Dorina STOICA: Când nu Te iubeam
CÂND NU TE IUBEAM
când nu Te iubeam
iubeam o floare
cândva am iubit
un copac
apoi o mulţime
de păsări
poposite în sufletul meu
la geam şi-au făcut cuiburi
a venit o furtună din senin
au căzut cu pui cu tot
ca o pasăre am suferit
ce i-a păsat naturii
ea nu are nici măcar
un copil din flori
când nu Te iubeam
iubeam o rază de soare
intrată
pe geamul îngust
din biserica veche
parcă eram o gâzâ
în braţele ei
aşa de strălucitoare era
că-mi venea
să mă fac Lumină.
când nu Te iubeam
iubeam strazile oraşului
cu pietre rotunde
grele ca sânii albi
cât luna
si florile din grădina
cu cireşe coapte
pe care as fi vrut să le fur
aşa de poftă îmi era
când nu Te iubeam
iubirea părea indiferentă
dar mă pândea
lasa ca într-o zi te prind
sa vad unde ai sa-ti ascunzi
inima.
Când nu Te iubeam Doamne
lut şi ţărână eram
Dorina Stoica
