ROCA George & IONITA Daniel – Scenariu – Hai să ne facem de râs!

6 Aug 2016 by admin, Comments Off on ROCA George & IONITA Daniel – Scenariu – Hai să ne facem de râs!

 

 

STATE LIBRARY OF NEW SOUTH WALES

Dixson Room

Duminică, 7 august 2016

                 

 

 

HAI SĂ NE FACEM DE RÂS!

Spectacol bilingv

literar-muzical de satira şi umor!

 

 

 

 

Scenariu:

 

George Roca & Daniel Ioniţă

 

 

 

Interpretează:

 

Daniel Ioniţă & George Roca

 

 

Invitat special:

 

Aliona Cigulea

(voce, vioară)

 

 

 

Spectacolul începe cu un clip muzical

melodia “ZÂMBIŢI VĂ ROG” (Silvia Chicoş) 2:30 min

 

În acest timp interpreţii urcă pe scenă, arajează recuzita, instrumentele muzicale, microfoanele!

 

Daniel: Welcome everybody to this show – Let’s Make Fools of Ourselves! I thankfully note the presence of his excellency the Consul General of Romania in Sydney, mr. Floricel Mocanu (and mrs Mocanu) and so many other beautiful people. And not so beautiful, but I will not mention who.

 

I wish to especially then the NSW State Library and Mrs Oriana Acevedo, through who’s grace and cooperation we managed to have such a beautiful venue for this afternoon’s show.

After April this year, with our Love At First Sight show, this is the second offer of the Sydney – Bucharest Literary Café, of the Australian-Romanian Academy.

We hope to have at least three shows a year, the next one will be sometime around Romania’s National Day which is on 1st December, entitled Romania Sufletului Meu – The Romanian of my Soul. I want to expecially welcome this afternoon an accomplished artist, Ms Aliona Cigulea, who joins us form Harvey Bay in Queensland! (applause)

 

George: În numele Academiei Australiano-Române vă spune bun venit tuturor la spectacolul din după amiaza aceasta, intitulat „Hai să ne facem de râs!!!”. Spun bun venit d-nei consul Roxana Mocanu şi d-lui consul general al României, dl Floricel Mocanu

 

Dorim să mulţumim Bibliotecii de Stat a Noii Galii de Sud, d-nei Oriana Acevedo, prin a carei bunăvoinţă avem această sală frumoasa şi încăpătoare. Dupa spectacolul nostru din Aprilie acest an (Dragoste la Prima Vedere) acesta este al doilea spectacol prezentat de Cafeneaua Literară Bucureşti-Sydney. Sperăm să urmeze şi un al treilea, cu un mesaj şi un titlu simbolic: „România sufletului meu”, care ar trebui să aiba loc undeva în jurul Zilei Naţionale a României, data de 1 Decembrie 2016.

 

Doresc, în special, să spun BUN VENIT la Sydney, unui artist cu deosebite împlinri – dna Aliona Cigulea, care ni se alătură azi venind tocmai de la Harvey Bay in Queensland (aplauze).

 

Şi cu aceasta Daniele, „HAI SĂ… începem să ne facem de râs! Eşti gata? Eşti vesel?

 

Daniel: (posomorât) – Nu prea!! Not exactly!!!

George: (îngrijorat) – Dar de ce?

Daniel: Am să-ţi explic… dar lasa-mă să cânt!

 

DANIEL – SONG

Last night I waited for you – Aseară te-am aşteptat

                                           

Daniel: Ei. oricum, înainte de a ne face noi doi de râs prea tare, mai bine hai să ascultăm un cântec al Alionei Cigulea, care în mod sigur NU se va face de râs!! Cei care aţi venit cu roşii şi ouă stricate vă rugăm să le păstraţi pentru mai târziu!

 

George: Pentru cine?

Daniel: Pentru noi! Stăm cu fruntea sus! Cui nu-i place… dă cu roşii!

George: OK! Dar te poftesc pe tine să treci în faţă! Îţi acord prioritate… Castraveţi, aveţi, aveţi? Să punem şi noi măcar de-o salată!

 

George şi Daniel coboară de pe scenă pentru cântecul Alionei!

 

Aliona: interpretează un cântec vesel…

 

George şi Daniel revin pe scenă din direcţii opuse, ca şi cum nu s-ar m-ai fi văzut de o vreme; la fiecare „Păi de ce?” George este mirat/contrariat. La fiecare „Foarte bine!! George” este entuziast. La fiecare „Foarte Rău!” George este îngrijorat!

 

George: Hai Noroace!

