Adrian Botez: Liniștea speriată (poeme)

27 Jul 2017 by admin, Comments Off on Adrian Botez: Liniștea speriată (poeme)

LUMEA CEALALTĂ

 

ţi se va da ce n-ai voit nicicând

ţi se va lua tot ce-ai iubit tăcând

va fi o lume scrisă doar pe faţă

va fi o lume dreaptă – nu măreaţă

 

îi văd de-acum statuile de pini

şi voci strămoaşe zgârie-mi cu spini

nu amintiri – cât dorul de sfinţenii

…pe-aici nu bate niciun clopot de utrenii

 

nu-s munţi în lumea care va să vină

ai parte doar de ce-ai putut păstra

şi-ai apărat cu sânge şi cu viaţa ta

 

dar cerul tău aici e cer de tină…

…să n-aşteptaţi – când trece-veţi ascuns pârâu

îmbrăţişarea-a ce n-aţi văpăiat a grâu…

 

 

VALS FUNEST

 

un vals – un magic vals – trecuta vreme

un vals e lumea făptuirilor de pai

aici e râsul gras – un altul geme

dar toţi momâi: pe mirişti creşte scai…

 

aţi ‘nebunit cu toţii-n valsul deşuchiat

ce-a trebuit să fiţi – demult voi aţi uitat

o lume înecată în ocean

valsând schelete-n arbori de mărgean

 

nu chiuiţi – destul că putreziţi

ochi s-au căscat orbite – ciuguliţi

de peşti de aur – ce v-au amăgit

 

cu dor nestins desfrâul v-au momit…

…şi-aici – în fund de bezne scufundaţi

ciolane vii: valsaţi – valsaţi – valsaţi…

 

 

DESCÂNTEC

 

lin pelin

netrebnic chin

trece gardul la vecini

nu tot mie să-mi dai spini

 

căci îs mulţi de se cer sfinţi

io-s bătrân de cei cuminţi

vreau atât: între petale

floare gazdă s-aflu-n cale

 

şi-oi sta-n floare înflorit

de nimeni înghesuit

floarea fie-mi rugăciune

nu s-aprindă niciun nume

 

tăinuind doar cu Hristos

aflu-mi suflet mai frumos

tăinuind cu Maica noastră

să deschid în cer fereastră…

 

 

DORINŢA

 

cântă firea după fire – vânt spânatic mă deşteaptă

cioara-a dovedit hulubii – când e zgomot şi nu-i faptă

e o lume cârâită – numai la gard e vopsită

trec amiezi – se înserează – Momâia singură-i trează

 

nu lucra şi nu te-aprinde – în ograda cea pustie

poposesc călăi şi curve – n-are Hristos loc să vie:

de-ar veni – sunt pietre multe – furci şi cruci greu năclăite

n-are Crist decât s-aleagă – cum să moară-n nopţi vorbite

 

de-nviat – sunt doar hambare – şi-n munţi – peşteri de minune

aş voi – Părinte Veşnic – să azvârli în foc cunune

şi să-mi chemi voivozi ciobanii – să se-narme-n rugăciune

 

ca să ştergi din evanghelii Gòlgota de stricăciune…

…neam cu neam să pui pecete – şi să vifore prin crime

ajungând Dunărea noastră: Muntele Supremei Rime!

 

 

MUMA

 

lăfăită şi-mbuibată trece-n perne Năzuroasa

a-nghiţit de toate-n lume – doar…nu-i poţi zice…”Frumoasa”!

