16 Apr
2012

Pe urmele lui Zenon / On Zeno’s footsteps

MARIANA GURZA

*

PE URMELE LUI ZENON

On Zeno’s footsteps

 

 Coperta: Eric Bi Chen

*

Copiilor mei,

Ioana – Valentina şi Vlad – Gabriel

 

*

PREFAŢĂ

 

 

 “Mariana Gurza ne invită într-o călătorie în care recrează cu intensitate adâncurile şi înălţimile experienţei umane şi ne face să vedem cât de extraordinară este viaţa noastră de zi cu zi. Titlul antologiei ne sugerează că este vorba de o recreare a unui stil neconvenţional antic grecesc care ne încapsulează în mitul lui Zenon din Eleea (490 – 430 î.Hr.) şi într-o manieră originală, subtilă, profundă şi de modă veche, autoarea ne propune spre încântare o colecţie de trăiri şi transmutări lirice. Această colecţie are treizeci şi cinci de poezii alese. Poemele Marianei Gurza, strălucit artizanale sunt perceptive la peisajul natural şi întrebările fundamentale ale vieţii şi ale morţii. Acest volum oferă textul românesc, original şi omologul său în limba engleză pe pagini faţă în faţă. Traducerea lui George Anca surprinde cu ochi de şoim splendoarea originalului, transmite cu măiestrie frumuseţea poetică şi ritmul folosit, precum şi complexitatea adâncimilor limbii autoarei Mariana Gurza. O profundă poezie de iubire. . . senzuală, muzicală şi delicată.”

Ben Todica

 *

Foreword

 

The title of anthology suggests that it is question of recreation of an ancient unconventional Greek style which encapsulates us into the myth of Zeno from Eleea (490 – 430 BC) and in original, subtle, profound and old fashioned manner, the author proposes to our delight a collection of lyrical feelings and transmutations. This collection has thirty five chosen poems. Brilliantly crafted, poems of Mariana Gurza are perceptive to natural landscape and fundamental questions of life and death. This volume offers Romanian original text and its homologue in English on opposite pages. Translation of George Anca surprises with hawk eye the splendor of original, transmits with mastery poetical beauty and used rhythm, as well as complexity of language depth of author Mariana Gurza. A profound love poetry… sensual, musical and delicate.

 

 Ben Todica

 

 

*

Nota traducătorului

 

 „Vrea să detoneze egoismul din jur” (Adrian Dinu Rachieru), „tăcerea nu-i va zăgăzui sufletul” (Eleonora Schipor), „versurile devin universul şi salvarea sa” (Nina Ceranu). Ne exceptând romanţioase declaraţii erotice, poemele Marianei Gurza (bucovineancă născută în Banat, mamă de copii), au mai mereu dimensiunile rugăciunii Tatăl Nostru. Traducătorul a ascultat, concomitent, şi cântece de Frank Sinatra, alegând abia câteva fulguraţii cvasi-mistice aşternute de-a lungul anilor şi publicate în volumele Paradox sentimental, Ed. Augusta, 1998; Gânduri nocturne, Ed. Augusta, 1999; Nevoia de a sfida tăcerea, Ed. Augusta, 2000, Lumini şi umbre, Ed.Augusta, 2001; Lacrima iubirii Ed. Artpress, 2003) . Ultimul strigăt Eubeea, 2006).

 

George Anca

 

 *

 

Translator’s Note

 

 „She wants to detonate the selfishness around” (Adrian Dinu Rachieru), „silence will not restrain her soul” (Eleonora Schipor), „lyrics become her universe and salvation” (Nina Ceranu). Not excepting romantic erotic statements, the poems of Marianei Gurza (with roots in Bucovina, born in Banat, mother of children), have almost always lengyh of Lord’s Prayer. Translator listened, concomitantly, also songs by Frank Sinatra, choosing only few quasi-mystical recalls written over the years and published in volumes: Paradox sentimental / Sentimental Paradox, Ed. Augusta, 1998; Gânduri nocturne / Night thoughts, Ed. Augusta, 1999; Nevoia de a sfida tacerea / Need to defy silence, Ed. Augusta, 2000, Lumini şi umbre / Lights and shadows, Ed.Augusta, 2001; Lacrima iubirii / Tears of love, Ed. Artpress, 2003, Ultimul strigăt / Last cry, Eubeea, 2006.

George Anca

 

 

 *

 

                   MĂ UIT SPRE CER

 

 

Născându-mă din nou,

Iată-mă!

Am trecut prin furcile unui vis urât.

Neştiută de nimeni,

m-am împresurat în suferinţa-mi mută,

Dar acum, Doamne, mă desfăt

cu darul tău de viaţă nouă,

să pot râde, să pot plânge,

să pot lupta, să trăiesc,

precum în neclintirea lor stâncile.

 

 

                     I LOOK TO THE SKY

 

 

Born again,

Here I am!

I went through an ugly dream forks.

Unknown by anyone,

I encircled in my mute grief.

Yet now, o Lord, I am delighted

with your gift of new life,

for laughing, weeping,

fighting, living,

like rocks in their immobility.

 

                  CERUL PLÂNGE ÎN INIMA MEA

 

 

Am crezut că travestindu-mă

în lumină,

în disperare

am să-ţi adorm imaginaţia.

Am reuşit

să-mi zăresc îngerul

rătăcit de mine,

căutându-mă

în gestul meu

de umilinţă.

 

 

               THE HEAVEN WEEPS IN MY HEART

 

 

I thought that disguising myself

as light,

as despair,

I would lull to sleep your imagination.

I succeeded

to glimmer my angel

lost from me,

searching for me

in my gesture

of humility.

 

 

                    

                              SPUNE-MI CINE SUNT

 

 

Am crezut că ştii

cine sunt.

Eu mă credeam,

deopotrivă că sunt

şi umbră şi fiinţă.

Până când mi-am dat seama

că-n oglinda timpului

nu eram mai mult decât

un strigăt,

un hohot de râs,

o rochie albă,

o flacără de lumânare,

un ou roşu,

o bucăţică de prescură,

un ochi de lumină.

 

 

                     TELL ME WHO I AM

 

 

I thought you know

who I am.

I thought I was

equally

shadow and being.

Til I realized

that in time mirror

I was not more than

a cry,

a peal of laughter,

a white dress,

a candle flame,

a red egg,

a piece of wafer,

an eye of light.

 

 

                      ZBOR PRINTRE NORI

 

 

Se făcea că sunt pasăre-n zbor.

A câta din numărătoarea

lui Dumnezeu?

A câta întoarsă de vânt?

Pe mine ar trebui

să mă recunoască

după gânguritul meu sălbatic,

după cuiburile ascunse

în clepsidra

timpului vameş.

 

 

                      FLIGHT AMIDST CLOUDS

 

 

It came as if I was a bird in flight.

Which one in the God’s

counting?

Which one returned by wind?

I should be

recognized

after my wild prattle,

after nests hidden

in hourglass

of the time tax collector.

 

 

                      PLÂNG ÎN PRAG DE SEARĂ

                                                (Fiicei mele Ioana)

 

în grădina sufletul meu

şi-a făcut cuib o pasăre cântătoare.

Are ceva de rugăciune,

de chemare,

în dialogul ei

cu iasomia,

cu vântul,

cu gândul…

Şi-a depus oul albastru

în orbita de aur fals,

şi cântul ei s-a limpezit

ca privirea mea

după prima ploaie de lacrimi.

 

 

                  I WEEP IN THE TRESHOLD OF NIGHT

                                                    (To my daughter Ioana)

 

In the garden of my soul

a singing bird made her nest.

It has something of prayer,

of call,

in her dialogue

with jasmine,

with wind,

with thought…

She laid her blue egg

in the false golden orbit,

and her song cleared

like my sight

after the first rain of tears.

 

 

                      ENIGMATIC E TOTUL

 

 

Vorbele se aşază straniu

între viaţă şi alt univers.

Abisul?! Fie cât mai departe!

Să citim despre el în cărţi!

Acum suntem aici, în tabloul

cu iarna albă,

mâine vom în cel cu verdele-verde.

Desigur vor înflori şi caişi,

se vor coace,

câmpiile vor rodi şi ele,

ca-n fiecare an.

Vom fi aici să le culegem.

Durerile, trecătoare,

şi ele vor rămâne singure.

 

 

                          ENIGMATIC IS ALL

 

 

The words sit strangely

between life and another world.

Abyss? Be it as far as possible!

To read about it in books!

Now we are here, in the picture

with white winter,

tomorrow we will be in green-green.

Of course apricot trees will as well bloom,

will ripen,

also the fields will bear fruit

as every year.

We will be here to collect them.

Even pains, transient,

will remain alone.

 

 

                    ÎNCĂPĂŢÂNARE

 

 

Nu privi înapoi,

n-ai ce vedea.

Sunt eu,

o umbră albastră

alunecând agale

pe alei deja nuntite.

Nu asculta,

e gândul meu

măcinat de-o dragoste verde.

Nu vei auzi niciodată

şoaptele mele

metamorfozate în boabe aurii.

Nu te uita în ochii mei:

vei vedea doar orbirea nopţii.

Aşa… eu mă voi pierde în labirinturi,

tânjind după îmbrăţişarea ta.

 

 

                          OBSTINACY

 

 

Do not look back,

nothing is to be seen.

It’s me,

a blue shadow

gliding slowly

on already wedded alleys.

Do not listen,

it is my thought

ground by a green love.

You will never hear

my whispers

metamorphosed in golden grain.

Do not look in my eyes:

you will see only the night blindness.

So… I’ll lose myself in labyrinths,

pining after your embrace.

 

 

                     MĂ UIMEŞTI, PRIETENE

 

 

cu dorinţa ta de a merge

pe urmele sfinţilor,

de a te întoarce spre tine însuţi.

Dar nu-mi vorbeşti

despre pelerinii împroşcaţi

cu noroi.

În lumea ta interioară

ai un răspuns,

aşa cum şi eu îl am

în zilele cernite

când totul pare

că-mi scapă printre degete.

 

 

              YOU AMAZE ME, FRIEND

 

 

with your desire to walk

on traces of the saints

to return toward self.

But you don’t talk to me

about pilgrims splashed

with mud.

In your interior world

you have an answer,

as I also have it

in gloomy days

when everything seems

to slip out of my hands.

 

 

                     IMAGINEA INFINITULUI

 

 

Terminaseşi cartea „răzbelului”

aşa mi te-am întipărit în inima mea,

ca pe-o stea

sub lumina gândului tău

bun de pus pe rana copilului

ce-ai rămas.

Spune-mi ce-ai văzut

în altă viaţă ?

Ai reuşit să numeri stelele,

să te-mpodobeşti

cu nestemata dăruită ?

Sau ai rămas doar cu imaginea

infinitului?

 

 

                         PICTURE INFINITY

 

 

You had ended the book of “war”

thus I printed you in my heart,

like a star

under your thought light

good to cure wound of child

that you remained.

Tell me what have you seen

in other life?

Did you succeed to count the stars,

to adorn yourself

with presented gem?

Or did you kept only image

of the infinity?

 

 

                        CĂUTARE DE SINE

 

 

Memoria e mimoza pudica

Azi se deschide cu dăruire,

mâine e golită de sensuri.

La fiecare atingere

omul se strânge-n sine

căutându-se

în prima urmă din lutul

ţinut în palmă de Dumnezeu.

La picioarele lui,

îngenunchind umil,

pământescul.

 

 

                       SEARCH FOR SEALF

 

 

The memory is mimosa pudica

today it opens with abnegation,

tomorrow is emptied by senses.

At each touching

man hauls inside

searching for self

in the first trace on clay

kept in palm by God.

Kneeling conceited,

at his feet:

the earthling.

 

 

                 MĂ TEM PENTRU TINE, FIULE

 

 

Înainte de a fi tu,

fiule,

am fost eu,

a fost dorul,

luminos cântând în cuvinte,

luminos cântând în sufletul meu.

Şi ai venit,

ca un galop de verde crud…

De aceea, primăvara asta,

prinde-o, dragul meu, la rever

şi arat-o zilei de mâine,

când bărbaţii,

cu caii lor umblaţi,

vor veni la popasul

bărbaţilor.

 

 

                       I AM AFRAID FOR YOU, SON

 

 

Before being you,

son,

it was me,

it was the luminous

longing singing words,

luminously singing in my soul.

And you came,

like a gallop of green green…

Therefore, this spring,

pin it, my dear, to the lapel

and show it to the tomorrow,

when those

with traveled horses

will come to the halt

of men.

 

 

                 VREMURI CRUDE

 

 

Într-o seară

mama a uitat

afară sacul cu sare

dimineaţa era o mare sărată.

Tata şi-a lăsat coasa

pe marginea acestei mări

şi-a ruginit…

Primului copil născut

în seara aceea

i se argăsise pielea…

A fost primul semn

că era timpul să ne rugăm,

să oprim puţin vremea

şi s-o culcăm lângă noi

încălzind-o ca pe

pruncul părăsit.

 

 

                     GREEN TIMES

 

 

One evening

mother forgot

outside the sack with salt

the morning was a salt see.

Father left his scythe

on edge of this sea

and it rusted…

First child born

that evening

had his skin tanned…

It was the first sign

that time for pray arrived,

to stop for a while

and lay it near us

heating it like

the abandoned child.

 

 

                 SĂ O PORT EU ÎNSĂMI

 

 

Pentru actul doi

pe care acum îl scrii

îţi propun să devii

bobul de nisip

rămas pe talpa vremii.

Vei afla,

din unghiul acela,

ce înseamnă povara

pe care o port

eu însămi

în fiecare zi,

în fiecare anotimp…

 

 

                 TO WEAR IT MYSELF

 

 

For second act

now within writing

you intend to become

the grain of sand

remained on time sole

which I carry

myself

every day

every season.

 

 

                       POEZIE ÎN VERS ALB

 

 

Semn că poezia trăieşte

e versul alb

care a înşelat rima.

De aici începe poezia

de la fotografia asta

pe care ţi-am lăsat-o

la îndemână

cu câteva rânduri oblice

dintr-un manuscris

din care,

prieten drag,

ai rupt o filă,

ai ars-o într-o ţigară,

înainte de a te vindeca

de mine.

 

 

                           POEM IN WHITE VERSE

 

 

Sign that poetry lives

is the white verse

which cheated the rhyme.

From here the poetry starts

from this photograph

I left

at your hand

with some oblique lines

out of a manuscript

from which,

dear friend,

you torn a page,

you burnt it in a cigarette,

before getting cured

of me.

 

 

                         DOR

 

 

Spre lumea Lui

toate podurile au fost ridicate.

Trebuia să dau vamă

şi timpului,

şi icoanelor vindecătoare,

şi ultimului cal

ce rupsese zăbala.

Ultimul ban,

fierbinte din palma mea

a rămas

ca un cântec pe buze

când te surprinde

asemănarea perfectă

cu cel din vis.

 

 

                               LONGING

 

 

Toward His world

all bridges have been raised.

I had to give toll

also to the time,

to healing icons,

to last horse

which has broken the bit.

Hot in my hand,

the last penny

remained

like a song on lips

when one is surprised

by perfect likeness

with one from the dream

 

 

                      MĂ DOARE …

 

 

Trasvestiul din urmă al bunicului,

ca noi să nu-l recunoaştem,

a fost unul şi-n Făt Frumos.

Era la fel,

cu calul său năzdrăvan,

cu eternitatea faţă,

în spate cu vieţile anterioare,

cu alte travestiuri…

Intr-unul era aidoma un sfânt.

Bunica croşetase pentru el

o tichie de mărgăritar,

în alta un nimb strălucitor.

Poate că m-am întâlnit

cu el într-o poveste,

sau poate l-au văzut

pe vreun zid cu graffiti,

şi-am dorit să fie bunicul meu.

 

 

                  YOUR PAIN HURTS ME

 

 

To be not recognized by us,

grandfather’s latter disguise

was into Prince Charming.

He was the same,

with his wonder-horse,

eternity in front of him,

anterior lives backward,

other disguises.

In one he was like a saint.

Grandmother had crochet for him

a cap of pearls,

in other a bright halo.

Perhaps I met him

into a tale,

or I saw him

on some wall with graffiti,

and I wanted to be my grandfather.

 

 

                     SMERENIE

                                  (Fiului meu Vlad)

 

Sunt ca o frunză înnourată

Căzută la picioarele tale Iisuse,

Doar rugăciuniile îmi dau putere

După atâta zbucium şi durere.

Mi-e drag copilul meu, azi iarăşi încercat

Şi nu-mi pot stăvili pornirea;

Din lacrimi un înger am îngemănat

Să-i fie lui alături mângâiere.

Nu ştiu dacă sfinţii mi-au auzit ruga,

Dar ştiu că dincolo de nouri

Privirea sfântă şi blajină

Veghează şi este printre noi.

 

 

                          HUMILITY

                                      (To my son Vlad)

 

I’m like a cloudy leaf

Fallen to your feet, Jesus.

Only prayers still give me power

After so much struggle and sorrow.

My beloved child is tried again now

And I can not stop the start;

I made a twin angel out of my tears

To stay with him as stroking.

I do not know if saints heard my prayers,

But I know that beyond the clouds

the saint and gentle sight

Watches and is among us.

 

 

                         SPECTACOL

 

 

Ne învârtim în cercuri acrobatice,

Fiecare vrea să pară mai tenace,

Nu ştim nici când să ne oprim,

Dar spectaculos ne rostogolim.

Politica a devenit o poezie,

Rima este mai mult împerecheată

Versu-i plin de promisiuni şi nostalgie,

Ritmul e alert şi strofa deja globalizată…

 

 

                     SHOW

 

 

We wind in acrobatic circles,

Everyone wants to look more tenacious,

We know neither when to stop,

But we roll spectacularly.

Politics became a poem,

Rhyme is mostly paired,

Verse is full of promises and nostalgia,

Rhythm is alert and stanza already globalized.

 

 

                   TATĂ, MI-E DOR DE TINE

 

 

Mi-e dor de tine tată, mi-e tare dor

şi Doamne, grea este despărţirea,

şi n-am ştiut că o să mori,

dorindu-te mereu, aievea.

Nu ştiu dacă am greşit vreodată

şi tare-aş vrea ca să mă ierţi,

să fiu cu inima-mpăcată

că te-odihneşti printre cei drepţi.

 

 

                     DAD, I MISS YOU

 

 

I miss you, dad, so much I miss you,

and, God, hard is the split

and I didn’t know you’ll die

wishing you all the time alive.

I do not know if ever erred

and hardly want you forgive me

with reconciled heart I’d be

that you rest among the fair.

 

 

                        UNDE EŞTI BUNICULE

 

 

Unde eşti bunicule, uitat printre străini

aruncat într-un colţ de pământ,

ţi-o fi pus cineva o cruce,

fiind român,

sau te-au batjocorit

şi te-au făcut scrum?

Ridică-te din mormânt şi spune,

ce haină e haina în ţara-nstrăinată,

strigă cât poţi să te-audă

Ardealul , Banatul,

ce moş bucovinean ar fi avut Regatul!

De ce te-au schingiuit, biet român

şi tălpile bătute ţi-au fost,

fără hrană, fără apa.

cu capu-n jos?

Ridică-te şi povesteşte-mi,

ce ţi-a făcut străinul

de ce ne-am îndepărtat din nou?

Ce-ţi spun sfinţii în adâncuri,

ce mai face Cernăuţiul?

 

 

                   WHERE ARE YOU GRANDPA

 

 

Where are you grandpa, forgotten among strangers

thrown into a corner of ground,

did someone put to you a cross,

being Romanian,

or they have mocked you

and made you ash?

Stand up from the grave and say

what cloth is a cloth in the alienated country,

cry as to be heard by

Transylvania, Banat,

what Bucovina’s old the Kingdom would have got!

Why did they tortured you, poor Romanian,

and your soles were beaten,

without food, without water,

with head downward?

Stand up and tell me

what did the stranger to you,

why are we removed again?

What saints are telling you in the depths,

how Chernovtsi is doing?

 

 

                     ŞOMERUL SINGURATIC

 

 

E frig în casă, în trupu-i ger,

golit de vise şi speranţe,

pierdut

se plimbă un şomer

cu lacrimile îngheţate.

E greu să meargă mai departe,

când buzunarul îi lipseşte

urzeşte iar minciuni frumose

gândindu-se la ce-o să pună iar pe masă

copiilor neînţelegători.

Şi iar privind cerul rugător

cerşind din mila cea creştină

ar vrea un trai mai bun, un ban cinstit

nu să mai cerşească în bisericile pline.

Iar nu i-a venit şomajul,

vârsta nu-i permite să muncească,

căci vezi doamne,

dacă nu eşti tânăr

nu mai ai azi nici o şansă.

Din când în când un trecător

la fel de trist

îi pune un bănuţ în mână

Sărac şomer, umil începi să plângi

şi fugi speriat s-aprinzi o lumânare;

căci Doamne, bine-i printre sfinţi

când doar lor poţi să le spui ce doare!

