Anatol Covali: Poeme

6 Jun 2016 by admin, Comments Off on Anatol Covali: Poeme

Noapte de vis

 

Ce noapte de vis! Sevã violetã
îţi susurã-n trup şi te înfioarã.
Miraj risipit întruna repetã:
Eşti tânăr iară!

 

Profunzimi de dor se umplu cu-arpegii.
Ciopleşti pe mister litere sonore.
Stelele le-auzi descifrând solfegii
din aurore.

 

Ţi-ai scos şi-ai zvârlit ruginita-armurã.
Vechile tristeţi le-ai gonit din minte
şi simţi cã din nou orişice nervurã
este fierbinte.

 

Un imn pãtimaş iese din tumulturi
şi codrii-n afund îl freamãtã-n plete.
Din inima ta ţâşnesc mii de vulturi
zburând în cete.

 

Cui sã mulţumeşti pentru noaptea sfântã
care ca un crin inima-îţi îmbatã?
Parcã-ntinerit sufletul tãu cântã
ca niciodatã.

 

Cu orice riscuri

 

În interior te-ai simţit afarã,
aveai cerul plin de stele ciudate
şi urcai spre el pe-o şubredă scarã
cu mâini legate.

 

Nu aveai prezent. Doar trecutul straniu
ce îţi biciuia gândurile-n tropot
când sufletul tãu scutura un craniu
zicând cã-i clopot.

 

Ai fi vrut sã porţi aripi pe-ai tãi umeri,
ai fi vrut sã ai în inimã aştri,
ai fi vrut sã poţi ca anii sã-i numeri
doar ca pilaştrii.

 

Sã nu-ncepi sã plângi, sã nu ai regrete.
Chiar dacã ţi-e greu urcã-te pe piscuri.
Fii baremi o zi mãcar un erete,
cu orice riscuri.

 

Ia un curcubeu şi ţi-l fã eşarfã,
din raze de-argint împleteşte strune
iar sufletul tãu preschimbat în harfã
lasã-l sã sune.

 

Culmea disperării

 

Să nu regreţi ,măicuţo, că te-ai dus
şi n-ai mai apucat aceste zile,
când vieţile sărace şi umile
ni le batjocoresc cei ce sunt sus.

 

M-ai fi-ntrebat: Copile, te-ai supus
fără să simţi în tine crunte sile?
M-ai fi certat: De ce suporţi copile
să fii de ei în acest hal adus?

 

Şi eu, de griji şi de dureri răpus,
în faţa întrebărilor subtile
aş fi tăcut fiindcă răspunsuri nu-s.

 

Ce să răspund când toate-mi sunt ostile,
când îi tot rabd pe cei ce ne-au distrus
şi ne batjocoresc din camarile ?….

 

Rugă pentru venirea viteazului

 

Trezeşte, Doamne, ţara să vadă cine-o minte
şi-o duce la ruină cu gând de răzbunare.
De ajutor şi sprijin, acum, nevoie are.
Îndură-Te de dânsa şi n-o lăsa, Părinte!

 

E-atât de derutată, că nu ştie ce-o doare.
Iar dac-ar şti nu poate s-o spună în cuvinte,
că lacrima durerii atât e de fierbinte
încât arde-orice ţipăt ce-ar vrea din piept să zboare.

 

Arată-i, Doamne, calea ce duce spre lumină.
Prea mult a stat în beznă şi a orbit aproape.
Opreşte-i pe cei care o duc către ruină

 

neîncetând din plânsu-i cu sete să se-adape.
Sau dacă nu poţi singur, trimite ca să vină
viteazul din poveste, cu paloşul s-o scape.

 

 

Este nedrept

 

Nu v-am cerut decât să staţi deoparte,
să nu vă-nghesuiţi din nou în faţă
spre-a ne distruge şi această viaţă
plătită cu durere şi cu moarte.

 

Ne-am săturat de voi şi ne e greaţă
să vă avem alături mai departe
şi să privim cum tot voi aveţi parte
de fericirea care vă răsfaţă.

 

Este nedrept ca hoţii şi-asasinii
în fruntea mesei iarăşi să se-nfrupte
având aceleaşi ticuri şi opinii.

 

Este nedrept ca hoardele corupte
să-şi bată joc cu ură de creştinii
care iertând s-au dezvăţat să lupte.

 

Pui de lei

 

Foame, frig, umilinţi, deznădejdi! Până când?
Chiar n-aveţi niciun strop de mândrie în voi?
Până când o să staţi terfeliţi cu noroi
de cei care vă mint şi întruna vă vând?

 

Ce urmaşi au ieşit din străbunii eroi!…
Un popor resemnat şi ridicol de blând,
învăţat că nu-i bine să iasă din rând
şi să creadă-n progres doar când merge-napoi.

 

I-aţi certat pe copii când din lanţuri v-au scos.
Nicio clipă n-aţi vrut să fiţi liberi ca ei
căci ştiaţi că e greu să mai fiţi de folos.

 

Vă întreceţi acum să slujiţi alţi mişei
şi în timp ce cuţitul se-nvârte în os
vă mai bateţi şi-n piept că sunteţi pui de lei!

 

Scrisoare

 

Spui că eşti liber, dar te văd mereu
îngenuncheat şi umilit cu ură
când te plesnesc cu pumnii peste gură
cei care-l suplinesc pe Dumnezeu.

 

Crezi c-ai învins spurcata dictatură,
dar ea de fapt e-acum la apogeu
mai şmecheră şi cu mai mult tupeu
de când domneşte hâda impostură.

 

Ţi-au pus cătuşe şi te-au aruncat
în ocna nemiloasă a durerii
şi sufletul ţi l-au întemniţat,

 

în timp ce ei, în crâşmele puterii,
sărbătoresc revolta ce le-a dat
lor doar belşug, iar ţie doar mizerii.

 

Anatol Covali

Fotografia de profil a lui Anatol Covali

Cele mai alese gânduri pentru un Om special, în zi de sărbătoare.

La Mulți și Buni Ani!

7 Iunie 2016

M. G.

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii