Adrian BOTEZ: Poeme

9 Apr 2018 by m.gurza, Comments Off

HORA BUCOVINEI

 

Bucovineana Horă plânge

departe e – şi iar se strânge

e cântec vechi – din regi uitaţi

odat’ cu grâul semănaţi

 

fiică de voivozi – Cântarea

plânge c-un ochi – dar cel’alt râde

lucrarea duhurilor hâde

nu s-a lipi – în toată zarea

 

Hora Bucovineană plânge

lacrimi şi-ascunde – însă – -n pumni

atâtea răni – atâta sânge:

cântarul vremilor se frânge

…din veac se răstignesc cununi…

 

dar munţii ne surâd – şi-s falnici

căci Ştèfan-Vodă-a dat Cuvânt:

a pus răzăşi în ceruri paznici

Sfântul rămas-a-n Ăst Pământ!

 

Bucovineana Horă plânge

departe e – şi iar se strânge

umărul regăseşte umăr

ascund martirii fără număr

 

să nu ni-i ştie-n veci spurcatul

cazac pribeag şi fără lege:

din ceas în ceas – cuminecatul

e bici de foc – e bici ce DREGE!

 

când Ştèfan braţu-a ridicà

duşmanul se va spulberà

şi se va-ntoarce-n vânt pustiu:

mortul de veci e…doar sicriu!

 

Bucovineană Horă Sfântă

ne fost-a soră în urgie

duşmanu-i orb – dar Hristos ştie

că orice răni – raze frământă!

 

în legănări de val – pădurea

pofteşte la ospăţ toţi Magii

iar fruntea Horei nu-i doar una:

e Soarele – dar e şi Luna!

 

pământul Horei se sfinţeşte

căci pasul Horei hotărăşte

Grădina Maicii-aici să fie

din vecii vechi – în veşnicie!

 

această glie nu se vinde

cum nu ne vindem Sfânt Părinte

cum nu ne vindem legăminte:

durăm lumini – rugă fierbinte!

 

cazac spurcat – să-ţi intre-n minte:

pe unde calci tu sunt morminte

de voievozi – paloş de foc!

tu n-ai aici nici rost – nici loc!

 

n-ai ochi să vezi cum creşte-n suflet

credinţa-n Crist şi nou răsuflet

când Hora face-un pas şi vine

cresc rugăciuni contra jivine!

 

duşman sărac prin bogăţie

duşman bogat prin tâlhărie

veni-va o lumină vie

cu pustnici sfinţi şi voievozi

să facă rânduială-n sorţi

 

nu aştepta această zi:

menită-i a te pârjolì

te va preface-n iaduri mii -

păgân adus de prin pustii!

 

nu aştepta această zi

e ziua ce va resfinţi:

lacrimi – dureri şi rane grele

pe toate va preface-n stele!

 

vom fi din nou popor de munţi

cu trăsnete pe-a’ noastre frunţi!

popor din astrul numit Jale…

din ceata moşilor cărunţi

vom re-nvăţa a noastră Cale!

 

nu plânge – Horă-a Bucovinei:

am risipit şi Moara Vinei!

iar sângele vărsat de crai

ne va-mbrăca în sfântul strai:

 

din nou – popor de împăraţi

lumini-cununi – pe frunţi de fraţi

Hristos fi-va-ne viersuire

iar Hora scrie-a noastră fire

cea Vie şi Adevărată:

n-o mai uităm – …CĂ-N  CER  E  PLATĂ!

 

 

TARANTELLA – TARANTULLA

 

ori drăcoaice

ori regine

Taratellele păgâne

Taratullele bătrâne…

Dansul de prinţese

dracul paşii ţese:

Dansul – Dansul e de vină

de la el nădejdi – lumină

şi miresme de Albină

dans scăpat din râu

mestecat cu Grâu

Dansul fără frâu…

 

e incendiu şi grădină

brazdele sub paşi suspină

şi-s borţoase de lumină

Regi-Ţăranii se închină

din agonisiri de Pâine

mâinele rămâne mâine

(…rădăcina lui de câine!)

da – Temeiul tot rămâne:

Tarantullele bătrâne

cu venin şi cu cadâne

cu mânii şi paradis

nebunìi ce nu s-au scris:

ţesături de cer şi iască

numai bătrânii cunoască

vrăjitòrii să vrăjească

sorţile se împletească

numai Zeii să trăiască

stele-n Cântec să-nmulţească

Smirna lor să ne-ameţească

Zidarii văzduh zidească

Podeţ pentru Orbi să crească:

în noaptea călugărească

Luna nu-i numai o mască

Luna-nvaţă să iubească…

Tarantulla să-nmulţească!

 

…Tarantullă – Tarantullă

fată de venin şi hulă…

 

ARMONII SĂRATE (Colindul VRĂBIEI)

 

Armonii Sărate

vin să ni s-arate:

Vrăbii ne-savante

ţopăie-elegante

şi le sunt…”servante”…!

 

…nu scrâşni – Călău

nu omorî rău:

omoară pe seară

pe Zeu să nu-l doară!

…Zeul într-o doară

din zid se strecoară

şi zideşte-afară

cuiburi de cântare

şi raze-n altare…

domnule Sulfină

viaţa este plină

cerul se înclină

mi se varsă – lină

în poale – divină

Cea de Taină Cină…

 

…Vrabia de asta ştie

preaplecată în urgie

vifor şi împărăţie:

pe crai îi cinsteşte

pe drac amăgeşte

colind îi şopteşte:

colindul  opreşte

de-a mai întreba

de-a mai înjgheba

îndoieli depline:

…Călăul de vine

sau tace-n ruşine…

 

eu mă uit în pisc

la vulturi cu plisc

la hore de zâne

descântec de bine…

 

…cântaţi toţi Colinda

fùlgere Oglinda

să ştie Călăul:

nimeni nu-i vrea răul

numai să ne-ajute

numai să asculte

Stih de Minunare

epopei cleştare

cu Crinii pe scuturi

Trandafiri din luturi…

să dea ascultare

celui ce-i mai mare:

STIH CÂT ŞAPTE-ALTARE

împletind stihare

cât mări de tămâie

cât valuri de grâie

cât murmur şi nunte

cât soare în munte

Mumele cărunte

Pajuri dragi şi crunte:

să-şi cresteze-n frunte

Glas şi Grai-Cântare:

nu-i de-nmormântare

ci-i taină de-aflare…

 

…magii-l ţes la iesle

să scrie Poveste

despre munţi şi creste

despre codru – despre rai

despre sfântul nostru Nai…

 

…aşa va uita tocmitul

el – Străin Posomorâtul

să mai ‘nalţe schela morţii:

Vrabia din gura porţii

schimbă după cântec sorţii

şi în loc de moarte

iese – vedeţi – Carte!

 

…Carte şi-un Colind:

Hristosul Cel Sfânt!

CARTEA

 

Cartea se scrie cu

sânge – sub dictarea

„luminii din lumină” – adică – a Lui

Dumnezeu Cel

Care s-a Răstignit pentru noi – încăpăţânaţii – cu

cele mai variate şi năstruşnice

nevoi

 

Cartea se scrie cu Sângele din

Rănile Vieţii – şi e confirmată – cu

ascunsă rază a gheţii – de

cel ce-a dictat-o – adică – oricât n-aş vrea

eu – de

Dumnezeu

 

Cartea e scrisă şi cu

Lacrimile Morţii – şi deci numai

noaptea o pot duce – ca pe-o tainică

suplìcă şi a sorţii

arvună – să-i dea

Dumnezeu – rezoluţia cea

bună

 

