Adrian BOTEZ: Ghilotina în toiul zăpezilor (poeme)
GHILOTINĂ ÎN TOIUL ZĂPEZILOR
s-au ghemuit
zilele – simţind pururi – în aer
saltul de panteră neagră – al
nopţii
străjerii – la Porţile
Cetăţii – mult adânc au
adormit : fiecare sforăitură de-a
lor : regesc
mit
orbii chefuiesc – de parcă
toţi au privit – dintr-odată – ţintă – drept în
soare – şi-acum – cu ochii-nchişi extatic
sărbătoresc – indiferenţi la
poziţia Porţilor : li s-a şoptit – cu
nădejde – de foarte – foarte sus – că ei au scăpat
sorţii – că sorii
pe Apa Sâmbetei – toţi
s-au fost dus…
nebunii lunateci sunt
mult mai prudenţi : toarnă – într-una
păcură – sub orice
podeţ – şi – în general – de-i chemi – îţi
răspund că – hă-hă-hă – dintotdeauna ei sunt
absenţi
…numai – biet – omul normal
nu scapă să vină la
mal – să dea seamă – cu însuşi
capul lui – de fiece
îngheţat val : mereu îşi
aşteaptă – -nchinat – terorizat – în toiul
zăpezilor – doar
Călăul şi
Satrapul – precum şi Coşul
de Nuiele-al
Ghilotinei – ca să mai
presare-ntr-însul încă o mână de
alb rumeguş : la aproapea – Cumplita
Cădere – să nu i se vatăme
cumva – Doamne fereşte
Scalpul…
***
…E O ÎNSERARE PERPETUĂ
…e o înserare
perpetuă – o înserare
grea şi
firoscos gânditoare – ca nişte
turme de bolovani – întorşi
pe dos…
Dumnezeu
mârâi – şi se zbârli – la
sine însuşi:
„cum să mai pot eu să
fiu dumnezeu – când toţi – toată grămada asta de
gânduri băligoase – pe care le-am
alungat în fapte… – …da – toţi ăştia
adunaţii şi
scăzuţii – toţi – dar toţi! – sunt
dumnezei… – …şi nu ca mine – visători
ci ai naibii
cotitori – umbre colcăinde – trufaşe – de
intreprinzători – precum nişte
veritabili
agenţi economici – nu
astronomici!
hmmm… – …da – voi intra – imediat – în
opoziţie – cu
mine însumi : de câte ori voi
avea – iarăşi – vreun gând proiectiv (bătu-l-ar!) – îl voi
contrazice – pe loc – ba chiar îl voi
nega şi întoarce pe dos – în parlamentul
urâciunilor ăstora – grămezilor ăstora de
dumnezei căcăcioşi – dar ai naibii de
mâncăcioşi (ai propriului produs!) – grămezilor ăstora de
entelehii îngheţate
protezate… – …şi toţi – cu tot cu
puieţi – arătându-se vecìilor precum şi sunt : nişte
mă-lă-ieţi !
păi – nu vedeţi ? – ia – uitaţi-vă cum toate
aureolele gândurilor mele – devenite
voci şi siluete caraghioase de
vaci – lei – foci – elefanţi – şopârle şi
găini – toate-toate îşi
hârşcâie (…supărător şi
dureros…) spinările rahitice (penele – ba – chiar şi
coarnele!) – de – vajnică
spinarea – îmburuienată larvar – a
Pământului – iar copitele (ori
picioarele) lor – împletesc – acolo sus – neînduplecate scrieri de
urme – silfidice urme – pe
Cer – adică
pe ideea – pe năzuinţa secretă de
Cer…
gata şi cu
Lucifer : l-am pus să
refuze a scoate Lumină din toate
beznele aureolelor mele – şi iată că
în sfârşit! – m-am obţinut pe
mine însumi – în stare pură : cu zece peceţi
în eternitate mă numesc – deci (luaţi
aminte!) : Noctifer…!”
…şi înserarea nedesţelenită şi
de tot apăsătoare şi
firoscos grăitoare – ca nişte turme de bolovani
întorşi pe dos – fără preget
continuă :
nimic nu se întâmplase – doar se auzeau
voci de oase – din Sfera Celestă – devenită
selenară – felinară – de tot
Agrestă…
***
MEŞTERUL-DE-CRIME
într-o lume jigărită – pe-o jigodie de iarnă
orice gând îţi vine-n minte – deîndată se şi sfarmă
Chiciura gros şiroindă din schelete de copaci
a stârnit voma-n străfunduri – precum vrăjile-unui vraci
unghiuri drepte pier sub mâzgă – a-ngheţat şi bunul-simţ
urlă Crima – la cătuşe şi-a fost ros ultimul zimţ…
…simt urgii şi Bolovanii – de se crapă şi ies Stele :
trag nădejde că Lumina va mai plivi dintre rele…
Vântul taie trunchi de Bine – îi retează rădăcină
Şerpii Albi pătrund în vise – de nu mai afli pricină
nici la viaţă – nici la moarte : vrei doar toate să se spargă
şi nimic nu mai rămână… – …din tine – din lumea largă…
…şovăieşte – greu – pe gheaţă – Umbra – -Ntârziatul Drac :
ştie Meşterul-de-Crime de ce Clopotele tac…!
***
DACĂ IEŞI DIN CÂMPUL CU FLORI…
dacă ieşi din câmpul cu
flori – dai în câmpul cu
căcat : în această lume
absurd simplificată – şi simplificată la
maximum – nu ai decât aceste două forme
trapezoidale – ale
sorţii
dacă tot vrei să ieşi – cu bine şi
onorabil – din ea – nu te tot bălăbăni – siropos – pe lângă
orizontala mastodonţilor – ci ia-o
direct şi vertical – drept
prin cer
***
DOINA IEŞIRII
foaie verde – foi de ger
aici e ieşirea prin cer :
vrei miresme
de la iesme
şi catesme
ia-le de la crini
crecuţi – toţi – cu spini
crescuţi mărăcini…
trandafiri de glorie
găseşti la prigòrie
trandafiri roşii – de soare
afli la privighetoare
iar pe mal cu mălură
îi găseşti la pàjură
nu mai huzureşti alegere
te chirceşti în trecere
iar nu-a înţelegere :
nu e loc de tabiet
nu e rostul de huzmèt
într-o lume tip „caiet”
într-o lume-„condică”
var nestins de cronică :
de-ai scris că te-ai prezentat
te şi ia la pieptănat
la pieptănat nebùnii
pripăşiţi în dorul strùnii
la pieptănat coţofene
cu pieptene ars în pene
cu zgură de balamuc :
cu ciubuc – fără ciubuc
semeni clar c-un guguştiuc…
…de iubeşti ori nu iubeşti
tot a prost miroşi şi creşti
tot în zgură nimereşti…
…eu venìi – dar alt’ mă duc :
venii cuc – şi plec pe drug…
***
DESPRE ANUMIŢI „OASPEŢI” CE – CÂNDVA – I-AM AVUT
cu mâna mea – dibace şi
teribil de
versată – rafinat
experimentată – i-am
amestecat otrăvurile din
mâncare – i-am turnat
pumni întregi de ţepi cristici – în
băutură – şi ace cu gămălie – savant i-am
ascuns în
genialele stihuri – ale oraţiilor
bacchice : dar el
n-a venit la masa
mea – şi – pe deasupra
s-a dovedit – mai târziu – că-i
complet analfabet
astfel de becisnice – oribile ratări ale
Creaţiei – n-au avut cum afla ce-s
splendorile Evului Mediu – iar peste
Renaştere – au trecut cu-o suavitate de
hipopotami… : „aş fi
stricat orzul pe
GÂŞTE – dacă mi se împlinea
ospitalitatea-mi atât de heruvic
ingenioasă – înalt
cristalizată şi serafic
distinsă” – m-aş fi consolat eu – de
obicei… – … dar astfel de
monştri – îndeobşte – n-au avut
niciodată – chef să se
ridice până la divina filosofie a
Penei şi
Aripii: nu poartă pe ei decât
nişte banali – arhaici – nişte
veterotestamentari şi
somnolenţi – neglijenţi
Solzi
***
LÂNGĂ NĂSĂLIA LUI…
…s-a scremut s-ajungă-n
primăvară – să mai facă o potecă de
douăzeci şi cinci de ani
pământeşti – dar
n-a mers…
acum – stăteam – umilit de
neputinţa lui – în faţa mesei funerare – pe care
el era întins – ca un
învins…
şi – deodată
aud :
„nu fi prost – mai lasă-ţi mofturile – la
vânturi : strângeţi-vă – zdravăn
mâinile : a făcut – şi el – ce-a
putut – ar fi vrut să fie mort
la vreme – ca
oamenii – deh! – dar moartea nu vă poate – măcar
atinge – pe alde voi
Poeţii… – puteţi să vă scremeţi cât
vreţi : alde voi nu puteţi naşte
moarte – cel mult – vreun stih rătăcit
despre ea…
strângeţi-vă mâinile – împachetaţi-vă în
foc preţioasele hoituri – să le-aveţi de
merinde – pe drum – că-i cam mult de mers
înapoi în Lună – şi haideţi odată după
mine – degrabă – că avem
multă – multă
treabă…”
am salutat
milităreşte – l-am smuls (pe
neputinciosul de moarte „la
timp”…) – de pe masă – ne-am dat
foc – unul altuia – la
hoituri – şi – bătându-ne
reciproc – pe umerii de fum – a
încurajare la drum („nu putem să murim – nu
putem! – asta-i…dar
n-om sta ca fraierii – şi ne-om boci
neputinţa – – aici
în mijlocul cărării…hai!”) – am pornit pe
urmele umbrelor
cenuşii luminii – rămase după
isprăvirea pălălăii – ce ne-a
trezit la
realitate
***
POEME DE APĂ – POEME DIN NUFERI
poeme de apă – poeme din nuferi
răzgâi amintirea – te facă să suferi
tâmplarii-ţi bat cuie – în tălpile goale
venin răzbunării din tine răscoale
jucat-au cu vervă – o viaţă – -arlechinii
în spatele scenei – primit-am toţi spinii
atâta-umilinţă trezeşte – -n munţi – ură
pecetea voi scoate-o – curând – de pe gură
afla-vei – atunci – cum că spada-ascuţită
poem demagogic ucide-n clipită
viaţa mi-ai stors-o de orişice rază
veni-va şi ziuă – n-ajută-ţi vreo pază…
…voi fi Dumnezeu – care-mparte dreptatea
pân’ la fund bei otrava – cenuşă e Cartea…
***
AŞ CÂNTA ŞI AŞ JUCA – NOAPTEA SĂ SE CRAPE
aş cânta şi aş juca – noaptea să se crape
printr-un horn de vijelii – dracul să nu scape !
sunt bolnav – turbat eu sunt – de vechi neputinţe
dar sunt Dumnezeu şi Sfat – în multe privinţe…
Galonaţilor Celeşti – nu vă vreau la-ospeţe
sunteţi imbecili şi cruzi – minţi lălâi şi creţe
daţi cu stele de pereţi – vărsaţi Galaxia… :
am un har – din vechi străbuni : să vă-njunghi trufia!
trec – mătănii – meteorii – scuipându-mă-n gură
dar şi eu am evanghelii – vorbe de strânsură…
din fărâmături de sori – cresc cosmos privat
în cari să fac pe Nebunul – c-un Smarald sfruntat…
…nu mă rog la zei – la ceasuri – iepure de goană :
mă răzgâi pe mine însumi – antică…cucoană!
***
BALADĂ – DINDEMULT ŞI DINDEPARTE
…dindemult şi dindeparte
voi struni baladă
lâsaţi Slovă – lăsaţi Carte :
ascultaţi o Sfadă…
„Miri – aleşi – strânşi sunt de Umbre
sub Spânzurătoare
viersuieşte veşti tot sumbre
o Privighetoare
Magi Cereşti – din evanghelii
nu mai ştiu adresa :
Steaua s-a fost stins – afelii
îşi citesc iar presa…
trageţi turmele sub Iarnă
sub perdele rare :
nu mai plânge – vine-n ţarnă
Muma de Mioare
Voievozi îşi pleacă săbii
nu pe miri – la-osândă…
strigă Cavaler de Vrăbii :
„mori – Moarte flâmândă”!
…Luna – Luna – vrăjitoarea
smulge snaga Spinilor :
Mirii-şi caută – iar – cărarea
şi Mireasa Crinilor...”
***
DOINA CEA NEAGRĂ
umilit şi obidit
strâng venin sub piele
Lumina toată-am stârpit
drum am dat la rele
nu veniţi pe urma mea
de blesteme rare
Haita băleşte sub nea
moroi urlă – fiare…
nu-mi cântaţi – apă nu-mi daţi
turbez în desişuri :
voi ucide pe gealaţi
eu – Gealat de Crişuri
frunza verde-i frunză neagră
pe cărări de zgură
Snaga Lupului se leagă
de inima-mi sură
veţi vedea hoituri pe cale
fi-vă bucurie
priponii draci cu zăbale
preoţi să ne fie
negri-s Crinii din Cetate
gonìi dumnezeii :
n-au făcut sfântă dreptate :
plece cu-ASMODEII!
***
MARTORI FIERŢI ÎN PROPRIA MINCIUNĂ
martori fierţi în propria minciună
martori fierţi – la fund de ol s-adună
dacă Domnul îi ascultă împreună
nu va fi dreptate – ci doar se răzbună
măcinate-s temeliile unirii
de atâta crimă ipocrită
dar trădarea e o stare-a firii
care-a devenit – în timp – obişnuită
m-au chemat – dar voi lipsi de la „sesiune” :
să mă judece în pat – cu neputinţe-n faţă !
…ce-a zis El – eu nu le-am luat de bune :
sufletu-mi încins l-am pus la gheaţă…
…Tribunalul Cosmic şi Suprem se-amănă
până m-or avea „magiştrii” cu ceva – „la mână”…
***
COLINDUL NEBUNILOR
plouă – plânge – plânge – plouă
vremi se scarpină în două
visu-albuşului de ouă
sar – din farfurie – trei
broaştele-au înghiţit chei
frig un paşă – dar şi-un bei
e-o hârjoană printre tei
mori şi-nvii – ori vrei-nu vrei
iar mi-au pus pe pâine – clei
reverenţă de-arlechin
lacrimi de-elefanţi şi spini
galaxii de prin vecini
vin să-mpodobească vini
largă peşteră-n măsea
nu mai vezi nici magi – nici stea
doar castele-n creasta mea
văduve de căpcăuni
vin să fure – iar – căpşuni
fumez tun – tutun – tutuni
ţurloaie de ghionoaie
varsă-n constelaţii – zoaie
scuipă-n ochi numai gunoaie
fluvii pline de puroaie
sărăcit-ai răsărit
cu stânga sori ai şparlit
cu dreapta luna-ai vopsit
nu mai da din craci de ziuă
Mume ne deşteaptă-n piuă
Sânziana e târziuă
Feţi-Frumoşi la kilogram
liră-n pântec – la bairam
Eva vomită-un Adam
rufele pe sârmă cântă
privighetoarea se zvântă
şi valsează sfânt cu sfântă
ziua cerşeşte la noapte
să-i dea zâne – şoapte coapte
când şi când – să sugă lapte
Dumnezeu ne stă pe trepte
aripi de-îngeri să îndrepte…
ciorile ciordesc – deştepte…
…e o lume cât un rai
cât un bâlci cu balalai
…din closet nu iese-un crai –
maţe-aghesmuite-n scai…
…foaie verde de dai – n-ai…
***
DĂ-I – DOAMNE – -AEDULUI LUMINII O COROANĂ!
Poetul are vre un post de pază
în lumea asta – fără rost şi vază ?
de ce mai naşti Poeţi tuberculoşi şi singuri
când ştii că n-au nimic în strachină – în linguri ?
vrea Crist rănile vechi să îşi răzbune
prin ei – Poeţii care văd Minune ?
Sfinte – nu-Ţi bate joc de Rana din Cristal
de-ai Armoniei Călăreţi pe Val…
dacă-i ucizi – ei vor muri-ntre rime
atomii Armoniei-Har – Sublime !
şi tot nu vei scăpa de nunţile-ntre aştri
toţi Munţii-i vor cânta pe-aceşti Sihaştri…!
…dă-i – Doamne – -Aedului Luminii o Coroană
şi-l apără cu Foc – de Haita-n goană !
numai prin el stă în picioare Catedrala
Văzduhului şi Florii – preamărind Walhalla!
***
EXPRESIVITATE DENTARĂ
şi-a lăsat toţi
dinţii – pe măciulia
microfonului : atât de
expresiv a
cântat
***
MINORII NU VOR FI MAJORI
minorii nu vor fi majori
decât când Luna fi-va Sori :
nu vă grăbiţi – voi – lăudaci
Treaba cea Sfântă n-o fac draci
doar Crist şopteşte – de-l auzi
deci te trezeşti – te mai şi scuzi
iei „peana” – -mpungi hârtia vie
pictezi – cu Verb – o Păpădie…
minorilor – pe-acest pământ
de-aveţi ciolan şi crezământ
puteţi ara – face mormânt :
Marea Minune şi-Arătare
lăsaţi-o Aripii – că-i tare…
predaţi Cătuşele de Îngeri
primarilor nu-nmânaţi plângeri!
nu forfecaţi raze de Soare
lăsaţi Serafii şi-a lor Lire
să vă îngroape în Delire…
…voi ascultaţi Sfânta Citire !
…poate-a-nvia-n piept Nouă Fire…
***
DRUM BUN – TOIAGUL NU TE MAI AJUTĂ
drum bun – toiagul nu te mai ajută
să sui nămeţii ridicaţi de iarna surdă
doar te târăşti – reptilian – pe strada slută
stârnind compătimiri cu voce crudă
răzbi-vei zarea – cum răzbeşti nămeţii ?
nu te-ntreba – ci gâfâie-nainte :
fii Cerşetor şi Cavaler – cu veche minte
nu un drumeţ nătâng – ca toţi drumeţii
…mereu e iarnă şi a fost mereu :
asta ţi-e soarta – viaţa şi menirea
s-aduci pe lume-icoana răstignirii
tocmai când semenii-şi prefac ospeţe-n firea…
…dar nici nu poţi pleca – pe Calul Alb – călare :
se-autosesizează o …”putoare”…
***
DA – CÂNTĂ SURZILOR – FERMECĂTOR – SONETUL
da – cântă surzilor – fermecător – sonetul :
or mătura cu tine cabaretul
şi se vor lăuda la stăpânire
că au stârpit – în urbe – dorul de mărire…
eşti un naiv – Poete – văr cu Prostul
dar – dacă zici că ăsta ţi-este rostul
să alternezi cântări – cu vânătaia…
…eu n-am nimic : în lumi o noimă are şi bătaia…
aş vrea să fii – însă – mai aripat de aştri
să nu te plângi – ci fraţi să-ţi fie sfinţi sihaştri
aş vrea ca reportajul lumii-ăsteia
să pomenească (…printre pumni…) – Femeia…
…iubeşte – dară – însă te fereşte
să dărui Armoniei doar …Cucuie-Creste…
***
23-ZĂRII CĂLARE – ZIUA-MARE – MAG
zării călare – Ziua-Mare – Mag
troienele iscau – din ele – pentru el – o Stea
ca „Peană” Lirei – el o folosea
şi preamărea – în toi de Iarnă – Soare drag
iar ţurţurii din crânguri se făcură Raze
în jurul Cavalcadei de Vii Rime
şi toţi Copacii se-nşirară-n Fraze
Lumea Pustie lumină Mulţime…
iar Noaptea-mbrăţişă – duioasă – Grota
unde-a intrat un Cavaler c-o Stea
…păstori se-uimeau de Rază – toată liota
de îngeri pogorâţi la Foc – din Ger…
…şi mai erau Poeţi – Trei Stâlpi – să ţină Poarta Nouă
Lumea-asta-n Veci – şi-Mpărătească Rouă…
*
…„la Poartă Nouă stă VIŢELUL – Frate Peşte…”
„Viţel – Poetul? – el se răstigneşte
voi să priviţi Lumină – dacă vă prieşte…
şi ARMONIA voi să contemplaţi
dacă chiar sunteţi – precum ziceţi – Fraţi!
…hmmm…Poarta Nouă – deschidere-i spre Paradis…
…dar voi – cum văd – aţi pefera un Vis…”
…tăcerea ce urmă prea semăna-a Abis…
***
E CRIZĂ! – VREI – DOAMNĂ – TOTUŞI – SĂ NE URCĂM PE LUNĂ?
e criză! – vrei – doamnă – totuşi – să ne urcăm pe lună?
pentru toţi cunoscuţii – ar fi o faptă bună…
să ningem – dintre stele – cu sticle şi petale
să luăm toţi cătrăniţii – aşa – un pic – „la vale”…
doamnă din vechi saloane – aşa a fost să fie :
să-mi întâlnesc amanta – dintr-o fotografie!
să ne invidieze – şi joace-ne la bursă :
nimic nu ne goneşte din Zvelta – Mica Ursă!
ce e iubirea noastră? – e mica veşnicie
pe care pot – în lume – s-o-ascund sub pălărie…
o – doamnă – crinolina vă face viperină
acoperiţi tot cerul – stele vă cer Regină!
…”ce-aveţi cu mine – frate? – s-a pus taxă pe vise?
da – bine – voi plăti-o…” –
…Poetul Cartea scrise…!
***
DIALOGURI…NON-CORDIALE
„Poete dragă – -i iarnă! – -ţi îngheaţă şi cerneala :
mai lasă-te de slove – mai micşorează-ţi fala!”
…”fală” – A SCRIE ? – …ce imbecil trimise
la mine – El – să-mi pângărească scrise ?
…pentru ca Raiul s-ajungi – Mireasma – Nardul
tre’ să străbaţi nu lumea – ci – încă – întreg Iadul!
…toţi MÂZGÂLICII VREMII – ca să-şi prezerve „GRADUL”
adaugă la slove – cu kilograme – FARDUL!
„…ce teatru joci – Poete! – … poate că-alungi chiar Moartea?!”
…nu – n-o alung…departe : ci îi dedic chiar Cartea!
…în lumea „de dincolo” – sunt toţi „cei autentici”
amici fără ranchiună – şi fraţi – martiri ascetici!
„acolo” mi-e puterea – în ei îmi stă mândria
…aici…văzut-aţi VOIEVOZII să-şi fluture MANTÌA…?
*
…nu asculta de plebe – toţi grohăie la fel :
poemul tău doar Cristul Şi-L face-n deşt – INEL!
***
CONDIŢIA POETULUI
„un Poet şi c-un Poet
scriu – să zicem – un caiet…”
…aritmetica această
nu mă lasă să văd Creastă…
un Poet e un Poet
unic om – unic..”colet”!
…iar „unicatul” de-l vrei
să priveşti printre doi tei !
nu lăsaţi să intre-n Troacă
mahala – poeţi – zglăvoacă…
cum în calendar – UN Sfânt
are-UN Loc al lui – şi-UN rând !
…nu-i mânaţi – ci-i alinaţi !
sunt „bolnavii omenirii”
care caută în voi fraţi
să vă prindă-n Slova Firii
…iar din Slovă pân’ la Stele
este-un drum lipsit de rele…
când ajung Poeţii teferi
voi – deja – luciţi…Luceferi!
fiecare câte-un nimb
fără taxe – fără schimb…
… alinaţi şi răstigniţi
Poeţii nefericiţi…
***
TÂRG CONTEMPORAN
casă zdrenţăroasă
fag autofag
latră-n triluri javra
care stă pe prag
…vă credeţi pădure ?
o – prea mulţi păduchi
cresc din mintea voastră
grohăind în muchi
stradă oarecare
doar că mai jegoasă
n-o da la spălat
că mai rău miroasă…
gospodarul iese
numai ca să bese :
un rahat asexuat…
…mutră de gealat !
mahalaua de grătare
sfârâie spre frunza lină…
ce s-a vrut – cândva – pădure
moare-acum – da-ntâi suspină…
***
MUZĂ FUGARĂ
muza s-a suit în Nori
fugind de… „Judecători”…
m-a lăsat neconsolat
să-mi dau Cartea la spălat…
…nu vă bucuraţi – CUVÂNTUL
e la Zei – L-aduce Vântul…
deci – voi termina şi Rândul
Plângerea-mi o torn în Gândul
care-mi ARDE – credincios
…ca să pună vârf la toate
(Inimă de pus la ROATE !)
iată-l şi pe…Făt-Frumos!
Rima-i Fulger – Rima-i Pară
Salamandre – Elfi să sară
să se-nşire pe-al meu Gând
din POTIR GRAAL ei bând…
***
PROPRIETATE PARTICULARĂ
„să se schimbe – pe dată
peisajul!” – se auzi o
voce autoritară – şi toată
Iarna o luă – ascultătoare – la
vale – cu
zăpezi murdare – gheţuri
sfărâmate – şi
nori de ciori
a rămas – în loc
o imensă
mocirlă
…un târâie-brâu – trecător
întrebă – aşa – să se afle în
treabă : „a cui o fi – oare –
mocirla asta ?”
şi – pe loc – burtosul de
vis-à-vis ieşi din
ograda-i dărăpănată – cu picioarele
goale – înşosetate doar cu
noroi – şi – cu buricul gol şi
mâinile în buzunare – se sumeţi la
sfrijitul drumeţ :
„e a mea! – proprietate
particulară – din moşi-strămoşi – de la… – hei! – şi
de la… – …e-heei!
nu te pui! – hai
şterge-o – degrabă!”
…şi târâie-brâu o luă pe
cărarea – în jos – spre Valea
Iernii – cea care o
luase la sănătoasa – de la
primul şi
propriul lui
strigăt autoritar…
***
ÎNTUNERIC ŞI IPOCRIZIE
cu înstrunată grijă – bezne calcă
să nu simţim vreo răutate a ne-milei
ba chiar că ne alină – strigi : să tacă
rănile căpătate-n timpul zilei…!
ipocrizie – analgezicul fratern
nu încetăm a-l cere – să-amorţească
durerile ce-ar trebui să ne trezească
din faţa inimii să smulgă laşul stern…
ipocrizie şi-ntuneric – criminali solemni
complici care – unul de altul – sunteţi demni
păienjenişuri – dacă-aveţi grijă – în noi să nu clintiţi…
deci – lumea asta-i ideală – nu cârtiţi !
…aşa o fi : ne-sfânta moleşeală
îmi spune că – aici – totul mă-nşeală
*
…fără de răsărit în ochi eu voi muri :
v-aţi străduit – cu toţi – viaţa a nu-mi trezi…
***
COMENTARII
nu există sărbători
există doar lipitori :
ca s-auzi doar ARMONIA
schimbă – iute – Galaxia
iar să-ţi vezi Propria Rimă
schimbă Crimă – -n Nouă Climă
eşti Poet? – asta zici tu!
lasă vorbăria!
câţi ca tine – „la pachet” !
…coşti cât…rufăria !
Pântecul e la putere
nu Cuvântul Sfânt !
…tu n-ai bani – sărman Poete
nici pentru…mormânt…
hai să evadăm în stele
poate-acolo Cristul
înstrunează-o Nouă Lume :
doar El e ARTISTUL!
*
…nu pierdeţi nădejdea
critici izmănari
unde Crist face o lume
Dracul pune Pari!
…ARMONIA-I EXISTENŢA !
…oh – trezesc târziii…!
…dar e bine : -avem de-a face
iarăşi – doar cu viii !
***
STAREA TERREI
s-a suit pe un salam
să tragă la kilogram
a făcut – din stea – chiftele
ca să scape de zăbrele
nu căutaţi Caii Rotaţi
aleargă doar în…cârnaţi…!
lume – lume – şi iar lume
nu iei boală de la strune
ci de la pântec bogat
bun numai de…excavat !
…lume – lume – şi iar lume
bună eşti de spânzurat!
***
NEMURIRE ŞI IUBIRE
vâslesc printre lebede – valul mă duce
spre neguri de iarnă – spre loc fără cruce
sătul de ospeţe – umplut de pocale
privesc scrisul nopţii – şi orele-astrale
cel ce nu ştie ce-i iubirea – nu va şti
şi se va stinge singur – uita-va a citi
din Cartea Sorţii nu pricepe semne
ultime clipe – -n vale – n-arde-vor ‘nalte – demne
Moartea i-ar fi menit o sărbătoare
cu princiare zâne – fără să bată oare
dar când i-aude struna scârţâind
îl lasă în mocirlă – molatic şi cu jind…
…zei de vreţi fi – lumina vă îngână
dacă – senini – ţineţi de mână-o zână
***
BĂTRÂNUL POET TÂNĂR
nu-mi trimiteţi fulger – căci slovele de foc
nu ştiu ce este Cântul – şi nici se prind la Joc…
mai bine o Lăută – şi Valul murmurat
decât o lume-ntreagă – Cuvânt Neterminat !
cinstit cu raza Vieţii – mă duc pe unda ei
ştiu că va fi Lumină – în Cartea care-o vrei
nu deznădejde – furtuni – zavistnici zmei :
Cuvântătoare Linişti voi păstori pe-alei
acum la bătrâneţe – sunt Tânărul Cărunt
cu-arcane de blândeţe – cu pasul mai mărunt
clădi-voi pentru zeea-mi oceane de senin
şi preschimba-voi timpul în Veci Înalţi de Crin…
…căci tinereţea noastră e stea făr’ de răgaz
noime sădind în orice deşert fără de haz…
***
SFAT
„-scot viezurii la scuturat !
să dăm şi lumea la spălat…”
„-ba – eu aş zice – TOT să arzi
Coloană să te-aşezi – sub brazi !
tu te făleşti c-o vizuină
stai cu-ochii-n mâluri şi în tină
…mai bine urcă Munte – iar
şi Crist – Ceru-ţi va-ntinde-n dar…”
***
SIMETRICI ŢURŢURI MĂ AŞTEAPTĂ-AFARĂ
simetrici ţurţuri mă aşteaptă-afară
să prăbuşim – noi – grabnic – ce-i viu – ce arde pară !
…e translucidă Moartea – Splendìdă Podăreasă
pe care eu – din mulţi – tot vrut-o-am Mireasă!
antene ciulesc – beţe – mulţimi de muribunzi
arţarii de-astă vară – care cântau – bolunzi…
…e linişte şi-i ţeapăn – oricare fost-a verde
gândiri nu scoateţi – spre lăfăiri : le pierdeţi…
…cu Sarcina în spate – din bunget – ies toţi orfanii Gheţii
o tăbârcesc acasă – să-şi vadă Masca Vieţii…
să vadă – prima oară! – ce chip arată Focul
din lemne şterpelite – se face Palat – „locul”…
…pân’ dimineaţă – însă – ziduri s-au prăbuşit
din tot ce-ardea zănatic – cenuşi s-au prizărit…
***
PENTRU MINE ŞI ORICINE
caută şi capătă-ţi Înţelepciunea
apără-ţi Liniştea
stai şi păzeşte la amândouă capetele
Podului : nimic
să nu te ia prin surprindere
trăieşte-ţi viaţa ca pe
o zi de vară : ştii că va lua sfârşit – dar
soarbe
încet – din Pocal – amânând să-i vezi
fundul…
scrie – cu slove mari şi
luminoase – pe gardul Grădinii
tale : „aici sunt
Fructe pentru toată lumea – deci
nu e nevoie nici să rupeţi
scânduri – nici să
săriţi zăplazul !”
…priveşte – cu toată
desfătarea – cutremurat doar de
emoţia în faţa Frumosului – măreţia
Asfinţitului
***
DRUM SPRE LIR
liră – mai încoardă-ţi struna
înserare – -amână-ţi Luna
vreau să cânt ce n-am cântat
să fac ce n-am apucat
nu creşesc – ci dăruiesc
ascultaţi : seminţe cresc
nu-s hotare între lumi
nu se istovesc nici struni
fantezia-ţi înmulţeşte
zeul tău îţi mulţumeşte
nu-i sfârşit – ci este treaptă
viaţă tot mai înţeleaptă
lumină ce-i tot mai crină
scris şi lacrimă ce-alină
nu vorbi – numai priveşte
sufletul tău povesteşte :
suie Muntele – tăcut
până Raza-ai cunoscut
acolo-i şi Lirul-Lir :
Armonia-Trandafir…!
***
SECRETA SĂRBĂTOARE
nicio foaie
nu se-ndoaie
flori de măr
cununi în păr
vine zâna de pe ape
vin păsări – să se adape
vin cerbii la numărat
şi vulturi plutesc în sfat
Inorogul şi-a lui Rază
Pădurii – straşnică Strajă
au venit Ciupercile
Mume – cu coşărcile
nu e nuntă – -i sărbătoare
azi nici Soarele nu moare
dar aici – în luminiş
clatin’ Cârtiţe – furiş…
vin şi Şerpii Înţelepţi
sfetnici – Adâncului – drepţi…
…adunare – pietre rare
Rubinul şi Ametistul
Smaraldul – Lucifer – Cristul…
cine vine – nu mai pleacă
pe acelaşi Drum de Clacă
ci o ia pe Munte-n Sus
unde Gnomii au adus
Taina Vechiului Ascuns…
Cântă Lebăda şi zboară
Îngerii-n argint pogoară…
***
SUPREMUL SFAT
am privit apele cum pleacă şi vin
am mai smuls Cristului sângerat spin
am luat Lira – din Corn d-Inorog
şi-am cântat – lumea s-apară – din loc în loc…
e rău şi e bine – nu daţi Foc pe mine :
aşa scrie-n stele – să fie şi rele
dar ce nu scrie – iar eu am furat:
ARMONIA DIVINĂ – SUPREMUL SFAT !
***
DOINA
doină – spovedanie deplină
nu la răni – ci la vermină
doină – curg din pix puroaie
nu se dă… – …nici nu erupe :
sufletul de tot se rupe –
…nu-i nădejde să se-ndoaie…
doină – colcăiri de ură
plumbii pentru răzbunare
doină – fapta ce păgână
s-a-mplinit în munţi şi-n stână :
a luat foc – orice născare
…strângi de gât – orice măscare !
doină – nu cruţa nici pieptul
nici cuţitul – ăla dreptul :
să se scurgă la gunoaie
lumea-ntreagă – lua-o-ar gaie…
doină – bisturiu atroce
fiara mea cea mai feroce
crimă şi curmări de voce
tu nu treci – tu nu dai veste
nici nu buciumi de pe creste
tu nu vii – tu nu previi
ci scoţi viaţa din cei vii…
nu frâmântând tot trăitul
ci muşcând – din plin – muritul…
nu s-arate răsăritul…
bietul om sfârşi doinitul…
***
ÎŢI PERMIŢI SĂ FII NEMULŢUMIT
îţi permiţi să fii
nemulţumit – când ai
destule – când nu
mori de foame – fără-un
sfanţ – într-un
şanţ – ornat cu
scai
pe deasupra de
peisaj – trec
păsări-orologii : se va face curăţenie în
rai
…în acelaşi ceas muri-vor
zdrenţărosul – ca şi-ncoronatul
mofturosul crai : unul
se va încălzi – -mblânzit – în
noua-i casă – celălalt – petiţie va face
fără glume : „a fi mutat – dar
grabnic – în
liman de ciume”…
***
VALSEAZĂ – LINIŞTIT – ÎNTREG INFERNUL
valsează – liniştit – întreg infernul
în ceea lume nu cade guvernul :
e bine şi e cald – la… „concurenţă”
şi – mai ales – s-a zis cu-orice scadenţă
biserici – coşmelii cu popi ornate
nu mai ameninţaţi cu-eternitate
cu focul veşnic şi pucioasa scumpă :
nu suntem snobi – nici proşti la o poruncă
da – viaţa fuse-mi chinuită – nu-ntreb de ce
şi n-aştept lămuriri – „la C.F.R.” :
trăind – am biruit şi-s mulţumit…
murind – mă hodinesc – şi m-apuc de gândit…
la ce mi-ar folosi cârteala – când înşişi bulibaşii
n-au socoteala lămurită – şi nici paşii …?
să se împace ? – să se păruiască ?
…până s-or lămuri – eu las gându-mi să pască…
***
E GHEAŢĂ PESTE-A’ MELE GÂNDURI
e gheaţă peste-a’ mele gânduri toate
n-am cunoscut prieteni – nici iubire
ar trebui doliu să port ? – nu-mi stă în fire
în şapte-oceane nu m-arunc – în şapte rate…
sălăşlui-voi unde voi afla căldură
topească gheaţă şi tot ce-am strâns în gură
nu-s înger şi nu-s drac – ci doar o creatură
căreia Lumina-i place – iar nu Zgură…
mai cânt puţin – apoi mă voi culca
nu vreau pe nimeni – prea mult – a deranja
soi bun – gându-mi îşi cere-iertare
de la vecini – de la duşmani – şi de la fiecare…
…nu sunt eroi – deci nu e tragedie :
rămân – cuminte – cronicar ce scrie…
***
FOAIE VERDE ŞI NEGREAŢĂ
foaie verde şi negreaţă
un paieţ şi o paiaţă
bine e în altă viaţă
aşa bine-i – că m-agăţ
de-o floare – de primul băţ…
Crist zâmbeşte… – …şi mă lasă…
apoi – un înger-crăiasă
îmi vesteşte c-am cules
unde-i locul mai ales :
cer de sfântă monastire
plin cu crai – păsări martire…
…îngeri vin şi îngeri pleacă
suferinţa e săracă…
…şi doinirea nu mai seacă…!
