Mugurel PUȘCAȘ: Pascale (stihuri)

8 Apr 2018 by m.gurza, Comments Off

CRUCEA

 

Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
E ostenit, e singur, e pribeag,
Înconjuraţi de vină şi păcate,
Mereu îl răstignim pe Cel mai Drag.

 

Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
Iar dragostea nemărginit-a Lui
O răsplătim punând de spini cunună,
Rănindu-I mâna sfântă cu un cui.

 

Când poarta noastră e mereu închisă
Pentru Cel Bun şi veşnic pământean,
Să-L aşteptăm, creştinilor, în uşă,
Să-I ridicăm povara de alean.

 

Când poarta noastră e mereu închisă,
Suntem avizi, avem doar de luat,
Mă-nchin la Dumnezeu cu umilinţă…
Ce-a devenit divinul aluat ?

 

Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
La suferinţa Lui smerit mă-nchin,
Purificat voi cerne-a mele fapte,
Gustând din trupu-I pâine, vers şi vin.

 

ÎNTOARCERE
Motto :
Toate fluviile curg în mare dar marea nu se va umple căci ele se întorc din nou la locul de unde au plecat “ ( Eclesiastul 1:7 )
*****
“… M-ai modelat din humă,
Din apă, vers şi stele,
Să-Ţi calc , mereu, pe urmă,
În timpul vieţii mele.
Mi-ai dat a Ta suflare
Să pot râde şi plânge,
Să-mi izbăvesc păcatul,
Gustându-Ţi trup şi sânge… ”

 

CĂLĂTORUL
  ( Lumină din Lumină )

 

Mă-nvăluie trecutul cu umbre de lumină,
Îl simt pe Cel ce Vine din neguri spre-nceput,
Îngemănarea clipei cu-a spaţiului dospire,
Creează universuri sau le îngroapă-n lut.

 

Lumina ce străbate din zori spre asfinţituri,
Călătoreşte paşnic din vremi spre nicăieri,
Nu are opintire sau clipe de odihnă,
Constantă şi divină, în ierni sau calde veri.

 

Simt, undeva, departe, atomul se sfărâmă,
Se înconvoaie timpul, materia e vis,
Păşesc spre nemurire în propria-mi nefiinţă,
Structuri atemporale de amalgam încins.

 

Cosmogonia minţii nu-i pură întâmplare,
În noi sunt universuri, lumini sau umbre reci,
Iubiri incandescente, resentimente, ură ?…
Doar amăgiri perene în temporale teci.

 

Religii, ştiinţe, dogme păşesc pe-aceeaşi Cale,
Fiinţă sau nefiinţă… Paleativ fictiv!
Când totu-i transformare, în noi, dinspre adâncuri
Vom retrăi ce nu e… Placidul relativ!

 

Îl simt pe Cel ce Vine… A fost dintodeauna!
Mă mângâie, mă-ndrumă cu aripi largi spre zbor,
E Demiurgul – Faur al vieţii şi nevieţii…
Lumină din Lumină! El, veşnic călător.

————————-

Mugurel Puşcaş

Reghin

Aprilie, 2018

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 5
Vizualizari : 41086

Ultimele Comentarii