Cartea e scrisă – uneori – din

disperarea şi revolta

copistului – de a nu i se permite

opinie personală – şi atunci

pluteşte deasupra

filelor ei supărate (cu pofta de a

răsturna tot

tărâmul!) – violent

deschise şi

răsfirate – un început de

tornadă – cu fulgere şi tot

tacâmul – dar o tornadă încă

neînfiripată – anemică şi

gripată – tornadă divină

netrecută în

faptă grăitor-tunătoare

deplină: până la urmă

se dovedeşte a fi fost doar o

boare – a unui Dumnezeu ce-a deschis

fereastra raiului – şi stă – şi El – la

răcoare… – …nu se confirmă cumplita

rumoare – că ar fi închis Dumnezeu

Cartea – pe veci – sub

Blestem şi

Heruvimă Candoare…

 

dar toate

astea-s mistice pricini şi

de nedesluşit nicicând (deci

neslovenite de nimeni!) SFINTE TAINE: Cartea

este şi expresia necesităţii Lui

Dumnezeu – de a nu fi şi

rău – de a nu rămâne „pe scut”:

singur şi

mut…

 

de aceea

scribul şi

Cartea sunt UNA (…fireşte – se zice -

mai agreată-ar fi

Cartea – care din Graiul Dumnezeiesc este

Partea! – dar care-i şi mai plină de

Sfânt Tupeu – şantajându-L pe

Dumnezeu – de când ar fi auzit Ea că

autorul fiinţei Ei n-aş fi tocmai

eu…) – …mă rog – reţineţi de-aici doar:

asta: Cartea şi scribul sunt trataţi de

Dumnezeu – ca fiind acelaşi

Lucru (…cam jignitor…mă simt precum nu se simte

bursucul…) – aceeaşi

fiinţă (încă de priinţă…) – şi deci intră

amândoi – ca doi

gemeni pisoi – sub iertarea – sub

GRAŢIEREA SUPREMĂ a Lui

Dumnezeu

 

…e greu…dar

sughiţi şi

înghiţi… – …însă mai aşteptaţi

puţin – pentru că încă nimic nu-i

clar şi

deplin – iar eu şi cu

Dumnezeu suntem

gemeni fraţi: care va să zică – certaţi

şi degrab’ împăcaţi…

 

Cartea – deci – a fost

este şi va fi – PODEŢUL DE ŞIPCI

dintre pământ şi cer – dintre maeştri şi

ucenici – PODEŢUL pe care

printre cereştile

şoapte – în miez de

noapte – pe ascuns – se întâlnesc

Faraonul şi

scribul – amândoi

incognito – să nu-i afle tot

tribul…

 

complicitatea lor şi

motivele ei – nu vor fi cunoscute de

plebe – adică de serafi şi de oamenii

normali – nici măcar la

Judecata de Apoi: pentru că  se va

face – după Marea Judecată – o altă judecată

pitică (…mă rog

fără tot fastul şi

farafastlâcul… – …şi

evident – mai mică…) – o judecată fără public

restrânsă şi ciudată: judecata

pe (din) dos –

a NEBUNILOR (a „răsuciţilor-străbunilor” – axe de

galaxii şi călări pe

comete

cochete…) – … a NEBUNILOR ÎNTRU

HRISTOS…cu Condeiul-Suliţă – ca la un

Sacru Turnir – scos

şi-nălţat spre stele – precum

visele tale-ale mele…

 

…VERDICTUL FINAL – nu-l va şti nici măcar

Judecătorul – căci

Cărţii – nu i se citesc – de nimeni şi

niciodată – decât – cel mult

COTORUL…

 

…abia atunci scribul va

afla – că

putea pune în Carte – întreaga lui

LUPTĂ – parte-n parte – cu

Patronul de Scris – Eternul

Cosmicul Indecis (…putea să-I şi dea

în cap cu castronul!): n-a dictat

nimeni!

 

…pur şi simplu

singure

Răstignirea (zisă şi

Încercarea Aripilor de Crin) Lacrimile şi Ranele – ele-nde

ele – s-au pârât şi s-au

scris!

 

…sărmanele…

 

…deci nu-i vorba (când grăieşti – „ca din carte” – de

Carte)  – de niciun

„manu-scris” – ci este – cum altfel? – un

„sânge-autoscris”…

 

 

DE  ŢARA  ASTA  CUI  OARE-I  MAI  PASĂ?

