Cuvânt și iubire

Prea mult partizanat şi răsfăţ, prea mulţi adulatori şi apostoli s-au ivit dintr-un foc în jurul preşedintelui ales! Prea mulţi călăi şi săbii scoase pentru cel învins! Salvatorul prezentat cu asupra de măsură fără de păcat, cavalerul dreptei venit de la Sibiu pe cal un alb, iar celălalt, adversar declarat al dictaturii băsesciene, transformat de presă în diavolul corupţiei pesediste. Drept este, cu destule şi grele păcate adunate în raniţă, pentru care va da socoteală. Însă, atît dreapta cît şi stînga sînt mîncate de corupţie. Pînă la proba contrarie, lăsaţi-mă să mă îndoiesc de prea multele bune intenţii ale Preşedintelui validat. E dreptul meu la îndoială şi lehamite născut şi dezvoltat de-a lungul celor 25 de ani de mizerie, deşi în sinea mea sper ca zicala, aceeaşi Mărie cu pălărie săsească să nu se confirme prea uşor. Ponderea alegătorilor care au pus ştampila pe Iohannis au fost dintre cei care l-au votat pe Băsescu, mulţi dintre susţinătorii din turul doi au fost pînă acum la Putere şi-au lăsat pîrjol în urmă în aproape toate regiunile Ţării. Nu sînt înregimentă politic, nu fac decît politica poporului român şi nu pot avea neobrăzarea să preamăresc pe unul sau pe altul în detrimentul celor mulţi. La fel ca predecesorul Traian Băsescu, Iohannis a dat un prim fault Constituţiei, afirmînd public că P.N.L. trebuie să preia Puterea. Declaraţia hazardată a fost făcută înaintea validării în funcţia de preşedinte, înaintea depunerii jurămîntului de credinţă pentru Ţară. Ce va urma după, vom vedea! Nici nu fusese validat de Curtea Constituțională a României că a început cu ameninţări la adresa şi stabilitatea actualului guvern, dorind schimbarea majorităţii parlamentare.

Extratereştrii cu bube şi pete negre

Să ne amintim de declaraţia lui Klaus Iohannis dinaintea alegerilor prezidenţiale: „În condiţiile în care bătălia pentru Cotroceni se va da între mine şi premierul în funcţie, câştigarea de către mine a alegerilor prezidenţiale echivalează inclusiv cu o sancţiune a primului-ministru. Prezidenţialele reprezintă o nouă relegitimare şi o reaşezare a scenei politice. Dacă cetăţenii consideră că proiectul meu pentru România este mai potrivit decât cel al domnului Ponta, atunci Alianţa Creştin-Liberală va avea toată legitimitatea să formeze în jurul său o nouă majoritate parlamentară care, prin moţiune de cenzură, să dea jos Guvernul Ponta”. Să nu scăpăm din vedere faptul că în P.N.L., respectiv A.C.L., îşi fac veacul sau sînt aciuaţi prin traseism politic vaşnici corupţi printre care Videanu, Blaga, Berceanu-Bercovici, Blejnar, Predoiu, şi prin extensie, Macovei, Udrea, Anastatse, Boagiu, şi alţi extratereştri dalmaţieni cu pete negre şi bube-n cap, iar Iohannis va avea de plătit datorii susţinătorilor din campanie, cum e tradiţia în politica românească. Implicarea sa în politica alianţei care l-a propulsat nu-i prea ortodoxă. Nici n-are cum să fie, luînd în calcul orientarea sa religioasă, dar, indiferent de religie şi origine etnică preşedintele ales trebuie să fie în primul rînd român în toate acţiunile sale, să respecte cetăţeanul, statul de drept şi separaţia puterilor în stat. Deocamdată proaspătul validat, dar neinvestit, a lansat ca şi ceilalţi preşedinţi politica „logous legeis”. Nu trebui să ne dorim să fim nemţi, americani, ruşi sau chinezi. Trebuie să rămînem români! Români, şi la noi acasă, şi în lume, fără a fi dispreţuiţi, discriminaţi şi nedreptăţiţi, tocmai din pricina celor pe care tot noi, cetăţenii României, i-am cocoţat în funcţii importante. Românii din afara graniţelor se vor întoarce în Ţară atunci cînd statul român le va oferi locuri de muncă retribuite cu 2000 de euro lunar, ca afară, altfel, cu salariile actuale de 250 de euro îşi vor falimenta familiile, îşi vor amaneta viitorul copiilor, vor muri de foame, iar dragostea pentru Iohannis se va stinge ca un chibrit a cărui flacără a ajuns la capăt şi a ars degetele care l-au aprins.

Complici la propria sentinţă

În scrisoarea de felicitare, Hollande îi strecoară lui Klaus Iohannis un mesaj tematic sau mai degrabă o sarcină de neevitat. Spune Holland: „În ţările noastre, ca şi în alte state membre ale Uniunii Europene, concetăţenii noştri aşteaptă să dăm un nou avânt proiectului european. Împreună cu dumneavoastră, îmi doresc să construim o Europă mai prosperă, mai corectă şi mai puternică, capabilă, în momentele în care se confruntă în vecinătatea sa cu diferite crize, să răspândească valorile sale caracteristice, şi anume democraţia şi respectul statului de drept.” Vedeţi şi dumneavoastră, proiectul european este prioritar, nicidecum identitatea şi prosperitatea României ca ţară europeană, ceea ce mă face să subscriu afirmaţiei unui fost ministru de externe al României, fost europarlamentar, acuzat de corupţie. Jenant să citez un astfel de personaj, dar de această dată afirmaţiile sale sînt dureros de adevărate: „După câteva decenii trăite cel puţin cu iluzia că se află într-o lume a solidarităţii şi armoniei, România îşi reia locul geo-politic tradiţional la punctul de ciocnire dintre interesele marilor actori globali. Raportarea României la aceştia dar şi raportarea lor la ea ridică probleme de o imensă complexitate şi periculozitate. În acest context cel puţin două lucruri îmi sunt clare:

1. nimeni nu ignora România;      

2. nimeni nu doreşte România.

Aceste doua teze, doar aparent paradoxale, se conciliază în următoarele enunţuri alternative:

– nimeni nu vrea România ca partener, dar toţi o vor ca satelit;

– nimeni nu vrea să se coordoneze cu ea, dar toţi vor să li se subordoneze;

– nimeni nu o vrea independentă, toţi o vor colonie;

– nimeni nu o acceptă drept membru al familiei sale, dar nimeni nu doreşte ca ea să devina membru al altei familii”[1].

Păcat că declaraţia apare abia acum, şi aparţine unui om politic acuzat de corupţie. Dar, adevărurile nu trebuie ignorate, indiferent din ce parte vin. Ar fi fost mult mai util dacă era enunţată în plenul Parlamentului European, în perioada cînd acesta activa ca membru al acestei structuri europene din partea României. Extremistul Nigel Farage s-a pus în unghii împotriva Uniunii şi a avut cîştig de cauză pentru ai lui. În diplomaţie, momentul contează!

Aşadar, la pomul lăudat s-au dus dintr-o dată prea mulţi cu sacul! Aşa a fost întotdeauna la noi, altfel spus, mai uşor cu laudele pe scări. Preşedintele validat a preferat să fie prezent la Bucureşti, la o banală lansare de carte a Alinei Mungiu Pippidi, în loc să fie prezent, cum ar fi fost normal, la Sibiul păstorit pînă mai ieri în calitate de primar de însăşi domnia sa, unde avusese loc, pe aceleaşi coordonate de timp, un tragic accident aviatic, soldat cu opt morţi şi doii răniţi. Citîndul pe istoricul Cristian Troncotă, putem spune fără rezerve: „O gafă monumentală!”. În rest, să vedem mai întîi faptele! De vorbe şi promisiuni mari, e plin podul românilor. Nu de alta, dar şi drumul spre Iad este pavat cu intenţii bune, iar atîta vreme cît cetăţenii României, exploataţi şi la capătul puterilor, acceptă să fie conduşi de nemerituoşi, devin complici la propria sentinţă.

———-

[1] http://m.ziuanews.ro/editorial/adrian-severin-face-un-avertisment-dur-romania-e-in-pericol-maxim-135094

Maria Diana Popescu

Revista ART – EMIS

Nu sînt omul care să se îmbete înaintea nuntaşilor şi nu accept ca poporul să primească din nou doar o batistă de şters lacrimile din partea unui suflu, aparent, echilibrat. Nu cred nimic pînă nu voi vedea reparaţii morale şi financiare pentru români, locuri de muncă, salarii şi pensii ca în Vest. Abia atunci putem spune  că „România lucrului bine făcut” nu e o lozincă. Analistul Ilie Şerbănescu spune aşa: „Ajunsă la guvernare, fosta opoziţie nu poate face de fapt nimic pentru a combate marile neajunsuri ale românilor, care sunt aceleaşi cu cele ale bulgarilor: sărăcia, umilinţa de la Bruxelles, practicile coloniale ale monopolurilor (bănci şi companii) vest-europene care au luat în stăpânire ţara”. Nu cred nimic, nu mai cred în lozinci pînă nu dispare din Guvern ultimul corupt şi incompatibil, pînă nu dispare rasa de politicieni violenţi, haotici, tot timpul puşi pe harţă şi răfuieli politice, pe furt, şantaj şi îmbogăţire. Românii au nevoie şi aşteaptă de un sfert de veac o schimbare în bine a nivelului de trai, aşteaptă un preşedinte pentru popor, un preşedinte pentru care poporul să fie mai presus de orice. Românii aşteaptă un preşedinte care să scuture Ţara de sclavia organismelor financiare mondiale şi să ţină femeiul în ploaie, pentru că acest organism nu este parte a vreunei soluţii de redresare a României, ci parte a problemelor crizei pe care o adînceşte perpetuu.

www.agero-stuttgart.de

Asociatia La Maison Roumaine promoveaza cultura romaneasca, colaborarea culturala romano – franceza si contributia romanilor la cultura europeana indiferent de locul geografic  in care au trait sau traiesc acestia. Ea are de asemenea ca obiectiv sa contribuie la ancorarea valorilor europene de libertate, democratie, justitie, solidaritate in toate teritoriile locuite de Romani. In acest spirit La Maison Roumaine s-a pronuntat cu ocazia alegerilor prezidentiale din Romania si ia astazi pozitie cu ocazia alegerilor parlamentare din cel de al doilea stat romanesc, Republica Moldova.

Astfel, plecand de la constatarea ca:

– Republica Moldova este angajata pe drumul integrarii in Uniunea Europeana in ciuda eforturilor pe care comunistii autohtoni si acolitii lor le fac pentru a impiedica revenirea acestui fost teritoriu  romanesc in familia careia ii apartine:

– Populatia Republicii Moldova, dupa perioada comunista in timpul careia a fost supusa unei adevarat genocid pe considerente de apartenenta etnica si sociala si a unui intens proces de spalare a creierului, continua sa fie puternic dezinformata de profesionistii KGB-isti ai manipularii. Acest lucru este vizibil cu precadere la sate;

– Peisajul politic este confuz si coruptia este in floare. Exista disensiuni si intre cele trei partide pro-europene cu sanse de a trece pragul de 6% pentru a intra in Parlament: Partidul Liberal (presedinte Mihai Ghimpu); Partidul Liberal Democrat (presedinte Vlad Filat; Primul Ministru Iurie Leanca este membru al acestui partid) si Partidul Democrat (presedinte Marian Lupu – cel mai nesigur, mai putin fiabil, in angajamentele sale pro-europene);

– Rusia lui Putin, dupa esecul inregistrat in alegerile din Ucraina si rezultatul celor din Romania,  va face tot ce-i va sta in putinta, nedandu-se inapoi de la nici o ticalosie, pentru a mentine Republica Moldova in sfera ei de influenta;

– Alegerile din Republica Moldova au o importanta ce depaseste cu mult granitele ei; lupta se da intre valorile lumii occidentale, in principal cele europene, si valorile proprii totalitarismelor de stanga si de dreapta, care astazi sunt din ce in ce mai solidare;

– Diaspora din Republica Moldova care se afla in tarile occidentale si traieste intr-un cadru democratic poate juca un rol important in aceste alegeri. Rolul diasporei romanesti la alegerile prezidentiale din Romania este un exemplu de comportament civic si speram ca va fi urmat;

– Republica Moldova trebuie ajutata, iar agresivitatea ruseasca si cea a uneltelor lor autohtone denuntata. Acest lucru este de dorit a fi facut de catre toti cei care cred in valorile europene si pentru care solidaritatea nu este numai o vorba goala;

La Maison Roumaine consideră ca, in acest context dificil atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, la alegerile parlamentare din Republica Moldova din 30 noiembrie 2014, trebuie avuta o atitudine cat se poate de pragmatica si anume votat pentru partidele pro-europene indiferent de reprosurile sau criticile care le pot fi aduse. Miza este prea mare pentro o altfel de abordare.

La Maison Roumaine face apel la toti membrii si prietenii sai sa transmita acest mesaj cat mai multor cetateni ai Republicii Moldova cu drept de vot. Ea considera de asemenea ca diaspora din Republica Moldova trebuie sa se implice cat mai activ atat prin participarea la vot, cat si prin mobilizarea rudelor si prietenilor din Republica Moldova pentru a vota.

Moldova apartine Europei si trebuie sa revina acasa!

Alexandre Herlea, Preşedinte

,,Este poate ultima noastră şansă de a ne desprinde din încleştarea ursului din taigaua rusească şi a reveni în marea familie europeană. Să nu ratăm această şansă. Nu le tăiaţi aripile tinerilor, care vor fi puşi în situaţia să fugă de raiul de tip rusesc ca dracul de tămâie.

Naţiune, fii atentă. Pericolul este major!”

~ Prof. univ. dr. hab. Valeriu Dulgheru ~

Republica Moldova, își alege drumul! În data de 30 noiembrie, 2014,  cetăţenii Republicii Moldova se vor prezenta la urne pentru a vota în cadrul alegerilor legislative care vor decide configuraţia viitorului Parlament, a următorului Guvern şi, în 2016, inclusiv numele preşedintelui ţării. Pe buletinele de vot, vor fi trecute 21 de partide, un bloc electoral şi patru candidaţi independenţi. Toţi aceşti candidaţi vor încerca să adune cât mai multe din cele 101 locuri din legislativul moldovean.

În privința alegerilor se prefigurează trei direcții: o recoalizare a principalelor trei partide considerate proeuropene (PLDM, PD, PL);  o coaliţie de stânga, între comuniştii lui Vladimir Voronin – PCRM şi alte două partide de stânga cu lideri apropiaţi Kremlinului – Patria şi Partidul Socialiştilor (PSRM); o mare coaliţie a proeuropenilor din PLDM şi PD cu comuniştii PCRM (ultima variantă, după unele surse fiindu-i pe plac lui Putin pentru a-și revărsa răul…)

Așa cum noi am fost ajutați în alegeri, de către cei din diaspora, sper ca cei care sunt răspândiți în lume să facă un efort pentru a-și alege drumul spre marea familie europeană, folosind rețele de socializare și convingera fermă că, prin ei pot aduce schimbarea în țara lor.

Mentalitatea moștenită de la mama-Rusia, îndoctrinarea bolșevică și mai nou embargourile impuse de Putin la vin, fructe, carne, etc. ,îi vor face pe unii țărani să uite de Siberia, de pierderi, dându-și votul  vasalilor lui Putin, Dodon și Usatii.

,,Situația este critică. Tot mai multe informații demonstrează că regimul Putin ne pregătește scenariul ucrainean prin Dodon, Usatii, formațiuni teroriste de tip Antifa, Liga tineretului communist s.a.” (Valeriu Dulgheru)

Am întâlnit tineri care aveau părinți români dar se considerau ruși. Istoria deformată i-a prins ca într-o menghină în hora putiniană. Din ce am citit, se urămărește creearea unui nou „EuroMaidan” inversat provocat de „agitatori” filoruşi…

Din păcate, lipsa de unitate, trădările, politicul tot mai bolnav și interesat de ciuma roșie, parcă se îndreaptă spre o altă direcție. Doar un vot masiv ar mai salva țara-soră de un destin cenușiu.

,,Cel mai bun lucru ar fi ca măcar în ceasul al 12-lea unii lideri ai unor partiduțe cu mințile înfierbântate de atâta luptă electorală, care nu au nicio șansă de a trece pragul electoral (PAD, PNL, PLR (care, fără locomotiva Ion Sturza și părăsirea de către unii a formațiunii, are foarte puține șanse de a trece pragul electoral, cu toate că această formațiune a salvat cursul proeuropean acum 2 ani în urmă), dar și AntiMafia (dacă o putem considera de a noastră)), dacă intr-adevar impartasesc optiunile proeuropene sI isi dau seama de pericolul major care ne paste, s-ar retrage în folosul celor trei partide care, împreuna au făcut primii pași spre integrarea European, PL, PLDM și în cel mai rău caz PDM.

Nu avem alte variante. Să lăsam la o parte frustările și dorințele de răzbunare pe unii din cele trei partide pentru mai târziu.

Numai un vot masiv și decisiv îi va opri pe revanșarzii putiniști să-și pună în aplicare planurile murdare dupa alegeri.” (Valeriu Dulgheru)

Pentru Putin, Basarabia rămâne o miză mare, ,,ultima șansă de a cuprinde Ucraina într-un lanț de focuri mocninde prin crearea multjinduitei Novorosii”.

Care va fi parcursului Republicii Moldova? Unii o văd în marea familie europeană, alții o văd vasala lui Putin, și românii adevărați își doresc unirea cu România. Sunt destul de sceptică privind direcția europeană, cât despre unirea cu România, situația este destul de delicată. Poate și noi ca țară am fi putut face ceva mai mult, diplomatic, pentru frații din Moldova. Frica? S-a instalat o frică și o nesiguranță. Mai mult ca niciodată trebuie să le stăm aproape fraților noștri.

Mai sunt câteva ore până la decizia finală.

,,Naţiune, fii atentă. Pericolul este major. Tot soiul de organizaţii teroriste (Antifa, Grenada, Liga tineretului rus ş.a. controlate de M. Tkaciuk şi V. Petrenko) sunt gata şi aşteaptă doar ordinul, iar bravii luptători Antimafia, PAD, PNL, PLR, Brega luptă împotriva la ai lor din PL, PLDM. Scriam odinioară că până şi câinii de la stână, care se bat înde ei pe viaţă şi pe moarte pentru supremaţie, încetează lupta imediat în momentul când turma este atacata de lupi, năpustindu-se împreună împotriva lupilor. Stimaţi lideri de partide democrate. Turma este în pericol. Lupii dau târcoale. Fiţi cel puţin la înălţimea primatelor în această situaţie.(Valeriu Dulgheru)

 Bunul Dumnezeu să-i aibe în pază pe frații noștri!

Mergeți la vot! Este singura șansă de a vă găși rostul, dragi frați de pretutindeni.

Mariana Gurza

Timișoara

26 noiembrie 2014

La noi

,,Satul în care m-am născut, satul bunicilor şi al străbunicilor mei este Mihăilenii Vechi din raionul Răşcani, judeţul Bălţi. Până la venirea sovieticilor (n.n.-1940), oamenii trăiau într-insul aşa cum apucaseră din bătrâni: frumos şi liniştit. Cea mai mare bogăţie era pământul- nu banii, nu aurul, ci pământul. Dacă omul avea pământ, nu murea de foame şi după cum muncea, aşa trăia. … Şi oamenii munceau din greu, iar Dumnezeu îi bine­cuvânta cu de toate. Nu aflai gospodar să nu aibă în casă belşug de grâu, porumb, fasole, ouă, brânză, lapte şi dulceţuri. Şi-atât erau de îndestulaţi, Încât în Sâmbăta Morţilor, când venea vremea să dea de pomană la vreun sărac, ca să fie mai primit, n-aveau cui da, că toţi trăiau bine. Oamenii se temeau de Dumnezeu şi de păcat şi ştiau că tot răul aduce pedeapsă de sus, de aceea fiecare se silea să facă bine. Iar de se şi întâmpla să fie vreo gâlceavă … Îşi cereau iertare unul de la altul şi gata, că ştiau că-i păcat să ţii mânie asupra fratelui şi că de nu vei ierta aproapelui, nici tu nu vei fi iertat.”

La ei

,,… şi am văzut un lup fugind dinaintea noastră. .. fel de fel de jivine, ziua în amiaza mare….Noaptea târziu am ajuns într-un cătun cu vreo cinspre­zece case. Nu se vedea nimic, decât numai umbrele caselor şi un lac mic care lucea. Ne-am repezit ca vitele într-insul, să bem apă. După ce ne-am săturat, ne-au aşezat pe toţi într-o magazie mare din bârne şi acolo am stat până dimineaţă.  Dimineata cum s-au ivit zorile, hai repede la fântână! Dar de unde fântână, că nu era nicăieri! Singura apă era lacul acela. Întrânsul intrau şi caii, şi vacile, acolo se bălegau şi tot acolo femeile spălau rufe şi luau apă de băut şi de făcut mâncare! N-am avut încotro şi ne-am spălat în el.  …În primul rând toţi ne-am repezit după mâncare, fel de fel de ciuperci ce creşteau prin pădure şi peşte din iaz. .. Pe urmă, bărbatii au săpat fântână frumoasă, cu împrejmuire de bârne, cu cumpănă, cu căldare, ca pe la noi. Ruşii tare se mai mirau:  –  Ia uite, chiaburi şi lucrează!

… După ce au băut şi au văzut că apa e curată şi bună n-au mai luat nici ei din din iaz ci veneau la fântână, chiar dacă era la marginea cătunului. Şi ziceau: – O, moldovan, moldovan! Ce brava sunt sunteţi…”

(Fragmente din  Pasărea  fără aripi de Margareta  Cemârtan Spânu)

Nici un roman şi nici un film artistic nu vor fi în stare să redea vreodată calvarul siberian, infernul bolşevic prin care a trecut poporul nostru şi atâtea altel popoare subjugate de  satana roşie.

Margareta Cemârtan-Spânu este una din victimele criminalului regim stalinist. Iar tragicul ei destin reprezintă imaginea dramei întregii Basarabii. Întâlnim în “Amintiri din copilărie” care sunt o faţă opusă luminoasei copilării descrisă de Creangă, pagini tulburătoare pe care le putea aşterne pe hârtie numai un suflet ale cărui frumuseţe şi puritate au fost adânc rănite în copilărie şi adolescenţă. Jilăvindu-mi-s-au ochii şi inima, citind, bunăoară, episodul cu acel  mirific măr dulce şi rumen adus de cineva din Basarabia  la marginea îngheţată a lumii, în Kurgan,  măr pe care nimeni din familie deportată nu îndrăznea să-l consume în dorinţa de a se bucura cât mai îndelung de fermecătoarea mireasmă care le amintea de casa părintească, de ţara din care fuseseră izgoniţi pentru “vina”  de-a fi fost nişte buni gospodari şi de-a avea nişte rude peste Prut. Trebuie să ai o inimă de piatră să nu vibrezi cu toată fiinţa lecturând asemeni pagini.

Bineînţeles că, în ansamblul ei, cartea nu are  pretenţii curat literare, mai ales că acolo-n Siberia, a fost răstignită nu numai fiinţa noastră fizică, ci şi cea a limbii. Destule pagini, însă, captivează prin tragismul trăirii directe a unei realităţi concrete – barbare prin cruzimea ei.

Cartea este o însângerată atenţionare – uitând calvarul bolşevic, riscăm să-l trăim din nou.

Grigore VIERU,

prefață – Amintirea unui calvar de Margareta Cemârtan-Spânu,

Editura FLUX, Tipografia PRAG–3, Chişinău, 2003

FOTO: Tudor Iovu

„Scoaterea oamenilor din starea păcătoasă nu se face prin anularea calităţilor naţionale, ci prin îndreptarea naturii omeneşti în general.”

– Dumitru Stăniloae

   Conform dicționarului mentalitatea este felul particular de a gândi al unui individ sau al unei colectivități, a unei epoci. În mai puține cuvinte, este un model mental specific unui anumit timp istoric. Este o stare de spirit, etimologia cuvântului mentalitate avându-și sursa în adjectivul mental, care se referă la spirit, la un mod de a cugeta. A nu se confunda cu prejudecata sau părerea, care este o idee preconcepută și adesea eronată, pe care și-o face cineva asupra unui lucru și adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație.

   Mentalitatea determină comportamentul, conduita, purtarea, acea modalitate de a acționa și de a reacționa în anumite împrejurări sau situații. Mentalitatea reprezintă modul de a gândi și simți al unui individ, al unei colectivități sociale sau al unui popor,  într-un cuvânt – ceea ce în limba germană a fost consacrat prin termenul Weltanschauung (privire înspre lume). Acest termen a fost folosit în filozofia germană și a desemnat modul în care individul înțelege și interpretează sensul lumii și al vieții. Termenul este utilizat ca sinonim pentru „părere despre lume și viață”, „convingere metafizică” sau „concepție metafizică”. Noțiunea de Weltanschauung  include atât convingerile sociale, „adevărurile” religioase sau nereligioase, în general toate reflecțiile privind rostul sau lipsa de rost a existenței lumii și a omului în lume.

   Mentalitatea poate influența semnificativ modul de reacție, adică comportamentul oamenilor, fiind influențată de diverși factori, cel al epocii istorice, ariei geografice, religiei, dezvoltării economico-sociale, gradului de pregătire și de cultură dobândit la nivel individual și colectiv. De îndată ce a fost dobândită, mentalitatea se modifică mai greu, ea fiind asemenea unei pietre asupra căreia trebuie acționat cu forță pentru a o putea mișca din loc. Fiecare epocă istorică s-a caracterizat printr-un anumit tip de mentalitate: mentalitatea erei sclavagiste, mentalitatea feudală, mentalitatea capitalistă, mentalitatea comunistă și iată acum – mentalitatea societății informaționale. Fiecare popor, dar și fiecare individ își are propria mentalitate și cultură, care-l conturează ca o entitate distinctă și îl însumează unei mentalități colective. „Naţiunile sunt, după cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu. În fiecare se arată o nuanţă din spiritualitatea Sa nesfârşită”, spunea Părintele Dumitru Stăniloae, considerat cel mai mare teolog ortodox contemporan. Asupra acelei nuanțe trebuie să gândim și să acționăm.

   Cu toate că în interiorul unei societăți membri ei au avut și au mentalități diferite de la o generație la alta, ceea ce duce uneori la conflicte între generații, omenirea a evoluat, creând, pe lângă bunuri materiale, valori spirituale, valori care au fost transmise și îmbogățite din generație în generație. În fiecare epocă, oamenii au avut o anumită educație, mentalitate și cultură. Era Internetului pe care o trăim, prezintă caracteristici specifice, tocmai datorate utilizării tehnologiei informației. Omul trăiește acum într-o societate cu mult mai multe cunoștințe, cu mari posibilități de informare rapidă și care îi dau posibilitatea unei mai rapide orientări și schimbări. „Poporul nostru nu e sceptic, ci realist; are o judecată lucidă şi un calm pe care nu şi-l pierde uşor. El intuieşte just până unde poate fi modificată realitatea cu puterile omeneşti”, spunea tot Părintele Dumitru Stăniloae.

   Noul mod de gândire caracterizat în primul rând prin adaptabilitate, nu se poate forma de la sine, automat și rapid. Schimbările mentalității se produc prin experiență, informare, educație și prin cultură. Mentalitatea poate fi schimbată în cele două tipuri de societăți: o societate închisă, caracterizată prin tendința de reproducere a stării existente, care elimină competiția valorică, și o societate deschisă, caracterizată prin tendința de depășire a stării actuale, care promovează competiția după anumite criterii. Drept consecință sunt create personalități reproductive, care receptează pasiv influențe externe, și personalități creative care receptează activ influențele externe, idealul erei informaționale fiind formarea personalității creatoare. Nu putem trăi fără încredere și speranță în progres!

   Unii au catalogat, greșit cred, mentalitatea românească ca fiind depresiv agresivă. S-a arătat însă corect că România parcurge crize de mai multe tipuri, cea mai profundă criză a ei fiind cea morală, care ne afectează pe toţi, la nivelul individului, familiei, comunităţii şi al naţiunii. Au trecut 25 de ani de la Revoluţie şi, în România, lucrurile nu au părut să meargă tocmai bine, existând o mare nemulţumire a  populaţiei datorată, în mare parte, crizei morale existente. C. Rădulescu Motru vorbea, la vremea sa, de oamenii de vocație care deschid calea generațiilor noi la muncă și cultură: „Atât prețuiește un popor, cât prețuiesc oamenii săi de vocație. Suntem un neam bogat în însușiri sufletești. Locuim pe un pământ mănos și unitar din punct de vedere geografic […] Oamenii de vocație nu ne lipsesc”.

   Există țări considerate model de civilizaţie la care alte țări aspiră. Ele și-au construit imaginea pe baza respectului de sine şi al societăţii în care trăiesc și care pot constitui exemple pentru altele. Acest fapt se poate transfera la dimensiuni mai mici, cum ar fi anumite colectivități, anumite familii, anumiți indivizi.

   Cred că ceea ce ar trebui acum ar fi crearea unei solidarităţi și adoptată o viziune asupra viitorului României în lume. O nouă mentalitate poate deveni o sursă a unor bune acțiuni, schimbarea ei fiind așteptată de mulți, cu nerăbdare și speranță.

   Se spune că românii nu muncesc, lucru care nu este pe deplin justificat, întrucât adevărul este că mulți români nu au unde să muncească, românii sunt din fire harnici și muncitori, doar atitudinea față de muncă trebuie schimbată, este necesar de a munci într-un domeniu pentru care te-ai pregătit și cu încredere că munca îți va aduce mulțumire și satisfacție. Este o condiție de bază a unei mentalități corecte. Oamenii  trebuie să fie dirijați spre munca corespunzătore pregătirii și vocației, să existe acele locuri de muncă la care să se ajungă prin concursuri corecte, iar cei care se agață de politică fără pregătire și numai de a „trage” de timp și de a se îmbogăți, să fie înlăturați din politică, înlocuiți cu oameni care vor să depună eforturi în interesul bunului mers al țării. Mircea Eliade spunea: „Dacă fiecare om ar activa fără gândul recompensei, pământul ar fi un rai”. Oamenii cu mentalitate mafiotă trebuie înlăturați, pentru a se termina odată cu înșelătoria, furtul și minciuna. Mai este importantă și ieșirea din starea de pasivitate, fiindcă românii au idei și trebuie să și le exprime, să colaboreze cu ceilalți din colectivul în care muncesc și să îndrăznească să-și spună punctul de vedere în mod civilizat, folosind atitudine și vocabular civilizat și nu mahalagismele folosite până acum de către conducătorii aleși, care au dat un nemeritat exemplu oamenilor.

   Sunt lucruri care trebuie îmbunătățite, adoptate, dar și valori care nu ar trebui înlocuite. Românii sunt calzi, prietenoși, ospitalieri, respectuoși față de tradiții și aceste calități trebuie menținute. Trebuie gândit, ales și însușit. Să scăpăm odată de bacşişul, plocoanele sau şpaga, obiceiuri împrumutate din vremea fanarioților, precum și permisivitatea și lipsa respectului față de lege, inspirate și folosite de societatea comunistă cu legile ei ipocrite, cu multe interpretări și „portițe de scăpare” care permiteau încălcarea lor. Legile trebuie să facă ordine în realitatea pe care o trăim și nicidecum dezordine. Istoricul Lucian Boia afirma: „Probabil că România va rămâne balansându-se încă mult timp între letargia orientală și rigoarea legilor și instituțiilor occidentale”. Sper să nu fie așa, sper că se va putea, totuși, produce schimbarea mai rapid, pornind de la fiecare individ care dorește binele țării și extinzându-se la întreaga societate. În fond, este un semn de noblețe mentală, spunea altcineva, să știi să admiri și să dobândești ceea ce te depășește și îți poate schimba viața în bine. Să ne dorim seriozitate, disciplină și distincție în limbaj.

   „Un sondaj al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie, realizat la scurt timp după al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, arată că încrederea românilor în preşedintele ales Klaus Iohannis a crescut spectaculos după ultimul tur de scrutin, iar mai bine de jumătate din români consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie bună”, este titlul unui articol din ziarul „Adevărul” de astăzi, 23 noiembrie 2014. „Dă-i Doamne românului, mintea de pe urmă!

 Vavila Popovici – Carolina de Nord