 

 

                        LONE UNEMPLOYED

 

 

It’s cold in house, his body frost,

empty of dreams and hopes,

lost,

an unemployed walks

with frozen tears.

It’s hard to go farther,

when pocket is missing

he warps again beautiful lies

thinking to what will he put on the table

of unreasonable children.

And looking again beseechingly to sky,

begging the mercy the Christian,

he would want a better life, an honest penny,

to beg no more in full churches.

Again his grant didn’t arrive,

the age doesn’t permit him to work

for see, Lord,

if one isn’t young

do not have any chance left.

From time to time a passer by

as sad as him

put in his hand a penny.

You humble unemployed start to cry

and run scared to light a candle;

for Lord, how well it’s among saints

when only them one can say what it hurts.

 

 

                      SPERANŢA

 

 

Spre infinit m-aş duce

cu un cântec de dor păgân,

şi-n lacrimi tremurânde,

aş semăna iubiri;

m-aş prinde printre stele

cu mâinile de flori,

şi-aş îngenunchia o lume,

o lume plină de erori.

 

 

                        THE HOPE

 

 

I’d go to infinity

with a pagan song of longing,

and in trembling tears

I’d sow love;

I’d hung among stars

with hands of flowers

and I’d subdue a world,

a world full of errors.

 

 

                    INDIFERENŢĂ

 

 

Trecătorule,

priveşte în jurul tău

şi spune-mi ce vezi.

Cum arată ochii copiilor,

ai bătrânilor,

cât de elegante sunt mamele,

mamele noastre?

Ce simţi când vezi atâta tristeţe

ce simţi când vine un biet copil

şi-ţi cere un ban pentru un corn?

Mă întreb şi eu ce ne-a schimbat

de-am devenit atât de indiferenţi

faţă de cei pe care îi vedem zilnic

zgribuliţi şi tulburaţi

de mersul rapid al anotimpurilor.

 

 

                        INDIFFERENCE

 

 

Passer by,

look around you

and tell me what you see.

How look lin

ke the eyes of children,

of old people,

how much elegant are mothers,

our mothers?

What you feel seeing so much sadness,

what you feel when a poor child comes

and begs a penny for a roll?

I wonder what changed us

to become so indifferent

to those we see daily

shivering and distressed

by rapid going of the seasons.

 

 

                   MANIFEST PENTRU VIAŢĂ

 

                                         (Fiicei mele Ioana)

 

Lăsaţi caii să zburde pe câmpiile-ntinse

Liberi în jocul nebunesc de altă dată,

Fără poveri şi fără lanţuri groase

Să simtă ce-i aceea viaţă.

Lăsaţi florile să crească unde e verde

Şi mugurii păstraţi înrouraţi de zori,

Să nască în soarele viselor crude,

În viaţa aceasta plină de erori.

Lăsaţi-mi gândul neîntinat

Dogorind în iubiri pierdute,

Lăsaţi-mi sufletul curat

Şi visele plăpânde…

 

 

                MANIFESTO FOR LIFE

 

                                (To my daughter Ioana)

 

Let horses wander on the spread plains

Free in the crazy game of other days,

Without burdens and heavy chains

To feel how life is like.

Let flowers grow where it is green

And buds kept dewy up to dawn

to bear in the sun of green dreams

In this life full of errors.

Let my thought undefiled

scorching of love lost

Let my soul clean,

And dreams green…

 

 

                                 INCONŞTIENŢĂ

 

 

Limita inconştienţei cine-o va găsi

acum când suntem la răscruce?

Cine va da răspuns pentru multe sărăcii

ce-mi zbuciumă neamul şi îl duce?

Suntem prea mici în marea bătălie,

pe care alţii o pornesc abrupt.

Ce se va-ntâmla cu-această glie

când azi dăm totul cu-mprumut?

Nu mai avem nimic bun,totu-i putregai?

Unii vând străinilor în disperare;

Noi rămânem cu bruma noastră de mălai,

plângând la mormântul lui Stefan cel Mare.

Oare nu ştim să preţuim pământul

ce ne-a fost dat din veacuri de strămoşi?

Ce trebă-avem noi cu străinul

şi cu alţi rechini scorţoşi?

 

 

                     UNCONSCIOUSNESS

 

 

Who will get limit of Unconsciousness

Now that we are at crossroads?

Who will answer for many poor

struggling and taking away my dear?

We are too little in the great fight,

that others do with abrupt start.

What will it happen with this land

When we are giving all at lend?

Nothing good left, everything rot?

Some desperately sell to unknown;

We stay with a smattering of corn

crying at Stephen the Great’s tomb.

Don’t we know land feathers

given in ages by forefathers?

Is for us better

with shakes together?

 

 

                     PARADOX SENTIMENTAL

 

 

Omul învaţă pentru a fi înţelept;

prostul cultivă legumele altora

fără a înţelege

care este rădăcina

şi pe unde curge seva.

Poetul scrie doar pentru a fi numit

un biet scrib

la curtea lumii.

Oamenii iubesc pentru că trebuie

să iubească…

Există o lege nescrisă

care ne obligă la iubire.

Dar cum iubirea a devenit o relaţie

dintre cerere şi ofertă,

nimeni nu este suficient de bogat

pentru a cumpăra iubirea…

 

 

                   SENTIMENTAL PARADOX

 

 

Man learns in order to be wise;

the stupid cultivates vegetables of others

without understanding

which is the root

and by where the sap flows.

Poet writes only to be called

a poor scribe

at world’s court.

People love for they have

to love…

There is an unwritten law

which obliges us to love.

But as love became a relation

between supply and demand,

nobody is sufficiently rich

to buy the love…

 

 

                   LIMBA NOASTRĂ

 

 

Limba noastră, ca petalele unui trandafir,

am găsit-o într-un colţ, aruncată

la garderoba unui teatru.

M-am înfiorat când am văzut-o;

ofilită,

călcată în picioare

de încâlţări murdare

dar cu etichete străine.

Limba noastră doineşte singură

şi suferă

sperând la o vitaminizare

pur Românească.

Limba noastră rămâne Sfântă

Deoarece,

acolo sus, în cer,

cineva

I-a dat binecuvântarea

încă de la facerea lumii.

 

 

                        OUR LANGUAGE

 

 

Our language, like petals of a rose,

I found it into a corner, thrown

At a theater wardrobe.

I shivered when I saw it;

Wilted,

Trampled

By dirty shoes

But with foreign labels.

Our language sings alone

And suffer

Hoping vitamins

Pure Romanian.

Our language remains saint

Because

Up there, in heaven,

Someone

Blessed it

Since the creation of the world.

 

 

                       OGLINDA DORULUI

 

 

Eu stau ascunsa pe un ţărm,

tu stai ascuns în înălţimi.

Între noi – un ocean –

Ne va despărţi întotdeauna.

Singură

caut urma paşilor rătăciţi;

înveşmântata-n valuri

privesc infinitul căutând…

Speranţa aleargă

pe un catarg însorit,

şi cântecul se odihneşte…

Din versuri am îndrăznit

să-mi fac harfă gândului

din lacrimi

oglindă dorului.

 

 

                    LONGING MIRROR

 

 

I stand on a hidden shore,

you stay hidden in heights.

Between us -an ocean

will always broke us up.

Alone

I search for lost steps trace;

Clothed in waves

I look to infinity searching…

Hope runs

on a sunny mast,

and the song rests…

From lyrics I dared

to make harp for my thought

from tears

longing mirror.

 

 

                   PE URMELE LUI ZENON

 

 

Am prins tristeţea-n mâini

şi-am înveşmântat-o-n lacrimi.

I-am dat bineţe surâsului

şi am închinat pelin

în cupe de nostalgie.

Mi-am prins dorul în plete

şi i-am dat culoare nopţii,

apoi,

am fugit…

Mă temeam.

Alergam înfrigurată

spre un sfeşnic pribeag

întocmai ca Zenon.

Ne-am surprins amândoi

în noapte întrebând…

 

 

                  ON ZENO’S FOOTSTEPS

 

 

I caught sadness in hands

and clothed it in tears.

I welcomed the smile

and I toasted wormwood wine

in cups of nostalgia.

I hung the longing in my locks

an gave color to the night,

then

I ran…

I was afraid.

I ran trembling

toward a vagrant candlestick

just like Zeno.

We surprised each other

wondering in the night

 

 

                  MELOMANUL

 

 

Un meloman

îşi scrie cu fâşii de lumină

gândurile,

semănând în linişte

mugurii credinţei.

Aşteaptă un răsărit,

un apus …

În jur cântec,

un cântec trist,

amar;

şi melomanul aşteaptă.

Aşteaptă să soarbă

dorul

din carafa cu vin roşu

şi să-şi purifice chipul

în oglinzi efemere.

 

                  MUSIC LOVER

 

 

A music lover

writes with light strips

his thoughts,

sowing quietly

faith buds.

Waits a sunrise,

a sunset…

Song around,

a sad,

bitter

song;

and music lover waits.

Waits to sip

longing

from carafe of red wine

and to purify his face

into ephemeral mirrors.

 

 

                     DOAR FEMEIE ?

 

 

Sufletul meu

nu se deosebeşte cu nimic

de sufletul tău.

Inima mea poate

să aibă irizări viorii,

în rest nu văd

de ce-mi sângerează picioarele

când tu aduci imenşi irişi

şi-i laşi prea departe de ziua

în care dragostea ar trebui să învie.

 

 

                   ONLY WOMAN?

 

 

My soul

doesn’t differ at all

from your soul.

My heart can have

violet blue iridescence,

otherwise I don’t see

why my feet bleed

when you bring huge irises

and leave them too far from the day

in which love should revive.

 

 

                      ERAM FRUMOASĂ

 

 

Eram frumoasă,

când te aşteptam.

Dar a trecut ceva vreme

de când noi doi

ne-am legănat

pe două curcubee,

după ce ploaia

mi-a spălat buzele

de sărutările tale.

Şi totuşi inima mea,

învelită în iubirea ta,

a păstrat

pecetea sacră

cu care tu m-ai

atins cu iubire,

acolo,

printre nouri,

printre culori

şi fulgere

irosite de iubiri…

 

 

                     I WAS BEAUTIFUL

 

 

I was beautiful

when waiting for you.

But it’s been a while

since we two

rocked

on two rainbows

after rain

washed my lips

of your kisses.

And yet my heart,

wrapped in your love,

has kept

the sacred seal

of your

loving touch,

there,

among clouds

colors,

lightnings

wasted by loves.