Daniel: Nici un noroc!

George: Păi de ce?

Daniel: M-am însurat.

George: Foarte Bine!!!

Daniel: Nici un bine.

George: Păi de ce?!

Daniel: Am luat o babă!

George: Foarte rău!!!

Daniel: Nici un rău!

George: Păi de ce?!

Daniel: Baba avea bani!

George: Foarte bineeeee!!!

Daniel: Nici un bine!

George: Păi de ce?

Daniel: Baba nu mai are bani! I-am cheltuit eu…

George: Foarte rău!

Daniel: Nici un rău.

George: Păi de ce?! Pe ce i-ai cheltuit?

Daniel: Mi-am luat casă-n Double Bay!

George: Foarte Bine! Aha, Duble Bay – Double pay!

Daniel: Nici un bine!

George: Păi de ce?!

Daniel: Mi-a luat casa foc.

George: Hauleo neică! Foarte rău!

Daniel: Nici un rău!

George: Păi de ce?!

Daniel: Păi de ce, păi de ce… ! A luat şi baba foc! Şi banii din saltea!

George: (fredonând) Hai noroc! Hai noroc!/ A luat şi baba foc!/ Au ars şi saltelele/ S-au topit… lovelele!!!

 

Aliona – Cântec

 

George: Daniel son, hai să îi dăm drumul, lasă glumele! Doar ştii c-avem treaba! Tempitus Fugit!

Daniel: Yes, mr. Miyagi

George: Ei, chiar aşa, ce te crezi Karate Kid!? Şi eu mister Miyagi…

My name is Bond, James Bond…

Daniel: (in zefelmea) Jamesbondes!!! Your name is Jorj! Jorj Roca!? Auzi, de unde vine acest nume sonor?

George: De la daci se trage! Roca, Fara, Hora, Ponta…

Daniel: Cioloş, Johannis, Borbely… Ştiu! Şi… alţi ardeleni de vază! Iliescu, Videanu, Vanghelie, Udrea…

George: Coane Ioniţă, eşti pus pe mişto!? Roca e nume de valoare, mai baiatule! Mai am şi nişte rude prin Italia, o mătuşă – actriţă de cinema! Ai auzit de Daniella Rocca? Apoi o stradă în Barcelona, un cap în Portugalia – Capul Roca, cel mai vestic punct al Europei! Mulţumit? Faimă mare dom’le! Mai vrei? Almond Roca – ciocolată, RocaBar- cosmetice, Rocambole, Rock & Roll… Până şi vestită Shakira are o melodie cu „Roca-Roca-Roca”! (incepe să fredoneze şi să dea din şolduri!)

Daniel: Auzi, nene Jorj! Ai fost vreodată în Espana?

George: Fost, să trăiţi!

Daniel: Şi ai intrat într-o baie?

George: Nu înţeleg unde vrei să baţi?

Daniel: Păi pe toate instalaţiile sanitare din Spania scrie „Roca”! Chiuveta e „Roca”, cada de baie „Roca”, bideul „Roca”… până şi acolo unde faci… titicaca  scrie „Roca”…

George: Auleo muică, taci din gură că ne aude lumea! Ce-or fi având espaniolii cu mine!?

(necăjit) Am avut eu şi mai rele decât astea! Ştiai că la o lansare de carte pe care am făcut-o la Bucureşti, m-a acroşat o cucoană… silicoane la piept, silicoane la buze… „Domnule Roca, aş vrea să vă întreb ceva. Dumneavoastră veniţi din Australia… Am auzit că pe-acolo opalele sunt pe toate drumurile… Când mai veniţi puteţi să îmi aduceţi şi mie un oooopalll? N-o să vă pară rău!” Şi mi-a făcut cu ochiul! Lângă noi, un domn poet-epigramist, trăgea cu urechea zâmbind pe sub mustaţa! După câteva minunte, m-a întrebat dacă nu sunt supărăcios… I-am zis că nu! S-a urcat pe un scaun, a făcut linişte şi a recitat o epigramă… Vrei să ţi-o spun?

Daniel: Ok! Spune-o repede, dacă o mai ţii minte!

George: „Domnul Roca e nebun/ Strânge pietre de pe drum/ Şi le duce la cucoane/ Şi le zice că-s bomboane!”

Delir total la publicul din sală! La Belle Epoque! Adică: Labele poc, labele poc, labele poc…

Daniel: Bravo, bravo! Bun epigramistu’! Ai noroc la cucoane, fiindcă le seduci cu pietre şi cu bomboane! Mă inspiri să-ţi dedic un cântec dragă Musiu Don Juan de ROCA de Sydney!

 

Daniel – CÂNTEC – Mă iubeşte femeile (Mărgineanu)

 

George: Bravo! Now, because I told you something about myself, my name Roca etc, –  Daniel should tell us something about him. Fair?

Daniel:  If I have to…  Daniel: Odată mi-am scris mie… personal, nişte versuri simpatice în engleză şi română! Vrei să ştii cine sunt eu? Ia ascultă aicilea!

 

CRAZY OLD BLIGHT – Daniel Ionita

I keep wondering, what sham!

Who am I, if I am?

Some young lion in flight,

full of might,

without fear

drinking beer,

or some crazy old blight?

I’ve been born from a scare,

I’ve been raised here and there

And my children –conceived

far and wide, from favours received.

Across oceans I’ve flown,

Countries not of my own,

oft returning at dawn,

quite confused and abused

by some women amused

in some fanciful twirls,

crazy swirls…

Every summer and spring

foolish king –

some girls had me quartered and drawn,

Each new day is just like a yesterday, torn…

Now I dread near my bed

empty, naked, unfed

angry stirs made of lead

wistful wish to be rich

money bitch

scratch my itch

years and years, like some dill,

stupid swill.

Anyway… in the end

like a drunk on the mend

I just lie and pretend

that it’s me every day

pretty please, if I may…

without fear

drinking beer,

mighty lion in flight

vain delight!

But it’s simply a lie –

can’t deny

that it’s me

in a spree

and I swear full of glee,

that I’ll be

just some crazy old blight.

 

GEORGE: Ai obosit!? Hai să o spun eu în limba română:

 

UN ZĂLUD TELELEU
Mă tot mir, văleleu!
Dacă-s eu?… Cine-s eu?
Pui de zmeu
Paraleu

Sau zălud teleleu?
M-am născut undeva
O jartea – jagardea
Tinichia, giurumea
Iar copii am avut
Ici şi colo,
De-am vrut sau n-am vrut.
Am plecat peste mări
M-am întors peste ţări
M-am pierdut peste zări
Aiurit, păcălit
Ameţit, jigodit,
Şi zmucit
De coţcari, de muieri
Chiar şi azi, chiar şi ieri,
Printre veri, primăveri
Şi mă zbat
Lângă pat
Despuiat
Supărat şi-ncruntat
Pentru bani
Gologani
Ani şi ani
Fără rost
Ca un prost.
Dar mă rog, în final
Într-un hal fără hal
Ca ţiganu’ la mal
Mai mereu
Mă tot mint că sunt eu
Că sunt zmeu
Că sunt leu
Paraleu…
Însă-i greu
Fiindcă eu
Nu sunt eu –
Sau de sunt
Pe cuvânt
Că rămân doar un biet,
Şi zălud
Teleleu.

 

Aliona – Muzică

 

GEORGE: Pentru că tot vorbirăm mai înainte de sexul frumos – şi pentru că anul acesta s-au împlinit 130 de ani de la naşterea lui George Topârceanu, un poet, în mare parte VESEL, plin de UMOR, şi mare admirator al femeilor – să-l cinstim cum se cuvine! Ce-aţi zice de „Fabule mici pentru oameni mari”!? Daniele, mă ajuţi?

Daniel: Sigur, maestre!

 

GEORGE: FABULA NUMARU 1 – MICROSCOPICĂ

 

Când pleca odată la război un om

I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom:

– Du-te la oştire, pentru ţara mori

Şi-ţi va da nevasta un copil din flori!

Omul,

Auzind aceasta, n-a mai vrut să plece,

Deci a fost la urma fiindc-a dezertat

Condamnat la moarte şi executat.

 

Daniel: Morala

Cine crede tot ce-i spui

Este vai de capul lui.

 

GEORGE – FABULA NUMARU 2 – CIN’ S-A FRIPT CU CIORBĂ…

 

Fratele nevestei unui negustor

A venit odată pe la casa lor,

Zicând că la noapte, mâine, cine ştie,

Are gând să plece în călătorie

Şi că prin urmare,

Vrea să-şi sărute sora la plecare.

 

Ba să nu pui gura pe nevasta mea,

A strigat bărbatul, ca intri-n belea!

– Şi de ce să nu pun gura, mai cumnate,

Când ştii că mi-e sora şi că eu i-s frate?

– Poţi să-i fii şi tata!, zise omul scurt…

 

Daniel: Morala

Cin’ s-a fript cu ciorba suflă şi-n iaurt!

