Anna-Nora Rotaru: La hotar de timp
MOTTO:
“Dar ce ştiu azi mai bine decat atunci cand credeam, invartind limbile ceasului deşteptător, că timpul poate fi dat inapoi? Poate, doar că mecanismul iluziilor se strică şi el, ca orice mecanism.” Octavian Paler
LA HOTAR DE TIMP
E ceasul târziu
Și-mi este pustiu,
N-am vreo voință,
Pentru căință,
Că nu-s de vină,
Doar stau în surdină,
Cu mâinile-n poală,
În noaptea de smoală,
Așteptându-ți un semn,
O voce-un îndemn,
Ca tu săracul,
Să-mi aduci leacul!
Timpul ne trece,
Minutarul petrece
Și râde de noi,
Cu hohote-n șuvoi,
Că suntem mici,
Ca niște pitici,
Că n-avem voință
Și nici putință,
Să rupem lanțuri,
Din noi în șanțuri,
Zdrobind pecetea
Și timpului setea!
Mi-s gândurile pustii,
Te-aștept să-mi vii,
În prag de seară,
Speranța nu-mi moară,
Cât s-am putere,
Dorință de-a-ți cere,
Să-mi vii lângă mine,
În brațe cu tine,
Sorbind nectarul,
Înainte ca HARUL,
Să ne-azvârle-n poteci,
De pe unde să-mi pleci!
E miez de noapte,
În jur frânte șoapte,
Îmi este frică,
Când luna pică,
Din negre oglinde,
Cu voci muginde,
Umbre ne-or prinde
Și ne-or desprinde,
Așa că din lege,
Să ne dezlege,
Azvârliti departe
Să n-avem parte,
Cu timpu-mpreună,
Să-mpletim cunună!
Anna-Nora Rotaru
