul acoperit

de lepra voluptății

nu simte frica

 

înmuindu-se

sufletul

prin înrâurirea temerii

 

dilatarea timpului

pentru a face

să iasă eternul

 

împăcați cu sine

nu suntem ai noștri

suntem asemenea

 

negura turburării

vicleșugurile pescărești

mintea contemplativă

 

ar săvârși vreo ucidere

o va privi foarte liniștit

nu se va rușina

 

zămislește îndoială

înțeles întinat

folosind sfântul nume

 

vărsând untdelemn

în marea turburată

furtuna biruită

 

rare amintiri

în transcrierea laurilor

cui ne mai vine rândul

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii