Adrian BOTEZ: Moartea – superb inumană (versuri)

21 Nov 2018 by m.gurza, Comments Off

MOARTEA – SUPERB INUMANĂ              

 

niciodată n-ai să ştii – în

viaţa asta – cine ţi-a fost prieten

adevărat – ori duşman

 

sfărâmi  – între degete  – frunze uscate – care

n-au nicio legătură cu

povestea ta

 

te rezemi – cu spinarea – de un

oarecare copac din pădure – vertical – dar

imemorial – asasinat de toamnă : pentru tine – însă

acel copac fără viaţă – e-un

altar – o întreagă

religie (falsificată – fireşte – de

terorile tale) : te simţi nevinovat ca un

prunc – şi vinovat ca un diavol – în

acelaşi timp

întomnat

 

măcar ai curajul şi

ieşi din pădure – în moartea-ţi

personală : niciodată – în această viaţă – nu vei

şti cine – cu adevărat

ai fost…

 

poate că moartea (…nădăjduieşte – nădăjduieşte – căci

tot n-ai încotro!) – va fi mai clementă decât

viaţa – adică va fi

superb inumană!

***

 

DINAMICA DEMENŢEI COSMICE

 

…dincolo de birurile cumplite ale

ipocriziei şi

snobismului – dincolo de

taxele usturătoare – ucigaşe – ale

imbecilităţii şi

cruzimii – dincolo de toţi

Hoitarii Avizi – cu ochi veşnic căscaţi a

moarte – veşnic

flămânzi – Hoitarii Avizi – care fac parte

integrantă din

Fiinţa Umană (Golemul la modă-al Pământului) – da – dincolo

de această infernală dinamică a

pierzaniei – a autonimicirii – stau

cu aripi imense – azurii – zvâcnind nerăbdătoare

Acvilele Cereşti

 

da – număr secundele  meschine – pănă la

sublim – extazul exploziei aripilor şi

pliscurilor ardente  – ale

Acvilelor Cereşti – asupra acestei

mahalale suprainfectate – asupra acestei

mlaştini supraetajate (dând impresia unor

zgârie-nori funerari) – mlaştină plină de

duhnitor  sânge  – pregătit – oricând – pentru

avalanşe – cascade contaminante cu

crimă şi sinucidere  – aparent

constructive.. – …mlaştină anapoda

numită :

Fiinţă Umană”…

 

…apoi – după Explozia

Celest-Acvilească – iarăşi – întreg aerul va fi

curat şi senin – iar Lumina

din nou – va străbate – până jos

jos – jooos… – …prin Buricul

Pământului – până la extaticele Mume şi

Mumìi Faraonice  – retrezindu-le la o

viaţă excesiv dinamică – hrăpăreaţă la

culme – autodistructiv-dementă… – …şi

tot aşa… – …la

nesfârşit…

***

 

ARHEII GÂNDULUI – SAU : TÂRFA ASTA DE MEMORIE

 

când te-ai bărbierit

prima dată – cu lamele – paralele şi

pervers ascuţite – ale unui „byk” – sau cu

hărţăgosul tăiş al

briciului (…lunecând pe opintitul patinoar al

pielii de gâscă :  gâtul

tău…) – te-ai gândit

prima oară – la

sinucidere

                     

când – copil cât o

căciulă fiind – stăteai – în toiul

nopţii de vară – senină – pe

muchia dealului – şi – strivit de

măreţie – priveai

cetăţile supraetajate ale

incendiilor stelare – ţi s-a

năzărit – prima oară

lumea cealaltă…

 

…vezi tu cum târfa asta de

Memorie – te ascunde de

tine însuţi – într-o pivniţă

oarbă – nemărginit

adâncă – pivniţă fojgăind şi

puţind – teribil – a

şobolani şi a

mlaştină ?… – …şi

noroc de Revelaţie – „sireaca” : te

trage zdravăn – în sus – de

chelie – şi te trezeşte

undeva – în Lumina de

Vis – undeva – hăt bine şi

mai departe decât orice

departe  – dincolo de

orice hotare ale uitării sau

neuitării… – …poate într-o vrăjită

lucoare a

Mării

***

 

BOLNAVUL UNIVERSULUI

 

culcat în moarte – criminal în sânge

Bolnavul Universului n-ajunge :

făţărnicie  – şi minciună – şi trădare

nu făuresc nicicând – niciunde – Cale

 

Bestia Absolută-n tin’ dospeşte :

ai  tras la fund şi regnuri – şi nădejde

iar din abis – râia-ţi o-ndeamn’  să vină

pe Doamna CaracatiţăREGINĂ!

 

…râvnit-ai rai ? – rămâne-va doar spuză

căci Moartea e  – din nou  – lehuză…

da – galaxii de sânge-al crimei ţipă

 

să înceteze-a-arterelor  risipă…!

Bolnavul Cosmic – omul hăituit

din CapodoperăUltima Beznă-a-alcătuit…

***

        

LUPUL PĂMÂNTULUI

 

tot înainte

înapoi n-ai ce vedea

nouă zi-i încăleca

alb veşmânt lumea-a purta

la Altar de Fulger

toţi s-or închina

şi vor căpăta

numai alb-veşminte…

…tu fii Lup Cuminte :

lasă-te mânat de Stea

 

în Mistic Nordul

moaie-ţi tu doar botul

zboară peste gheaţă

banchize şi greaţă :

dă de dimineaţă

dă de flori  – de viaţă

 

tu – Lup-Dragonul

stăpân pe tot zvonul :

iarăşi tu vei scrie

peste orice glie

 

tot înainte

Lup fără Morminte :

adu  noi cuvinte

şi noi jurăminte

pentru Neamuri Sfinte

 

Lup şi Carte vor rămâne

Pământul de azi – de mâne

din nou vor supune

sub Vechea Minune

 

Neamurile-or spune

Izvor cu-albe spume

şi vor cerceta

unde-i Om – şi-o Stea

 

…aşa grăiesc bunii

bunii şi străbunii

şi Mumele lumii :

a Lupului stăpânire

Lumină-i făr’ de pieire

Cetate-n zidire

bună-a noast’ priire…

***

 

BIBLIA NOUĂ

 

o Lebădă zburată-n Galaxii

făcea – din nou – numai prostii :

stingea TREI STELE

alunga IELE

aducea Coşul de Nuiele

 

aşa că Şarpele-nţelept

a şerpuit întreg deşert

dindată a-nectat risipi :

din raze şi-a croit aripi

din bezne şi-a adus califi

(…cei plămădiţi din sfinte glifi…)

îngerilor – şuierând a glie

le-a pus pe cap o pălărie… :

Lebăda-au prins-o la mijloc

şi-au învăţat-o un alt joc… :

 

acum nu stinge – minunează

şi nu alungă – ci creează

iar crima deveni poveste

despre… „o varză-ntre neveste…”

 

Biblie Nouă s-a-mplinit :

Cetate Nouă-au zugrăvit

în care LebădaREGINĂ

păstrată e pentru Grădină

***

 

MINTE MODERNĂ

 

cutie golită de

conserve – umplută – acum – cu

apă de ploaie

noetică (apă slinoasă şi

duhnitor sleită – din

şanţ) – şi – hodorogit

târâtă cu o

sfoară – cutia-vădană  – pe

zgrunţurosul caldarâm – de către un

cosmic – regalizat-legalizat

dement

 

asta e – hurducată – mintea mea

modernă – de

azi – fremătând în

ritm de

târâtură de Arcă (intim  – tainic şi

mizer) – lăturile gheţarilor de

mâine

***

 

 TOAMNĂ ÎNTÂRZIATĂ

                         

                            10 Nov. 2018

 

aceşti copaci semnau as’ vară că sunt „tei” :

ciorile – azi – mai linguşesc morman de beţe – câte vrei…

dac-ai cădea de la etaj în aste ţepe

doar pe Dracula bucura-vei :  te-ar pricepe !

 

atâta ceaţă-i tot dezbracă pe-osândiţi

că le-au rămas ciolane doar – orbite de zgâiţi…

e-o lume numai de pedepse pregătită

e-o lume ca un iad – dar fără plită…

 

…trec – singur – printre-aceste locuri de tortură

Călugăr al Urgiei – fără de tonsură :

plânşii – ori văicăriţii – demult sunt paralitici…

 

…eu – doar un vagabond târziu – fără de critici…

…atâta ceaţă curge – ca un fluviu

încât toţi zeii în vacanţă-s – sub Vezuviu…

***

 

CHIVĂRA DE POET

 

                       10 Nov. 2018

 

mi-am pus – cutezător trufaş – Chivăra de Poet

nu sunt imens – sunt cosmic ! – să-mi facă munţii-un portret !

călăresc peste zări alpine – peste zări marine

şi toţi mă recunosc – popoare sfinte  –  senine !

 

nimeni nu-ndrăzneşte să privescă-n ochi Fulgerul

nimeni nu cutează-a rosti – înjositor şi meschin – Numărul…!

sunt Prinţul Iubirii şi-al Binelui Făr de Răgaz

regatul meu de-aici are nume ciudat – de FANTAZ...

 

nici Graalul nu-ndrăzneşte  – nocturn – a scânteia

când ARMĂSARUL FANTAZ fulgeră fulgii de nea…

în lumea de stele-s – de rouă – palatele mele !

 

…cu Trei NuieleMumele Grele-alduiesc Cavaleri-Arzătorii – Cavaleri-Caravèle

Cântecul – Veşnic Cântecul năzuirilor Prinţului Sfânt

răzbeşte –  fanatic – între cete de-arhangheli : niciun fir de pământ!

***

 

CELE TREI LACRIMI

 

                 10 Nov. 2018

 

sunt – în lume

trei lacrimi : prima lacrimă  – cu dor – cu

nesfârşită – slăvită dorire – o

înghite (o – dulce pătimire!) – pe a doua… – …şi – deodată

deasupra a toate – îşi ia zborul o

Lebădă

 

în urmă – mereu – o lacrimă înghite (cu

lăcomie – cu

crâncenă – cu

avidă nestingere) – pe-a

doua – şi – astfel – se aprind – fără de

rând – incendiile

cosmice – dar nimeni şi

nimic nu-şi mai ia

zborul – din toiul

Nunţilor – de nimeni

dorite – de nimeni

închipuite şi prin nimic

pătimite

slăvite…

 

…văzând aceasta – Lebăda  se răstigneşte peste

neputinţele toate – şi

înghite o a treia

lacrimă (cea neplânsă de nimeni – dureros – încrâncenat ori

măcar vizibil) – şi – atunci

pe deasupra furiilor  – de neîmblânzit – ale

tuturor dezlănţuitelor

incendii cosmice – se lămureşte – regal – un

Lac de-Opal : Lacul de Visuri  – al

unei Lumi Celeilalte – de

Oglindiri Înalte

 

…în mijlocul Lacului – pluteşte sfânt – deasupra de

acum şi de-aici – Lebăda

Răstignirii : Lacul s-a fost născut – deci – din plânsul

tuturor zeilor

nerăstigniţi – neputincioşi să

stingă cosmicele

incendii : emfaticele

patimi fără de

lumi

***

 

DESCÂNTEC DE TOAMNĂ

 

diavoli de vânt

sinistru cânt :

foşnet de foi

moartea-i şuvoi

toţi meşterii cad

cu şindrili de brad…

 

Cartea-i în toi

Carte păgână

făr’ de vreo zână

 

delir de liră

morţii respiră :

respiră pulberi

inimi le spulberi

respiră sânge

cumpene frânge…

 

toamnă de vânăt

toamnă de scrâşnet

toamnă şi freamăt

al Lunii geamăt

moroi în screamăt…

al Lunii  geamăt stârneşte-n zare

de gheţi cuptoare

mii vrăjitoare :

cer ca pământ

mături de vânt

pe Frunză scrie

singură vie

frază zurlie :

 

„nu vede

nu crede

ucide stele :

mâinile mele

‘ ndrăcite-andrele

sorţii surcele…

 

sugrumă zei

azvârle chei

de-unde nu bei

în mări de ulei

astupă fântâni

în codrii bătrâni

uită de rime

închipuie crime :

un teatru hoinar

vopsit cu var

un teatru de-osânză

livida mea brânză…

 

un teatru pe pânză

doar ochi şi rânză :

gândeşte-un Hornar

(…boindu-l Homar…)

să-l ia în colţi

cutremură bolţi :

ghes de izvoare

păcură-n soare

dracul din doină

se face moină…

 

…vin iele din sus

lumina s-a dus…

…vin iele din zare

să fure izvoare…

***

 

 

ODATĂ PĂTRUNS ÎN CAMERA MEA

 

odată pătruns în

camera mea – vei simţi – înainte de

toate  şi cumplit

nesuferit (…ca pe-un

fantomatic  – sadic început de

scrâşnitor reumatism… – …sau cum o

dementă – surdă  seismică şi

ne-mblânzită durere de

dinţi…) – Ceaţa Persistentă a unei

Lumini-de-Nicăieri

 

…se plimbă – drept prin Mijlocul acestei

Mistice Lumini – Pervers Călugăr de

Curte – de

Interior – iar la nevoie – chiar şi de

Ceardac…

 

…apoi – abia – te va mângâia

ascuţit – la

ceafă – pe creştetul

capului şi-n

crucea ochilor (…precum

ireal enorm  – ghiorlănesc triumfal – hohotitor

Tăişul – frecat de

Butuc – al Securii unui Călău

Bonom…) – lumina robespierrică a Lămpii mele

de nopţi târzii…

 

– …şi

pretutindeni – pretutindeni – Scrisul

meu – ca un blestem  (…vomat ţâşnind  – jur-prejur – cu

viteza sorţii…) –  – da – un preistoric

blestem – care

nu mai vrea să-nceteze – de

veacuri…de milenii… – …de

ere…

***

 

SOSEAM –  CÂTEŞIPATRU CAVALERII DE SUMBRĂ PIATRĂ

 

soseam –  câteşipatru Cavalerii de

Sumbră Piatră – unul după

altul – întunecaţi – noi – Cei Patru Călăreţi – în

Câteşipatru Zări de Cetate – şi ne aşezam

fiecare – cumplit stabiliţi – fiecare – precum

molimele cele

definitive – fiecare – în câte unul dintre

Colţurile Cetăţii  – adumbriţi de Supremele

Văluri Cernite  –  precum

Demonii Nesfârşit de

Bătrâni

 

…nişte Demoni – Dumnezeiesc Bătrâni – veniţi să

pecetluiască sorţi – să împietrească

Răul în Rău – desăvârşit – pentru

Vecie –

 

…Vecie pe care – în sfârşit – să şi-o facă

Eternă  – Definitivă

Moşie

***

                                                                                         

NU SE AFLĂ NIMENI

 

nu se află nimeni să i se

facă milă de Ea – şi să-i

tălmăcească Visul cel Rău – să se liniştească

definitiv – între Neguri – precum Sfinxul

între Colţurile Cele

Patru – ale Negrului

Turn

***

 

PÂNDITORII

 

salt

în neant

 

cu moartea pe gene

paingi pe sprâncene :

viermi capătă pene…

 

…vorbe  – negre stele

fereşti făr’ zăbrele

suflet de nuiele –

de nuiele şi chirpici

născut între tufe mici

de nevolnicii pitici…

 

…Cartea nu s-a scris

totu-a fost în vis

pe cer scrie : „‘nchis”…

 

…a căzut Zăpada

a-ncetat şi sfada

gheare-şi scoate Prada…

 

din văzduh ies – sâmburi

toţi ce stăteau singuri

făcuţi din carâmburi

din crimă şi strâmburi –

ei nu vor veşti – schimburi :

 

numai răzbunare

ură grea şi mare

pentru luminare…

 

nimeni nu-i vedea

nici nu-i bănuia

nimeni nu-i simţea – ca trăsnet

cum – pitiţi urau cu plesnet :

poncişi în priviri

deocheate firi

oameni şi zei – totdeodată

asta-i lumea-adevărată…

 

nu-i vedeau – de lumânări

şi de focuri fără scări

(…stinse-n macabrele zări…) :

plămădiţi doar din măscări

iscaţi – toţi – din răzbunări…

…singuri şi ascunşi

după lumini duşi

ascunşi chiar în vatră

cu chipuri de piatră…

…nimeni nu-i lua-n seamă

nimeni nu-i oprea la vamă

nimeni nu-i scotea din cramă

crimă cramă – de aramă…

nimeni nu-i vedea cum muşcă

din veac – pulbere şi cuşcă

şi din sorţile-plevuşcă…

…au sânge de vasilisc :

pândesc numai colo – -n Pisc…

…veşnici Veghetori

veşnic Pânditori

veşnic Vânători

cu mâna pe puşcă

aşteptând o duşcă :

duşcă de otravă

duşcă fără slavă…

…orfani de privighetori

ascunşi între nori şi flori

feriţi de lună – de sori…

 

…a-nceput şi s-a sfârşit

circul cel neisprăvit :

zeii se măsoară-n bani

Pânditorii-s făr’ de ani…

***

 

OARECUM,  FABULĂ…

 

umilit  – mutilat şi scuipat din belşug (gloata-i mare!)

merg pe jos – silnic grăbit – pe lângă Moartea călare :

bezne-mprejur – nu răsare-o făclie

îmi pierdui orice nimb – orice pălărie

 

tot mereu – bătaie-s de joc şi ciucă-a bătăii :

ne-nduraţi sunt Stăpâni-Căpcăunii Văpăii :

nicăieri nu e Milă – de Iubire nici vorbă

dar – măcar – Înţelegerea Vie – picura-va-n pùtrida-mi ciorbă ?…

 

…măgarii-ncărcaţi stârneau râs celor ce nu se-ndurau

făr’ de  răgaz – răstignirile – una pe alta – se-urmau :

de ce în Zărirea de Obşte – Tortùră – trimisu-ne-ai – Criste?

 

puteai să păstrezi – în Neant – un morman de batiste…

…geaba cârteşte şi suduie Omu’ – -istovit şi orbit :

nicicând Elefanţii – pe Pureci – n-au auzit…

***

 

 

UN NEAM TOT BÂJBÂIE-N IARBA CEA NEAGRĂ

 

un neam tot bâjbâie-n iarba cea neagră

stea el nu are – decât vorba pustie din barbă…

de ce Tu nu caţi către-ăst Neam – o  – Cristoase

când ştii cum prin el  – numai – lumilor dat-ai prinoase?

 

de ce-ngădui să fie-njosit  – până la mlaştina iadului

când Tu ştii că numai prin el – lumi avea-vor Făclia Vadului ?

de ce mărunţeşti – Târnăcop – Temeliile Cerului

de ce-i rătăceşti  – robi prin bezne – pe Ei – Cavalerii Castelului ?

 

nu risipi ţărâna cea scumpă – pururi vie – -a Voivozilor

nu adumbri-n ruşine – sângele Martirilor-Matrozilor !

Crist-Ziditorule – ei sunt Manole-Necontenit-Jertfitul

 

doar ei îţi mai ştiu Taina Legării Mortarului – Taina Ziditului !

…departe – Clopotul bate – dar nu-i limpezit Rugăciune :

nu se ştie : bătaia-i de nuntă – ori de-ngropăciune…

——————————-

Prof. dr. Adrian BOTEZ

Adjud, Vrancea, 21 noiembrie, 2018

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 1
Vizualizari : 23280

Ultimele Comentarii