***
STOLURI DE CIORI ÎMI CIOCĂNESC ÎN ŢEASTĂ
stoluri de ciori îmi ciocănesc în ţeastă
iar vântul m-a suit tocmai pe creastă…
de-acolo văd safire şi iubire
cum pe pământ – nicicând – nu-mi stătu-n fire
vin – măre – astrologi – cu mantii lungi şi grele
şi îmi menesc poeme – rime – armonii şi stele…
le-am scris eu – oare ? – şi de când zburară
spre viaţa lumii – mătrăgună-amară ?
chiar de nu-s ale mele – nu-s prea rele
şi le citesc – în grotă – printre mii zăbrele…
…nu mă vor vindeca – dar e Frumosul
prin care aştrii-mi arestară osul…
…iar eu tot doina voi cânta – în vanuri
şi ce-oi cânta – s-a duce – ca-n poveşti – la hanuri…
*
…eu – însă – ştiu că numai şerpeşti valuri
în imnuri m-or vesti – când voi fi – „crai” – în staluri…
***
CE LUME TICĂLOASĂ OAMENII-ŞI FĂCURĂ !
ce lume ticăloasă oamenii-şi făcură !
copii – ei – n-auzi decât : „nu fac!” – „nu vreau!” – din gură
treptat – se dau pe brazdă – supuşi cu: „să trăiţi!”
…şi-s tot mai cocoşaţi şi prăpădiţi…
la început (ei cred…) – sunt împăraţi şi zei !
…la urmă – nişte lingăi – parşivi – mişei…
ce s-ar fi cuvenit – cu minte – -a împlini
supunerea – vicleană – -i zvârle-n : „mod de-a nu mai fi”…
…de ce laşi – Doamne – ba chiar parcă-ţi place
să cadă oamenii cu-ispitele la pace ?
distrează-te-umilinţa lor – cumplit ?
le pregăteşti – Capcana de Sfârşit ?
…de mă veţi întreba : ce-i omul şi de ce-i făcut ?
voi da din umeri – imbecil – precum un nou-născut…
***
ULTIMA DOINĂ
nici mă laude – nici mă-njure
să mă lase-n jar de şure…
aţi ars tot ce mai iubeam
să vă fie de haram…
eu sunt eu – şi-n iad – şi-n rai
greierii – ia! – se ţin scai
să-i învăţ iarăşi să cânte
lumea asta să-nmormânte…
nu dau strai – că nici nu am
vă dau strună cu balsam :
am urcat Cuvânt în şa
i-am dat drumu-n Lumi de Nea…
ia – luaţi-vă după El
că tot va fi într-un fel :
Cartea-i scrisă-n Vârf de Tei
ori de vrei – ori de nu vrei…
***
STĂPÂN PESTE VULCANI ŞI PESTE APE
stăpân peste vulcani şi peste ape
cu vocea-mi eu ridic şi prăbuşesc mii valuri
iar hornul înfocat preschimb în idealuri
din ce curge ori arde-n cer – nimica să nu-mi scape!
stăpân şi frate Munţilor cu Piscuri
chem omenirea să-şi asume riscuri
pelerinaje – procesiuni şi sfinte liturghii
slujesc – smerit – în Codrii Voievozilor Târzii
Duhul acestei lumi – pe dos îl voi întoarce
iar dacă nu va vrea – eu voi chema încoace
lumina Elfilor şi Salamandre
tainele-Ondinelor – ascunse-n policandre…
…da – voi preschimba-ncăpăţânarea vraiştei frivole
în Armonia Monastirii lui Manole!
***
LUNGĂ-I MOARTEA – LATĂ VIAŢA
lungă-i moartea – lată viaţa
cât ţi-ai răsuci mustaţa :
nu cobi – Tu – Coană Mare
Vinul l-am luat din Altare…
curge sângele din palme
răstignite cu sudalme
curge sânge şi din tălpi :
drace – spânzură-te – crăpi !
iar din Coastă când ţâşneşte
sângele se face Peşte
apa arde tot ce cade
şi-nalţă-n ceruri Arcade!
…l-am tocmit pe Făt-Frumos
să facă Crucea pe dos
cel Curat doar s-o mângâie
Necuratul să nu-nvie…
…hai – pe cai – pe cai – pe cai
că-i departe pân’ la rai !
…păsări s-or trezi în zori :
să ne vadă – pe toţi – Flori !
***
LASĂ-MĂ – PÂN’ LA SFÂRŞIT – SĂ MINT…
strivită floare – pentru amintire
ce văd acum – eu nu mai pot citire…
a fost odată – nu ştiu dacă-a fost
când mai credeam că am – pe lume – -un rost…
dar tu – acum – grăieşti din Raze :
minţeam – mărturisind Extaze…
Floare-Cenuşă – ştiu şi cred şi simt
dar lasă-mă – pân’ la sfârşit – să mint…
***
Prof. dr. Adrian BOTEZ
Adjud, Vrancea, 27 decembrie, 2018