 

 

 

                    RAMURI TRISTE

 

 

Îmi bate în geam o ramură

ca o lacrimă pustiită,

nu-mi spune nimic,

doar tremură

şi-o văd tot mai ofilită.

Deschid geamul şi simt

răceala stropului de lume;

plâng şi eu,

nu pot să tac,

dar simt,

că n-am ce-i spune.

Norii s-au cuibărit la sân,

mi-e greu să-i încălzesc,

sunt reci,

şi simt că mi-e stăpân

doar Domnul cel ceresc.

 

 

 

                 SAD BRANCHES

 

 

A branch beats in my window

like a desolate tear,

it doesn’t say anything to me,

only trembles

and I see it more and more wilted.

I open the window and feel

the drop world coldness;

I cry too,

I can not shut,

but I feel

I have nothing to say.

Clouds have been nesting at my breast,

it’s hard to warm them up,

they are cold,

and I feel my master is

only God in heaven.

 

 

MARIANA GURZA/PE URMELE LUI ZENON/On Zeno’s footsteps/

Translation by George ANCA

Editura Timpolis, Timişoara, 2012

2.Bunicul – Recita actorul Florin Nan, versuri Mariana Gurza, cineast Ben Todica Australia

 

16 Apr
2012

Lansare de carte

15 Apr
2012

Părintele Adrian Făgețeanu despre tineri. Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune !


Părintele Adrian Făgețeanu

(16 noiembrie 1912 – 27 septembrie 2011)

“In zilele noastre, copilului i se spune direct sau doar i se sugereaza, prin diverse mijloace tehnice si mediatice, ca nu este bine sa asculte de Dumnezeu, de Biserica, de parinti sau de profesori, adica tocmai de cei care vor sa-l ajute cu adevarat. In acest fel, creste in el nefiresc de mult dorinta de a fi independent. Aceasta lipsa de ascultare il va duce pe tanar in cele din urma la alienare, nu-si va mai putea gasi o pace si o liniste, nu va mai putea fi stapan pe el insusi.

Pe de alta parte, tinerii care nu iau in serios problema mantuirii, isi pierd timpul la televizor si mai ales la calculator, privind imagini de violenta sau de desfrau si invata astfel sa-si traiasca viata in libertinaj si nu in libertate. Caci numai atunci cand cunosti Adevarul, cand ajungi la Hristos, abia atunci esti liber, devii stapan pe tine insuti.

Daca tanarul alege neascultarea si libertinajul, va ajunge in cele din urma sa se indoiasca de tot ce este in jurul lui, il va cuprinde deznadejdea si chiar gandul sinuciderii. Starea tineretului de pe tot globul este ingrijoratoare pentru oamenii care gandesc un pic mai profund.

Pentru vremurile acestea atat de haotice pe care le traim, tinerii si noi toti trebuie sa apelam cu toata ravna la rugaciune. Rugaciune, rugaciune, rugaciune si nadejde in ajutorul lui Dumnezeu.

Exista o legenda frumoasa care poate avea un inteles moral.

Ulise calatorea pe mare cu oamenii lui, iar sirenele cu chipurile si mai ales cu cantarile lor amagitoare ii faceau pe unii dintre calatori sa se arunce in mare dupa ele si astfel mureau innecati. Atunci Ulise le-a astupat la toti corabierii urechile cu ceara, iar pe el a poruncit sa-l lege de catarg.


In conceptia crestina, catargul de care ne legam este crucea lui Hristos, este invatatura mantuitoare pe care este bine sa o urmam si in acest fel Dumnezeu va duce la liman corabia vietii noastre. Prin rugaciune ne legam, ne apropiem de Hristos, ne unim cu El, si asa vom putea invinge ispitele si furtunile vietii. Iar ceilalti care nu cunosc inca Adevarul, cel putin sa-si astupe urechile, adica sa nu asculte de ispita diavolului, sa-si pazeasca simturile si incetul cu incetul vor ajunge la Lumina.

Eu sunt nascut in 1912, In nordul Bucovinei care acum este ocupat de Ucraina. Cand aveam aproape 10 ani, toata scoala a mers in excursie la Putna. La un moment dat, am ramas singur langa mormantul Sfantului Ştefan si am inceput sa stau de vorba cu el:

Maria Ta, cum ai putut sa biruiesti pe otomani, pe tatari si pe toti dusmanii tarii, iar noi, romanii de acum, trebuie sa ascultam de straini?

Peste 20 de ani am revenit la Putna. Dupa ce am fost ranit de moarte la Stalingrad, Dumnezeu m-a ajutat sa ma vindec, iar apoi am plecat la Putna si m-am calugarit aici, la Ierusalimul neamului romanesc, in anul 1944. Trei ani mai tarziu, in 1947, au ajuns rusii la Putna si au inceput sa-i chinuiasca pe calugari, fiindca le spusese un comunist din sat o minciuna pe care ei o crezusera, anume ca monahii au ingropat tezaurul manastirii la radacina unui copac. Au tras cu pusca putin pe deasupra capului parintelui staret, parintele Paisie Prelipceanu. Trei dintre calugari au fost deportati in Siberia si nu s-a mai stiut nimic de ei. Atunci am plecat impreuna cu parintele staret si nu stiu daca a mai ramas vreun calugar in manastire. Acum, in 2008, dupa 61 de ani, m-am reintors la Putna, in manastirea mea de metanie.



Tot asa ii sfatuiesc pe tineri sa se roage, cum m-am rugat eu cand am ajuns prima data la Putna. Sa vorbeasca direct cu Dumnezeu, cum vorbeste un copil naiv si sa-I spuna:

Doamne, Iti zic numai Ţie, Tu sa ma inveti, Tu sa ma inteleptesti, Tu sa ma luminezi si mai ales Tu sa ma intaresti sa raman cu Tine!“.

(din revista “CUVINTE CATRE TINERI”, Manastirea Putna, 2008)

Ultimul sau interviu:

Sursa:http://www.razbointrucuvant.ro/2011/10/09/inedit-parintele-adrian-fageteanu-ultimul-sau-interviu-tv-2009/

 Parintele Adrian Fageteanu si crucea Rugului Aprins

 

15 Apr
2012

Învierea Domnului – Drumul spre ţintă

„Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi”

(Canonul Învierii)

 

În existenţa aceasta, în creaţia lui Dumnezeu totul este un drum pentru că totul are o ţintă. Dumnezeu a făcut totul cu rost. El a dat fiecărui lucru o menire, o raţiune de a fi, o destinaţie. Evident, destinaţia finală în toate cazurile este Dumnezeu. Toate cele câte sunt ies din Dumnezeu şi se întorc la El, potrivit lui Dionisie Pseudo-Areopagitul şi altor mistici ai Bisericii creştine. Fiecare lucru are înscris în fiinţa lui, drumul. Înscrierea de către Dumnezeu a drumului şi a ţintei în fiinţa lucrurilor este vocaţia, chemarea acestora. Ţinta este aceea care cheamă. Ţinta e Dumnezeu, deci vocaţia e divină. Ţinta fiind sfântă, drumul spre ţintă nu implică o călătorie oarecare, ci una specială care se numeşte pelerinaj. Când pleci în pelerinaj, pleci spre ceva sfânt. Drumul e special pentru că te pregăteşti. Dar nu numai atât. Felul de pregătire este dictat de ţintă. Ca atare întâlnirea cu sacrul se face parcurgând treptele purificării, ale rugăciunii, ale iluminării, tot după Sfinţii Părinţi.
Învierea Domnului Iisus Hristos îl repune pe om în contextul adevăratului progres spiritual. În primul rând, ca fapt în sine, ea are menirea şi puterea de a-l trezi pe om la o realitate uitată, devenită incredibilă, de neconceput: învierea trupului omenesc este posibilă! Unde este filosoful? Unde este înţeleptul lumii acesteia, ar striga psalmistul de demult, ca martor al Învierii Domnului, ironizând pe cei care nu puteau concepe un asemenea fenomen, neînţelegând cum pătrunsul se poate pătrunde de nepătruns, cum se poate transfigura, cum poate deveni ceea ce nu este rămânând însă ceea ce este. Cam aşa striga şi marele Ioan Gură de Aur slăvind Învierea lui Hristos, tot cu o uşoară ironie în glas: „Unde-ţi este moarte soldul, unde-ţi este iadule, biruinţa?!”, ca un ecou al aceleiaşi întrebări a Sf.Pavel.[1] În al doilea rând Învierea Domnului are menirea de a-l repune pe om în adevăratul său context existenţial, şi anume de a-l ajuta să descopere şi să înţeleagă că există în structura fiinţei sale o chemare, şi încă sfântă, şi că drumul spre ţinta aceasta nu se poate face fără debarasarea de balastul trecutului (de aici purificarea), fără ajutorul şi bunăvoinţa Celui ce ţine şi rânduieşte toate (de aici rugăciunea), şi fără cultivarea esenţială a discernământului pentru a putea distinge întunericul de lumină, câtă vreme unii fiind în întuneric se cred înţelepţi şi întru lumină (de aici iluminarea). În afară de aceste tipuri de drumuri deja menţionate, mai sunt şi cele două anunţate de cântarea din Canonul Învierii amintită mai sus: „Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi”.
Avem aici deci drumul de la moarte la viaţă şi drumul de la pământ la cer. Ele se aseamănă, dar se şi deosebesc. Se aseamănă în aceea că viaţa pământească este adesea asociată cu moartea, pe când viaţa cerească, cu viaţa veşnică. Dar se şi deosebesc în aceea că viaţa pământească nu implică întotdeauna şi necesarmente moartea, în sensul total al cuvântului. Iată Învierea lui Hristos are loc în viaţa pământească, după moartea pământească a trupului. Deci poţi să fii aici şi să mori spre Înviere, nu spre moarte. Heideggerianului Sein-zum-Tode (a fi spre a muri), creştinismul, prin Învierea Domnului în special, îi opune sentinţa Sein-zum-Auferstehung (a fi spre a învia). Aici este marea schimbare, aici se înnoieşte totul. Acum, după Învierea lui Hristos şi întru ea, drumul pământean al omului nu mai sfârşeşte în moarte, în înţelegerea ei ca punct terminus, ci sfârşeşte în înviere, pământul devenind acum transparent veşniciei şi aceasta este o radicală iluminare. Aşa cum cântăm tot în Canonul Paştilor: „Acum toate s-au umplut de lumină”; acum, deci după Învierea Domnului. Acum înţelegem totul altfel, vedem totul altfel ca şi cum ne-am trezit din lumea umbrelor, ieşind la lumină, ca şi cum s-a luat ceaţa de pe ochii noştri.
Al doilea tip de drum menţionat în cântarea de mai sus este cel „de pe pământ la cer”. În afară de faptul că sensul expresiilor „de la moarte la viaţă”, şi „şi de pe pământ la cer” poate fi asemănător, pentru că dacă moartea a fost învinsă şi acum trăim doar sub semnul vieţii, al Învierii, deci al cerului; totuşi una este drumul pe pământ, chiar cu convingeri schimbate, şi alta e drumul de pe pământ la cer. Expresia „de pe pământ la cer” duce cu gândul la înălţarea Domnului cu trupul la cer, deci într-o cu totul altă lume, altă dimensiune, şi de asemenea la judecata viitoare când trupurile morţilor vor învia şi după judecată fiecare va fi plasat într-o dimensiune, alta decât cea fostă pământească. Dacă ne gândim la răsplata celor care au trăit frumos, după rânduiala Stăpânului, răsplată numită Împărăţia lui Dumnezeu, potrivit chemării, „Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu şi moşteniţi Împărăţia care v-a fost gătită vouă de la facerea lumii”,[2] atunci locul vieţii de veci, unde este şi Hristos Cel înălţat la cer, este altceva decât pământul. Dar pe ambele tipuri de drum, potrivit cântării comentate, Hristos este Cel care ne conduce. El este Cel ce ne-a strămutat sau ne strămută dintr-un loc în altul, dintr-o dimensiune în alta, dintr-un mod de a fi în altul.
De aceea, copleşiţi fiind de taina Învierii Domnului nostru şi de ceea ce ni se oferă prin ea, nu putem decât să ne înscriem pe noul drum, să avansăm pe el mărturisind cu bucurie şi cântând cu mirare cântarea de biruinţă:
„Hristos a înviat din morţi/ Cu moartea pe moarte călcând/ Şi celor din morminte/ Viaţă dăruindu-le”.
——-
[1] Sf.Pavel în prima sa epistolă către Corinteni, 15; 55.
[2] Matei 25, 34-35.
Pr. Prof. Dr. Theodor Damian, New York, S.U.A.  
Sf. Paşti, 2012
14 Apr
2012

Hristos a Înviat


Hristos a înviat
   (poezie)

de Alexandru Vlahuţă

 

I

 

Şi-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Şi-un duşman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazaret!

El n-a venit să răzvrătească
Nu vrea pieirea nimănui.
Desculţ, pe jos, colinda lumea
Şi mulţi hulesc în urma lui.

Şi mulţi cu pietre îl alungă
Şi râd de el ca de-un smintit:
Iisus zâmbeşte tuturora
Atotputernic şi smerit!

El orbilor le dă lumină,
Şi muţilor le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întăreşte,
Pe morţi îi scoală din mormânt.

Şi tuturor de o potrivă
Împarte darul lui ceresc,
Şi celor care cred într-însul,
Şi celor ce-l batjocoresc.

Urască-l cei fără de lege …

Ce-i pasă lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Şi înfrăţirea tuturor.

Din toată lumea asupriţii
În jurul lui s-au grămădit
Şi-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amuţit.

“Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă,
Iertaţi pe cei ce vă lovesc,
Iubiţi pe cei ce-n contra voastră
Cu vrăjmăşie se pornesc …”

 

II
Cât bine, câtă fericire,
Şi câtă dragoste-ai adus!
Şi oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.

Au râs şi te-au scuipat în faţă
Din spini cununa ţi-au făcut,
Şi în deşarta lor trufie
Stăpâni desupră-ţi s-au crezut …

Aduceţi piatra cea mai mare
Mormântul să-i acoperiţi,
Chemaţi sutaşii cei mai ageri,
Şi străji de noapte rânduiţi …

 

III
S-au veselit necredincioşii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar.

Şi valurile-i neoprite
Peste pământ se împânzesc,
Ducând dreptate şi iubire
Şi pace-n neamul omenesc.

Voi toţi ce-aţi plâns în întuneric
Şi nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră-ngenunchere
Sculaţi! … Hristos a Înviat!  

http://apologeticum.wordpress.com/

 

14 Apr
2012

Biserica Sfântului Mormânt – Biserica Învierii

http://apologeticum.wordpress.com/

 

 

Sfânta Lumină s-a coborât și astăzi, la ora 14.24, ora României.


 

Biserica Sfantului Mormant este numita de ortodocsi Biserica Invierii, pentru ca nu moartea, ci Invierea Domnului este temelia, cununa, biruinta crestinilor. Biserica Sfantului Mormant este o constructie mareata din secolul al XI-lea, inaltata de cruciati, in locul altei biserici vechi, zidita de Sfanta Elena in secolul IV, in Ierusalim, Israel. Ea adaposteste cele mai scumpe locuri ale crestinilor: Muntele Golgota si Mormantul Domnului nostru Iisus Hristos; iar jos, in stanca de piatra, se afla pestera unde s-a descoperit Crucea Domnului de catre Sfanta imparateasa Elena.

Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii

In decursul istoriei biserica aceasta a avut diferite denumiri, dar in general, majoritatea oamenilor, o numesc , pentru ca aceasta biserica a fost construita pe locul in care Iisus Hristos a fost rastignit si ingropat intr-un mormant sapat in piatra. Altii o numesc Biserica Invierii pentru ca aici a inviat Domnul. Biserica are o importanta deosebita pentru crestinii ortodocsi, dar si pentru cei de alte confesiuni crestine, care vin aici sa se inchine si sa aduca slava lui Dumnezeu pentru toate cate a facut El pentru noi.

Biserica Sfantului Mormant – Biserica Invierii – scurt istoric

Imediat dupa rastignirea si Invierea Mantuitorului, locul Golgotei si al Sfantului Mormant au fost venerate ca sfinte nu numai de catre Apostoli si de crestinii din Ierusalim dar si de alti credinciosi crestini de pe cuprinsul Tarii Sfinte si al intregii lumi. Dupa infrangerea ultimelor revolte iudaice, imparatul roman Adrian, care nu-i suporta pe iudei si nici pe crestini, a hotarat ca toate edificiile crestine si iudaice sa fie profanate si transformate in edificii pagane. Astfel si pe locul Golgotei, din porunca lui, a fost construit un templu pagan.

Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii

 

Pe la inceputul secolului IV, din porunca , templul pagan a fost daramat si in locul sau a fost construit un vast ansamblu de edificii menit sa permanentizeze in memoria credinciosilor crestini ultimele momente din viata Mantuitorului. Abia dupa Sinodul Ecumenic de la Niceea, in anul 325, Constantin a poruncit episcopului Macarie al Ierusalimului sa distruga templul zeitei Venus si pe cel al lui Jupiter. Constantin a dat porunca sa se cladeasca nu numai o bazilica mai frumoasa decat toate celelalte din lume, dar inca si alte constructii, care sa depaseasca tot ceea ce exista mai deosebit in celelalte orase, si le-a pus constructorilor la dispozitie marmura si coloanele cele mai de pret.

 

Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii

 

Arhitectii Eustatiu si Zenobiu s-au apucat sa construiasca o bazilica de prima marime, dovada a biruintei politice a crestinilor si a afirmarii Ierusalimului drept capitala lor religioasa. In anul 335, reuniti in Sinodul de la Tyr, episcopii au venit sa sfinteasca noua bazilica care va purta numele de Biserica Sfantului Mormant. Biserica Ortodoxa face pomenirea inceperii construirii Bisericii Sfantului Mormant la data de 13 septembrie. Incepand cu secolul IV si pana in al VII-lea, Sfantul Mormant, gigantic complex monumental, cunoaste vremea sa de glorie. Loc de pelerinaj de prim ordin al crestinatatii, el e slavit in toate relatarile calatorilor. Perioada sa intunecata incepe in veacul al VII-lea, fiecare secol fiind dupa aceea de catastrofe distrugatoare, urmate doar de niste restaurari sumare.

 

Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii

 

In anul 614, cu ocazia cuceririi Ierusalimului de catre persii lui Chosroe, Sfantul Mormant a fost incendiat si Sfanta Cruce furata. Insa imparatul Heraclius a recuperat-o, iar patriarhul Modest al Ierusalimului i-a refacut partile deteriorate, intocmai ca cele dinainte. De acum inainte in repetate randuri cotropitorii Ierusalimului aduceau stricaciuni nu numai , dar si conducatorilor si slujitorilor de aici, multi dintre ei fiind omorati in chinurile cele mai groaznice.

 

Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii

 

Cucerirea araba din 632 a pus capat prezentei bizantine in aceasta regiune. Toleranta era o regula, si califul Omar s-a multumit sa se roage in afara Sfantului Mormant, fiindca, zicea el, daca m-as fi rugat in aceasta biserica, ea ar fi ramas pierduta pentru voi (crestinii), deoarece credinciosii v-ar fi luat-o, zicind ca: aici s-a rugat Omar. Dar era oricum amenintata de ruina: un cutremur in secolul al IX-lea a precedat distrugerea ordonata de califul Hakim, in 18 octombrie 1009. Cronicarul Ioan din Antiohia povesteste cum executantii poruncii califului au ras la pamant intreaga biserica, in afara de acele parti imposibil de daramat sau prea greu de miscat din loc, adica rotonda Anastasis, care mai exista, pana la primul etaj, si astazi.

 

Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii

 

La inceputul secolului XI ansamblul crestin de aici este complet distrus din porunca unui calif al Egiptului, dar imparatii bizantini au reconstruit-o imediat. In vremea cruciadelor crestine Bisericii Sfantului Mormant i-au fost adaugate in imediata apropiere noi paraclise si biserici reunite sub acelasi acoperis. Reconstruirea bisericii a fost initiata de cavalerii , in 15 iulie 1099. Cruciatii incep sa renoveze biserica in stil romanesc si ii adauga o clopotnita. Aceste renovari care reunifica locurile sfinte sunt finalizate in timpul domniei Reginei Melisende, in anul 1149. Aceasta constructie a fost sursa de inspiratie pentru bisericile din Europa.

 

Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii

 

Calugarii franciscani o renoveaza mai tarziu, in anul 1555, dar biserica este neglijata, in ciuda numarului in crestere de pelerini. In anul 1808, un incendiu ii afecteaza grav structura, provocand caderea domului Rotondei si sfaramarea decoratiunilor exterioare ale Ediculei. Rotonda si Edicula au fost reconstruite in anul 1809. Focul nu a atins interiorul Ediculei si nici decoratiile din marmura ale Mormantului care, majoritatea, datau de la restaurarea din anul 1555. Domul actual dateaza din anul 1870. Restaurari ample au inceput in anul 1959, incluzand si redecorarea Domului, in perioada anilor 1994-1997. Desi uneori cu sacrificii materiale, de acum inainte, a fost posibil ca biserica sa fie frecventata de toti crestinii.

In timp, intregul complex a cunoscut generozitatea unor printi si domnitori, chiar si a celor romani. Aceste ajutoare banesti au permis in timp intretinerea bisericii si renovarea pe rand a Rotondei, a iconostasului, sau a altor lucrari de reparatie si intretinere. Din pricina unui devastator incendiu, la inceputul secolului XIX, biserica a fost refacuta. Au urmat apoi repararea stricaciunilor produse in urma unui cutremur, precum si a altor stricaciuni pricinuite de razboi, sau de trecerea timpului.

Biserica Sfantului Mormant - coloana din care a iesit Sfanta Lumina

 

Sfantul Mormant este folosit de toate trei bisericile (ortodoxa, copta si catolica). Este un edificiu din granit rosu, cu un mare numar de sfesnice uriase in fata lui. Chiar in fata Mormantului este zona principala in care stau credinciosii la slujba si care a fost inconjurata cu ziduri si este folosita de ortodocsi. Pentru a evita discutiile dintre confesiuni s-a realizat o delimitare a drepturilor fiecareia asupra zonei, precum si un statut de functionare a bisericii si a locurilor pentru inchinare din Tara Sfanta.

Biserica Sfantului Mormant – Biserica Invierii – arhitectura bisericii

Masiva cladire e pusa ca un clopot deasupra Golgotei. Pe deasupra tuturor bisericutelor de aici s-a zidit si ridicat o singura imensa biserica, ce poarta numele de Biserica Sfantului Mormant. Ar fi fost mai nimerit numele de Biserica Golgotei sau Biserica Invierii, pentru ca intreaga religie a Crestinismului de inviere se leaga, si nu de mormant. Intre o capela si alta distantele sunt mici, caci toate pregatirile Rastignirii si Rastignirea s-au petrecut in jurul aceluiasi loc.

Biserica Sfantului Mormant - Piatra Ungerii, iar la etaj Golgota

In partea din fata a bisericii se afla o curte spatioasa in care se aduna pelerinii, in timpul marilor sarbatori si procesiuni crestine de peste an, dar si pentru a asculta indicatiile ghizilor despre istoria bisericii si a evenimentelor sfinte petrecute in aici. Din aceasta curte cu forma patrata de pot vedea imprejur mai multe manastiri si paraclise ale ortodocsilor, armenilor si coptilor. Spre nord se deschid, sub forma unor arce, doua intrari, una zidita, iar alta care permite accesul in . Pe aceasta usa numita “poarta sfanta” se pastreaza doua inscriptii adresate pelerinilor: “Inchinatorule, intra intru bucuria Domnului, in cerul plin de lumina.” si “Intrati, in curtile Domnului, in mormantul datator de viata, unde salasluieste Harul si stapaneste lumina cea binecuvantata.”

Coloanele de marmura alba din stanga intrarii sunt fisurate in partea de jos. Traditia ne spune ca intr-un an, credinciosii ortodocsi, neavand cu ce sa achite taxele impuse de turci pentru intrarea in Sfantul Mormant au ramas afara pentru a primi din cer . Atunci, in chip minunat, focul dumnezeiesc, care coboara in fiecare an in Sambata Mare la Sfantul Mormant, a lovit aceste coloane lasand aceste urme vizibile si astazi.

Biserica Sfantului Mormant - crestini plangand la Piatra Ungerii

 

Intrand in biserica, la numai cativa metri de la intrare ajungem la Piatra Ungerii. Este de fapt o lespede din piatra rosiatica care protejeaza locul in care Iosif din Arimateea si Nicodim, au asezat trupul Domnului dupa ce l-au coborat de pe cruce. Despre acest loc, citim in Sfanta Evenghelie: “Au luat deci trupul lui Iisus si l-au infasurat in giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de inmormantare la iudei. Iar in locul unde a fost rastignit era o gradina, si in gradina un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat. Acolo l-au pus pe Iisus, pentru ca mormantul era aproape”. “Iar facandu-se seara, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care si el era un ucenic al lui Iisus. Acesta, ducandu-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit sa i se dea. Si Iosif, luand trupul, l-a infasurat in giulgiu curat de in,si l-a pus in mormantul nou al sau, pe care-l sapase in stanca, si, pravalind o piatra mare la usa mormantului, s-a dus.” (Matei 28, 57-60)

Biserica Sfantului Mormant - Piatra Ungerii si multime de candele

 

Deasupra placii de marmura atarna frumos mai multe candele. Pe mozaicul din fata este prezentat, in culori foarte vii, acest eveniment cutremurator. Imprejurul acestei lespezi din marmura, acoperita cu mir si petale de trandafir, in , multimile canta prohodul Domnului.

La cativa metri de acest loc spre rasarit se inalta o stanca incadrata astazi intr-un paraclis mai spatios cu doua altare. Acest paraclis este zidit pe piatra Muntelui Golgota, pe locul in care a fost inaltata Crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos. In dreapta Crucii se afla primul altar si marcheaza locul in care Iisus a fost dezbracat de hainele Sale si pironit in cuie pe lemnul crucii. In mijlocul altarului principal, numit Sfanta Golgota, este fixata in crapatura stancii o cruce care ne aminteste de rastignirea Domnului. In imediata apropiere este o icoana a Sfintei Fecioare Maria, prin inima careia a trecut durerea ca si o sabie vazand pe Fiul ei preaiubit rastignit intre talhari.

Biserica Sfantului Mormant - mozaicul de la Piatra Ungerii

 

“Si toate multimile care venisera la aceasta priveliste, vazand cele intamplate, se intorceau batandu-si pieptul. Iar altii Il huleau impreuna cu arhiereii si carturarii si il batjocorea, dar Iisus S-a rugat zicand: Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac! Si, strigand iarasi cu glas mare Si-a dat duhul. Si iata catapeteasma templului s-a sfasiat in doua de sus pana jos, si pamantul s-a cutremurat si pietrele s-au despicat. Mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor adormiti au inviat s-au sculat. Iar sutasul si cei ce impreuna cu el pazeau pe Iisus, vazand cutremurul si cele intamplate, s-au infricosat foarte, zicand: Cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 28).

Biserica Sfantului Mormant - Capela Rastignirii

 

Astazi, pe acest loc se afla Sfanta Masa a altarului pe care se slujeste zilnic Sfanta Liturghie. In partea de jos a Sfintei Mese niste panouri transparente protejeaza stanca Golgotei, crapata de cutremur. Credinciosii pot atinge aceasta stanca printr-un orificiu al unui disc din aur, impodobit cu scene de pe Drumul Crucii, donat Sfantului Mormant de catre domnitorul roman Serban Cantacuzino. Locul este cunoscut in Evanghelie ca “Locul Capatanii”. Prin panourile protectoare ale stancii laterale se poate vedea si astazi stanca inrosita de sangele lui Hristos care s-a scurs de pe piatra Golgotei peste capatana lui Adam, parintele neamului omenesc, al carui pacat a fost rascumparat prin jertfa lui Hristos.

 

Biserica Sfantului Mormant - mozaicul de pe Golgota

 

Coborand scarile de la Altarul Golgotei, ne intoarcem iarasi spre Piatra Ungerii, in partea de apus a bisericii si inaintam spre Sfantul Mormant, in care a fost pus trupul lui Hristos. Sfantul Mormant se afla in partea de vest, inaintea Bisericii Invierii, in mijlocul unui spatiu circular de mari dimensiuni acoperit cu o cupola uriasa sustinuta de coloane din piatra. Sub centrul acestei cupole se afla “cuvuclionul”, cu forma unui mormant ebraic vechi. Cuvantul “cuvuclion” inseamna camara, sau tezaur imparatesc si aici marcheaza locul exact al Sfantului si Preamaritului Mormant din care a inviat Hristos.

 

Biserica Sfantului Mormant - Golgota, locul Rastignirii

 

La intrarea in Sfantul Mormant, in partea dinspre rasarit, se afla icoana invierii Domnului cu inscriptia: “Invierea lui Hristos vazand sa ne inchinam, Sfantului Domnului Iisus.”, iar in partea superioara alte inscriptii ale invierii: “Toti credinciosii sa se inchine tie mormant primitor de viata, ca a fost ingropat in tine si a inviat cu adevarat Hristos Dumnezeu”, si: “Cei care negati invierea trupurilor, intrand in mormantul lui Hristos, invatati ca a murit, si a inviat din nou, trupul Datatorului de Viata, spre incredintarea invierii celei de pe urma, in care nadajduim.” In fata acestora atarna numeroase candele.

Biserica Sfantului Mormant - fresca de pe Golgota

 

Capela Ingerului este prima incapere in care pasim. Bisericuta Mormantului este o constructie micuta, sub forma dreptunghiulara, si are doua incaperi. Intrand pe o usa joasa in primul spatiu din interior ajungem in Capela Ingerului. In centrul acesteia se afla un prestol peste care sta asezata o piatra sub forma patrata. Aceasta piatra protejata de un geam este o bucata din piatra care a fost asezata la usa mormantului lui Hristos.

“Si iata s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului coborand din cer si venind, a pravalit piatra si a sezut deasupra ei. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada. Si de frica lui s-au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca morti. Iar ingerul raspunzand a zis femeilor: Nu va temeti ca stiu ca pe Iisus cel rastignit il cautati. Nu este aici; caci S-a sculat precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut.” (Matei 29).

 

Biserica Sfantului Mormant - Golgota, locul Rastignirii

Pe aceasta piatra, la fiecare miez al noptii, este asezata o sfanta masa si se savarseste Sfanta Liturghie. In dreapta si in stanga, in pereti, sunt doua nise circulare care comunica cu exteriorul. Prin acestea, in Sambata Mare, in sambata de dinaintea Sfintelor Pasti, Patriarhul Ierusalimului scoate cate o torta aprinsa cu Sfanta Lumina, care coboara din cer pentru a o imparti multimii credinciosilor care asteapta afara.

In cea de-a doua incapere a cuvuclionului, in partea dinspre apus, se afla o alta incapere, numita . Acesta este prezentat de o inscriptie interioara ca un purtator de viata, mai impodobit decat raiul, si mai luminos decat toata camara imparateasca. Intrarea in aceasta incapere se face pe o usa mica si joasa prin care poate patrunde doar un singur credincios. Incaperea are vreo doi metri lungime si permite numai catorva credinciosi sa stea deodata inauntru, in vreme ce altii asteapta in rugaciune in capela ingerului, iar altii in fata cuvuclionului, in biserica mare. De fiecare data cate un calugar ortodox supravegheaza inchinarea credinciosilor la Sfantul Mormant, pentru a se evita neoranduiala sau imbulzeala.

Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii

 

In dreapta ultimei incaperi a Cuvuclionului se intinde o lespede din marmura alba care protejeaza locul pe care a fost asezat trupul mort al dumnezeiescului Rascumparator, care dupa trei zile a inviat. In acest loc milioane de oameni din intreaga lume au ingenuncheat rostind cele mai sfinte rugaciuni, impletite cu lacrimi de durere, de multumire sau de speranta. Aici realizezi, poate cel mai bine ca orice jertfa ne conduce spre inviere, ca orice gest de bunatate ne apropie de Dumnezeu si de semeni si ca nimic nu ne mai poate desparti de Hristos, nici chiar si moartea.

 

Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii

 

Hristos a inviat! Troparul imprimat pe Sfantul Mormant rosteste: “Invierea Ta, Hristoase, ingerii o lauda in ceruri si pe noi, pe pamant, ne invredniceste cu inima curata sa te slavim.” Cuvuclionul are un caracter interconfesional, si acolo slujesc zilnic, dupa un program stabilit, mai intai ortodocsii, apoi armenii, coptii si catolicii.

Iesind din interiorul Sfantului Mormant spre rasarit ajungem in fata unei biserici mari numita Biserica Invierii. Aceasta biserica se afla in centrul intregului complex bisericesc si apartine in exclusivitate ortodocsilor. Aceasta este catedrala propriu-zisa a Sfantului Mormant. Aici se savarsesc slujbele zilnice ale ortodocsilor, la care de obicei participa un mare sobor de preoti si arhierei. In mijlocul bisericii sta asezat un sfesnic special, care marcheaza dupa Sfintele Scripturi centrul geografic si spiritual al pamantului. Biserica este foarte mare si impresioneaza prin stilul arhitectonic de tip romanic si prin atmosfera interioara tipic ortodoxa.

Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii, privita dinspre Sfantul Mormant Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii, privita din naos, spre Altar

 

Sub aceeasi rotonda imensa a Sfantului Mormant se afla si alte altare crestine incepand din sud cu altarul armenilor, spre apus altarul coptilor, niste oameni foarte modesti si respectuosi, iar spre nord capela catolicilor. Acest altar dinspre nord care apartine franciscanilor, este construit pe locul in care Domnul s-a aratat dupa inviere femeilor mironosite:

“Si plecand ele in graba de la mormant, cu frica si bucurie mare au alergat sa vesteasca ucenicilor Lui Invierea. Dar cand mergeau ele iata Iisus le-a intampinat, zicand: Bucurati-va! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui si I s-au inchinat.” (Matei 29) Altarul este cunoscut si sub numele de Capela Sfintei Maria Magdalena, pentru ca aici este locul in care Iisus s-a aratat iarasi Mariei Magdalena, care statea afara langa mormant si plangea: “Si a vazut pe Iisus stand, dar nu stia ca este Iisus. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea, crezand ca este gradinarul, i-a zis: Doamne, daca Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si eu il voi ridica. Iisus i-a zis: Maria! Intorcandu-se, aceea, i-a zis Invatatorule.” (Ioan 20)

Biserica Sfantului Mormant - Mormantul Mantuitorului

 

Urcand cateva trepte ajungem intr-o alta capela catolica, in locul care dupa traditie, Mantuitorul S-a aratat Sfintei Fecioarei Maria, dupa Inviere. In interiorul capelei se afla si un fragment din coloana de piatra de care a fost legat Domnul, la pretoriu, cand ostasii romani l-au batut si l-au batjocorit. Tot aici traditia ne spune ca Patriarhul Ierusalimului si Sfanta Imparateasa Elena au atins lemnul crucii de un mort si indata acela a inviat.

Culoarul interconfesional care inconjoara Cuvuclionul si Biserica Invierii continua din acest loc, spre rasarit, pana la un mic altar, construit peste locul in care soldatii romani l-au pazit pe Iisus, inainte de a fi rastignit. In pardoseala paraclisului se afla o lespede din piatra cu doua orificii in care erau introduse picioarele celor condamnati, iar pe dedesubt erau legati cu un lant. Din acest motiv locul acesta este numit si “Paraclisul butucilor”, pentru ca aici au stat si picioarele lui Iisus legate in acest fel, inainte de rastignire.

Biserica Sfantului Mormant - Mormantul Domnului, Camera Ingerului

 

Sfanta Sa Mama, Fecioara Maria, a stat aici aproape de Iisus, impreuna cu alte femei evlavioase si toate plangeau. Din cauza durerilor pricinuite de pe patimile si umilirile lui Iisus Maica Domnului a lesinat aici de durere. Locul lesinului este marcat de o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni.

In partea de rasarit a Bisericii Invierii, plecand de la Altarul inchisorii lui Iisus spre Golgota, intalnim pe rand doua paraclise mici. In primul dintre ele traditia localizeaza locul in care soldatii romani au omorat un sutas roman cu numele Longhin. Acest sutas era un fel de superior al soldatilor romani, insarcinat cu supravegherea rastignirii lui Iisus. Miscat profund de toate cele vazute, el a marturisit inaintea tuturor, zicand: “Cu adevarat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta.” (Matei 28, 54). Pentru marturisirea acestui adevar el a fost decapitat, iar capul sau aruncat in groapa de gunoi a orasului. O femeie oarba din oras descopera prin vedenie capul Sfantului si primeste indata vindecare. Astfel Sfantul Longhin a devenit primul martir si marturisitor al credintei crestine.

Biserica Sfantului Mormant - Mormantul Domnului, multime de candele Biserica Sfantului Mormant - Mormantul Domnului, lespedea mormantului

 

Altarul Impartirii Vesmintelor este foarte aproape de Golgota. In acest loc soldatii romani au aruncat sortii (zarurile) pentru hainele lui Iisus: “Iar ostasii, daca au rastignit pe Iisus, au luat hainele Lui, si le-au facut patru parti, fiecare ostas o parte, si camasa. Si era camasa necusuta, de sus tesuta peste tot. Si au zis ostasii intre dansii: sa nu o sfasiem, ci sa aruncam sortii pentru dansa, a caruia va fi, ca sa se implineasca Scriptura, ce zice: Impartit-au hainele Mele lor si pentru camasa Mea au aruncat sorti. Deci ostasii acestea au facut.” (Ioan 19, 23-24)

Biserica Sfantului Mormant - Mormantul Domnului

 

Paraclisul Cununii de Spini se afla in imediata apropiere a locului rastignirii, la numai cativa metri de paraclisul lui Adam. In centrul paraclisului este un stalp de granit incadrat sub o sfanta masa din marmura imprejmuita cu sticla. Pe aceasta coloana rupta, traditia ne spune ca a fost asezat Domnul in pretoriu, cand soldatii romani i-au pus pe cap coroana cu spini. Pe icoanele care impodobesc paraclisul sunt reliefate cateva scene ale judecatii lui Iisus. Ca o expresie a chinurilor suferite la Pretoriu si astazi din lemnul icoanelor se poate observa cum sangele inca mai curge din picioarele si fruntea lui Iisus. In vinerea de dinainte de Pasti multi credinciosi isi alipesc urechea de sfanta masa de marmura, care incadreaza stalpul de granit si pot auzi sunetul suferintelor. Multi crestini aud aici loviturile biciului, precum si bataile ciocanului care au batut cuiele in mainile si in picioarele lui Iisus.

 

Biserica Sfantului Mormant - Slujba de Inviere in Mormantul Domnului

 

Intre Paraclisul Incoronarii Domnului cu Spini si cel al Impartirii Hainelor se afla un culoar care coboara in partea de rasarit a muntelui Golgota. Paraclisul aflarii Sfintei Cruci. In vechime aici erau niste cisterne imense sapate in piatra pentru acumularea apei care era folosita in anotimpul secetos. Dupa rastignire Crucea Domnului a fost aruncata de evrei in aceasta cisterna impreuna cu cele ale talharilor. Pentru a se sterge urma acestor evenimente, cisternele au fost umplute cu gunoaie si pietre asa incat pe la inceputul secolului IV, aproape nimeni nu mai stia ce s-a intamplat cu Sfanta Cruce pe care a fost rastignit Domnul.

 

Biserica Sfantului Mormant - Mormantul Domnului

 

In aceasta vreme Sfanta Imparateasa Elena a venit la Ierusalim si preluand unele informatii de la localnici a sapat in aceste cisterne pana a gasit cele trei crucii in partea cea mai de jos a cisternei. Astazi aici se afla un mic paraclis inchinat Sfintei Cruci, iar in partea de sus este statuia Sfintei Imparatese Elena, care asista la aceste sapaturi si arunca bani din aur soldatilor romani pentru a continua sapaturile.

Urcand cateva trepte spre Biserica Invierii ajungem in altarul “Talharului Dismas”, care pe cruce a primit fagaduinta iertarii. Traditia ne spune ca nimeni nu stia care dintre cele trei cruci era a Domnului si atunci au luat toate cele trei cruci si au mers pe locul in care se afla astazi altarul aratarii Domnului, de langa Sfantul Mormant. Si asa a lucrat Dumnezeu ca trecand pe acolo un convoi cu un mort spre groapa si atingand mortul de cele trei cruci, mortul a inviat in momentul in care a fost atins de crucea pe care a fost rastignit Iisus.

Biserica Sfantului Mormant- procesiune

Biserica Invierii Domnului este cel mai sfant loc de pe pamant. Aici s-au petrecut cele mai mari minuni ale crestinatatii si ele continua si astazi sa impresioneze sau sa converteasca total la credinta nu numai pe cei mai putini credinciosi, dar si pe alti oameni, de alte religii, care din simpli turisti devin crestini in cel mai autentic sens al cuvantului.

