Daris Basarab alias Boris David: ”Tandem” sau ”Addiobelpassato!…”

25 Aug 2016 by m.gurza, Comments Off

Versuri pentru un iluzoriu volum

”Tandem”

De la 18 decembrie citire…

Sau

”Addiobelpassato!…”

Prelinse lacrimi…

 

 

Prelinse lacrimi de iubire

Le-aş însoţi cu ale mele -

Cum plânsul nu îmi e în fire

M-aş mulţumi doar să le sorb.

 

 

Dar cum nu intră în canoane -

În lumea noastră-i doar în vorbe -

Eu le adun în amintire

Şi mă comport precum un orb.

 

 

 

Cum jocul pe-ne-ve mă-mbie –

Căci e un risc, şi asta-mi place –

Accept şi-aştept noaptea să vie,

Şi-n vis, că-i vis, eu pot să sorb…

18 decembrie 2013

 

 

 

Noaptea…

 

Noaptea este-aceea care

Îmi conferă libertate –

Pot gândi, visa în voie,

Pot avea imunitate.

 

 

 

Utopia-i chiar acasă

Mă îmbie la visare –

Pot pluti în lumea noastră

A fiinţelor bizare.

 

 

 

Tu, şi eu, noi doi aparte,

Ne-nţeleşi, ciudaţi aş spune,

Suntem sclavi-unor talente,

De prin zori, la soare-apune.

 

 

 

Dar, la-a face rău în lume,

Noi doi ştim a ne opune…

18 decembrie 2013

 

 

Postumele…

 

 

Postumele le-am iniţiat

Ca semn de-naltă preţuire

Plecase-un suflet, un amic –

El m-a-nvăţat ce-i dăruire.

 

 

Drept moştenire mi-a lăsat

Prieteni dragi într-o pleiadă -

Cu tine am făcut tandem

Chiar dacă am avut şi sfadă.

 

 

Şi cum mizam pe ce-am mai scris

Tu ai cerut să las trecutul

Şi am trecut la pagini vii

Să-ncerc să mai sporesc avutul.

 

 

’Postume vii’ au apărut -

La început ca într-o joacă -

 

Dar jocu-i joc, nu-l poţi opri,

Şi jocul a-nceput să-mi placă.

 

 

 

Şi-am scris din suflet tot ce-am scris -

Parcă venea din vremi trecute -

Tu-ai înţeles, dar nu ai râs,

Eu am zâmbit, dar pe tăcute.

 

 

 

Da, astăzi suntem în tandem -

Au spus-o şi-alţii printre rânduri -

Un tunet, parcă, ne-a-adunat,

Punându-ne ades pe gânduri…

20 decembrie 2013

 

 

 

Vine noaptea…

 

 

Vine noaptea, iar sunt liber,

Pot gândi verzi şi uscate,

Pot visa…

 

 

 

 

Cum postumele-au prins viaţă,

Iar în vis circulă versul,

Pot crea.

 

 

Sună plin de îndrăzneală –

Cred şi eu, sunt în tandem –

Stai aşa!

Dar acolo-i chip de înger

Care plânge ai săi fagi…

Cum să faci?!

 

 

 

Păi, să-i scrii că e frumoasă,

Nu, să nu-i spui că o placi!

Şi atunci?

 

 

C-o admiri de la distanţă,

Că eşti tímid, te prefaci,

Şi chiar taci…

 

 

 

Şi cu visul cum rămâne?

Cum să ştie ce-am visat?!

Lasă grija…

 

 

 

Te citeşte din tandem!

Oricum, visu-i vis, se pare…

Nu-i aşa?!

21 decembrie 2013

 

 

 

 

Pentru Maria, când o fi mare…

 

 

Ascult

 

 

Ascult o muzică Divină

Din Bach, din Beethoven, din mine -

Din suflet se înalţ-o rugă

Ce o îngân pe versuri line.

 

 

 

Ce versuri?! Dac-aş şti, le-aş scrie -

Spre Domnul par să se îndrepte –

Imboldul nu-mi dă liber la gândire

Şi ele curg din mine făr’ s-aştepte.

 

 

 

O fi de vină atmosfera

De linişte, ce ne cuprinde –

Colindele pătrund în case,

Iar pomul de lumini se-aprinde.

 

 

 

Sonet fiind, să-nchei cu o urare –

Crăciun, la toţi, cu bucurie mare!

22 decembrie 2013

 

 

 

Ai plâns…

 

 

Ai plâns de bucurie mare

La dar trimis de mine –

Nu mi-a venit a crede -

Am înţeles eu bine?!

 

 

 

 

 

Dar ce mă fac cu darul

Trimis în schimb de tine?!

O carte cu prefaţă,

Şi-apoi o prezentare

Ce ţie-ţi aparţine!

 

 

 

C-am scris fără cerneală,

OK, din suflet vine -

Dar ce-ai găsit, mă-ntreb eu,

De-ai scris numai de bine?!

 

 

 

 

 

 

Vor trece zile bune

Mă voi tot frământa -

Ce scriu eu, se-nţelege?!

Chiar toţi o vor afla?!

 

 

 

 

Un dar, fără de voie,

În dar s-a transformat -

Ceea ce-ai scris mă-obligă,

Rămân îndatorat…

23 decembrie 2013

 

 

24 m-a trădat…

 

 

24 m-a trădat -

PC-ul este vinovatul -

Am început ceva duios,

Şi-acum, sunt inculpatul.

 

 

 

 

 

Eu ştiu că n-ai să crezi nimic -

Aşa e de când lumea -

Dar dacă-ţi spun c-a fost ca-n vis

Parcă aud cum spui, e culmea!

 

 

 

 

 

Da, ceea ce părea că-i vis,

Era în gândul meu aievea –

Noi doi pluteam în Paradis -

Mă dojeneai ca pe-un proscris,

 

 

 

 

Dam vina pe privirea ta,

 

Pe ochii tăi pătrunzători,

În ei citeam că simt fiori,

De teamă, şi mă întrebam –

De ce trezim noi întrebări?!

 

 

 

 

 

Doar sare-n ochi că suntem soi,

Că Cel de Sus ne-a înzestrat

Să nu părem fiinţe goi,

Să scriem şi să criticăm,

 

 

 

 

Chiar lucruri noi să inventăm,

Să fim în vervă mai mereu,

Să ne rugăm Lui Dumnezeu,

Da, fiecare-n felul său,

 

 

 

 

 

Pentru ce-i drept să şi luptăm,

Ca-ntr-un tandem -

Umăr la umăr, cot la cot,

Nedespărţiţi ca Muschetarii –

 

 

 

 

 

Şi-oricât am vrea să fim copii

Să înţelegem c-am crescut,

Că multe-n viaţă-am cunoscut,

Că mai sunt multe de făcut –

 

 

 

 

 

Să nu uităm de Basarabii…

A mea de Jos, a ta de Sus,

Din Ismail la Cernăuţi,

Din apa Dunării de Vis,

La Fagii tăi din Paradis…

 

 

 

 

 

Mereu să scriem de ce-a fost,

Copiii să înveţe pe de rost!

26 decembrie 2013

 

Întoarce-te!…

 

 

Întoarce-te de unde pleci

De dor atrasă, ca de-o lege -

A mele gânduri în zadar

Misteru-ncearcă să-l dezlege.

 

 

 

Cândva plecam şi eu c-un dor

De vremi ascunse în memorii -

Dar m-ai trezit la un prezent

Ce-aş vrea să spun, c-alungă norii.

 

 

 

Dar dacă pleci, tu chiar trădezi,

Ce ai sădit discret în mine -

Eu nu mai plâng al meu trecut –

În visul meu, eu zbor spre tine.

 

 

 

Şi ce e rău în tot ce scriu?!

Cândva scriam doar pentru mine -

Astăzi eu scriu s-audă toţi -

Astăzi îmi pasă doar de tine.

 

 

 

Mă leg doar de al tău CV,

Căci scris e parcă pentru mine -

Sau de mine?!

Ascultă-l:

 

 

„Sunt ceea ce nu voi şti niciodată

O frunză verde rătăcită

Spre piscul tău iubito

C-un dor ce nu mă iartă.

 

 

Sunt ceea ce nu voi şti niciodată

Clipă minusculă în timp

Zâmbet,

 

Lacrimă curată,

Sunt doar anotimp…” Mai pot adăuga ceva?!

 

 

 

Ar fi şi indecent, şi inutil!

Eu mă retrag în lumea mea,

Unde te-aştept umil…

28 decembrie 2013

 

 

 

O nouă trecere…

 

 

O nouă trecere de An

Cu noi speranţe-mbătrânite

Cu oameni ce gândesc prin Ban

Cu multe spuse negândite.

 

 

Dar eu mă bag la ce am scris

Şi nu-mi retrag din cele spuse -

M-am complăcut a fi proscris

Mascând speranţele ce nu-s apuse.

 

 

 

Şi uite-aşa le-am tot păstrat

Şi-am aşteptat o cotitură -

În sinea mea sunt cumpătat,

 

 

Dar nu-ntr-un vis fără măsură.

 

 

Căci, da! La ceea ce-am visat

Părea a fi o utopie -

Lăsat de visul meu furat

Mi-am spus în gând că o să vie.

 

 

 

Şi culmea, chiar s-a-nticipat

Şi-au pus-o unii pe hârtie -

Eu am zâmbit acaparat

Şi-am spus, de ce n-ar fi să fie?!

 

 

 

Ce?! Cadoul meu la cotitură…

31 decembrie 2013

 

 

 

 

 

Un nou an…

 

 

 

Un nou an, cu-n şapte-n coadă,

De rău augur, cum se mai spune,

Mă-ndeamnă să o las mai moale

Şi să privesc spre Soare-Apune.

 

 

 

Să-ncep să judec realitatea,

Să uit ce-nseamnă al meu vis,

C-am un trecut ce nu mă iartă,

Să înţeleg că-s un proscris.

 

 

 

Că tot ce-a fost, azi nu mai este,

Trecutu-i doar un fundament,

În ce-i prezent sunt o nălucă –

Mai bine spus, sunt un absent.

 

 

 

 

Că scriu şi-arunc vorbe duioase,

Că mă aprind la ce e-n jur -

Eu ocolesc premeditat oglinda

Şi-ncerc să mai câştig un  tur.

 

 

 

Dar sportul, mai de ieri, mă-nvaţă

Că totul are un sfârşit,

Şi-atunci accept astă povaţă,

Că totu-n juru-mi e finit…

ianuarie 2014

 

 

Aşa…

 

 

Aşa cum s-a sfârşit

Aşa şi-ncepe -

În traistă eu car Dureri trecute -

De ce o fac?

 

 

 

N-o pot pricepe!.

Ce-a fost, a fost -

Dar nu-nţeleg

De ce continuă

Cu este?! –

 

 

 

 

E un prezent ce

Nu-l dezleg.

 

 

 

 

C-aşa sunt eu

E-o scuză pentru mine -

Dar eu, sunt eu,

Al meu stăpân -

De ce permit

O curgere spre tine?!

 

 

 

Dar poţi tu oare

Să opreşti

Sub vremi a nu fi

Omul?!

E un torent ameţitor

De care-i greu să te fereşti…

ianuarie 2014

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fascinaţie…

 

Fascinaţie, aş spune E ceva rar întâlnit -

Un ceva, sau poate-un cine,

Rar în mine a stârnit.

 

Cum de azi în faţa pozei

Am rămas fără cuvinte?!

O fi cine-aş vrea să fie?!

Sau un vis care mă minte…

 

Stau şi cuget şi privesc -

Chip venit dintr-altă sferă -

Dintr-un contre-jour lumesc,

Mă străfulge o himeră.

 

 

 

Te-am rugat să te întorci

Dar să n-aduci amintirea -

Felu-n care tu priveşti

E de ieri, e chiar iubirea…

 

ianuarie, 2014

 

 

 

Când?!…

 

 

 

Când am să-nvăţ

Să nu vorbesc, să tac?!

Când am să reîncep

Să rup, ce iarăşi fac?!

 

 

 

Cui foloseşte al meu glas,

Chiar dacă-i numai scris?! –

Mă las mânat de ce-i în jur,

Sau de ce pare-un vis.

 

 

 

E-o boală să observi în jur?!

Un dor de ducă m-a plimbat,

Făr’ să mă-ntreb de ce o fac -

Nici azi nu m-am schimbat.

 

 

 

 

Când voi privi-n oglindă drept,

Să mă trezesc la cel ce-am fost?!

