Anna-Nora ROTARU: ,,Undeva, cândva, odată…”(poeme)

13 Feb 2018 by m.gurza, Comments Off

,, UNDEVA, CÂNDVA, ODATĂ… ” de Anna-Nora Rotaru,

pictură personală pe pânză, în ulei, dimensiuni 90 x 70 cm,

din volumul de picturi și poezii  „UT PICTURA POESIS ”

*

 

LASĂ MINTEA, PRINDE VISUL…

 

De câte ori nu simt că-n viață-s trecător,
Lăsând frâu liber la dezamăgiri și plângeri…
Deseori îmi pare că zenitul nu-i strălucitor,
Chiar că-i cenușiu, de nimic bun prevestitor
Și-aș vrea să dezertez, sătulă-s de înfrângeri…
Cu aripi ca de Îngeri…

 

Departe, ștergându-mi gândurile de pe frunte,
Precum se scrie pe file de poveste sau roman…
Cât mai sus, la un palat, pe creasta de munte,
Bucurându-mă de lucruri cât de mici, mărunte,
Într-o Lume-a Inocenței, pe-un alt poate liman,
Făcând din fericire talisman…

 

Dar totodată, îmi spun că n-am timp de tânguit,
Că viața îți poate multe dărui, dar și multe lua…
Însă, visele îți aparțin, de nimeni nu poți fi jefuit,
De ele să ne prindem, oricât ni-e trupul vlăguit,
Oricât par zilele boțite, în gânduri pare a ploua,
Drept n-avem de-a eșua…

 

Că-n vise, e destul să poți să crezi măcar un pic,
Târcoale îți vor da, la poarta sufletului ți-or bate…
Culoare, sunet, miros, atingere, un cuvânt mic,
Sunt îndeajuns să-ți împletească magia din nimic,
La corabia visului vei pune pânze, cu ea străbate
Oceane, pe frunzele-ți uscate…

 

O spun eu, care și mie-mi pare câteodată nefiresc,
Cu mintea goală, suflet gol, cum ieși-voi din impas ?
Închid ochii, visând că din masă, o arcă-mi făuresc,
Din perdele, pânze fac, aripi parcă simt cum cresc,
Arunc din cameră hârburile trecutului ce-au rămas
Și-alerg cu-al visului Pegas…

 

 

CASTELUL TĂCERII

 

Mă duc, acolo unde fiinţa mea mi-o cere,
Acolo, unde mă conduce singur pasul…
Pe cărărui jilave spre Castelu-mi de Tăcere,
Fără-ncuiate visuri şi gânduri în zăcere,
La care-ajunge doar sufletu-mi, pegasul
Şi prin ecou, doar glasul…

 

La poale-i marea zbuciumată, valul,
Spărgându-se de stânci cu muget şi furie…
Şi eu, în lungi peregrinări îmi caut malul,
Că ostenit-am parcă de-a lumii carnavalul,
Ce zâmbind, te jonglează cu prefăcătorie,
De parc-ai fi o jucărie…

 

Mă duc… să-ţi număr frunze, toamnă,
Din ele pat să-mi fac, în castelul dinspre cer…
Că nici nu ştii cât pentru mine-nseamnă,
Când zorile şi-amurgurile mă-ndeamnă,
Să viu, din frunze, stele să îmi ţes lăicer,
În luna lui vincer…

 

Mă duc… mi-i sufletul atât de dornic,
Că mă gândesc zile-ntregi şi nopţi în şir…
S-ajung în pragu-i, să fur limba la ceasornic,
Prezentul să-mi rămâie credincios, statornic,
C-atâtea am să-i spun, dorinţe să-i înşir
Şi iar, ca Penelopă, să deşir…

——————————-

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

13 februarie 2018

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 2
Vizualizari : 42562

Ultimele Comentarii