Crestin ortodox

APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam si tara

13 Apr
2012

Pastorala Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului : Învierea Domnului – taina vindecării noastre

În fiecare an, slăvitul praznic al Învierii Domnului reactualizează pentru întreg neamul omenesc lucrarea cea izbăvitoare şi vindecătoare pe care Mântuitorul Iisus Hristos ne-a adus-o prin Patima, Moartea şi Învierea Sa. Privită din perspectiva înţelesurilor ei duhovniceşti, sărbătoarea Sfintelor Paşti este sărbătoarea transcendenţei, care ne aşază în veşnicia Împărăţiei lui Dumnezeu. După Înviere, nu mai suntem în puterea păcatului şi a morţii pentru că, ne spune Sfântul Ioan Damaschin: “Moartea, atât de înfricoşătoare înainte, este învinsă; ea, socotită altădată groaznică şi odioasă, acum este preferată vieţii. Acestea sunt izbânzile venirii lui Hristos! Acestea sunt semnele puterii Lui! Căci n-a mântuit ca prin Moise un popor din Egipt şi din robia lui Faraon, despărţind marea, ci, mai mult, a vindecat întreaga omenire de stricăciunea morţii şi de sub robia crudului tiran, a păcatului”1.

Învierea Domnului se descoperă astfel ca fundament

al credinţei şi spiritualităţii creştine, căci “dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră” (I Cor. 15, 14)”, spune Sfântul Apostol Pavel.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre vorbesc adesea despre Învierea lui Hristos ca despre o taină a vindecării noastre. Prin trecerea lui Hristos din moarte la viaţă, trecere în care suntem cuprinşi şi noi, cei ce aparţinem neamului omenesc, păcatul şi boala sunt depăşite şi învinse. Pentru un creştin, întristarea păcatului este alăturată cu milostivirea lui Dumnezeu, Cel ce a răstignit pe cruce păcatele noastre. Cu alte cuvinte, “să ne întristăm şi totodată să nădăjduim – să ne întristăm, fiindcă prin păcatele noastre Îl mâniem pe Dumnezeu, ne depărtăm de Dumnezeu, şi să nădăjduim, fiindcă avem Doctor Atotputernic pentru păcatele noastre, pe Domnul Iisus Hristos, Ce Şi-a vărsat sângele pentru noi”2.

Biserica ne învaţă că omul a căzut în păcat şi în moarte din pricina neascultării. Mai întâi, a fost moartea spirituală şi pe urmă cea trupească; sufletul a căzut din harul necreat al lui Dumnezeu, iar mintea s-a desprins de comuniunea cu El şi s-a întunecat, transmiţând şi trupului acest întuneric sau această moarte3. De aici întreaga tragedie a umanităţii şi izvorul bolilor celor de multe feluri.

Fără o legătură vie şi permanentă cu Dumnezeu, omenirea a ajuns într-o stare cumplită de boală sufletească şi trupească. Pentru a nu-i lăsa fără nici o mângâiere, Dumnezeu a trimis poporului său profeţi spre a însănătoşi viaţa morală a oamenilor4. Cei care au ascultat de glasul profeţilor lui Dumnezeu au trăit cu speranţa vie a răscumpărării din păcat şi din boală. Pentru că, deşi era cuprinsă de păcat, lumea trăia cu făgăduinţa unui Mântuitor (Facere 3, 15).

Această mântuire sau taină a vindecării neamului omenesc a venit prin Fiul lui Dumnezeu întrupat din Sfânta Fecioară Maria, Fiu Care prin Moarte, Înviere şi Înălţarea la cer a devenit Răscumpărătorul şi Mântuitorul nostru. Pentru că nu am fost doar răscumpăraţi, ci şi mântuiţi. Verbul a salva, folosit în mod frecvent în Noul Testament, înseamnă nu numai “a elibera” sau “a scăpa dintr-o primejdie”, ci şi “a vindeca”, iar cuvântul mântuire desemnează nu numai eliberarea, ci şi vindecarea. Chiar numele lui Iisus înseamnă “Dumnezeu mântuieşte” (cf. Mt. 1, 21; Fapte 4, 12), adică, altfel spus, “vindecă”. Iisus însuşi Se arată pe Sine ca doctor.5

Mântuirea adusă de Hristos este vindecarea omului, pentru că omenirea era cu adevărat bolnavă. Părinţii şi întreaga Tradiţie, socotind starea adamică primordială ca starea de sănătate a omenirii, au văzut, în păcătoşenia omenirii căzute în urma păcatului strămoşesc, o stare de boală, de multe feluri şi chipuri, care a cuprins întreaga fiinţă a omului. Mulţi Sfinţi Părinţi subliniază de asemenea faptul că Mântuitorul, întrupându-Se, a restaurat firea omului şi i-a redat astfel sănătatea primordială pe care a avut-o Adam în Rai.

Urmând acestor învăţături, vedem că opera mântuitoare a lui Hristos se descoperă ca “o lucrare de tămăduire a întregii omeniri asumată în Persoana Sa şi de restaurare a ei în starea de sănătate spirituală pe care a cunoscut-o dintru început. Şi mai mult încă, Hristos duce firea omenească astfel restaurată la desăvârşirea îndumnezeirii”6.

Dreptmăritori creştini şi creştine,

Singur Iisus Hristos, ca Dumnezeu Care S-a făcut om, rămânând în acelaşi timp Dumnezeu, era doctorul potrivit, şi de aceea, pentru că numai El putea să-l vindece pe om, Dumnezeu Tatăl, din nesfârşita Sa milă şi iubire faţă de neamul omenesc şi ca răspuns la plânsetele şi rugăciunile profeţilor şi ale mulţimii de sfinţi, L-a trimis pe pământ.7

Mântuirea înfăptuită de Hristos este concepută de Tradiţie ca o vindecare a firii umane bolnave şi ca o restaurare a sănătăţii primordiale. De aceea este logic ca nevoinţa ascetică, prin care omul îşi împropriază harul mântuitor, să fie socotită de asemenea un proces de tămăduire a omului, întoarcerea lui la sănătatea cea după fire.

Vedem că Hristos ne cheamă să învingem moartea prin participarea la Învierea Sa. Ne cheamă să ne vindecăm de moarte, unindu-ne cu Dumnezeu. De altfel, acesta este şi scopul religiei noastre creştine ortodoxe: unirea cu Dumnezeu şi îndumnezeirea omului. Ţinând seama de acest scop transcendent, toate preocupările noastre imediate, orientate spre această lume sunt depăşite. Hristos ne propune prin Înviere nu numai o simplă vindecare, ci o vindecare veşnică. Aceasta e taina vindecării noastre depline, o vindecare ce depăşeşte hotarele acestei lumi.

Cu toate că nimic nu se poate compara în însemnătate cu taina vindecării şi a veşniciei pe care ne-a adus-o Hristos în mod spiritual, noi, creştinii, avem datoria să ne îngrijim de sănătatea noastră trupească, iar evitarea suferinţei şi amânarea morţii sunt considerate lucruri bune. Mai mult, îngrijirea sănătăţii poate fi încadrată ca mod de vieţuire creştină8. Însă toate preocupările noastre legate de sănătate şi starea de bine trebuie să fie orientate spre Împărăţia cerurilor ca prioritate ontologică: “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).

De aceea la multe din rugăciunile Bisericii, la sfintele slujbe, sunt pomeniţi Sfinţii tămăduitori şi doctori fără de arginţi. Aceşti sfinţi ne sunt exemple creştine de îngrijire medicală şi duhovnicească şi sunt consideraţi în aghiografia Bisericii ca oameni ai lui Dumnezeu care au unit practica medicală cu duhovnicia şi care au folosit rolul lor de medici pentru a-i aduce pe cei bolnavi la credinţă, săvârşind adeseori vindecări miraculoase.9

Iubiţi fii duhovniceşti,

Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2012 este cinstit în întreaga Patriarhie Română ca Anul Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor. Acum, la sărbătoarea Paştilor, când prăznuim Învierea lui Hristos cea aducătoare de viaţă, Îl privim pe Fiul lui Dumnezeu Cel răstignit, mort şi înviat ca pe Tămăduitorul firii omeneşti căzute în boala păcatului şi, în mod personal, Îl chemăm în ajutor pentru vindecarea suferinţelor noastre sau ale aproapelui. “El poate toate să le vindece: şi bolile sufletului şi bolile trupului; …căci nici o boală nu rezistă la leacurile lui, care au o valoare absolută, nu ca leacurile omeneşti, care dau rezultate numai în parte şi sunt nesigure şi provizorii şi care, mai ales, nu pot tămădui omul în întregul lui, trupeşte şi sufleteşte.”10

De aceea trebuie să ne îndreptăm atenţia şi făptuirea către cei aflaţi în suferinţă, mai ales acum, la praznicul trecerii noastre din moarte la viaţă. Să nu uităm că Hristos este învierea tuturor oamenilor şi a celor care au sănătate şi posibilităţi mai multe de a se bucura de ea, dar şi a celor bolnavi, întristaţi şi părăsiţi. Aproapele nostru cel în suferinţă trebuie cercetat şi mângâiat pentru ca bucuria sărbătorii să fie deplină şi pentru el. Tocmai de aceea Episcopia Caransebeşului a avut în vremea Postului Mare un program de slujire a Tainei Sfântului Maslu în toate spitalele şi instituţiile sociale din cuprinsul ei. Credem că harul lui Dumnezeu mijlocit oamenilor prin slujbele şi rugăciunile făcute a adus alinare suferinţelor celor de multe feluri, ca în pace şi resemnare toţi să ne bucurăm de Învierea lui Hristos – taina vindecării noastre, şi împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur să mărturisim şi noi cu toată fiinţa: “A înviat Hristos şi viaţa veşnică stăpâneşte”11. Amin!

† Lucian

Episcopul Caransebeşului

Note:

1 Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere din limba greacă pr. prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005, p. 181.

2 Cuviosul Ambrozie de la Optina – apud. dr. Dimitri Avdeev, Nervozitatea la copii şi adolescenţi, traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, ediţia a II-a, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, pp. 141-142.

3 Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă – ştiinţa Sfinţilor Părinţi, traducere în limba română de Irina Luminiţa Niculescu, Editura Învierea a Arhiepiscopiei Timişoarei, Timişoara, 1998, p. 129.

4 Pr. prof. dr. Ene Branişte, prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura Diecezană, Caransebeş, 2001, pp. 391-392.

5 Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, în româneşte de Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, p. 8.

6 Ibidem, p. 9.

7 Ibidem, p. 235.

8 H. Tristram Engelhardt jr., Fundamentele bioeticii creştine – perspectiva creştină, traducere Mihail Neamţu, Cezar Login şi diac. Ioan Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2005, pp. 453-454.

9 Ibidem, p. 468.

10 Jean-Claude Larchet, op. cit., pp. 249-252.

11 Din Cuvântul de învăţătură al celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, în sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos.

http://www.ziarullumina.ro/

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 26384

Ultimele Comentarii