Eram lucid, analizam -

Pe-atunci ştiam ce n-are rost.

 

 

 

Astăzi, mă-nec în utopii,

Mă leg de-un vis necugetat,

Scriu versuri, chiar mă las furat,

Mă simt copil printre copii,

Şi doar aşa, din când în când,

Mă-ntreb, cam ce m-a apucat?!…

ianuarie 2014

 

 

 

Tu eşti…

 

 

 

Tu eşti tânără, frumoasă,

Eşti un vis întruchipat -

Eşti vulcanul care fierbe,

Eşti cam tot ce-am căutat.

 

 

 

Nu o scriu pentru un facebook,

Şi nici pentru blogul tău -

Scriu pentru-a-avea ce rupe

Căci mă-ntorc la felul meu.

 

 

 

Mi-am propus-o astă noapte,

Când în vis te urmăream -

Coborâseşi dintr-o lume

’N care eu nu mă vedeam.

 

 

 

 

 

 

Răsfoind ’Ultimul strigăt’-

Chiar şi-n vis te urmăream -

Erai plină de iubire,

În tristeţe o-mbrăcai,

Te luptai cu nemurirea,

Printre oameni rămâneai -

Era Oda Bucuriei,

Ce cu drag o ascultam.

 

 

 

 

Cum să cer ce nu se cere?!

Cum să vreau să fiu mai mult?!

Sunt prietenul ce piere

Chiar de simte un tumult…

 

 

 

Şi acum o rugăminte -

Rupe-o tu, îmi cer prea mult…

ianuarie 2014

 

 

 

Iubito, …

 

 

Iubito, să plecăm în noapte!

Acolo doar poeţii ştiu visa -

Să ne-alinăm durerile în şoapte,

Şi-n lacrimi s-o-necăm, pe cea mai grea.

 

 

 

Noi pe pământ doar am stins vise -

Lumina zilei ne-a împiedicat -

Tu erai Zâna, eu, intrusul,

Cu un destin, ce toate le-a-ncurcat.

 

 

 

 

Să ştii c-o spun din experienţă -

În noapte sunt un liber, un hoinar -

Te-aş învăţa s-alergi prin utopie,

Unde de legi terestre, n-ai habar.

 

 

 

De nu ţi-o place, poţi a te întoarce -

Ce-nvăţăminte ai putea afla! -

C-un chip de înger ce-ţi îmbracă faţa,

Vei regăsi tot ce-ai lăsat în urma ta…

 

ianuarie 2014

 

 

Iar ai dispărut…

 

 

Iar ai dispărut cu zile –

Parc-ai fi o-nchipuire -

O imagine a nopţii,

A visării plăsmuire.

 

 

 

Aştept ziua cu speranţa

Că te-oi întâlni pe bune –

Chipul tău ascuns în suflet

Tot încearcă să m-adune.

 

 

 

Şi îmi spune că visarea

Nu-i doar jocu-nchipuirii -

Chipu-i, chip, el chiar există,

Caută-l, e-n legea firii.

 

 

 

 

Şi precaut deschid ochii

Şi tresar, tu-mi ieşi în cale…

Visul chiar ’n-afara nopţii

Ţese cântecu-mi de jale.

ianuarie 2014

 

 

 

 

De-aş visa…

 

 

 

De-ai visa în plină zi,

Visu-ar căpăta substanţă -

Ai vedea pe unde calci

Şi-ai ceda din cutezanţă.

 

 

 

Dar aşa, ferit de ochi –

Ochii care nu te iartă –

O iei razna pe poteci,

Căci sub pleoape-i lume altă.

 

 

 

Şi cu visu-n liber frâu,

O iei razna-n miez de noapte -

Doamne, câte poţi visa!

Ascunzând vorbele-n şoapte.

 

 

 

Totu-i să şi nu şi crezi

Că şi visele sunt coapte…

ianuarie 2014

 

 

 

De câte ori…

 

 

 

De câte ori pleci

Simt, parcă, cum cerul

Cu norii săi negri

Pătrunde în suflet

 

 

 

Şi-acolo striveşte

Ce-a fost mai ieri soare

Umplând cu-ntuneric

Şi umedă boare

 

 

 

Cea caldă simţire

Şi-a ta-nfăţişare

Cu calda-ţi privire

Şi asta mă doare.

