Mugurel Pușcaș: Liceală
LICEALĂ
Ce simplă e sala…. Pupitrul, tabloul…
Sub roţile timpului sunt simplu şi eu…
Profesorul scrie pe tablă subiectul,
Eu?… Ronţăi seminţe în spatele său.
Cândva am ucis o emblemă în mine,
Cândva am făcut dintr-un zece un mit…
În bănci, eram toţi, şi la rău şi la bine,
Construind risipirea unui timp fericit.
Aspri, tineri, frumoşi şi mai limpezi ca cerul,
În ziua a şaptea umblam nicăieri,
În toamnă prăjeam pe la colţuri castane,
Iar luni?… Ne gândeam doar la ziua de ieri.
Ce aspru e timpul… O clipă-l cuprinde!…
La o cană cu vin am uitat să venim –
De o cană cu ceai a trecut poate timpul,
Din stacana de aur amintiri mai sorbim.
Colegă cu tâmpla lipită de şoapte…
Garoafe în vară, albi bulgări în ierni,
Scrisori de amor, melodrame în noapte,
Din două codiţe trecutul îl cerni.
Castane fierbinţi încă vând negustorii,
La colţuri de stradă, la colţuri de mai…
Un abur-uitare ascunde trecutul,
Copilul-idee cu părul bălai.
Iubesc cald un timp ce mi-a dat nemurire,
O pasăre albă am fost, nepătat,
Departe de drame, de ura din oameni,
Aproape de vise, de cer, de un sfat.
Iubesc cald o eră ce-i ruptă din mine,
Cu tineri lunatici şi nopţi de mister…
Lumina din anii trecuţi înspre bine,
La o cană cu vin, pentru o cană cu ger.
Acum?… Am trecut înspre toamnă eu însumi,
În soba aprinsă se ard amintiri,
Mii de clipe-şi trăiesc bucuria trecută,
Răvăşindu-ne mintea în mii de sclipiri.
Ce simplă e sala, pupitrul, tabloul…
Mi-e dor de profesor, timp vechi, ideal,
În bănci iarăşi toţi, la rău şi la bine…
Savurând melancolici, abur vechi, liceal.
Mugurel Puşcaş
Liga Scriitorilor din România
(vol. “ Rug de stele “)
