19 Dec
2011

GEORGE ANCA – POEME INEDITE

RUG APRINS

cuprins :

din popor
creaturi dezagregându-se
băieţii acasă
Smara în portbagaj
mantre vedice
ucis aici
nemurirea din
tren plin
la Goma
vom pomeni
zdruncin
spovedanie
îmi regizez
sunete peste litere
mirişte globulară
rug aprins
graiule al
biblie stejarul
nepoate până
Nătărău o
o să mai studiaţi
nu mă mai grăbesc
morţii de-ai doilea
cum zbori
mărunte roşuri
talanga zarului

din popor

din popor îmbătrânirăm
terţine de sine stătătoare
repeţi Ionescu n-ai răbdare

are barbă Hegel fără barbă
scuturaţi arhangheli hram
tu compune-mă cratimă

elimină radicalii liberi o
hidratare atât de puternică
fortifică şi pielea sensibilă

fascinaţie smellless rose
miroşi popor chimic
nimic de ore printre gnoze

canonadă am pus mâna pe
ei şi nu mă cunoşteau
pinacotecă scuturată în clarobscur

creatură dezagregându-se

creatură dezagregându-se
ronturi usturoiate antic
ne nararăm fabulă Paris

mironosiţelor la fugă fir’om
hai la flori ieftine şi la biserică
sfat sinus arab Basarabia

năimindu-ne ce-nseamnă neam
curând neprevederii tămâioare
pus pe scris mare să vă prind

cenuşa sfintelor pieirea soarelui
apă în zbor de ciori baroc sub cetini
cozi Cozia sânge o mie de ani

băieţii acasă

băieţii acasă pe tren numai fete
poporul sub despotism Elena
putea să fie regina României

se pierde ce mai poate fi salvat
făptura ei firavă printre poeţi
cel care vine din cer este mai presus

unde toţi drepţii se odihnesc
una poesia de la determinacion
înţelepciunea lor de intelectuali

Smara în portbagaj

Smara în portbagaj spre Ploieşti
nu înţeleg ce spui răstiţi-vă p’alt
dialect scrisul apropie sosirea

cine cui statui veveriţo mângâi
în Veveriţeşti ronţăi stejăria
nu din voce m-ai fi executat

rari scriitori claustrofobă
asistată în metrou lângă
conductor mantra sinuciderii

mantre vedice

mantre vedice de Sân’ Nicolae
doar oameni sărmani de Fiodor
printre clasicii lui Brejnev

de-l văzuşi la Ungureni pe Ceau
bine faci Puşi să-ţi scoţi dosară
trenuri mă compun învioară

Galois Ciorănescu Labiş Gasparic
ce au lăsat mai bun pe pământ
tatăl la domnul mama trăieşte

ucis aici

ucis aici în oraşul acesta
că de unde are addidaşii
s-a trezit premiat fără voia lui

idilă pe baricade rafală ferită
a nu fi fost împuşcat în
revoluţie destin amnistie

de ce a trebuit să se întâmple
aşa copil binecuvântător
îmbrăţişează-mi măduva oaselor

nemurirea din

nemurirea din poezia muritoare
a fraţilor dostoievschieni până
aici Lupaşcu minus egreta albă

lucruri frumoase în negru Ronald
chemând pe Zalomit pe Calderon
mântuit de luatul de pe stradă

am da de iarnă cu frunţile frunze
subiectele ni se există în limbă
au inemi aumi cavalerii despământate

tren plin

tren plin păi omor dacă două vagoane
că România că Europa un leu perechea
de ce iei funcţie două dame doi popi

să fim snobi America Australia vii şi tu
la Găeşti l-om vedea pe Cici fiul lui
Stan Stan la smeură cu noi picata

porumbei pe bordurile şinelor a luat
nouă tu nu eşti atent la joc şi eu dădui
cartea jos stai stau am zis că te iert

de câte ori ai greşit niciodată tura ailaltă
mai văzut că mă uitam într-o parte o
să povestesc copiilor pe unde am fost

cum mă ce-ai pus tablă ai spus ai luat doi
de unde ia-le şi pe-astea vrei să te juri
nu mai jucaţi mă atâta ceartă pentru un leu

bine că ne-am înţeles tu asculţi la mine
când înnumăr cartea nu să ridic tonul s-audă
lumea ai văzut tu că am comentat ceva

e frig mamaie toţi copiii au ciorapi ia mă
şi p-ăştia cartea ta am zis tablă damă peste
damă jos dacă nu eşti speriat să nu fie mort

mai mult stat decât mers aşteptare i-am spus
lui Marin acceptă ca să dai suntem dracu’
la triaj cred c-o luăm pe jos mai jucăm nu

nu făcurăm pas al meu era mort de-aia nu-i
merge mintea dacă aveam spatie eram bun
ia uite nenicu’ meu o carte ţi-am dat popi dă-i

două vagoane şapte naşi dă-i bă drumu’
că mi-e foame abia plecăm din Chitila
dai când ştii că ai un punct am dat tablă

ce bă s-a furat iar cablu păi miliţia unde e
le dai temă de gândire gândeşte profund
trasul de timp e treaba mea vivacitate

popă da’ bine ştia că-i popă uită-te bă la
carte când faci cartea c-ai văzut cum
taie cartea ce-a luat dă i-a văzut cartea

şase cu popi de ce ţi-e frică dă carte
peisajul baltă verzuie înfrigurării
fără joc n-aveţi ce vă spune ba tocmai

la Goma

la Goma under world pardesiu neparadis
în fine schelele acoperite de afişe
înfrigurare bătrâneţea după tremur

nuc andin poeţi atolilor stindarde războite
cu umbre foame de rechini ubicui
ne frământă albire canzonei neadaos

chiar trec şi nu o punte haosul fractal
ne de pe pământ compania fum barbă fes
mai şi salutăm antropologia consolării

vom pomeni

vom pomeni vedele creştineşte puja
de-o asemănare Bhagavan emfazei
shakti prin semne cărţilor kavya

racing baghi clasa radiocomandată
ridicătorii în poligon pe muzică pop
alergi calci panglica americană

frumuseţea muţeniei într-o ciuleandră
poezia tatălui că a mea aş vrea ar vrea
şi gura ta fanatică de esperantistă

tot ce e mai rău nu ce e adevărat
să îndrepte toţi strâmbii nebun sau
nu se poate citi cu voce tare

zdruncin

zdruncin cantantei podgorii podagra
nu lăsaţi copiii să urce în locomotivă
hai grupă demixtată în cazangerie

război d’inel galactic insomniei
infinitate diminutivată cuvânt clan
dinainte dhvani inseminare neam

ahei pe argo la lectura lupei capitol
degradare vocală aproape scrierii
creştin pe o planetă rătăcitoare country

spovedanie

spovedanie întemeierii de credinţă
triumfe-ne garanţa mâine-pomâine
prin ce-am mai trece vraja neaminte

tot mergând om ajunge a nu muri
plecăm o mână s-o întoarce oaste
ce mai ascundem transcendenţei