…da – e bine cald şi moarte – un sălaş de ghemotoace

nu dau năluciri minunii nici cât sterpe dobitoace

 

Muma mea-i pământ de floare – ea în mlaştini n-asfinţeşte

munţilor li-e rădăcină – lună-soare ea sfinţeşte

şi de-om trece de portiţă – ea ne cheamă ne-ndurată

să ne-ntoarcem la ospăţul de lumină înviată

 

da – e bine cald şi moarte – vis ciupercilor betege

dară Muma când ne cheamă – fiecari se simte rege

fiecare-şi simte sânge ca otrava-n elixiruri

 

Muma a crescut aicea voievozi – sfinţi şi martiruri…

…nu mai pipăiţi voi ceruri – Cârtiţe – oarbe tumulturi:

Muma noastră iscă-aicea viforul a mii de vulturi!

 

 

GLASURI ÎN NOAPTE

 

unul strigă de durere

altul strigă de plăcere

câinii nuntesc o căţea

alchimişti bat în dairea

pălăvrăgeşte o stea

seceta şi vântul ard

noaptea nu se dă cu fard

 

crestele se cocoşează

sunetele ricoşează

bufniţele domnitoare

pironesc tron şi altare

sacerdot este o floare…

…între rege şi nebună

uitai să întreb de lună

 

glasuri – glasuri – joc de şah

ceasul este crinomah

din cât bate catedrala

nebunii au umplut sala

 

trandafiri se spovedesc

lumânările trosnesc

aştrii-n ceruri se scumpesc

de din jos lumi se chircesc

un ermit a înflorit

la poarta din răsărit

 

jalele petalele

ne sfărâmă zalele

constelaţii lirice

scriu sorţi cu chirilice

păsări oarbe se-ncrucesc

cruciade nu pornesc…

 

 

MĂRTURISIRE

 

am zburat din lut în stele

n-am luat decât vise rele

vise rele – insomnii

magii ne-au uitat copìi

 

nu-nţeleg şi tot nu plâng

crugurile-n cer se frâng

ochii-s plini de praf de stele

acum joc doar între iele

 

 

MI-ESTE SOMN ŞI DOR DE LUNĂ

 

mi-este somn şi dor de lună

turme-n stele se adună

mi-este somn şi dor de soare

umblă ceasuri să m-omoare

 

nu mă da – neică stejar

unge-mă pe piept cu jar

iar tu – bradule din munte

fă-mă rege cu-a ta frunte

 

 

PARTIDĂ PIERDUTĂ

 

şi de m-am umilit pân’ la turbare

cine-mi va da-napoi steaua din frunte?

doar Parsifal să-mi pună întrebare

s-aduc Graalul regelui din munte

 

şi de-am răbdat ruşine-ndurerată

ce magi văzut-ai că se-ndreapt’ spre mine?

mistică stea pe cer nu se arată

s-au stins în cer plodirile divine

 

deci am pierdut partida vieţii mele

căutări zadarnic tot vânez în zare:

poţi doar spori avutul celui care are

 

coroană nu s-aprinde-n tinichele…

…dar dincolo? – schimba-vom sorţi şi cruguri

sau – vâlvătăi – vom arde-n alte ruguri?

 

 

DINCOLO

 

dincolo e linişte

miroase a pajişte

făclii ard – cântă lăută

tronul verii o ascultă

 

totu-i parcă sub velinţă

toate-s bună-cuviinţă

totu-i lin – totu-i vocală

toate-s bună-rânduială

 

…dincolo nu-s întrebări

doar suflet şi luminări…

şi-n sfeşnicul de cleştar

arde-o lacrimă – altar

 

ai ajuns de-unde-ai plecat

ochii ţi s-au suflecat

gândul nu te tulbură

umbre nu te-nvolbură:

 

o pădure de lumină

arde-n toi Crai şi Regină

arde lin – ca o poveste

Strămoşul a tot ce este…

*

nu este iarnă – nu e vară

nu-i înăuntru – nici pe-afară

nu e dincolo – nici pe-aici:

o lume e de licurici

când foarte mari – când mult prea mici…

 

 

TAINA

 

cocoşul uite – -a cântat

stih am scris şi l-am uitat

am pierdut somnul în noapte

dimineaţa mă va arde

 

trag cu ochiul la perdele

şi-mi deschid vinele mele:

sânge scot şi scriu umil

tot ce-aud sub flori de Nil

 

taina mea – la nimenea

avuţia-i tot mai grea

şi de vrei să mă culegi

caută la bătrânii regi…

 

nu e moarte – e scrisoare

nu-i păcat – ci lăcrimare

nu e ceas – ci e durere:

n-am – acum – ce – cui – a cere

*

alcalină – dulce vină

m-ai adus iar în lumină

dar nu voi păcătui:

vreau să văd

şi vreau a şti!

 

SCRISUL

 

am adormit pe înstrunatul pat de lire

şi am aprins un foc de dincolo de fire

nu întrebaţi: înlănţuit în scrisuri

pot doar să mint – eu nu dezvălui visuri

 

va fi mai bine sau va fi mai rău?

asta-i exact ce vrea să ştie-un nătărău

nu-nvăpăiez – acum – noi sfinte evanghelii

cu degetul ating mistice perihelii

 

lumină şi durere – asta-i taina

şi vine vremea când lepădăm haina

să năvălească razele din noi spre altă lume

 

în care tot ce-am ars şi plâns să se adune…

…şi stau aşa – lipit de rănile Lui Crist

până-mi dau seama: da – scriu – deci exist!

 

 

EXISTENŢĂ UMANĂ

 

nu compromisul laş te alduieşte om

ci suferinţa-ntreagă – spre tărie

mi-am cântărit şi umbra şi fiinţa – date mie

atunci – doar – ochii au zărit Scara din Pom

 

păcat şi viaţă – lacrimi – făptuire

uitare şi iubire – crimă şi născare

au plămădit din haos astă-alcătuire

o mărturie: -n mine e o zare

 

în mine-s toate relele ce-s bune

precum şi bine-ngenuncheat la vetre rele

dar am trăit: nu-s doar un şir de rune

 

ci carne – sânge – duh – doriri de stele…

…judecă – Doamne – propria-Ţi minune

şi zău că vei avea atâtea-a spune…

 

 

LUNTREA

 

o Luntre – un Luntraş şi-un Voal de Spume

plutesc pe apa neagră – spre neştire

tristeţe îmbarcată-ntr-o privire

dar şi dorinţă-ascunsă de-altă lume

 

dez-văluit – voi trece peste fiare

voi înfrunta orice – cum învăţai

voi răsturna din cale-mi orice poliţai

răzbind în Elizeele Câmpii barbare

 

nu e “dincolo” altfel: e-un “dincoace”

în care cel cinstit nu-i pedepsit

şi-n care – da – lumina nu se mai preface

 

iar Zeul – faţă-spate – nu-i un ipocrit…

…căci Luntrea nu vâsleşte spre câştig

iar umbra – răul – cabotinul – mor de frig…

 

 

VREAU

 

vreau să răzbesc dincòlo mai degrabă

spre a vedea o lume fără impostură

lume-unde statùra e statùră

şmecheri nu-şi scuză crime prin vederea slabă

 

o lume cu măsura la lumină

nu catrafuse poleite-n aur

o lume-n care-i sfântă-oricare cină

şi nu există ciorditori de laur

 

o lume-n care scrisu-i rugăciune

şi cioara nu se dă privighetoare

o lume izbăvită de minciune

 

şi-n care Însuşi Zeu-i sărbătoare…

…lăsaţi curat obrazul meu de rază:

sărutul vostru numa-l îmbălează!

 

                   

EPILOG

 

…abia se mai ţine trupul să nu

plesnească – lâsând să scape – dintre

iziturile sale – tot mai

largi – tot mai

slăbite şi putregăioase – vârtejul de raze

glorios – de dinlăuntru – spre – mistic

vârtejul de raze de

dincolo

———————

Adrian BOTEZ

Adjud, Vrancea

27 iulie 2017

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii