Cristina CREȚU: Versuri

28 Nov 2017 by m.gurza, Comments Off

Casa noastră-i pasăre tăcută

 

Casa noastră este tot mai mică,
De câteva ierni, e de-o palmă-n pământ,
Când vin ninsorile, copilării uitate,
Desenul lor rămâne viu şi pur.

 

Ce rătăcite gânduri! Ce ninsoare
Mi se aşterne uneori pe gând,
Casa noastră-i pasăre tăcută,
Ce puii şi-a pierdut, pe rând, pe rând…

 

 

Măturătorii

 

Măturătorii au obosit,
stau pe o bancă şi beau apă.
Lângă ei, măturile lungi şi roase.
Au o sfinţenie ca-ntr-un tablou de Ressu
aceşti măturători bând apă,
aurii le sunt feţele şi mâinile muncite.
Soarele în octombrie e mai blând,
mii de braţe îi mângâie,
par îngeri odihnindu-se
şi nu ştiu.

 

 

Din giulgiu de lacrimi

 

Tăcerea este ca amurgul
căzut peste o câmpie.
Umbrele negre ale plopilor
închipuie drumul
spre care se uitau femeile satului
aşteptând.
Eroii nu s-au mai întors,
decât câţiva bărbaţi cu suflete răsturnate.
Unul avea un picior de lemn
şi în ochi o pasăre de pradă.
Unde e ţara pentru care s-a plâns?
Iarba creşte frumos
din giulgiu de lacrimi.

———————————–

Cristina CREȚU: Versuri

București

28 noiembrie, 2017

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 8911

Ultimele Comentarii