îmi regizez

îmi regizez cu brânci protagoniştii
ăştia merg cu maşinile astea ori se plimbă
cum ajung în Colentina plecasem în Ferentari

începi cu scenometria renunţă renunta
premierele rugăciunea rogozul
barba lui Hegel isihia heis nipon

plină de vină în măcelul de lumină
realitatea ar fi putut fi şi aşa un soare
de nimic cu excepţia piesei totul unitar

rugăciune pe frontispiciu profan
a nu ne mai contorsiona doina
înteţite clopote dinspre iluminare

ah Puşi ce recitaşi barba
Vali şi Gabi retrăind opereta
pe lângă Rigoletto post Hegel

haideţi creştinilor din Nagasachi
şiragului neconvertirii fascino
cine şi premiul asasinatului

sunete peste litere

sunete peste litere mantre pe cabale
armonia cât cu manuscrisele avatar
apoi limba ălor strămoşi manuscrisului

numai sanscrita dacică lipsind
de chiar nescrisă mai mister
de-a fi şi existat cu martori

cântăreaţa tăcea nu şi blonda
soarele ăsta defileze-ne marasmul
de-o bătrâneţe încovoiată rid arid

oralitate pe scriitură mantra pe
scriptură dogme cu mit dinamit
după meci metafora maya Brahma

visele toamnei trecură în visele iernii
mărturisindu-ne viezurilor cosiţi
aum vum pe viaţă rugăciune

mirişte globulară

mirişte globulară sefirot zefir
timpuri vechi pe vila de margine
accent schimbat a noastră vâlcea

aura pungă superstiţie habotnică
înţepenit în viezure de tencuială hram
vinde domnule pâmântul ăla din Copăcel

rug aprins

rug aprins mireasă urzitoare
de nesfârşită rugăciune psaltirion
al inimii sub arcuş de gând

numele de Maria ca taină de la
Dumnezeu ţi s-a dat floarea darurilor
ceea ce ai născut lumina cea nespusă

brazdă care ai dospit înmulţirea milelor
corabia celor ce vor să se mântuiască
izvor de tămăduiri minune străină

treci pe cei morţi la viaţă veşnică
ai născut mântuirea sufletelor noastre
ai prefăcut întristarea Evei în bucurie

ne izbăveşti de războiul cel dintre noi
începătoarea mântuirii noastre mila păcii
în tine s-a născut haina de carne a Cuvântului

râu de vindecare de-a pururea curgător
prin harul tău luminezi nimicnicia noastră
de la sfântul tău chip minuni se lucrează

Crăciun fericit
An înnoit
Luceafăr răsărit

kindled bramble
lights nothingness

bride warps
endless prayer

giving birth
to our Savior

Merry Christmas
Happy 2012
Hyperion

graiule al

graiule al dumnezeieştilor cuvinte
ruşinând pe Arie înşelătorul la sobor
timpan care dai sunet de divină glăsuire

ai sfărâmat capul cel diavolesc
ai stricat trâmbiţa eresurilor sabie
ascuţită care tai nedumnezeirea

biblie stejarul

biblie stejarul ortodoxiei
ajuns biserică dar un om
copac netăiat de Yama

pe taică-meu îl ascultam
slavă ţie ne-ai arătat lumina
între oameni bună voire

nepoate până

nepoate până te-ai porni şi eu
pe ce obscuritate a mă plimba
ce viaţă la icoană în Slatina

aici dormiră pictorii naivi până
la scenele răstignirii cu Marii
în locul lui Mihai Bunavestire

Nătărău o

Nătărău o pocnise cu biciul pe soru-mea
Miţa s-a judecat cu copiii soră-sii
Leana pe casa lui Tică şi nişte pământ

blestem de neam vătămare de diavol
în afara bisericii şi pe popa nici până
la Bucureşti nu mai scapă dacă divorţează

o să mai studiaţi

o să mai studiaţi voi spinarea de sare
scade cornul nu mai creşte tu cu Petrică
şi Rică ziceai că sunteţi ielele de pe cer

de mine depinde să mai iau o bătaie de la voi
se împământenesc toate nemântuirile
oricum peste pizda mă-tii n-ai arat ca prostu’

eu sunt impozabil măi omule tu oi fi nebun
se fardează şi fumează le doare în păsărică
Arina şi Glicera prin sat spre Severin

nu mă mai grăbesc

nu mă mai grăbesc de tine mucenicule
fire mai presus de fire în chipul soarelui
te-ai arătat întru nevoinţă bărbăteşte

dracul are încă de lucru aici pe pământ
aşa că înmulţiţi belaginele pe Kogaion-
Cozia m-am născut în mijlocul postului

accent schimbat dreapta Sfântului Nicolae
la Sfântul Gheorghe Nou spargerea
călugărilor maicilor pe tabelul Drăghici

morţii de-ai doilea

morţii de-ai doilea acu’ văd norii
şi arşii ura d’ortodoxie aveţi o pâine
misterele păcatelor cerşetoare d’extrem

dai seama duşmane din veac în cătare
atomica nu e nimic în faţa veveriţei
ceaţa Arghezi pictând tenebrelor aura

buddha dormind pe strada Budişteanu tot
alt labirint pe spinarea viselor d’azi-noapte
toţi avem ceva de spus despre asasinaţii noştri

poziţie Ajanta sub furtuni perlate anatomii
de sânge peste adormitul monoprint ou albastru
elicopter oranj rachetă pe x cu coarne trident

cum zbori

cum zbori te văd cu ochiul aripii rupte
pe rugăciunea neam de părinţi năimind
potopiţilor stropi oaspe înstrăinatul

d’aer ancestru respirestru Alkyone Gyr
happy Hyperion pe prima linie coborâm
cum n-am mai fost ieri la teatru da’ mate

matic pohod plimbarea exilului Daniel(a)
Potaisa Ieud(ox) fericirea neutrosofică
trebuie să ne vedem ştii multe şi nu-mi spui

