Camelia Cristea: Poeme
Am vrut
Am vrut să fiu un vultur călător,
Pe aripi de cuvânt să port lumina
Să iau din floare, mir izbăvitor…
Și să alung din grâul bun, neghina!
Am vrut să cânt cu îngerii în cor
Și să învăț cu-n rost psaltirea,
Cu pașii frumuseții să măsor
Pământul tot!… Să-mi schimb și firea!
Am vrut să înfloresc într-o mușcată
Să fiu iertată de umbra fără rost,
O salcie mai plânge vinovată,
Oglinda lacului îi sade adăpost…
Am vrut să fiu în via cea bogată,
Iar roadele celor sărmani să împart
Cu mine să mă împac ca prima dată
Și neputința toată să o ard…
Am vrut să împlinesc doar cele bune,
Rostirea mea să fie cu folos…
Să las un semn frumos în lume,
În vers să scriu și cerul luminos!
Să trecem
Prea mulți farisei se-arată smeriți
Calcă pe fapte trec zdrențuiți
Au candela stinsă făr’ untdelemn,
O toaca mai bate smerită în lemn…
În templu ne vând chiar pe Hristos
Și banii aceștia nu-s de folos,
Iuda nu știe a cere iertare,
Doar streangul alege ca alinare…
Tremură frunza, dar și pământul,
Când groapa-i deschisă și intră Cuvântul,
Lacrima vremii e plină de sânge
Pământul și cerul deschis încă plânge!
Dar piatra înlături de îngeri e dată
Iar viața e toată mult mai curată!
Iisus se ridică în cerul lumină
Păcatul să moară! Doar Om fără vină!
Osana răsună în strana Învierii,
De veghe stau îngeri ca templierii,
Mironosițe femei sunt purtate
Pe brațe de arhangheli înaripate…
Flacăra vie trece prin noi
Ne curăță trupul de boli și nevoi,
Apostolii duc vestea Învierii în lume
Să trecem prin viață cu faptele bune!
Camelia Cristea
18 aprilie 2015
