Emilia Ţuţuianu – Poeme

26 May 2016 by m.gurza, Comments Off

Fotografia de profil a Emiliei Ţuţuianu

VISUL MEU

Tu cauţi aur,
Eu caut armonie –
La fel de năprasnic, căutăm
Amândoi.

Visul, fără să-mi răspundă acum,
Se-ascunde sub perna nopţii,
Şi-l legăn, pe şoptite, l-adun –
Să-l dărui mai târziu vieţii.

Tu cauţi aur,
Eu caut armonie!
Năprasnici suntem,
Amândoi.

DESTIN

Păşesc, privind tot înainte,
Prin frunzele ce cad foşnind-
Crâmpei de vise ostenite,
Tresar sub pasu-mi obosit

Zadarnic ochii mei mai cată,
Prin vechiul Aladin ochean –
O razã limpede, curatã,
Pe care-o vreau…dar n-o mai am!

Stingher tu treci pe lângă mine,
Şi ierni aduci şi vânturi reci…
Oh !…te cunosc atât de bine,
Destin al meu, la cine pleci?

SECVENŢE

De câte ori ninge cu flori de măr,
simt că trăiesc miracolul devenirii…
Le iau în palme, le sărut
dar ele se metamorfozează
În lacrimi, ce cad una câte una…
pentru a îmbrăţişa pământul
cu flacăra Iubirii…

EL

În tolba inimii, ascund
zâmbetul lui.
În caseta anilor adun boabe
de smarald şi imagini.
Apoi, avântându-mă din iarba deasă
a pământului,
Mă furişez în noaptea albastră,
alergând bezmetic spre ceruri.
Caut fericirea ce s-a destrămat
sub pleoapele îngreunate de lacrimi-
Caut parfumul mâinilor sale
pocal revărsat din beţia inimii-
Şi simt, cum din trup cresc,
aripi lungi de mătase
Şi sufletul îmi transformă trăirile în rouă

SALCIA

Pletoasă, gânditoare , cu pleoapele închise
Şi vântul dezmerdându-i faldurile grele,
Pe malul solitar al unui râu rămase,
O salcie pletoasă, sub cerul plin de stele.

Era sublim sub lună, când briza ne cuprinse,
Cu braţele ei grele de frunze şi-nfloriri…
Ne-nfioră tainic de amintiri apuse,
Şi-n oglinda apei se-apleacă murmurând:
Tu la izvor, Eu la vărsare
ne legănăm cu vise şi iubiri,
.. cuprinşi de neuitare!

ZEFIRUL

Zefirul mi-aduse pe aripă,
Un gând de iubire stingher –
Timid, el se arată o clipă
În blânda lumină, pe cer.
Şi, vântul se plimbă prin păru-mi…
M-atinge cu pasu-i uşor,
Mă-ntreabă:
„-Cui vrei să te dărui,
Cu-atâta iubire şi dor ?”
Ş-atunci, murmure sfinte, curate –
Buzele-mi calde-ţi şopteau
Regretul, că nu eşti aproape,
Spunându-ţi mereu …că te vreau!

INIMA MEA

În inima mea,
sălăşluieşte un petic de cer
şi un pumn de pământ…
Pentru a-mi proteja inima,
de buruieni omeneşti,
Desţelenesc pământul cu eclata carului mic,
pentru a afla în adâncuri Misterele Eleusine,
Ce le ascund apoi fericită,
în al meu petic de cer.

ACCEPTARE

În intervale de ani
tipicul Vis se repetă,
şi-ntr-o lume paralelă,
cu umerii plecaţi păşesc
potrivindu-mi paşii
cu tăcerea din regresul cuvintelor…

Un vânt pribeag mă poartă
peste pământul verde,
zămislitor de viaţă
şi-n mâini cuprind înfiorată
izvoarele cu apă cristalină
în care mă privesc ca-ntr-oglindă…
Aştept şi Tac,
Plâng şi Zâmbesc
…Trăiesc!

RODIA

Ah, rodie… rodie
cu fructe dulci, fructe amare,
Gustul tău e iubirea
cu sâmburii întunecaţi,
Ce-mi gonesc pe orbită trăirea,
în paşi de Lumină şi Umbre purtaţi.

