Harry Ross: Versuri
Fata din rouă
Abia se crăpă de ziuă
Încă somnoros, privesc afară;
O fată goală se plimba-n faţa mea.
Ba şi dansa
Nu se poate. Îmi zic, asta a fugit din rai ori din infern. Ies.
O privesc, nu se împotrivește, doar, mă priveşte
Parcă ne cunoşteam de undeva
Uit de mine şi caut un veşmânt să o acopăr, să nu răcească
Ea stă şi nu spune o vorbă
Nimic de îmbrăcat în jur, numai roua pe fiecare fir de iarbă.
Culeg cu delicateţe mărgele de apă şi
le aşez pe ea până o acopăr cu totul
Nu mai este goală
E o fata din rouă
O nălucă?
Dracu să mă ia şi să mă ducă
Am construit din rouă
O fecioară
Dar unde-i? Nu ştiu. Acum era
și nu mai e. Dar odată reapare.O iau de mână
şi dansăm împreună.
O clipă- două și iar se duce fata din rouă.
S-a topit în razele dimineţii,
O primăvară divină,
Regina frumuseţii
Unde-i bine ?
Cu fața albă și sleit de puteri
Urc pe scara de mătase a Domnului ceresc.
Drumul e lung și greu, dar ce pot să fac eu
Trebuie să ajung acolo viu sau mort
Căci asta este idealul ce
În mine port
Decât să zac în fundul unei gropi
Cu sicriul închis
De o mie de ori mai bine sus în Paradis
Bogați și săraci
Nici o îndoială, suntem bogați
În lumină, în cultură,
În dragoste de natură și țară
Suntem bogați în oameni luminați
Savanți cu renume și frați adevărați
Suntem săraci în prieteni
În vecini înțelepți, în zile de pace
Socotim pe degete fiecare clipă când arma tace
Fiecare pas spre o eră aurită
Așteptăm mereu vești de bine
Căderea zidului de dușmănie
Trăim în acest amestec de bine și rău,
cu ochii îndreptați spre Dumnezeu
Un om de rând
Da, sunt un om de rând
Dar și unul ales dintr-n popor ales
Am trecut prin valea morții
Scăpând din a infernului porții
Apoi rămas singur și neajutorat m-am cățărat
pe-ale vieții stânci și am scăpat nevătămat
Mai departe scriind carte după carte,
cariera pe care am urcat
N-am prea făcut bani
Nici fani
Dar prieteni, da, din privire, din iubire, din înfrățire
Acum, la bătrânețe, ce mi-a rămas?
O familie onorabilă,
o pensie modestă.
O recunoștință
pentru cei care m-au prețuit și m-au primit la sânul lor
Din dragoste
Totul pe această planetă
bulversată de catastrofe,
se peticește,
în chip paradoxal, din dragoste:
naşterea copiilor, prefacerea oraşelor,
explozia tehnicii înalte,
unirea trupurilor arzânde de amor,
crizele de tot soiul, migraţia, inflația
epidemia şi multe alte mizerii,
totul, are la bază iubirea.
Nimic nu facem din ură sau disperare,
iubim cu patimă şi binele şi răul.
Oare nu este prea multă dragoste
pe acest pământ?
HARRY ROSS
Israel