 

de ţara asta cui oare-i mai pasă?

cine – în pălmi rănite – simte iar cum curge

Sânge de-Valea-Albă – din „martiri de casă”?

Vlahia-n hărţi de belferi stă s-amurge…

 

dar „sfânt poporul” nici nu-şi ştie nume!

cu cine să te-aduni – cu ce credinţi?

strămoşii-au fost uitaţi sub brazde-n hume

iar veneticul calcă ţanţoş pe morminţi!

 

„deşteaptă-te române”? – -i mort poporul:

porcii se-ndoapă-n locu-i – pân’ la vărsătură

horăie-apoi – ca pernă având …mite…!

se scoal’ – grohăie pe-ntrecute: doar oborul

 

azi se deschide: sunt vânzări de vite…

…nu-mi sunteţi semeni – pentru voi am ură!

Hristos – scârbit – e dus din bătătură…

 

 

POVESTEA OMULUI

 

a fost odat’ un om pe craca firii

şi rezonabil arătà – iar trandafirii

îi făceau semn de jos – că e destul

să fie căţărat – dar şi sătul…

 

trufia de-a fi sus – pe nimeni întrebând

l-a coborât – din cracă-n cracă – la pământ:

s-a oţărât – din greu – crezându-se-mpărat -

iar Dumnezeu oftă: „şi ăsta m-a trădat…”

 

când s-a dat jos – s-a înnegrit pământul

s-au vestejit şi flori – s-a pornit vântul

în fine – nimeni nu-l privea cu-iubire

 

căci îşi sărise – un nebun – din fire…

…pe cine să dai vina? – să-njuri pe Cel mâhnit?

Hristos – din disperare – pe munţi s-a răstignit…

 

 

PUŞCĂRIA

 

popor de şobolani şi de năzgâmbi

s-a pus pe cizma-mi – a ros pân’ la carâmbi!

din stele-mi vin impulsuri asasine

…în beci – frigul prostiei pleacă – vine…

 

sunt prizonierul toleranţei oarbe

oaspete-mi e vampirul ce mă soarbe

…drept – m-aş sorbi şi eu – cu tot cu cap

dar de invazia prostiei tot nu scap

 

….pivniţi – negre clociri de gânduri şi de ape:

stau pe un ciot – şi-mi admir puşcăria:

nu se gândeşte nimeni să mă scape

 

iar ani posomorâţi îmi cresc mânia…

…afară – oare – o mai fi lumină?

ascult în întuneric: cineva suspină…

 

ÎNCEPUT DE EPOPEE

 

călări prin toţi munţii şi rupţi de hăţişuri

hoţi mistici de Lună caută-ascunzişuri

spintec’ pădurea cu multe-ascuţişuri

transformă-orice vale în şapte suişuri

 

a-nceput epopeea – şi Luna-i ostatic

prin bezne dansează un lup singuratic

ieşindu-şi din piele – toţi şerpii sunt lebezi

…cavaleri tropotesc – dar de ei să te lepezi!

 

din cai şi din munţi e făcută povestea

şi scrisă pe aripi de vulturi e vestea:

toţi cavalerii-s amanţi Zânei Lună

 

dar unuia singur Ea-i pune cunună…

…să nu crezi ce vezi – cavalere noptatic

căci Luna te-nşală – o – greier dramatic…

 

 

POET RADIIND

 

mă-nchin la păuni şi la mine – mereu

(revoltă vastă-n Cupele Lui Dumnezeu!)

eu – Răstignitul Munţilor – şi Cavaler

deschid vestitul bal de aştri – în eter

 

suind din cer în cer – voiesc Lumină

vaticinând să fiu văzut pe scena ‘nalt-divină

şi vifor de voinţă-aplauzele de zei

când plimb de lesă Luna printre lei…

 

…pe schele-ameţitoare – Nou Manole

…îmi jertfesc inimi către ape şi gondole

să crape dogi şi diavoli – laolaltă

 

inelul sacru îl arunc în baltă…

…Poet-Nebunul iar cântă-n floricele:

i-am dat şi somnifer – tot radiază stele…

 

 

EU – PLUTONUL DE EXECUŢIE

 

…se făcea că

aveam misiune – de la

Şeful Suprem – şi trebuia să vin – din

cer pe pământ (din

senin spre gloduri

puturoase…) – şi să-i lichidez – fără

nicio excepţie – pe toţi

oamenii (această specie

exasperantă!) – să-i scot – adică

din calculele şi economiile lor

scorţoase şi pururi

păguboase – să curm crimele lor

banale – exagerat de

urgente şi

h(c)oleric hidoase…

 

pe drumul spre pământ – am

auzit o voce birocratică de

consilier (poate că vorbea de mult – dar

fondul sonor al meteoriţilor o cam

adormea…) – o voce plină de

praful nesfârşitelor hârtii

sacre – dar şi de

calculaţia meschină a

lacrimilor pe kilometru pătrat – lacrimi încă

nestoarse…:

 

-…printre cei pe care vrei să-i lichidezi

vor fi şi

femei – copii – bătrâni nevolnici – …ştiu

ai mai auzit această placă

memorială

milenară şi

tocită până la vomă… – dar se poate că

e şi-un adevăr – pe undeva – în

cuprinsul ei… – ce-ai să faci? – …vocea devenise

curioasă

ca un hârciog dormind…

 

eu nu luai în seamă tocmai

birocraţia vocii – şi mă înfierbântai de

logica istorică:

 

-nu ştiu cine şi unde se află în

vorbă – aşa – pe ne(s)pusă

culoare de zi – dar

femeile sunt vinovate tocmai că sunt

femei: mereu divid Extatic Androginul – mereu

nasc numai răul – se împrietenesc numai cu răul – până la

trădarea propriilor interese: ele sun subspecia eminamente

demagoagă şi sofistă – încurcând şi năucind

Cuvântul în

disparate silabe – de la ziua a

şasea şi

până azi…

 

-…şi nu se poate face – oare – nimic – spre

ameliorare? – hârâi hârciogul

trezit pe-un sfert…

 

-nu…nimic şi

niciodată – aici şi

acum… – …iar copiii sunt ce-au vrut femeile: viitorii

călăi cosmici…

 

-…dar bătrânii? – din nou străbătu – printre

meteori – hârâitul hârciogic…

 

-…iar bătrânii sunt călăii ieşiţi la pensie….de ce m-aş

împiedica de  mincinoase-argumente

lacrimogene – şi să opresc sau

întârzii execuţia asta – de la-nceput

plănuită de El?

 

-…faci cum crezi – se auzi – îndepărtat de

o cometă răzleaţă – opinionul hârciogăresc… – …eu doar ţi-am

schiţat devizul…pardon…profilul

deşertăciunii – al goliciunii

planului tău…

 

vocea se înmuiase – de eter şi de

praf – se înmuiase de-a

binelea – şi se stinse – undeva – între

galaxii…

 

dar eu continuai şi fără

preopinent – în virtutea

inerţiei:

 

-eu nu sunt om – sunt

mânia divină-n acţiune – sunt

expresia unui dinamism – excesiv întârziat  – al

şefescului plan: El a ajuns

la marginea dinspre-asfinţit a

răbdării… – …sunt cel ce pregăteşte

patul germinativ – pentru un nou

experiment divin – sau poate pentru

un nou eşec divin…actorii au – mereu şi

oriunde – acelaşi

profil…

 

…şi i-am lichidat – acolo jos – pe

toţi – chiar „pe rudă pe sămânţă” nu se

putea – dar… – …pe „rudă” a

mers (bogdaproste!): ce-o ieşi o

ieşi – eu nu am nicio răspundere – eu sunt doar

plutonul de execuţie

stelar…

 

n-am în răspundere

viitorul astral – iar în

prezent… – …da – vă rog…poftiţi…poftiţi la

noi…poftiţi toţi cei curaţi…ori

curăţaţi…

 

am constatat – însă – printre oaspeţii

nepoftiţi – de la

Balul Sfârşitului de Lume – că mult prea mulţi se

considerau curaţi – dar când treceau în – imensă – sala de

dans – în

sugrageria stelară – totul se mânjea pe jos şi

puţea de te trăsnea – negrul ăsta de

păcură şi motorină

virginală…

 

…oricum ai proceda – şi

de pe orişice post ai face-o – cosmosul ăsta e doar un obiectiv

vermicular – un templu ferchezuit după gustul

viermilor – adică: deci – niciodată – din viermi şi

planurile lor – nu va ieşi numărul

câştigător…Marele Vierme tace şi

desface…de fapt – mereu

reface…

 

…şerpii deja se ridicau şi

mergeau pe două

picioare…

 

…aşa că

eu m-am trezit – brusc şi

complet buimac – dintr-un somn

eminamente retoric

strategic (….doar aparent

isteric!) – un somn ghiorlăneşte

sulfuric – şi mânjit de un

negru caimac…

 

…dar – ciudat! – auzeam – tocmai de la

coada somnului – vocea

mea – supralicitând: „noi – teroriştii cosmici – toţi de

faţă – drepţi! – suntem – ce mai! – <<în păr>>

(…sau în Măr – o – străvechiul – atât de bine orientatul

Măr! – …care se poate

re-plăsmui – după voie – preferinţă

dorinţă şi solicitare – în frate sau

văr…) – …vreau să zic – suntem toţi

prezenţi şi vă facem – pe orişice

plac!”

 

 

PENTRU CINE S-ARATĂ HRISTOS?

(se închină soţiei mele, Elena, pe 6 Decembrie, de Ziua Sfântului Mare Ierarh, Nicolae)

 

Motto: „Pentru cine – oare – s-arată Hristos

            Când din inime beznele-au ros cu folos?”

 

sticlind din munte-n munte bună vestea

că Magii iar s-au fost pornit la drum

proroace stele spun – pururi – povestea

pe care toţi – se zice – -o ştiu acum

 

un Prunc Iernatic lumina-va

ochii din lume  – fără rost ori ştire

şi va-ndrepta spre raze Nava:

din val răsare Cale de Uimire!

 

…acolo-n munţi – păstori şi turme

cetesc pe ceruri sfinte urme

pe Magii-nfriguraţi de vise

 

ei îi primesc cu porţi deschise…

…atât mister – atât frumos!

dar vatra noastră-i stinsă – jos…

 

 

NEÎNŢELEGERI FATALE

 

copìi  înseraţi pe la poartă străină

vedem prin fereşti ispitirea-lumină

nu sùntem de-aìcea şi nu-i pentru noi

nici rază-ori minune – ci numai gunoi…

 

…de mânecă El – Răstignitul – ne strânge:

„nu plânge – copile – şi nu te mai frânge

AICEA ţi-e casa – iar nu prin gunoaie

AICI îţi sunt ochii – hai – vino-n văpaie!”

 

…e Străin – deci Îl scùtură mâna-mi greoaie…

ni-e bine la còcini – acol’ – printre zoaie…

părinţii ne-au spus s-alungăm pe Străinul:

degeaba-i El  - Sânge – e Foc şi e Vinul…

 

òrbii părinţi ne-au cusut într-un sac

de-aceea-n ogradă – misterele tac

de-aceea în lume sunt bezne – declinul

 

şi toi e de iarnă – nu Crinul-Seninul…

…părinţi din părinţi – ascultaţi de strămoşi!

primiţi – prin copii – şi pe Crist – şi pe Moşi!

 

MĂ CHEAMĂ MORŢII-N OSPEŢIE

mă cheamă morţii-n ospeţie

în lumea lor – cu mult prea vie

(…cine-a venit – tre’ să rămâie…):

în ăst tărâm v-aţi ghiftuit

în celălalt nu v-a lipsit…

 

dar eu din fire-s păgubos

şi un’ mă pui – nu prea stau jos:

n-am apucat să gust din miere

să vin la voi – n-am prins putere!

 

deşi e plină de ponoase

toate în lume sunt frumoase…

doar oamenii-s râioşi – şiroi –

 

ce-i pasă mării de broscoi?

…mai adăstaţi – colò – morţi buni:

am de văzut – pe-aici – minuni!

 

 

VOIEVOZII SFINŢI POGOARĂ DE LA STÂNE

 

voievozii sfinţi pogoară de la stâne

voievozi daco-valahi din vremi bătrâne

cămaşa morţii – hotărâţi – o-mbracă

să fie Neamul lor ca o prisacă

 

voievozii sfinţi se bucură şi luptă

vin cu Lumină revărsată – când ea-i suptă

duşmanii se topesc în mâl-duhoare

când voievozii vin – în plai – cu soare

 

nu mai „votaţi” – nu mai plodiţi minciuna:

voievozii vin să ardă mătrăguna

ei – Cavaleri Lui Crist – încălecară

 

şi vin din ceruri să ne spele-ocară…

…oare câţi credeţi – voi – urmaşi de Kogaion

că – în sfârşit – s-a resfinţit ION?!

 

RĂZBOIU-I SĂ NU-ŢI UIŢI SFINŢII MARTIRI!

 

nu mai „votaţi” – ci lăcrămaţi rugare

căci Crist a ars pe Cruce Sfântă Lumânare

pentru DACO-VALAHIA aprinsă în icoane

plină de focuri ‘nalte de Martiri – amvoane!

 

„Martiri” – nu „democraţi” – ei îmbrăcară

cămaşa morţii – cu gând spre Sfântă Ţară:

văpăi de jertfă cheamă-ntreg poporul

NEAM să se-nalţe – plumb în AUR  – sporul…

 

nu mai cârpiţi – ci revelaţi – manolic

din vise-nsângerate – bolţi spre crezământ:

nu voi să-mi ţeseţi flecăreli – bucolic

 

ci Spada-n mâini vă fie Foc şi Legământ!

…popor sărac şi fără de-amintiri

războiu-i să nu-ţi uiţi sfinţii Martiri!

 

ÎN CASTELUL POEZIEI

 

văzduhul ustură senin în nări

copoi – pornit-am să-L vânez pe Cel din Zări

împărăţii de ierburi tremură miresme

drept soli – păsări trimit în cer de-aghesme

 

ceasuri oprite-n clopotniţele sfinte

zâne-n alai aprins-au mii de baluri

zeii-şi învaţă scrisul lor pe valuri

din care-mi scapă – când şi când – cuvinte…

 

sunt oaspe scump – poemul lumii mele

descântă raiuri – amintiri rebele

toţi la Castel mă-mbie cu Pocalul

 

în care luminează sânge: Graalul…

…doar în Castelul Poeziei pulberi tac

nu mă sugrumă-n cleşti el – Bâlbâitul Rac…

 

 

BLESTEM  VIEŢII

joc ţi-ai bătut de mine – viaţă făr-izvod

deci te blestèm să zaci la dracul în năvod!

în faţă m-ai scuipat – ca pe-un nevrednic

dracul – leliţo! – fie-ţi pururi sfetnic…

 

n-ai priceput că nu ţi-s rob ori neam:

mă trag din mume şi din vâlve de ocean

iar tată falnic mi-este Muntele-Safìr

naşi – Sfântul Crin şi Cristul-Trandafir

 

tu eşti doar umbră şi scârboasă pleavă

tu – viaţă de ocară şi de-otravă

stârv împuţit – îmi vei cerşi iertare

 

dar iadul să te-nghită – vrăjitoare!

…atât de umilit de viaţa mea

am nimerit Luminii călăuz’ – o cucuvea!

——————-

Adrian BOTEZ

Adjud, aprilie 2018

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 3
Vizualizari : 41086

Ultimele Comentarii