Dumnezeu a dat României pământ arabil
stea logos(tea) şi voi euforii de după joi
poarta de lemn cu lanţ şi pericol de moarte

mărunte roşuri

mărunte roşuri strepezi-ne-ar stampa
de-un scris puşcăriaş către catarg
arvuna nu ne-ar mai aprinde lampa
argonauţilor din argoarg

stampa din ruguri focurile ardă
catargul negrilor carâmbi cocardă
lampa conchistei din pitici petardă
arg sparg de lanţ târâş în gardă sardă

talanga zarului

talanga zarului pronunţarea măgarului
psihoza decartează alaltă frază
spus prima oară cuvântul de ocară

la sfârşit de joc mereu dădeam noroc
belaginele nască paralizie broască
arde Copşa Mică îţi dă în cap Georgică

December 2011

16 Dec
2011

Bună Dimineaţa, la Moş Ajun – George Anca

                rug aprins

rug aprins mireasă urzitoare
de nesfârşită rugăciune psaltirion
al inimii sub arcuş de gând

numele de Maria ca taină de la
Dumnezeu ţi s-a dat floarea darurilor
ceea ce ai născut lumina cea nespusă

brazdă care ai dospit înmulţirea milelor
corabia celor ce vor să se mântuiască
izvor de tămăduiri minune străină

treci pe cei morţi la viaţă veşnică
ai născut mântuirea sufletelor noastre
ai prefăcut întristarea Evei în bucurie

ne izbăveşti de războiul cel dintre noi
începătoarea mântuirii noastre mila păcii
în tine s-a născut haina de carne a Cuvântului

râu de vindecare de-a pururea curgător
prin harul tău luminezi nimicnicia noastră
de la sfântul tău chip minuni se lucrează

Crăciun fericit

An înnoit

Luceafăr răsărit

George Anca

2 Dec
2011

BEN TODICĂ – „ÎNTRE DOUĂ LUMI”

BEN TODICĂ – „ÎNTRE DOUĂ LUMI”

Nascut la 23 noiembrie 1952, in satul Ezer, comuna Puiesti, judetul Vaslui, Romania, fiul Auricai si Gheorghe Todica, dupa ce anii cei mai frumosi ii petrecuse in Ciudanvita, judetul Caras Severin, il regasim acum in Australia.

Vin prieteneste in intampinarea zilei domniei sale de nastere, stiindu-l ancorat “Intre doua lumi”, cum este si titlul volumului, aparut in 2009 la Timisoara .

Poate nu-mi doresc sa vorbesc despre profesiile lui de artist independent, cineast, producator tv, journalist Broadcaster, inginer de sunet, scriitor, etc.

Ben Todica este o personalitate complexa.Un prieten pe care te  poti baza indiferent de situatie, demn si darz. Un OM remacabil prin sufletul sau mare. Alaturi de Ming, sotia sa si de cei trei copii, si-a creat in Australia, dar nu numai, un univers al armoniei, al pacii interioare dupa care tanjesc multi.

Am inceput de unul singur ca o scanteie si mocnind ca un foc inabusit am strabatut intreaga viata luminand modest precum licuriciul in noapte nederanjand dar tresarind atentie pe ici, pe colo. Am fost intodeauna condus de interes pentru cunoastere si implinire, din dorinta de a, intr-o zi, demonstra semenilor mei ca suntem demni de aceasta lume, ca nu suntem mai prejos. Nu lupta de a acapara lucruri sau averi ci lupta de a da inapoi celor ce mi-au dat cu atata dragoste; parintilor mei, colegilor mei, invatatorilor, profesorilor, prietenilor, Ciudanovitenilor, Oravitenilor, Banatului si intregii Romanii, m-a condus. Mi-s dragi Doamne oamenii acestia saraciti de vremuri si munciti de imprejurari, si printre ei, cati Doamne, nu or fi, de o inalta puritate sufleteasca, si de o adanca sensibilitate spre bine.”(Efectul “Fluture”-vol.”Intre doua lumi”, autor Ben Todica).

A ramas acelasi. Bun roman, iubitor de neam si tara . Domniei sale nu-i este rusine a recunoaste ca este roman, ca-si iubeste tara cu bune si rele. Nu-si poate uita radacinile, nu poate renunta la limba romana, la graiul sau. Volumul “Intre doua lumi”, purtand semnatura lui Ben Todica este edificator.

,,Părinţii noştrii au fost nişte oameni extraordinari care nu au avut de ales şi care ne-au crescut aşa cum au ştiut ei mai bine, în dragoste şi în credinţa de bine.

România viitorului e a tuturor românilor. În orice loc de pe pământ unde e un român e o micuţă Românie şi totalitatea lor o formează ca un întreg. Esenţa am descoperit-o în diaspora. Mi-am redescoperit ŢARA şi cu fiecare descoperire mândria mea de român a crescut. N-a fost uşor pentru că întodeauna a existat pericolul de a-ţi pierde aripile şi, precum licuriciul,      m-am strecurat prin întuneric, cum am ştiut mai bine.

Cu credinţă şi respect pentru lumină.’’

Ben Todica are prieteni pretutindeni. I-as fi facut un portret, folosind culorile Tricolorului…La zi mare…Da prietene, “marile lucrari izvorasc din sensibilitati universale” prin scriitori care sunt “vase alese ale Creatorului” . Esti vrednic Ben, in fata noastra, in faţa Domnului.

Asa cum afirma pe coperta cartii, “exista o pasare, care de cum se naste, isi ia zborul si ramane in vazduh pana moare. Ea isi pescuieste hrana din zbor (coborand in picaj), de pe pamant si din ape.Asa ma simt si eu de cand am fugit din tara MAMA. In strainatate (cel evadat dintr-o tara comunista) suspendat prin ceea ce fac, imi hranesc identitatea de roman prin scris – si de cele mai multe ori, dupa moarte, cenusa ne este adusa acasa, si impanzita pe locul natal.

