Lelia Mossora: Peste trupul meu catarg (poeme)
SÂNGE RUGINIT ÎN PÂNTEC
Viţă veche de cenuşă
De la pat până la uşă
Numai eu mai fac de cart
Pe un mal de gânduri spart.
Viţă veche – iederă
Sunt mereu o ceteră
Care cântă şi DEScântă
Carnea care e flămândă.
Lună plină , noapte caldă
Inima ne tot iar scaldă
În fum galben de tămâie
Umbrele să NE rămâie
Lângă sufletul hai – hui
Astăzi dat doar… NIMĂNUI.
De-ai fi tu sau… de-ar fi el,
Gândul meu e doar inel
Ce se-nchide în apus,
Undeva departe dus
Sub o lună ce n-aşteaptă
Să ne facă parte dreaptă.
Stele pribegesc pe cer
Şi mereu ne cer… ne cer
Sânge ruginit în pântec
Un sărut murind – descântec,
Valurile ce se sparg
Peste trupul meu – catarg.
LÂNGĂ ROSTUL NIMĂNUI
am să mor de dor,
de dor
peste caldul tău fior
şi pe marea astăzi şuie
cu parfumuri de gutuie.
şi-am să cad între nămeţi
ca un cald amurg…de vreţi
şi-am să urc spre adevăr
ca un sâmbure de măr.
şi-am să spăl culoarea rece
de zăpadă ce petrece
zilele când clipa nu-i
lângă rostul nimănui.
şi-am să rog o stea polară
să nu mă mai dea afară
dintr-un cerc mereu închis
multora azi interzis.
dacă gândurile vechi
se întorc şi ne petrec
spre aceeaşi toamnă udă,
m-oi preface că sunt crudă
şi că nu ştiu ce-i iubirea
şi că NU… nici rătăcirea
între DA şi între NU,
între mine şi-ntre tu…
am să mor de dor,
de dor
peste caldul tău fior
şi pe marea astăzi şuie
cu parfumuri de gutuie.
DOAMNĂ, GÂNDUL MEU FUGAR…
Doamnă,
Verdealbastră doamnă,
Nu-mi răspunzi nicicând
În toamnă.
Nu-mi mai răspunzi
Deşi te chem,
În doar sufletu-mi – blestem.
Nu-mi răspunzi
Deşi îmi geme
Sângele
În anateme.
Doamnă,
Gândul meu de azi
Plânge iarăşi
Printre brazi.
TU, doamnă,
Gândul meu fugar,
Aşa de trist
Şi-aşa de rar,
Te-am fost iutat
Demult în suflet,
Te-am agăţat
Mereu – răsuflet
În tot ce am crezut vreodat’
Deşi doar fost-am blestemat.
TU, a mea doamnă ,
Te-aş ruga
Să nu mă vezi ca altcumva
Decât de disdedimineaţă
Când tu trezitu-te-ai pe faţă
Cu iar lumina mea cea mută
Şi… poate… niciodată vrută.
Şi… doamnă,
Te-am gândit mereu
Că aş fi TU şi… c-ai fi EU.
TU, doamna mea de niciodată,
Poate… eşti fosta mea furată
O amintire dintr-un vis
Acum închis în paradis
Ce nu l-am apucat vreodat’
Că sunt de IERI… prea vinovat
De vechea trecere prin rouă
Şi de o lună
Mult prea nouă
Ce ar fi trebuit să fie…
MEREU
Doar… una sidefie:
Azi mie… NU
Dar una… ţie…
Trista mireasmă cenuşie…
Tu, doamnă,
Să mai vii pe-aici !
Să nu mai plângi!
Să mă ridici
De unde am căzut odat’!
Fost-am eu, oare, vinovat ?!
CAI ALBAŞTRI
Cai albaştri fără leac
Tot mai scurmă-n umbra dusă,
Într-o zare mult apusă
Şi în sâmbure de mac
O secundă-n sfeşnic cursă…
Cai albaştri iar aleargă
Peste multe amintiri
Şi ne duc în lumea largă
Veşnici dese amăgiri.
Cai albaştri,
Zare-apusă,
O secundă-n gând
Supusă…
MELC BOLNAV
sunt un melc
ce se târăşte
pe o iarbă
prea uscată
unde ne-am iubit
demult
niciodată pământeste
pe o urmă
de… zăpadă
melcul sunt…
bolnav de tine
care numai
în somn
vine
să-mi audă
răsuflarea
şi
la fel
mereu
plecarea.
melcul nechemat
şi mut
ce se-ntreabă
de-i sărut
graba lui spre
asfinţit,
pasul lui
fără zăbavă
care-i
mai mereu
n-a vrut
să tot curgă-ntr-o…
octavă
OGLINDĂ
Pentru că ai dispărut
Într-o clipă oarecare
Ai rămas numai aripă
Care tot la fel mă doare.
Pentru că… tu taci mereu
Eşti un mac ce moare-ntruna
Legănând în gând minciuna
Între tine şi-ntre… eu.
Si… fiindcă îmi mai scrii
Când te plictiseşte viaţa,
Nu te-oi şterge dintre vii ;
… te va şterge… dimineaţa
Când oglindă ta cea veche
Îţi va arată că visul
Este nu mai este o pereche…
Niciodată paradisul
Spânzurându-se de aţa
Care tremură în grindă
Neştiind când va sfârşi
Timpul cuiva să frângă
Sau … cuvântul… A IUBI…
FEMEIA ARIPĂ, FIOR SAU… DURERE
Femeie -aripă
Femeie – fior
Femeie – durere
Femeie sau DOR,
Sau faguri de miere…
Femeie-ntuneric
Femeie-catuşă
Femeie ce-aşteaptă
Mereu tot la uşă
Iubiri ce nu vin…
Cuvinte minţind
Amarul pelin
Plecând sau… venind.
Femeie-ntuneric,
Femeie – un mac,
Mereu te iubesc
Deşi numai … tac…
———————-
Lelia MOSSORA
Iaşi, 7 iulie 2017