 

 

 

În timpul în care

Lipseşti pe tăcute

Eu caut, ba scuze

Ba-ţi dau chiar dreptate

 

 

Şi-ncerc să mă-mpac

Chiar cu norii din suflet

Şi-nlătur revolta

Ce zace în cuget

 

 

 

Cea care-mi şopteşte

Că nu am ce face

Că viaţa e-o luptă

Şi nu-i cum îţi place…

ianuarie 2014

 

 

 

 

Addiobelpassato…

 

 

 

E-o emisiune muzicală

Menită să re-nvie ce a fost -

Omagiu-adus unor elite

Ce pune gloria, la adăpost.

 

 

 

Dar în afara emisiunii

Trăiesc destui ce nu au fost,

Cei ce n-aşteaptă nemurirea

Şi cred că viaţa, are rost.

 

 

 

Şi-atuncea-addiobelpassato

Nu se referă la trecut –

Prezentul zilei încheiate

E tot ce ştiu ei c-au făcut.

 

 

Trecutul lor este pe-aproape -

În ieri, alaltăieri, cel mult -

Îl retrăiesc cu orice clipă,

Făr’ a-l trimite-n de demult.

 

 

 

El face parte integrantă

Din ce trăiesc ei în prezent

Şi nu se-amestecă cu timpul

Pierdut cândva, căci e absent.

 

 

 

 

Şi-aşa nu ai cui spune-adio

Căci făr’ să vrei eşti un  prezent

Iar ’belpassato’ e-o sintagmă

La care nu poţi fi atent…

10 ianuarie 2014

 

 

 

 

 

M-am săturat…

 

 

 

M-am săturat de rimă

M-am săturat de vers -

La ce lacrimogene?!

Cel mult apari pervers.

 

 

 

În proză-a fost scăparea -

Ştiu c-am şi deranjat -

În Povod, Dor de ducă,

Păream imaculat.

 

 

 

Ecvestra ştiu c-am scris-o

Pentr-un prieten bun –

Dar  Rugul ’măiestriei’

A deranjat, o spun!

 

 

 

Al lui Radul Conacul,

Şi el a tulburat -

Puteam eu crede asta?!

Puteam, căci m-au blocat.

 

 

 

Şi-atunci, care e calea?!

Dilemă-i să aleg -

Să las alţii să scrie,

La cap să nu mă leg…

 

 

 

11 ianuarie 2014

 

 

 

 

Te rog…

 

 

 

Te rog un singur lucru -

Să pot să te iubesc -

Tu poţi să stai de-o parte,

Eu, nu mă-mpotrivesc.

 

 

 

Ce are sentimentul

Ce tu l-ai răscolit,

Cu dreptu-mi de-a fi liber

Să te iubesc, smerit?!

 

 

 

N-o voi striga cu voce,

N-o voi lăsa în scris -

Privirea mea s-o spună

Că totu-i numai vis.

 

 

 

Şi-atunci, ce-i rău în asta?!

În jur se va zâmbi -

Tu vei fi Zâna castă,

Iar Eu, nu voi mai fi…

 

 

 

Şi tunetul la care

Noi tot ne-am referit,

Va fi doar o petardă,

Ceva nedefinit…

12 ianuarie 2014

 

 

 

 

 

Din extaz în agonie…

 

 

 

Când extazul de o clipă

L-ai trimis direct spre mine

L-am ascuns în sac de suflet

Să-l păstrez doar pentru tine.

 

 

 

Am simţit că-n clipa care

Va urma clipei sublime

Tu vei coborî în lume

Şi-i uita clipa de bine.

 

 

 

Eu păstra-voi ce se uită

Tu, vei şti că-i păstrat bine -

Voi intra în agonie

Nu vei şti ce e cu mine.

 

 

 

Şi-uite-aşa, două extreme -

Un extaz şi-o agonie -

Vor sălăşlui-mpreună

Făr’ ca nimeni să o ştie…

24 ianuarie 2014

 

 

 

 

Să nu mori…

 

 

 

Tu, să nu mori niciodată –

Nici atunci când voi pleca -

Fără tine, lumea noastră,

Nici nu poate exista.

 

 

 

E ceva, precum în spaţiu,

Fără Sor, stele se sting -

Când eu plec, o stea se duce,

Dar milioane se aprind.

 

 

 

Pe pământ este aşişderi –

Pleacă unul, pleacă doi –

Dar căldura ta rămâne,

Luminând pe alţii noi.

 

 

 

Sunt atâţia care-aşteaptă

Să se-mbete de-al tău cânt -

Tu, să nu mori niciodată,

Luminează-al lor avânt…

 

 

 

Visul meu va fi al altui –

Cât va dăinui, nu ştiu -

S-ar putea, privind spre tera,

Fericit, prin el să fiu…

28 ianuarie 2014

 

 

 

 

 

N-am mai scris…

 

 

 

N-am mai scris, n-am cui trimite -

Tu mi-ai spus că pică rău -

După ’viile postume’,

Din extaz, direct în hău…

 

 

 

Chiar aşa, la ce-aş mai scrie?!

Tandemul a fost un vis -

După noile canoane,

Totul poate fi prescris.

 

 

 

Culmea-i, c-am visat în tandem!

Tandemul înseamnă doi –

Pentru cine se prescrie?!

Pentru care dintre noi?

 

 

 

Nu c-ar avea importanţă –

Dar aş vrea să şi-nţeleg -

Unde stă ascuns misterul?

Am vreo şansă să-l dezleg?…

 

 

 

Vorba nu ştiu cui:

„Nu cerceta!…”

 

februarie 2014

 

 

 

 

Cum adică?!…

 

 

 

Cum adică să mă-mpac

Fără vorbe, c-un final?! -

La ce-a fost, sau nici n-a fost,

Totuşi, n-a fost fapt banal.

 

 

 

Făr’ să vrem noi am găsit,

Un tunel, şi i-am spus Chat –

Doamne!, câte n-am ascuns!

Pân’ tunelul s-a surpat.

 

 

 

Curioşii au pătruns

Sensul unor scrieri noi –

Tot ce-am scris era cerut

Ca-ntr-un tandem, de-amândoi.

 

 

 

Nu uitaţi, eram poeţi!

Şi visam şi-n zori de zi -

Eu scriam, tu-n gând zâmbeai,

Nu puteam a mă trezi.

 

 

 

Dar acei ce au pătruns

În tunelul fermecat,

Au surprins că-ntre poeţi

Totul pare fermecat?!

 

 

 

 

Că-ntr-un tandem doi amici

Derulau un  film de vis –

Dacă nu, ce-au căutat,

În tunel, în paradis?!…

februarie 2014

 

 

 

 

La ce?!…

 

 

 

La ce prieteni, dacă n-am,

Răspuns la nici o întrebare?!

Întreb retoric, căci eu ştiu –

Tăcerea ta, răspuns nu are.

 

 

 

Noi am plutit în vis, la braţ,

Ştiind că visu-i nebunie -

Poeţi fiind, am acceptat,

Să ne-aruncăm în utopie.

 

 

 

Talentul de necontestat

Ne-a ajutat şi la scenarii -

Şi Doamne!, părea chiar real,

De s-au speriat şi spectatorii.

 

 

 

Ce-au căutat ei chiar şi-n Chat,

Ar trebui să mă amuze -

Dar ei în tandem ne-au legat,

Şi-au semnalat, făr’ să ne-acuze.

 

 

 

Şi ce tam-tam, şi ce urmări!

Noi ne-am făcut chiar şi cadouri -

Cin’ să-nţeleagă c-au stricat,

Ce-am făurit cu capu-n nouri?!

 

 

 

 

Dar am pierdut, poate doar eu,

O unică prietenie -

Să pierzi ce n-ai mai întâlnit,

E cea mai mare nebunie!…

 

februarie 2014

 

 

 

 

Gust amar…

 

 

 

Un gust amar se cuibăreşte

Chiar şi-ntr-un suflet de poet -

Pentru a şti care e riscul

Nu trebuie să fii profet.

 

 

 

Când scrii ceva, vine din tine –

N-ai timp să mai şi cântăreşti -

Că o fi rău, că o fi bine,

Tu crezi că asta ţi-o doreşti.

 

 

 

Dar se întâmplă să se-ntoarcă

’Mpotriva ta ce-ai aşternut -

Şi-un gust amar se-aşterne-n suflet,

Căci din ce-ai scris, n-au priceput.