PESCĂRUŞUL

Cu aripile evantai,
În adieri de lună clară,
Deasupra apei înspumate,
Un singur pescăruş, mai zboară.
E freamăt de închipuiri,
Şi doruri nemărturisite,
În zborul lui spre împliniri,
De vise, gânduri tăinuite.

Se-nalţă iute din durere
Zburând mai sus, tot mai uşor,
Sorbind a cerului putere
Şi aripi…pentru noul zbor.

PETALE DE TRANDAFIRI

Într-o dimineaţă de septembrie trecut,
Când ramuri grele, podoaba-şi scutura,
Cu rozalbe petale grădina s–a umplut
Şi-n foşnet de frunze, lin toamna cânta.

Se-mbată pământul şi-ncet cerul clipeşte,
Privind la trandafirii ce tremură uşor
Sub ploi, sub vânt şi ceţuri, ei luptă nebuneşte,
Ca alţi boboci de floare să simtă un fior.

Cu argintate frunze, le-ngreunează ceaţa..
Şi înşelând durerea şi aşteptarea lungă,
Gândesc: ce vis frumos le-ar fi viaţa,
Când bruma grea nu poate să-i atingă.

DURERI

Perfida urmă a Durerii..
ca o regină tronează,
peste pâcla roasă
din piscul Puterii.
Doar surâsul fugar,
născut din amar,
l-ascunde sub pleoape,
să-i fie aproape.

NOAPTEA

Mai vine o noapte –
şi afară plouă.
Des şi mărunt,
din empireul de plumb.

Nesfârşită singurătate
mereu ne-ntâlnim,
În noaptea cenuşie,
mereu ne iubim.

Cutreier în noapte,
pe drumuri pierdute,
Stropi blânzi s-adună, în şoapte
cu vise şi doruri tăcute.

STIHIA ÎNVINSĂ

Du-te, du-te noapte…
zorii să se-arate.
În drumul spre cer,
leapădă-ţi, eu vreau,
haina-ntunecată.
Şi-n val de lumină,
soarele să vină.
Du-te, du-te …te înalţă,
din adâncul pământului
din tristeţea gândului.
Şi, vino… iubeşte,
La soare zâmbeşte!

PIOŞENIE

Motto: Ieşi-va duhul lor şi
se vor întoarce în pământ.
În ziua aceea vor pieri
toate gândurile lor.
(Ps.145,4)
Mă-ndrept spre casa bunicilor,
Dar ea mă primeşte pustie şi goală.
Mă-ntorc spre căminul părinţilor
ca o pasăre care,
după ce şi-a luat zborul,
îşi caută cuibul plin de
penele ce i-au căzut din aripi.
Mă-ntorc la fiinţa iubită,
cu sufletul plin de dragoste,
să-i spun c-a fost cu mine mereu!
Mă-ntorc, spre tot ce-a fost
tristeţe şi bucurie…
şi

Vreau să retrăiesc totul…
pentru că timpul devine un hoţ
al vârstelor şi fuge…fuge…fuge
şi

Atunci, mă voi întoarce către
pământul care mi-a dat fiinţa…
„din pământ eşti
şi în pământ vei merge!”

CHEMAREA MĂRULUI

Creanga îmi este prea
încărcată de flori.
Vreau să le dăruiesc,
să simt fiori.
Să-mi salte trupu-mi prea lemnos,
în faţa visului frumos
Acelor ce cuprinşi de dor,
cu şoapte dulci îşi spun ce vor…
Să se-mplinească-n viaţa lor.
Şi-atunci îi chem:
„Veniţi cu toţi la umbra mea –
Parfum de măr şi flori de nea,
Sfinţi-va gândul, dragostea,
Şi taina ce se-ascunde-n ea!”

TRADIŢIE

Cerul e un covor plin de stele
Unele surâd, altele sclipesc sau zâmbesc
Vorbind oamenilor despre marea taină a lumii,
dar

Ei nu ştiu ce-nseamnă mişcarea
unei stele pe bolta cerească,
Ei nu ştiu dacă stelele mor câte puţin
sau deodată
dar
Ei ştiu că sufletul este stea
Care, atunci când va cădea,
Se stinge-ncet …şi el şi ea

Emilia Ţuţuianu

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 13963

Ultimele Comentarii