 

GEORGE – FABULA NUMARU 3 – VĂDUVA ŞI PITICUL

 

Zice că demult, odată,

Un pitic s-a însurat

Cu o văduvă bogată

Ce fusese măritată

Cu un mare om de stat.

Şi-o fi dus ea, altădată, o viaţă mai tihnită, —

Dar la urmă şi piticul a făcut-o fericită…

 

Daniel: Morala

Cu muncă şi cu răbdare,

Poţi face cât unul mare.

 

Danielfiindca vorbeşti de iubiri, iată ce zicea pe vremuri Zavaidoc!!

 

Cântă: CE MULT  TE-AM IUBIT PARASCHIVO  (Mărgineanu!)

 

GEORGE – FABULA NUMARU 4 – OMUL ŞI RAŢA

 

Unui om, săracul, într-o dimineaţă,

I-a murit o raţă,

Bietul om, de ciudă, tare s-a-ntristat

Când văzu că-i moartă cu adevărat;

Dar la scurtă vreme, în aceeaşi lună,

I-a murit şi soacra — tot de moarte bună…

 

Daniel: Morala

Să nu pierzi nădejdea, orice-ar fi să fie —

După întristare, vine bucurie.

 

GEORGE – FABULA NUMARU 5 – DOI PRIETENI

 

Un beţiv, din lumea toată

(Care se numeşte Nae),

Ce fusese rupt odată

De nevasta-sa-n bătaie,

Auzind cum că nevasta

Unui prieten i-a cârpit

Şi aceluia o palmă,

Foarte mult s-a veselit…

 

Daniel: Morala

Râde ruptul de cârpit.

 

Aliona: CÂNTEC vesel sau popular!

 

Daniel: Ei, dacă e vorba de marele Topârceanu nici eu nu vreau să mă las mai prejos! Aţi auzit de poezia „În jurul unui divorţ”? George! Îmi ţii isonul!?

George: Dă-i drumul! Ba stai că încep eu!

 

Mişu Şt. Popescu vrea să divorţeze.
Lung prilej de vorbe şi de ipoteze!

 

Daniel:

Unii spun că Mişu singur e de vină,
Că la ei în casă n-a fost zi senină.
Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voie
Şi-a avut norocul de-a găsit pe Zoe,
Care-i rabdă toate de când l-a luat.
Că desigur alta nu l-ar fi răbdat
Nici măcar o lună, însă biata fată
Este bunătatea personificată!

 

Că-nainte Zoe până nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, când era flăcău…
Goldman de la Credit… Guţă Popândău,
Angrosist de vinuri, o partidă rară
Şi cu care Mişu nici nu se compară
Toţi cu situaţii şi destul de „bine”,
Refuzaţi de dânsa, ca să ia… pe cine!
Că săraca Zoe când l-a cunoscut
Era fără slujbă şi dator vândut.
Că de-atunci încoace ea zadarnic speră,
Că el n-are-n casă nici o manieră,
Nu respectă seara orele de masă,
Rareori cu leafa nimereşte-acasă,
Frecventează cele mai de jos localuri
Şi se ţine noaptea numai de scandaluri…

 

Dar mai e un lucru mai fenomenal:
Mişu St. Popescu este imoral!
Parcă ea nu ştie că, de-acum un an,
Dumnealui se ţine cu madam Vârlan?
O caricatură… un chibrit… o aia
Cu piciorul mare şi c-un păr cât claia,
O mahalagioaică… Afectată… rea,
De se miră lumea: ce-a găsit la ea?



Alţii spun că totuşi nu-i de vină el,
Că din contră, Mişu e un soţ model,
Însă ea, Popeasca, este o ingrată.
C-ar fi stat şi-acuma tot nemăritată,
Dacă din păcate nu s-ar fi găsit
Un neghiob ca Mişu, un îmbrobodit…

C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui
Unde se dusese la un văr de-al lui
Care-avea la dânşii casă cu chirie.
Că vorbeau adesea la bucătărie,
Mai cu seamă ziua când trecea la masă.
Că duduca Zoe scutura prin casă
Şi nu zice nimeni că era bigotă
Însă franţuzeşte nu ştia o iotă!

 

Că găsind odată nişte cărţi franceze,
A rugat pe Mişu “s-o iniţieze”…
(Promitea fetiţa!) Tot aşa mereu,
Azi o sărutare, mâine… mai ştiu eu?
Ba cu franţuzeasca, ba cu scuturatul,
Până când la urmă a-ncurcat băiatul!…

 

Toate astea însă la un loc denotă
C-a luat-o goală, fără nici o dotă.
Trei perechi de case? Ştie Dumnezeu…
Trei perechi de mofturi! N-o spun numai eu.