 

 

 

Cum să-nţeleagă poezia,

Cu care-n fapt, tu, te-ai născut?!

Şi visul tău, şi utopia,

Un tandem sunt, ca un făcut.

 

 

 

Iar sufletu-ţi li se supune,

Şi iluzoriu-i peste tot -

Şi viaţa o găseşti în moarte,

Şi moartea intră-n anecdot’…

 

 

 

N-ai cum să-nlături ce amarul

În suflet a sădit, doar eşti poet!?

Şi lupţi să savurezi nectarul,

Al iluzoriului ascet.

februarie 2014

 

 

 

 

Şi lacrimimle…

 

 

 

Şi lacrimile pot seca de la o vreme -

La tine au secat chiar prea uşor -

Chiar nu mai ştiu de-au fost de bucurie,

Sau veşnice dureri, al lor izvor.

 

 

Plângeai primind un dar, da, de la mine –

Mă cufundai atunci în ne-nţelesuri mari –

Să fi fost ele, lacrimi de-mplinire?!

Sau doar orgoliu, de senzaţii tari?…

 

 

 

De-a fost şi-aşa, eu le-am luat de bune –

Ştiam c-am împlinit un vis adolescent –

Dar ca un trăsnet a căzut spre mine,

Tăcerea ta, un simplu-avertisment.

 

 

 

A fost ce-a fost, ‚azi nu mai cade bine’ –

Au completat prin vorbe ce n-am înţeles –

Şi-aşa au dispărut iluzii prinse-n rime,

Şi ’gânduri…vii’, cu chipul tău ales.

 

 

 

O spun, aşa, doar pentru mine -

N-aude şi nu vede nimenea -

Şi nici n-ar înţelege ce-i în rime,

Cel mult poeţii, dac-ar vrea…

 

 

 

februarie 2014

 

 

Iluzoriu…

 

 

Iluzoriu-mi pare totul,

Chiar şi umbra pe pământ -

M-a-nsoţit precum Morgana,

Şi s-a dus, dusă de vânt.

 

 

 

E un vânt ce bate-n suflet,

Spulberând ce-ai făurit -

Am făcut din tine umbra-mi,

Am crezut că s-a-mplinit.

 

 

 

Doamne!, cum m-a însoţit ea,

Luminată de-al tău chip -

Dar s-a întristat privirea-ţi

Şi a dispărut din clip.

 

 

 

Era clipul împlinirii -

Eu, poet, tu, umbra mea –

Fără de lumina-ţi, Soare,

Nu trăieşte nici o stea.

 

 

 

Iluzorie-i o umbră,

Ca şi-un suflet visător –

Nu e umbră fără Soare,

Doar un vis, amăgitor…

februarie 2014

 

 

TO WEAR IT MYSELF

 

 

 

For second act

now within writing

you intend to become

the grain of sand

remained on time sole

which I carry

myself

every day

every season.


 

 

SĂ O PORT EU ÎNSĂMI

 

Pentru actul doi

pe care acum îl scrii

îţi propun să devii

bobul de nisip

rămas pe talpa vremii.

Vei afla,

din unghiul acela,

ce înseamnă povara

pe care o port

eu însămi

în fiecare zi,

în fiecare anotimp…

POEM IN WHITE VERSE

 

 

Sign that poetry lives

is the white verse

which cheated the rhyme. From here the poetry starts

from this photograph

I left

at your hand

with some oblique lines

out of a manuscript

from which,

dear friend,

you torn a page,

you burnt it in a cigarette,

before getting cured

of me


POEZIE ÎN VERS ALB

 

 

Semn că poezia trăieşte

e versul alb

care a înşelat rima.

De aici începe poezia de la fotografia asta pe care ţi-am lăsat-o

la îndemână

cu câteva rânduri oblice

dintr-un manuscris

din care,

prieten drag, ai rupt o filă,

ai ars-o într-o ţigară,

înainte de a te vindeca

de mine.

Boris David~Mariana Gurza

http://www.darisbasarab.com/centru/tandem.pdf

Daris Basarab alias Boris David

 (n. 10 mai 1929, Ismail – d. 1 seprembrie 2015, București)

http://www.darisbasarab.com/centru/tandem.pdf

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 11517

Ultimele Comentarii