Franko Sicra: Mi-aduc aminte…
Mi-aduc aminte…
Mi-aduc aminte de clipa-n care ,
Pe malul mării rătăceam pustiu,
Şi-mi deschideam sufletul la soare,
Sau cu marea vorbeam…nu ştiu.
Priveam prin paginile-aducerilor aminte,
Cătam prin ele, greşeli ce-am făptuit,
Şi încercam să înţeleg cu ce n-am fost cuminte,
De Dumnezeu asa crunt m-a pedepsit.
Mă-ntreb şi-acum , o drag Părinte,
Mă-ntreb…greşeli ştiu c-am avut ,
Dar totuși eu te rog, te rog fierbinte,
Îndură-Te de mine, vezi ca sunt căzut.
Mai ia-mi o Tată din povara vieţii,
Mai ia-mi din greul ce m-apasă crunt,
Mai dă-mi te rog,mireasma dimineţii,
Sunt doar un suflet Tată, chiar de sunt mărunt.
Mai lasă-mă să sorb nectarul fericirii,
Să mă îmbăt de soare , de amurg , de vânt,
Să simt din nou, starea nemuririi,
Să-mi aflu locul, aicea pe pamânt .
Apoi…Doamne sfânt,de vrerea-ţi este,
Trimite-mă în largul infinit,
Mă fă un bob de vânt , o umbră sus pe creste,
Sau ţărână fă-mă…căci de-acolo sunt venit.
Sau fă-mă Doamne…pildă pentru alţii,
Greşeli să nu mai facă nimeni pe pământ,
Să nu mai simtă nimenea vibrații,
A sufletului care plânge-n vânt.
Acum mă-nchin…şi plec Părinte Sfinte,
În ceaţa nopţii am să mă retrag,
Şi cineva poate-şi aduce-aminte,
De mine ca de-un suflet…drag.
Franko Sicra
Ravenna