Întrebaţi pe Lambru, pe madam Palade
(O persoană-n vârstă, foarte cumsecade)
Şi pe toată lumea care-o cunoştea,
C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea…
El putea desigur altfel să se-nsoare,
Dar în loc să-i fie recunoscătoare,
Să-l respecte-n casă şi să-l menajeze,
Dumneaei, din contră, ţine să dicteze!

 

Mişu nu e liber nici măcar un pas,
Toată lumea vede că l-a dus de nas.
Dar în schimb, fireşte, ea, de la-nceput
Fără nici o jenă a făcut ce-a vrut.
Seara, când o cauţi, pleacă la cucoane,
Ziua se ocupă numai cu romane,
Iar bucătăreasa (c-au schimbat femeia)
Are tot pe mână, până când şi cheia
De la magazie şi de la dulap,
Care va să zică şi-a făcut de cap.

 

Alţii spun că Zoe, la madam Lipan,
A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian,
Flutur de saloane, mare puşlama.
Că-ntre ei desigur exista ceva,
Fi’ndcă ea-ntr-o clipă de sinceritate
A scăpat o vorbă la madam Stamate:
„Ah, ma chere, ce nobil şi distins băiet!…”
Iar madam Stamate n-a ţinut secret,
Şi-i destul să afle câteva persoane…
Tot atunci, se vede, una din cocoane
I-a făcut pesemne lui o anonimă
Unde iscălise doar atât: „Cu stimă…”
Şi-i scria acolo spun din auzite
Că, madam Popescu prea se compromite…
Dar el n-a citit-o, nefiind francată.

 

Şi-a trecut şi asta.
În sfârşit, odată
Trebuind să plece Mişu la Vaslui
Pentru nişte case, un amic de-al lui,
Unul de la Bancă, l-a pornit cu sila
Să ia trenul numai până la Chitila
Şi să stea acolo tocmai timpul strict,
Ca să-i poată prinde în flagrant delict…

 

Că venind Popescu şi văzând lumină,
A intrat în curte tocmai prin grădină
Şi bătând la uşa care dă-n salon,
Cineva din casă i-a strigat: „Pardon!”

Zoe sta de vorbă, nici nu s-aştepta
(Că era devreme… zece şi ceva)
Şi crezând că-i mâţa sau vr’un alt ecou,
Când văzu că-i Mişu, a rămas tablou,
El păru deodată foarte încântat.
Mă iertaţi, le zise, că v-am deranjat!…

 

Puse-apoi paltonul peste geamantan
Şi venind cu-ncetul către Damian
Care sta să plece, zise: „Bună seara!”.
(Damian atuncea s-a făcut ca ceară.)
Nu mai staţi de vorbă? Poate că ţi-e somn…
Te grăbeşti prea tare, mult stimate domn!”
Şi zicând acestea cu o voce calmă,
Vru să-l ia de guler şi să-i dea o palmă.
„Domnule Popescu… nene! Stai un pic…
Pe parola noastră că n-a fost nimic!…

 

 

Damian, săracul, nu ştia ce zice,
Dar găsind la urmă un moment propice,
Când văzu că treaba tot mai rău se-ncurcă,
A fugit…
Iar soţii se certară furcă.
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din „dragă”,
Socotind că astfel va putea s-o dreagă,
Dar la urma urmei, ca să-l deie gata,
A-nceput să facă, ea, pe supărata.
Că odinioară l-a iubit un pic,
Dar nu-l cunoscuse chiar aşa mojic…
Şi-ntorcând o clipă capul îndărăt,
I-a strigat din uşă: „Te-ai prostit di tăt!…”

*

Toate astea însă n-au nici un temei,
Că nu ştie nimeni ce-a fost între ei.
Vineri toată lumea a putut să-i vadă
Amândoi alături, braţ la braţ, pe stradă…
Ei, şi ştiţi, aseară, după ce-a stat ploaia,
Ce-a aflat Tănţica de la Procopoaia
Când s-a dus să-i ceară un model de şorţ?…
Mişu Şt.Popescu nu mai dă divorţ!

 

Aliona: Cântec

 

George: Ia să vă eu spun şi două fabule personale din ciclul „Bancuri cu nebuni”! Prima se numeşte „Nebunul şi pisica”! Am să îi rog pe cei prezenţi să mă ajute şi să spună din când în când „Pisica”!

Daniele! Îi dăm drumul?

 

NEBUNUL ŞI PISICA

 

Circula prin târg, odată,

O glumă cu un nebun,

Dac’-aveţi pic de răbdare,

Eu îndat’-am să v-o spun!

 

La nebuni, la Bălăceanca,

Era unul, mai nenică,

Internat de mult şi bine,

Fiindcă se credea pisică!

 

Însă un doctor inimos,

După o vreme oarecare,

A văzut aşa, la dânsul,

Un pic de-ameliorare!

 

A chemat apoi flăcăul,

Constatările să-i zică

Şi să-i spună că-i dă drumu’

Dacă nu mai e pisică!

 

– Bineînţeles, sunt sigur,

Pot jura chiar, dacă vrei,

Că sunt om, domnule doctor

Şi nu mai prind şoricei!

 

Doctorul, inimă largă,

În aceeaşi după-masă,

Îi dă drumul din ospiciu

Şi-l lăsă să plece-acasă.

 

Îmbătat de bucurie

Şi sărind într-un picior,

Până-n culmea fericirii,

O porneşte spre Obor!

 

Dar deodată, dintr-o curte,

Iese un căţel banal,

Şi nebunu’-o ia la fugă

Înapoi către spital!

 

Dinţii-i clănţăne puternic,

’i-e mărită-adrenalina…

Când, în calea îi apare

Chiar doctorul cu pricina!

 

– De ce făcuşi cale n-toarsă

Şi tremuri aşa de frică?

Nu spuneai de dimineaţă

Că tu nu mai eşti pisică?

 

– Dom’le doctor, ai dreptate,

N-am să spun asta nici mâine,

Dar în drum spre libertate

Mi-a tăiat calea un câine!

 

Şi de-atuncea vai de mine,

Tremur tare şi mi-e frică,

Fiindcă nu-s convins că dânsu’

Ştie că nu sunt… pisică!

 

Morala:

Errare humanum est*

Dar vă mai spun ceva:

Şi lupu-şi schimbă părul,

Însă năravul, ba!

 

GEORGE: Auzi fratele meleleu alb! Hai sa îmi mai trag sufletul puţin! Ia cântă-ne ceva…

 

DANIEL: Ce ai dori!?

 

GEORGE: Mai ştii cântecul acela cu „calul alb”? Ăla de-l cânta Alifantis?

 

DANIEL: Ăla e cu „Calul bălan”! Dar nu imi mai pun mintea cu tine….

 

GEORGE: Dă-i drumul !

 

Daniel: (cântă)

La calu bălan – Nicu Alifantis – MR Paraschivescu

 

 

GEORGE: iar acum cealată fabulă numită:

(Daniel trage un galoş de o sfoară)

 

NEBUNUL ŞI CĂŢELUL

 

Ieri trecând pe bulevard,

Întâlnesc aşa-ntr-o doară

Pe unul într-o ureche

Trăgând un galoş de-o sfoară!

 

Se oprea la câte-un stâlp

Foarte afectat drăguţu’

Murmurând suav şi dulce:

„Hai cu tata, cuţu, cuţu!”

 

Vroind ca să-i cânt în strună

Îl întreb politicos:

– Din ce rasă face parte

Acest căţeluş frumos?

 

– Bă! Tu eşti bolnav cu ochii,

Sau te-ai cam scrântit niţel…

Cum poţi oare o ciubotă

S-o confunzi cu un căţel?

 

– Dac-am făcut o greşeală

V-aş ruga să mă scuzaţi,

Dar de ziceţi că-i ciubotă

Dece nu o încălţaţi?

 

– Bă, tu eşti nebun, măi frate

Dac-o-ncalţ poate mă muşcă!

Şi negru de supărare,

A tulit-o ca din puşcă!

 

Morala

Când din întâmplare

Dai de un nebun

Dacă vrei să ai pace

Taci şi-ţi vezi de drum!

 

 

Aliona: Cântec

 

George: Daniel, îţi mulţumesc că ai făcut pe nebunu’!

Daniel: (ţantoş) – Şi poate mai fac!

George: Şi galoşelul, mi-a plăcut!

Daniel: Păi atunci trebuie să faci şi tu ceva pentru mine.

George: Ce anume?

Daniel: Poezia mea următoare este despre copilaria din mahalalele Bucureşilor, pe Toporaşi, pe şoseaua Giurgiului, după Piaţa Progresu’, şi se intitulează „Cântice de la Cişmeaua din colţul strazii” – Prima poezie se numeşte: „Nărodu de Adrian, Fălfa şi celalţi”. Vrei să fii tu cişmea?