Scrierile mele sunt acest picaj pentru a ma hrani si supravietui ca roman care nu se mai poate intoarce la casa lui, pentru ca, ea a ramas in anul in care el a plecat – in cazul meu 1979.”(Ben Todica-Intre doua lumi)

Dumnezeu sa-ti dea ani binecuvantati alaturi de cei dragi!

Cu bine, “frace” Ben!

1 Dec
2011

„Cupca şi drama românilor de la Fântana Albă din 1 aprilie 1941“

Selectie din vol.CUPCA, UN SAT DIN BUCOVINA-Monografie istorica (anii 1429-1944) – prof.dr.ing.Petru Ciobanu, ec.Vasile Slanina, prof. Reveca Prelipcean, ed. Amadoros, 2004, pag. 379-386

Sirul nemultumirilor populatiei s-a acumulat treptat si a dus in final la declansarea dramei de la Fantana Alba din 1 aprilie 1941…

Atmosfera din randul populatiei din zona in primavara 1941 reiese din informatiile culese de la participanti…vom prezenta concluziile scriitorului Vasile Levintchi din Carapciu, el insusi participant la marsul in cauza.Acesta sintetizeaza astfel , in 1991, cauzele hotararii oamenilor de pe valea Siretului Mic si a Siretului de a emigra cu orice pret in Romania: “spaima fata de noile oranduieli, aparitia in prim plan la putere a unor elemente declasate (in majoritatea cazurilor a unor indivizi compromisi – chiar si in fata satenilor nevoiasi – prin lene, betii si ticalosii in general) rare fiind cazurile in care s-au incadrat intre activisti din convingere si oameni seriosi, arestarile aproape zilnice cauzate de delatori bucurosi sa se razbune pe vecini sau chiar sa le ia bunurile.

Dispareau tarani de rand, fara avere si fara vreo vina, necajiti in majoritatea lor, deoarece prin satele de pe valea Siretului nu prea erau bogatasi care sa fi exploatat munca straina, pamanturile nefiind cine stie ce manoase.S-au ivit turnatori, delatori de ocazie, bucurosi sa se poata rafui pentru vechi vrajmasi.Unii au profitat si s-au folosit de bunurile ramase de la cei inlaturati.Abuzurile se inmulteau, starea de nesiguranta crestea, frontiera croita nemilos prin satele romanesti ale aceleiasi zone etno-folclorice nu tinea seama de aspiratiile unei lumi despartite artificial. Ticalosia se introna, cinstea ramanea de domeniul trecutului.”(V.Levitchi,1991).

Lazar Furnica arata in 1989 ca in primavara lui 1941 circulau zvonuri ca va veni vremea ca toata lumea va manca la cazan, bisericile vor fi transformate in grajduri, ca femeile vor deveni un bun comun, ca romanii vor fi feportati in Siberia. La aceasta se adauga lipsa totala de transparenta si buna credinta in masurile politice si administrative luate de noile autoritati, teroarea si minciuna ridicate la rang de dogma. S-a aratat intr-un articol functionarea defectuasa si cu intermitenta in perioada iulie 1940 – septembrie 1940 a birourilor de emigrare in Romania. Dupa 15 februarie 1941 acestea au fost reactivate. Vestea redeschiderii lor in capitalele de raion a produs multa agitatie in randul locuitorilor care ajunsesera intre timp la concluzia ca singura salvare pentru ei o constituia emigrarea in patria mama, Romania. La luarea acestei decizii dramatice pentru ei a contribuit propaganda din ce in ce mai intensa cu privire la colectivizarea agriculturii, precum si stirile relativ la deportarea a 300 de femei cu copii din satele Crasna si Ciudei care aveau sotii in Romania (G.Macrin, 1988).

Marsul romanilor din raionul Adancata (Hliboca) de la 1 aprilie 1941 a precedat de unul de mai mica amploare petrecut in orasul Storojinet, capitala raionului cu acelasi nume, la 26 martie a aceluiasi an (V.Ilica, 1994, 1999).Initial, in cursul lunii martie, in urma zvonurilor, mii de tarani romani si ucranieni au venit la Storojinet ca sa predea cereri de emigrare in ROMAniA.Cererile au fost primite.Speriate de amploarea emigrarii, autoritatile sovietice au revenit si au refuzat sa mai primeasca in continuare cereri. In fata acestei situatii, la 26 martie 1941, mii de alti tarani din acelasi raion au venit din nou cu cererile de emigrare sa le depuna la NKVD (militia raionala).Militia a refuzat sa primeasca cererile lor. Atunci, taranii care blocasera curtea fostei prefecturi si strazile din jur au protestat cu voce tare impotriva acestei masuri. A fost chemat deputatul Vasile Luca (deputat in Sovietul suprem si viceprimar al Cernautilor).Acesta le-a sps cetatenilor surescitati ca zvonul relativ la aprobarea plecarii in Romania a fost lansat de elemente dusmanoase URSS-ului care urmaresc sa ii faca pe taranii bucovineni “cersetori si slugi la boierii din Romania”. Lumea l-a intrerupt si a inceput sa-l huiduiasca in gura mare spunand : “Ajunge! Suntem satui de minciunile comunistilor.Noi vrem sa plecam in Romania caci am trait omeneste si nimeni nu si-a batut joc de noi ca voi comunistii!” Altii strigau: “Jos comunistii! Nu s-a mai putut dialoga.Ungrup de femei s-a repezit la el si au inceput sa strige: “Domnule deputat, de-ne drumul in Romania ca va lasam casele, si vitele, si tarina ca sa fie a voastra, ca noi ne vom descurca cumva. Nu mai putem suporta greutatile si mizeria pe care ni le faceti!”

