Ovidiu Vasile: Sărutul înflorit
<<Când întâlnim poetul în forme surprinzătoare și inedite, rămânem fascinați de calea proprie, pe care și-o construiește spre înfloritul sărut în care vrea să pătrundă „și-n raiul său, între pâmânt şi apă, mărturisindu-se“ cu har într-o poezie purificată și eliberată, o poezie „a binelui din bine, proaspătă ca roua pe frunze primăvara“ – iubirea iubire, cu care s-ar contopi, îndurând veșnicii, „tăcând într-un chip în murmur descântec de tainice noime și-al dorului dor tânguit…“, înscriind imagini de o sinceritate care îi oferă poeziei reușita.
A-l citi pe Ovidiu Vasile înseamnă să părăsești aleea îngustă a lumii, pentru a te trezi în „IUBIRIA“, dăruindu-i fiecare vers cu generozitate, reîntregind-o din „jumătăți de sfere“, visând mereu „să evadeze din trupuri ca văile din matcă, să-nchidem apoi ochii, privirile să tacă, iar gura ta să aibă acelaşi gust de miere. Să ne trăim iubirea murind câte o clipă, din moartea ca o viaţă care se poate da, în timp ce nu mai bate a timpului aripă, iar celălalt să moară trăind în clipa ta“, în ritmul inimii „ca lanul grâului când i se naște spicul“ – simbolul abundenței și al bogăției – un dar al cerului, având origine divină aceste poeme, cu valori estetice, atingând „munți de piatră, iar steaua lui cerându-i lumii voie să răsară“.
Un „Sărut înflorit“ matur, sensibil, scris cu har, un cântec împărtășit, smuls din miezul vieții, din miezul iubirii, întru revărsare umană, influențat de propriile trăiri și experiențe – „rațiuni pure, urme de răsărit, realități ascunse, jocurile foamei, glasul tăcerii în preajma îngerului, precum magii după stea dalbe flori în calea ta“.
Iar eu, în preajma prietenilor, dar mai ales alături de mentorul distins al Artei conversației, omul minunat care susține și promovează tinerii din toate colțurile țării, cu exemplară modestie și distincție, un Maestru spiritual, spre binele nostru superior, Doamna Ileana Vulpescu.>>
,,Eu aş numi poezia lui Ovidiu Vasile baie de lirism. I-aş fi spus volumului simplu: Iubire, fiind el o expresie a universalităţii acestei văpăi care-l înfrumuseţează nu doar pe om, ci toate făpturile pămînteşti. Darul suprem făcut de Dumnezeu fiinţelor sale. E limpede că poetul ignoră toate módele, convins că poezia e un fluviu fără sfîrşit, ducînd în apele sale chintesenţa frumosului din suflete. Nu poţi să nu remarci vigoarea sentimentului, legănat de ritm, pudoarea exprimării, prin cele mai sugestive şi mai potrivite cuvinte, alese de un bun cunoscător al limbii române, care-ţi solicită şi mintea şi sufletul. “Şi-n raiul tău, între pămînt şi apă,/ Mărturisindu-te voi recunoaşte,- Voi implora să-mi sape-n cer o groapă,/ La tine să cobor pentru-a renaşte. ” Asemenea poezie te-nvăluie, te desprinde din cercul nostru “strimt”, îţi mîngîie sufletul cu fineţea şi cu simplitatea, simplitate aleasă a exprimării. Am acceptat ca licenţă poetică unele dezacorduri din cauza ritmului. Cititorul sper să-nţeleagă legătura cu Eminescu.
Cum nu sînt critic literar, care va avea de spus mult mai mult şi mai competent decît părerea unui simplu iubitor de poezie, eu pot spune doar că Sărutul înflorit al lui Ovidiu Vasile mi-a dăruit ceasuri de linişte şi de-ncîntare, aş zice – de suflet uşor, pentru care-i mulţumesc. La fel îi mulţumesc pentru delicata dedicaţie pe care mi-o închină.”
Ileana Vulpescu
Scânteiere
Iubeşte-te femeie precum scânteia stinsă
A focului văpaie din dreapta Maicii-Sfinte
Şi dă-i minunea lumii cea de Cuvânt aprinsă
Într-un cuvânt de taină dincolo de cuvinte
Apropie-te umbră o clipă de lumină
Măreşte-te ca Sara topită-n veselie
Şi pleoapele închise le-apune pe retină
În calea mântuirii şi-n viaţă prin vecie
Zbate-ţi femeie-înger aripile de floare
Ca fluture al zilei în noaptea de mătase
Aruncă-n flăcări dorul ce-n inimă te doare
Şi strânge-mă Curată în braţele frumoase
Iubeşte şi exprimă-ţi imploziile minţii
În dragoste curată urmează legea firii
Pe calea ce-o urmează în rugăciune sfinţii
Eliberează-ţi Eva din lanţul amintirii
Iubeşte-te regină a robilor iubirii
Sublimă întrupare de dumnezei şi draci
Şi tulbură-te-n voie de voia împlinirii
Fii însăţi tu femeie prin tot ceea ce faci
Ovidiu Vasile – Cluj-Napoca, 5 dec. 2014
