Camelia Cristea: Poesis
Am strivit tăcerea
Am strivit tăcerea, fără argumente
Și i-am dat culoare dintr-un curcubeu,
Clipele rebele ce au fost absente
Au rămas pe coama unui singur smeu.
Lacrimi izvorâte din dureri nespuse
Au șters iar obrajii ce tânjeau de dor,
În căușul palmei ele au fost oprite
Și trimise tainic către lumea lor…
Frunții obosite i-am întins o cută,
Sub cireșul nins încă mai visez,
A strigăt odaia, eu eram doar mută
Recompun esența ce îmi este crez.
Ropotul de cai și o șa în vânt
E atâta verde, ei și-au luat avânt
Aladin și-arată lampa fermecată
Basmele se scriu parcă înc-odată!
Am strivit tăcerea, fără argumente
Și am pus pe șei clipe repetente
Le-am dat frâu și aripi pentru a zbura
În acest poem, spre inima ta!
Duhul Adevărului
Duhul Adevărului a venit din cer
Ca eu păcătoasa, astăzi să nu pier
Pe un vârf de cruce îmi ridic privirea
Fă să înțeleg care-mi e menirea!
Pregătită cale de Cel Înviat
Mă lepăd de mine ca de un păcat,
Zorii mântuirii pe un colț de rai,
Inimă zdrobită, Doamne să îmi dai!
Ucenici în turmă, marea de măslini,
Cu iubire multă durerile-alini,
În genunchiul minții mă petrec mai sus,
Scapă-mă de rău Bunule Iisus!
Biserica-Ți toată este ca o vie,
Duhul Sfânt coboară iar în Liturghie
Sforile mă leagă să nu pot vedea
Dar mă las Părinte, doar în voia Ta!
Nu înțeleg Taina, dar simt fericirea,
Când un bob de rouă îmi scaldă privirea
Și în cerul clipei simt nemărginirea,
Doamne cât aș vrea să îmi schimb și firea…
Curcubeu – vitralii, uncenici și sfinți
Te-am vândut odată pe câțiva arginți
Mă căiesc armanic și îmi plâng păcatul,
Într-o rugăciune fă să văd Înaltul.
Pe un braț ții cerul, pe altul pământul,
Eu dau mărturie Tu ești Sfânt Cuvântul!
Am văzut Lumina cea adevărată
Slavă în biserici a fost revărsată!
Trandafiri
Cu un braţ de trandafiri trec prin viaţă şi te miri
Că furtunile trecute au rămas necunoscute
Tot ce rău a fost cândva…a plecat cu vremea rea,
Iar în fiecare floare văd cum soarele răsare.
Am luat munţii mei de dor si îi ţin lângă picior
Fluieră mereu tăcerea ştiu că asta este vrerea!
Timpul scurmă şi petrece peste ceas cu pasul rece,
Eu îi dau petale-n dar pentru clipele cu har…
Mulţi şoptesc că e destin să bei rouă dintr-un crin
Şi să duci cu tine seară un arcuş chiar şi vioara
Să asculţi în suflet valsul şi în rugi să vezi înaltul!
Odă bucuriei cânta chiar de inima ţi-e frântă…
Camelia Cristea