Protejat de o garda de soldati, Vasile Luca s-a urcat in masina si a plecat.Ca sa scape de multimea furioasa, un functionar de la raion a spus multimii ca s-a revenit asupra masurii initiale, iar cererile lor se primesc la primarie (soviet). Cand multimea a ajuns acolo, a constatat ca accesul in cladire era barat de un grup de soldati inarmati. Dandu-si seama ca ai fost pacaliti, oamenii s-au adunat in piata orasului din fata celor doua biserici si au hotarat ca saptamana urmatoare, la 1 aprilie, sa faca o procesiune cu cruci si cu prapuri de la biserica cu care sa treaca in Romania. Cei care au participat la aceasta adunare au fost tarani din jurul orasului Storojinet- din Ropcea, Ciudei, Budenit, Patrautii de Sus,etc. Zvonul ca autoritatile primes cereri de emigrare in Romania a facut ca in a doua jumatate a lunii februarie 1941 biroul NKVD de la raion sa fie inundat d cereri de plecare.Acestea trebuiau sa fie redactate neaparat in limba rusa. Cererile au fost facute in cel mai mare secret, caci respectivul “scriitor” risca sa fie deportat pentru asemenea “delict” asa cum a patit pensionarul CFR Mihai Charabarovici din Cupca, cunoscator al limbii ucrainene. La cererile depuse de cetateni nu s-a dat nici un raspuns…Miscarea care s-a declansat la 1 aprilie 1941 ca si in toate celelalte actiuni de protest din raionul Hliboca si Storojinet din primavera respective si care aveau sa se termine atat de tragic au fost declansate de zvonul ca intre 1 si 10 aprilie granite soviet-oromana este deschisa si, ca atare, organizatorii credeau ca nu trebuie scapat acest prilej de a trece in Romania (L.Firnica, 1990;Micola Rubanet, 1992).

…A doua zi dimineata, pe 1 aprilie, Vasile Slanina in conformitate cu intelegerea din ziua precedenta, a sunat pe ascuns cu trompeta pe dealul de la biserica dand semnalul de adunare pentru cei din Cupca si Corcesti…Pe la orele 7-7,30 se adunasera deja in fata primariei din Cupca de pe malul stang al Siretului Mic cca 1.000 de oameni din Cupca, si ceva din Corcesti, in majoritatea barbate, dar si batrani, femei si copii. Impartiti in grupuri mici, discutau despre plecarea in Romania. In traistele lor isi luasera ceva mancare si unele lucruri de imbracaminte strct necesare.Pe la orele 8 a sosit coloana formata din cetatenii din Patrautii de Jos. Atunci , secretarul communal din Cupca (politucul) a incercat sa sune la raion ca sa cheme armata, dar locuitorii din Cupca au intrat in primarie, i-au alungat pe functionary (care erau localnici), au incuiat usile, l-au batut pe secretar si l-au obligat sa mearga in fruntea coloanei (din declaratia lui T.F.Klingher din Patrauti data in fata organelor de ancheta NKVD, citat de Micola Rubanet).Dupa Vasile Slanina, secretarul comunal ar fi reusit sa fuga, fapt confirmat si de documentele KGB al URSS citate de Micola Rubanet. In documentele KGB citate nu se aminteste ca multimea furioasa ar fi spart bustul lui Lenin ridicat in gradina din fata scolii si primariei din Cupca, fapt intamplat cu adevarat.

Numarul total al cetatenilor care au plecat incolonati din Cupca a fost estimate de Lazar Furnica si Vasile Slanina la 3.ooo-4.000 persoane.La plecarea din Cupca comanda a fost luata de Costea Gavriloaie care, punandu-si un brau tricolor de-a curmezisul pieptului (“arceste”) ar fi strigat inainte de plecare : “Oameni buni ! Ne incolonam si mergem la raion spre a obtine dezlegare pentru a trece in Romania. Dar sa fiti atenti, mergem in mod pasnic san e rezolvam dorintele noastre!”… Pe la orele 10,30 coloana a ajuns la Suceveni unde I s-au alaturat alte sute de oameni.Coloana venita dinspre Cupca , s-a oprit in fata bisericii din Suceveni.S-au luat din biserica trei cruci pe care le-au purtat : Mihai Tugui din Cupca, Ilie Mihailovici si Ilie Scrobanet ambii din Suceveni. Pe o alta cruce s-a legat un stergar alb, ca semn ca marsul se desfasoara pasnic.Inainte de a pleca spre hliboca multimea a ingenunchiat, iar taranul Timis Vasile a lui Petru din Cupca, viitor lector bisericesc, a rostit cu glas tare rugaciunea urmatoare, ce era repetata de toti cei prezenti: “Doamne, Dumnezeul nostrum, fiinta prea inalta, nefacuta, neinchipuita, fara de inceput si fara de sfarsit, Tu ce ai zis si ai facut toata faptura si dai viata zidirilor Tale, iar prin a carei puteri se misca libere toate vietatile de pe pamant si le hranesti pana in crapaturile pietrelor; nu intoarce fata Ta de la noi , pacatosii, ci ridica sabia maniei Tale de peste noi sin e mantuieste, ca Tu ne-ai zidit si numai Tu ne poti mantui. Asculta Atotputernice lacrimile noastre sin e ajuta ca sa scapam de stapanirea pagana care ne chinuieste sin e distruge biserica ta.Nadejdea noastra este Tatal, scaparea noastra este Fiul, acoperamantul nostrum este Sfantul Duh, Treime Sfanta, Marire Tie.”Amin!:(V.Ilica, 1999)

….Preveniti din timp, reprezentantii autoritatilor raionale au incercat sa stea de vorba cu participantii la mars.Multimea a cerut sa fie lasata sa emigreze in Romania.Reprezentantii autoritatilor rationale au incercat mai intai sa linisteasca multimea prin promisiuni ca : “nu va vom lua nimic, va lasam biserica, va lasam popa, dar sa mergeti acasa, pentru ca daca mergeti la granite nu va vom lasa si veti merge la moarte”.Multimea a raspuns furioasa: “nu ne ducem acasa pentru ca si asa nu vom avea nimic si vrem sa traim in tara noastra!”

…Raspunsul autoritatilor a nemultumit profund multimea care a declarat prin mii de glasuri ca se vor duce direct la frontiera spre a trece in Romania. Epuizandu-si argumentele, unul din ofiterii sovietici a zis, desigur ironic, “idite, idite!”ceea ce multimea a interpretat ca un semn de aprobare si a izbucnit in urale. Multimea a ingenunchiat si a spus o rugaciune, apoi a cantat “Traiasca Regele” si alte cantece patriotice romanesti, indreptandu-se spre granite de la Fantana Alba….Cand coloana s-a apropiat de poiana Varnita, o poiana mica pe o culme de deal, granicerii calari au tras cateva focuri de arma.Cum au iesit din poiana Varnita, multimea s-a pomenit in fata unei unitati de graniceri ce ii asteapta in transee cu armamentul automat in pozitie de tragere… Un oiters-a urcat pe buza transeei facand semn multimii sa se opreasca. Aceasta a continuat marsul.Atunci s-a tras o rafala de mitraliera de avertisment.Coloana a raspuns prin iuteala pasului si rasfirarea spre marginea poe]ienii.A urmat o a doua rafala de mitraliera de avertisment care a lovit crucea si crengile copacilor.Barbatii s-au aruncat imediat la pamant, iar dupa ei s-au lasat si ceilalti din coloana. A urmat un moment de panica si de confuzie, dar cineva a strigat: “Inainte, fratilor! Nu au voie sat raga in noi!” Capatand curaj, multimea s-a sculat si a facut cativa pasi inainte.A urmat imediat o srie lunga de mitraliera care a lovit in plin multimea.Au urmat racnete ingrozitoare intretatiate cu tacanit de mitraliera si impuscaturi, toate reverberate de ecoul padurii din jur.Unii au murit pe loc.Cei ramasi vii, ca si cei raniti mai usor cautau sa scape fugind in padurea salvatoare din jur.Dar so acolo ii astepta vanatoarea de oameni caci granicerii incercau sa ii prinda pe fugari, iar cine se opera la prima somatie risca sa fie impuscat pe loc.Impuscaturile nu mai conteneau.Grozavia era atat de mare cu cat se intunecase, iar multimea, dintre care multe femei si copii, trebuia sa se miste in padure intr-un loc total necunoscit sub strfulgerarile rachetelor lansate de militari.Scotocirea padurilor si a campurilor din jur de Varnita a durat cateva zile.

La inceput, rudele s-au temut sa recunoasca mortii, apoi au venit in poiana Varnita si in padurea din jur ca sa ii caute pe cei disparuti.O parte din morti si o parte din cei raniti grav au fost inmormantati pe loc intr-o groapa comuna sapata de cei prinsi…Cei tineri si suspecti au fost retinuti si supusi interogatorilor de catre NKVD dupa care au fost judecati si condamnati la inchisoare pe diferite termene, fiind apoi deportati pe 10 ani in lagarul Uralul de Nord din regiunea Sverdlovsk, Federatia Rusa, ulterior fiind transferati in Siberia Orientala sau in Kazahstan.”

Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca! Sa-i odihneasca si pe mosii mei! Odata cu masacrul de la Fantana Alba,  destinul mamei mele a fost schimbat…Isi pastreaza durera, si-a inabusit amintirile.Nu vrea sa-mi vorbeasca despre acele zile Plevan Nistor a fost arestat si a decedat in inchisoare.Plevan Arcadie Nistor a fost ingropat de viu la Hliboca dupa ce fusese impuscat.Un alt frate, Plevan Toader a decedat in lagarul de munca din Karelia.

MARIANA GURZA

Timisoara

 

24 Nov
2011

„La mormântul unui camarad (Vasile Plăvan)”

Camarazii voluntari purtand pe umeri sicriul cu trupul neinsufletit al lui V.Plavan.Cernauti, 25.ian.1939

La mormantul unui camarad

                        “Avocatul şi ziaristul Vasile Plăvan, întoarce lutului ce a fost a lutului, – iar veacului celui fără     sfârşit   un suflet nepătat. Dumnezeu Atotputernicul deie odihnă de rai acestui om care n-a avut parte decât de suferinţă în blânda-i trecere prin văile de resemnare ale vieţii. “(“Glasul Bucovinei”, nr.5535 din 26 ian.1939)

 

 

«Luni 23 ianuarie anul acesta a murit unul din cei mai cinstiţi şi mai iubiţi ziarişti bucovineni: VASILE PLĂVAN. După o suferinţă grea şi neiertătoare, dar înfruntată cu liniştea unui adevărat creştin, avocatul şi ziaristul Vasile Plăvan, întoarce lutului ce a fost a lutului, — iar veacului celui fără sfârşit un suflet nepătat. Dumnezeu Atotputernicul deie odihnă de rai acestui om care n-a avut parte decât de suferinţă în blânda-i trecere prin văile de resemnare ale vieţii.
Cine l-a cunoscut personal şi cine, mai ales, a colaborat cu el, nu-i va putea uita niciodată desinteresarea şi râvna pe care le punea în toate serviciile făcute societăţii şi Presei româneşti din Bucovina. Anii de muncă prestată, zi de zi, în coloanele acestui Glas al Bucovinei, — ani grei ca povara unui munte pe sub care trebuie să răzbaţi cu condeiul muiat nu atât în cerneală, cât mai ales în suflet şi în sânge, sunt cea mai frumoasă moştenire pe care
redactorul-şef Vasile Plăvan o lasă presei noastre provinciale. Iar cinstea de care a dat întotdeauna dovadă, ca gazetar, ca avocat şi ca om, — cinste izvorâtă din adâncul sufletului său nobil şi neînduplecat în faţa obicinuitelor
compromisuri, poate servi şi astăzi drept pildă tuturor câţi, schimbându-şi, după bătaia vântului cugetele şi simţirile, uită că bunul cel mai de preţ al ziaristului este caracterul.
La 49 de ani, când alţii culeg rodul trudnicelor veri şi primăveri, Vasile Plăvan moare cu zâmbetul celei mai senine resemnări pe buze. A debutat ca un oştean; fără a-i cere nimănui nimic pentru scutul şi spada purtate, cu destoinicie şi tăcere, prin zgomotul multelor lupte. Aşa i-a fost destinul. Dar Medalia Regelui Ferdinand I, cu spade pe panglică, Crucea Comemorativă de războiu şi Coroana României, pe care le-a binemeritat ca voluntar bucovinean în armata dezrobitoare a Neamului, îi vor fi destula recomandaţie pe calea cu vămi de negură şi uitare ce-l despart de noi, dar nu-l mai pot despărţi de poienele line unde odihnesc sufletele eroilor.
Vasile Plăvan lasă în urmă numai regrete. Duioşiei nemângâiate a Boabelor de lacrimi pe care le scria, simplu şi sincer, în amintirea altor prieteni, dispăruţi şi ei, i se adaugă, acum, lacrimile noastre. Trişti ne sunt paşii în urma sicriului care închide o inimă de aur şi mut ne e plânsul în faţa mormântului care ne desparte de cel mai drag camarad.»
(„Glasul Bucovinei”, nr. 5535 din 26 ian. 1939)

„Idealistul Vasile Plăvan”

 

 

Vasile Plavan

 

Voluntarul de război, însăilătorul unei duioase linii, publicistul, ziaristul şi avocatul român bucovinean.

 

Fiu de sătean al plaiurilor Bucovinei, originar din comuna Cupca jud.Storojineţ, de unde au pornit, mânate de un imbold înalt spre spiritualitate şi desăvârşire pe calea cărturăriei şi a învăţăturii, atâtea destoinice elemente de cultură şi civilizaţie ce s-au afirmat cu o nedesminţită vrednicie în timpul activităţilor sociale, Vasile Plăvan.

Blând cu cei netrebnici, conciliant cu cei răi şi ignobili, blajin faţă de toţi hulitorii şi certătorii de profesie şi iertător faţă de toţi cari l-au nedreptăţit sau persecutat şi l-au jignit, Vasile Plăvan a fost întrega lui viaţă un îmblinzit fanatic al idealului şi în acelaşi timp o nefericită victimă a credinţei lui sufleteşti că oamenii sînt mai buni decât se învederează în josnicia lor de toate zilele.

În jurnalistica bucovineană căreia el i-a închinat nu numai cel mai curat prinos de muncă şi de prestaţiune, dar însăşi întrega energie a anilor tinereţii sale, nobleţea de caracter a lui Vasile Plăvan a suferit cea mai cumplită şi nemeritată decepţie fiind răsplătit pentru munca şi jertfa lui mistuitoare cu cea mai reprobabilă ingratitudine.

Şi când valurile dezamăgite îi pustiau mai cumplit viaţa sufletească, când nemernicia omenească îi tulbura mai mult conştiinţa şi când eterna luptă pentru existenţă îi impunea eforturi şi sforţări din cele mai chinuitoare, singurul refugiu şi unicul razim moral Vasile Plăvan îl găsea în seninătatea idealurilor sale, pe care nici o forţă oricât de mare şi nici o murdărie oricât de profundă nu o putea nici atinge şi nici altera.

Cu aceste rare însuşiri morale, colaborate de o judecată cumpănită şi fără patimă şi cuprinse în imperativul de cunoştiinţă al datoriei şi al onoarei, Vasile Plăvan a fost un om intreg în numeroasele ipostaze profesionale ale sbuciumatei sale vieţi, epuizându-şi treptat resursele vigoarei, energiei şi a sănătăţii sale spre a fi doborât în cele din urmă de mistuitoarea suferinţă a trupului său, vlăguit de toată gama durerilor fizice şi sufleteşti.

…Un cărturar de o puritate cristalină şi un patriot adânc însufleţit de comandamentul sacrificiului absolut pe altarul intereselor Neamului. Ofiţer, voluntar în războiul de întregire a Neamului, publicist şi ziarist, avocat şi funcţionar şi în special om de ideal şi de onoare.

Ziarist de vocaţie, entuziast şi idealist de distincţie morală, de bunătate şi necuprinsă omenie, Românul în a cărui suflet noţiunea de neam şi patrie concretizează o adevărată religie de viaţă, cetăţeanul conştiincios, muncitor şi de o pilduitoare modestie.

Purtând un neţărmurit tezaur de bogăţie sufletească în firea lui de o aristocratică nobleţă, sărac în bunuri materiale, lasă în urmă o luminoasă pârtie de virtute, un nume de o sfântă curăţenie şi un exemplu de un adevărat românism, elegant şi constructiv.

Fondator al breslei şi sindicatul ziariştilor din Bucovina.

 

(Ziarul „Suceava”, nr.20, din 27.ian.1939, din Cernăuţi.)

Înmormântarea regretatului ziarist Vasile Plăvan

 

“Eri după amiază, la ora 2,30 a avut loc trista ceremonie a înmormântării regretatului ziarist Vasile Plăvan, fost redactor şef al ziarului nostrum.

La locuinţa defunctului, din strada Xenopol Nr.6, s-a oficiat un serviciu religios de către un sobor de preoţi, alcătuit din păr.protoereu Eugen Iancovschi, păr.Prelici, păr.Goraş, păr.Brenzan şi păr.Lăzărescu. Răspunsurile au fost date de corul studenţilor teologi.

Mult regretatul defunct fiind decorat cu medalia “Regele Ferdinand ! “cu spadă” pe panglică, onorurile au fost date de către un pluton din reg.4 Pionieri.

La trista ceremonie a asistat un numeros public, aducând ultimul omagiu ce a fost ziaristul de talent şi omul de bine, Vasile Plăvan.

În rândurile numeroasei asistenţe, alcătuită din membrii familiei, prieteni personali, ziarişti, magistraţi, avocaţi, etc. notăm pe d-nii: dr.Aurel Morariu, directorul ziarului „Glasul Bucovinei” , V.Bolocan, chestorul poliţiei, maior Turtureanu, D.Popesu şi Hrincu, magistraţi, Vasile Ungureanu, Octavian Scalat, Zizi Jemna, Zeno Nerbaz, Radu Lucan Herbaz, Radu Lucan şi Pontiuc, avocaţi, prof.univ.Grămadă, prof.univ.Coroamă, prof.C.Loghin, Traian Chelariu, Em.Cososchi, Ionel Teodorescu, C.Cehar-Racoviţă, Eugen Popovici, Ştefan Ioan, Buta Francisc, Haikas Maximilian, Traian Croitoru, Zenovia Ştefanovici, dr.Weinsstein, dr.Niederhoffer, Iulis Weber, Erast Carabăţ, dr.Kasner şi Jean Goldberg, ziarişti, Traian Snijec, director tehnci la „Glasul Bucovinei”, prof.Cărăuşu, păr.Bocancea Midrighi, avocat Dimitrof Butnar, director de serviciu la primăria municipiului, avocat Ropcean, Cojocaru, Ştefan Bidnei, căp.Rozmeteniuc, dir.Braha, dir.Silvestru Netea, dir.Noli Săveanu, Ştefaniu,, Aurel Sabin, Axente-Oprişanu, notar Burac, avocat Ionel Negură,etc…Apoi, o delegaţie a Societăţii voluntarilor români, cu Drapel, o delegaţie a meseriaşilor români,etc.

Cortegiul funebru a primit din strada Xenopol. În urma carului funebru urmau fiica şi îndurerata soţie a regretatului defunct, batrânul său tată, fratele, cumnaţii şi cumnatele, precum şi ceilalţi membri ai familiei, după care s-a încolonat restul audienţei.

            Cortegiul a străbătut străzile universităţii, I.G.Duca, piaţa Unirii şi Regina Maria, până la Catedrală, unde s-a oficiat slujba prohodului.

            De la Catedrală, cortegiul s-a format din nou, trecând prin faţa „Glasului Bucovinei”, unde întregul personal al redacţiei şi personalului tehnic au adus ultimul omagiu fostului lor colaborator. Apoi cortegiul a străbătut străzile până la cimitirul orăşenesc.

            În faţa mormântului deschis, au vorbit păr.protoereu Iancovschi, în numele bisericii şi d-nii : dir. Silvestru Netea, în numele „Asociaţiei voluntarilor de război”, Eugen Popovici, în numele Sindicatului şi breslei ziariştilor bucovineni, dr.Traian Chelariu în numele redacţiei ziarului „Glasul Bucovinei”, A.Sabin, în numele Casei asigurărilor sociale, dr.Octavian Scalat, în numele Asociaţiei cooperatiste „Temelia” şi Ştefan Bidnei, în numele foştilor colegi de studii ai regretatului defunct.

            Vorbitorii au omagiat rarele calităţi ale mult regretatului defunct, subliniind meritele pe care şi le-a câştigat pe timpul zbuciumatei sale vieţi.

Trista ceremonie a luat sfârşit la orele 18.”

 

(din caietul Ing.P.Ciobanu, după colecţia „Glasul Bucovinei” Nr.5536 din 27 ianuarie 1939 de la Bibl.Acad.Bucureşti)

 

 

 

 

24 Nov
2011

VASILE PLĂVAN

VASILE PLĂVAN
(24.11.1889-23.01.1939)

Un gand spre cei ce nu mai sunt si au ramas in istorie…Publicistul, avocatul si gazetarul Vasile Plavan, ma reintoarce din nou spre paginile familiei incercate. Sensibilitatea lui probabil o mostenesc…Trairi unice, dragoste pentru neam, o suferinta muta…

Dumnezeu sa-l odihneasca impreuna cu tot neamul meu pustiit de vremuri.

Mariana Gurza

22 Nov
2011

Mândria mea de român

                  LA MULŢI ANI !

Ben Todică – Cineast , scriitor şi eseist român din Australia.

 

 

Ben Todică – Născut la 23 noiembrie 1952, în Comuna Puieşti, Judeţul Vaslui, România.

Cineast , scriitor şi eseist român din Australia .

Mândria mea de român

O poveste senzaţională identificându-mă ca român – o explozie cu multă lumină şi scântei? Nu a fost… Mai mult, pot spune că toată perioada de 27 de ani petrecută în Australia a fost luminată precum licuriciul luminează întunericul pe ici, pe colo, pulsând şi permanent tăind bezna într-un plâns nedefinit. Lumea mă cunoştea, îmi cunoaştea existenţa, privind undeva dincolo de fiinţa mea… Eram conştient de tot ce se întâmpla în jurul meu… Nu am fost de acord cu multe lucruri în cadrul comunităţii, nu puteam rămâne indiferent, însă nimeni nu s-a sinchisit să-mi ceară părerea.

            Am suferit în tăcere.

Nepăsarea lor, era amărăciunea mea.

Am suferit la începuturi. Am suferit în Italia când după şase luni de lagăr m-am trezit că nu mai am ŢARĂ. Am suferit când pentru prima dată de Ziua Naţională a României, la Ambasada din Canberra ni s-a spus că noi românii din Australia suntem o ramură a României. Sigur NU! Mi-am zis. Erau ”ramuri” poate cei care erau trimişi să lucreze în străinatate, prin Irak, prin Siria etc. nu noi cei care am fost luaţi de vântul sorţii şi acolo unde am fost aşezaţi am prins rădăcini şi am devenit vlăstare noi: „Mini Românii”, şi nu sunt de acord nici astăzi când ni se cere nouă românilor precum alcoolicilor să recunoaştem că am fost „adicted la comunism” şi, prin ”minune”, vorba lui Patapievici‚ “trebuie s-o facem pentru că vindecarea începe cu recunoaşterea – aşa spune Freud”.

Românii n-au fost comunişti. Ei au fost întodeauna ceea ce sunt şi vor fi în veci şi faptul că au trăit sub sistemul impus din afară şi i s-au adaptat lui „aparent”, nu îi face handicapaţi sau cerşetori. Deci: de ce să recunoască o crimă dacă nu sunt ei criminalii, şi cui să-şi ceară scuze şi pentru ce?

Părinţii noştrii au fost nişte oameni extraordinari care nu au avut de ales şi care ne-au crescut aşa cum au ştiut ei mai bine, în dragoste şi în credinţa de bine.

România viitorului e a tuturor românilor. În orice loc de pe pământ unde e un român e o micuţă Românie şi totalitatea lor o formează ca un întreg. Esenţa am descoperit-o în diaspora. Mi-am redescoperit ŢARA şi cu fiecare descoperire mândria mea de român a crescut. N-a fost uşor pentru că întodeauna a existat pericolul de a-ţi pierde aripile şi, precum licuriciul,      m-am strecurat prin întuneric, cum am ştiut mai bine.

Cu credinţă şi respect pentru lumină.

(BEN TODICĂ – vol. ÎNTRE  DOUĂ  LUMI, Editura  Atticea, Timisoara, 2009)

 

 

 

 

 

Părintele Adrian Făgețeanu despre tineri. Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune !

Părintele Adrian Făgețeanu despre tineri. Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune !

Părintele Adrian Făgețeanu (16 noiembrie 1912 – 27 septembrie 2011) “In zilele noastre, copilului i se spune direct sau doar

Comments Off

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 1
Vizualizari : 14591

Ultimele Comentarii