Jianu Liviu-Florian: Poezia României
Poezia României
Pentru profesorii batrani
Sunt toate bancile inchise.
Ce garantii ofera ei?
Agresați de plebei?
Cu-ai lor copii, plecati, ahei,
In Iliade, Odisei,
Sa arda Troia lor, de vise?
Cine ramane langa ei?
Cate-un proscris, satul de scrise.
Cate o floare de doi lei.
Si-o biblioteca-n care vrei
Ce ai trait, din nou, sa bei,
Ca sa renasti cetati invinse.
Si ar preda chiar si acum,
Cand cere bani, un ultim drum.
Dar n-are cine sa plateasca
O tinerete romaneasca
Sa nu mai traga foc si fum,
Pe front, nebun langa nebun,
Ci doar sa-nvete sa iubeasca.
Pentru profesorii batrani
Nu-s banci de stat, nici dezvoltare.
Sa mai predea o intamplare.
Cum au facut minunea mare
Din gat, si creta de pe maini.
Din ratiuni mestesugare.
De-a da la toti romanii, paini,
Cat sa nu stie cat te doare
Cand n-ai sa dai la fiecare
Cand rup din tine, mari de caini –
Si tu – predai – la lumanare.
Pentru profesorii batrani
Nu mai sunt locuri – de sedere –
Stau drepti si rabda – in tacere:
Batai de joc, pentru avere.
Revendicari pentru putere.
Prostii cerand reinviere.
In timp ce lantul vietii piere:
Copiii-n jug la alti stapani.
Nepotii lor, ajung sa zbiere.
Si limba lor de roi , e fiere
Ce li se numara, pe paini.
Pentru profesorii batrani
Nu mai e timp – nu e rentabil
Sa fii pe lume, si amabil.
Sa-nveti pe tineri cum sa faca
Din joaca, viata – si nu joaca,
Si mai ales, ales noroc,
Bataia tuturor de joc…
Pentru profesorii batrani
Mai e atata bucurie:
Sarac e cel ce nu ii are.
Dar mai sarac cel ce nu stie
Ca prea modesti, si prea cuminti
De cum nu si-au iesit din minti,
Ei doar compun. Nu poezie.
Ci Romania – vesnic – vie.
Jianu Liviu-Florian
23-24 aprilie 2015