 

George (răstit)Ce eşti nebun? Adică da! Că tocmai ai fost huhu… acum câteva minute…! Acum vrei să fiu şi eu într-o ureche! Cum naiba să fiu eu „cişmea”? Să stau aşa proţap?

 

Daniel: Bine atunci te rog să fii „Nărodu’ de Adrian”.

 

George: Eu nărod?

 

Daniel: Tu, nărod…!

 

George: Ba tu, nărod!

 

Daniel: Ba tu, ba tu…!

 

George; (enervat rău) Măi omuleţule! Tu chiar nu eşti în toate minţile, eu sunt om serios, se poate?

 

Daniel – Bine, atunci nu-ţi rămâne decât să fii „Fâlfa farfuza”!

 

George(negru de supărare) Ei gata. Am terminat. Mă faci si farfuză? Îmi iau jucăriile şi plec! (dă sa plece)

 

Daniel(împăciuitor) – Bine, bine, iartă-mă…. Dar atunci

RECIŢI TU POEZEAUA  !!!

 

George: (îmbunat)Ok. Dar să nu mă mai faci nărod în viaţa ta. Nici farfuză… că nu mă amuză… şi mă-ncing la diuză!

 

Daniel: Stai nenică, nu pleca! Tu nu ştii de glumă!? Facem pace!

 

GEORGE: Ok! (începe să recite poezia monoton)

 

– CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII:

de Daniel Io-niţa…tu Niţă. el Niţă…

Titlul: NĂRODU DE ADRIAN, FÂLFA ŞI CEILALŢI

Pe strada mea-ntr-o mahala, departe,
Cu praf şi cu cişmea de cartier,
Stătea nea Ţanu, ziua, la taclale,
Şi noaptea-n pat la Fâlfa… pişicher.

Şi mai era familia Ungureanu
Cu tanti Sava, nea Aristotel,
Cu fete, una grasă, alta slabă,
Şi una care nu era de fel.

Cazacu, domnul şi cu coana mare,
Stăteau pe colţ într-o căsuţă joasă,
Cu rude şi nepoţi, şi cu un vişin
Sub care vara chiefuiau la masă.

Anuţa şi cu badea Victor din Mărgău
Tăiau oglinzi în casa cu plocade
Şi fiu-şi suduiau: „Mă Adriène,
Măsèlilè săriţ-ar, mă năroade!”

Meilă nu venea seara acasă,
Dom’ Raţiu se certase cu Moraru,
Grăsuna Potra, avea – n-avea treabă,
Stătea la bârfa cu-a lu’ Păcuraru.

În fine, peste drum, mai era Fâlfa,
Farfuza cartierului, sadea,
Ce ne dădea seminţe şi bomboane
Să nu suflăm vreo vorbă despre ea…

Ziua, cu sor-mea, ne jucam în stradă,
Dar seara ne „cocoţăream” în tei
Să ne uităm prin curţi pe la vecini,
Copii curioşi să vadă… ce fac ei!

 

Aliona: cântec

 

 

George: Daniel son! Tu ai auzit de romglish?

 

Daniel: Mister Miyagi! Dacă vrei să vorbim de romglish, hai să vă recit ceva în această limbă! Ia, listen to me:

 

EMINESCU ÎN ROMENGLISH

 

I love you atât de tare

Încât I believe că mor

You are so încântătoare

Oh, my dear, cât te ador.

 

When I go la braţ cu tine

Mă simt very măgulit

Căci are looking toţi la mine

Oh, I am so, fericit.

 

All ar fi atât de bine…

        But nu face pe nebuna

Căci I tell ce simt în mine

Dar tu fly like bărzăuna.

 

Understand? I love you dragă

        How you want me să vorbesc

        You are totul pentru mine

And I want să te-ntâlnesc.

 

        But is dificult, vezi bine

Căci your mother e pe fază

Şi din five în five minute

Carefully ne controlează

 

        Maybe să ajung la tine

Ca în Shakespeare, Juliet

I, Romeo, love pe tine

Give me scara din boschet.

 

Aliona: melodie

 

George: Am şi eu una! Tot pe Romgleză.

 

PARODIE ÎN ROMGLEZĂ

PENTRU JONU MAICHII

 

Johnny, when erai copil

Duceai caprele la hill

Dar amu când eşti playboy

Don’t remember plai cu boi.

 

Te îmbraci cam indecent

Cu haine de second hand

Iar „noroc” când e să dai

Nu ştii only „ceau” şi „hi”.

 

How do you do, te-ntreab-o cow

Tu răspunzi: „Duiu hau-hau”

Ţi-ai schimbat numele în John,

Dar ţăranii-ţi spun tot Ion!

 

Într-o nară porţi belciug

Ca şi taurul la plug,

În sprânceană-ai trei cercei

Cumpăraţi pe dolărei

De la Chivu de la colţ,

Sută la sută gablonţ!

 

Heavy metal, ce să zic?

Ţi-ai pus rings şi-n buric.

Macho-man Johnica-maichii

Ţi-ai făcut frizură spiky

Semănând cu un arici

Dai din bici şi face plici!

 

Piele groasă pe obraz

De opt zile eşti neras

Ca Silvestru lu’ Stalone

În filmul cu Sharon Stone.

 

Porţi blue jeans c-aşa e moda

Şi bei numa’ whisky and soda

Pe pensia lu’ bătrâna…

La muncă, nu la-ntins mâna!

 

 

Aliona: cânta un cântec românesc

 

George: Şi pentru că ne apropiem de sfârşitul acestui spectacol, haideţi să dedicăm ultima poezea „Ilustrei noastre clase politice port-drapel al limbii române vorbite… azi!” Să nu se zică că i-am uitat!

 

ACILEA E VOE

 

Când vorbea o jună

De-ale ei succesuri

Se hlizeau şi turcii

De sub a lor fese…

 

DANIEL: Pardon! Fesuri !

 

Mulţi ştiu rumaneşte

Precum nea Vanghele

Zic aeropoarte

Şi trag la hotele…

 

La friptură stec

Ei vor crastaveţi

Şi-i scurmă talentu’

Că i-e mari poieţi.

 

Scriu literatură

În limba iengleză

Dar vin din Caracal

Şi-s căzuţi în freză.

 

Bat câmpii pe câmpuri

Intră-n politică

Şi-apoi după gratii

Prinşi cu-ocaua mică!

 

Pe la tribunale

Lacrimi grele storc

Fiincă porcul râmă

Şi râma nu porc…

 

Când fac o greşeală

Nu este nimica

Acolo e voe

Că e Românica!

 

 

ALIONA – Muzica

 

George şi Daniel din nou la microfon!

 

Daniel: George, dacă tot ai menţionat mai sus de „râmă şi de porc”, ştii care este deosebirea dintre o râmă şi un porc!?

George: Nuuu!

Daniel: Păi tu ai zis-o! Porcul râmă, dar râma nu porc!

George: Ha, ha! Dar tu ştii care e deosebirea dintre o păsărică şi o furnică?

Daniel: Una-i mai mare, alta mai mica. Nu?

George: Nooooo – Păsărica se furnică… dar furnica nu se păsărică!

Daniel: Bună! Ştii care deosebirea dintre o roşie şi un tramvai!

George: Nu, Daniel son!

Daniel: Tramvaiul are dungă roşie, dar roşia nu are dungă tramvai!

George: Ha-ha-ha!!! Bravo, bravo!

Daniel: Şi pentru că îmi adusei aminte de tramvai, ia să vă cânte băiatu’ o melodie cu tramvaiul în limba engleză. Aş dori ca publicul să mă acompanieze! Desigur, în limba română! O rog şi distinsa Aliona să mă ajute!

(Îşi ia chitara şi începe „Take me home, my little tram…” Aliona şi George se alătură în limba română – după strofa a doua în engleză! Publicul cântă şi el!)

 

TAKE ME HOME YOU LITTLE TRAM

(Du-mă acasă măi tramvai)

 

Take me home you little tram

Faster than a te-le-gram

Take me to my little shack

With a fountain at the back

 

Refrain –

The night îs falling upon the slum

The dogs are barking în the wind

Up near the gate, my sweetheart has come

To wait for me so fair and sweet.

 

Repeat 1. –

În Romanian (by Daniel, Aliona şi George)

 

Păi…

Du-mă acasă, mai tramvai,

Du-mă acasă, ce mai stai…

Du-mă la căsuţa mea,

Cu portiţa şi cişmea.

 

Repeat refrain…  – Sang în Romanian by everyone

 

Noaptea se lasă în mahala,

Pe strada noastră e pustiu.

La o portiţă sta cineva,

Şi mă aşteaptă ca să vin.

 

Repeat 1. – (Sang în Romanian by everyone)

 

Păi…

Du-mă acasă, mai tramvai,

Du-mă acasă, ce mai stai…

Du-mă la căsuţa mea,

Cu portiţa şi cişmea.

 

(FINAL)

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii