3 Feb
2012

ÎN DOUĂ LUMI – BEN TODICĂ

DARUL LUI BEN TODICA

                                    de Vasilica Grigoras

Anul 2012 debutează pentru românul-australian Ben Todică cu bucuria editării cărţii În două lumi, al doilea volum în cariera sa de scriitor. Cartea a apărut la Editura Singur din Târgovişte şi se bucură de o introducere scrisă cu disticţie literară, sinceritate prietenească şi inspirat intitulată Lucrând la reactivarea fondului sufletesc uman de poetul, editorul, cântăreţul Ştefan Doru Dăncuş. De la prima vedere, cartea impresionează prin superba copertă alcătuită cu sensibilitate, imaginaţie creatoare şi profesionalism de însuşi fiul autorului Eric Bi Chen Todică. Contribuţii intelectuale însemnate la apariţia cărţii au avut consilierii editoriali, poeta Mariana Gurza,  profesorul George Anca şi tehnoredactorul prof. univ. dr. Ileana Costea. De asemenea a fost nevoie de o muncă laborioasă pentru transcrierea interviurilor din format audio sau video, operaţiune realizată de Radu Ticu Grigoraş.

Consecvent unui proiect iniţiat şi coordonat de autor, cartea În două lumi  apare în Colecţia Spiritualitatea Românească de Pretutindeni

În două lumi  este un tom de peste patru sute de pagini şi cuprinde două capitole distincte: Interviuri şi Ecouri. Primul capitol al cărţii În două lumi  include un număr de 22 de interviuri cu personalităţi marcante ale culturii, literaturii, muzicii, artei, politicii româneşti: scriitorul şi pastorul Petru Popescu, profesorul universitar doctor  Ileana Costea, profesorul şi poetul George Anca, pastorul Corin John Izvernariu, ambasadorul Anca Vişan, europarlamentarul Petru Luhan, regizorul Dan Puican,  cineastul  Vasile Bogdan; actorii:  Stela Popescu, Eugen Cristea, Cristina Deleanu; interpreţii bănăţeni Tiberiu Ceia şi Zoe Zaica Fuicu; jurnalistele Cristina Mihai şi Simona Pele; Doina Constanţa Spilca. Toţi aceştia sunt cunoscuţi în ţară şi peste hotare, însă Ben Todică crede cu tărie că oamenii simpli, prin diverse experienţe de viaţă  pot fi un izvor nesecat de informaţii de mare importanţă, uneori cu conotaţii documentare şi istorice. Mă refer la interviurile cu oamenii din locurile miniere bănăţene unde a copilărit şi lucrat autorul, în Ciudanoviţa, Oraviţa: Tiberius Andonie, Nistor Petru, Nicu Chişe, Dumitru Ion. Nici experienţa la superlativ a unei românce obişnuite, Alexandrina Stroiu, nevoită să ia drumul exilului şi să-şi ducă traiul în ţara de adopţie, Australia, nu este lipsită de importanţă pentru lectură. Şi, cunoscut fiind faptul că Ben Todică a identificat şi promovat tinere talente artistice,  include în carte şi două interviuri cu Loredana Sachelariu şi  Elisabeta Cristina Găluşcă. Doar simpla înşiruire a acestor nume intervievate ar putea impresiona orice cititor, însă, cu certitudine conţinutul interviurilor este deosebit de interesant.

Am doilea capitol al cărţii, întitulat  Ecouri, cuprinde cronici, aprecieri, articole,  mărturii ale cititorilor cu privire la cartea Între două lumi, apărută la Editura Atticeea, Timişoara, 2009. Aceste gânduri ale cititorilor au fost exprimate cu ocazia lansării cărţii, unele publicate în diverse reviste în format hârtie ori electronic, dar şi în corespondenţa semnatarilor cu autorul. Cartea Între două lumi a stârnit interesul de lectură unui număr însemnat de cititori dornici să-şi spună o părere despre ea. Dar ceea ce este şi mai important este faptul că printre cititori se află un public foarte diversificat, de la elevi şi studenţi la cadre didactice din învăţământul preuniversitar şi academic, din diverse categorii sociale şi intelectuale (profesori, medici, ingineri, bibliotecari, muzeografi, scriitori, pensionari, şomeri…).

Personalitate polivalentă, Ben Todică, ne dăruieşte de această dată o carte, rezultat al îmbinării fericite al harului  scriitoricesc, talentului de jurnalist şi profesionalismului de cineast. Maniera jurnalistică firească şi, în acelaşi timp subtilă şi inteligentă de intervievare este arma lui Ben Todică prin care determină intervievatul să mărturisească  lucruri pline de interes, unele  stocate în memorie de ani de zile şi reactivate acum pentru a fi cunoscute şi puse în valoare. Cartea ne surprinde în modul cel mai plăcut prin maleabilitatea şi elasticitatea adaptării lui Ben Todică în funcţie de interlocutor. Adoptă o gamă largă de atitudini: sobrietate,  gravitate, îngăduinţă, înţelepciune, încurajare etc., astfel scormonind sufletul şi mintea celor cu care discută.  

Tematica interviurilor cu interlocutori din varii domenii este vastă, elevată, profundă, interesantă,  în care abordează subiecte din perioada comunistă şi posdecembristă. Intervievatorul Ben Todică este omul pe care îl interesează totul ce este în legătură cu ţara lui de baştină, cu poporul din care s-a ridicat. Este la curent cu tot ceea se întâmplă, iar cine îl cunoaşte mai îndeaproape  constată că, parcă şi respiraţia îi este românească.

Cartea În două lumi a scriitorul Ben Todică mă duce cu gândul la romanul Darul lui Humboldt de Saul Bellow. Asemenea artistului lui Bellow “care poartă o oglindă mergând prin oraş, oglindă în care se vede şi cerul albastru, dar  se văd şi bălţile, noroiul, gropile din stradă….,”  oglinzile celor intervievaţi în această carte surprind spectaculos de bine realitatea contemporană românească şi chiar din întreaga lume cu lucrurile bune, din păcate, din ce în ce mai puţine, dar şi cu  minusurile şi mizeriile existente. Dacă însă, prin romanul său, Saul Bellow ţine cititorul  la distanţă, cartea lui Ben Todică, parcă ne cooptează pe toţi în trăirile sale, ne face participanţi la viaţa românilor şi ne invită să ne implicăm în viaţa comunităţilor.

În ceea ce priveşte soarta şi viitorul neamului românesc, Todică este un optimist-realist şi nici pe departe un visător. Consideră că trebuie făcut ceva pentru schimbarea stării de fapt din România şi chiar se implică cu toată fiinţa sa, prin mijloacele de care dispune în acest proces deloc simplu de continuare, dezvoltare a ceea ce este autentic şi valoros şi de schimbare,  înlăturare a răul şi non-valorilor care ne-au inundat şi viciat societatea, viaţa, aerul… În acest sens, Doru Dăncuş precizează: ”S-ar putea ca Ben Todică, lucrând la reactivarea fondului sufletesc uman, să fie printre ultimele redute de apărare ale conştiinţei poporului nostru”. 

Referitor la Între două lumi şi autorul său, românul Ben Todică, editorul Ştefan Doru Dăncuş apreciază că:  “aproape întreaga sa activitate (şi viaţă) este dedicată spaţiului românesc, rămas astăzi atât de sărac în valori morale. De multe ori, intervenind în mărturisirile interlocutorilor, adaugă un plus de culoare spontană ce provoacă destăinuiri spontane şi în asta rezidă şi frumuseţea acestor interviuri-convorbiri care pot fi citite de oricine şi care n-au tenta voit academică ce îndepărtează potenţialul public, în loc să-l apropie de cuvântul scris.”

Asemenea carte nu se uzează din cauza timpului, adică nu suportă acea uzură morală de care se vorbeşte în lumea cărţilor, ci dimpotrivă conţinutul de idei va rămâne valabil şi demn de urmat acum şi de generaţiile viitoare. Drept dovadă, un eveniment tragic întâmplat acum o jumătate de veac, este  reactualizat şi devine un subiect interesant şi captivant de film şi carte.

Ben Todică, suflet nobil, iubitor şi deschis, simte nevoia să facă o  mărturisire de credinţă cititorilor săi:  „Sufletul îmi este plin de un mănunchi de emoţii unice. Sunt Binecuvântat de Cuvântul în care m-am născut! Am exclamat şi am plâns tremurând precum oţelul trecut din flăcări în ghiaţă. Dragă cititorule, nu gândi ce am scris, ci simte ce poate face limba prin cuvânt! Tu eşti cuvântul! „

Mulţumim scriitorului Ben Todică pentru darul minunat pe care ni l-a oferit, îl felicităm şi recomandăm cartea  spre lectură.

1 Feb
2012

Ben Todică prezent cu noua sa carte la “Colocviile de marţi”

Amfitrion George Anca

Lansarea cărţii “ÎN DOUĂ LUMI ” de Ben Todică

 

George Anca într-un “spectacol mantric”


Un spectacol mantric.
Ben Todică a transcris logosul din interviurile sale filmate sau radiodifuzate la 3ZZZ, Melbourne, şi le-a publicat la editura Singur în cartea “ În doua lumi”, lansată la Colocviile de Marti, 31 ianuarie, 2012.
Ştefan Doru Dăncuş percepe mai mulţi patrioţi în diaspora decat în ţară.
George Anca invită contribuţii la o carte a Colocviilor de marţi (inaugurate în noiembrie 2009, cand s-a lansat şi primul volum “Între două lumi”, editura Atticea, a aceluiasi romano-australian Ben Todică).
George Anca 

 

Actorii Cristian Motiu şi Romeo Tudor au facut diferenţa prin recitalulul Eminescu-Gyr.
*

CARŢI  ŞI AUTORI – GEORGE ANCA ŞI BEN TODICĂ

 


      “În două lumi” de Ben Todică
Editura “Singur”

Coperta a fost realizată de Eric Bi  Chen.



George Anca şi Ştefan Doru Dăncuş prezentand cartea romano- australianului BEN TODICA



Atmosferă de “foişor”
30 Jan
2012

La 30 ianuarie se implinesc 160 de ani de la naşterea lui I.L. Caragiale,


Toxin și toxice
de   Ion Luca Caragiale

Toxinul a sunat despre ziuă. La glasul lui, s’au deșteptat în grabă tinerii patrioți adăpați la izvoarele europene. Fără să-și ia rămas bun dela părinți, lepădându-se cu entuziasm de dreptul de moștenire al privilegiilor, au ieșit din casa părintească; au coborît hotărîți în piață, s’au amestecat cu poporul, care suferise atâta, și au strigat din toate puterile: Libertate! Egalitate! Fraternitate! Și Popa Șapcă binecuvântă mișcătoarea scenă a fraternizării tutulor fiilor patriei. Negura care atâtea veacuri apăsase asupra țărilor române era spartă: încet-încet, ea trebuia să se risipească pentru a face loc luminii moderne.

Dar dela strigătul acela de generoasă revoltă contra unei strări seculare de rușine, de înjosire, de mizerie politică și socială, și până la realizarea frumosului vis, trebuia, afară de bine-cuvântarea lui Popa Șapcă, încă mult.

Tinerii patrioți, după vorbe, fură chemați la fapte. Trebuia făcută scara jertfelor pentru a ajunge la vârful dorit. Ei nu s’au dat înapoi. Entuziasmul lor nu a fost de o singură clipă: voește și vei putea!

Atunci începu pe’ntrecute fiecare să alerge în fața primejdiilor. Adevărați apostoli, ei își părăsiră familiile, căminurile, dragostile: un scop unic îi mișca – triumful cauzei libertății, singurul viitor acceptabil în închipuirea lor pentru patria românească, singura ei putință de fericire. A fost semnalul unei mari răsturnări sociale această pornire. Acești generoși tineri, urmărind idealul lor, lepădară fără socoteală cea mai puternică armă politică, averea. Ei credeau că generositatea lor de rasă avea să izvorască fără istorie din pământul patriei. Cu iuțeala vertiginoasă începură să se ducă pe copcă marile averi boierești – un palat, pentru un act de propagandă; mii de galbeni, pentru o misiune fantezistă; o moșie pentru o broșură tipărită la Paris: luminează-te și vei fi!

A! generoși patrioți, cari vă jertfeați și pe voi și pe copii voștri pentru viitorul neamului, voi întemeietorii partidului liberal clasic, voi nu știați desigur în ce mâini bune avea să cază drapelul vostru. Dece, la Paris, între un curs al lui Michelet și o predică a lui Lamennais, n’ați mers odată și la Madame Lenormant, celebra cărturăreasă, ca să vă prezică viitorul partidului liberal?

Erați prea naivi pentru a ști că ideile sunt în organismul social ca fermenții în corpurile vii. Voi nu puteați ști că fermenții cei mai dulci pot produce toxice primejdioase. Și de aceea ar fi păcat să vă învinovățim pe voi de urmările unor intenții curate.

Și ori nu sunt frumoase urmările?

Voi patru copii ai lui Dinicu Golescu, și Câmpinenii și Negrii, păcat că nu trăiți să vă vedeți urmașii! N’aveți de ce să nu dormiți în liniște, n’aveți de ce fi mâhniți că ați jertfit averile voastre colosale cauzei liberale române. Voi ați lucrat pentru această cauză fără socoteală – pretinșii voștri continuatori mai socotiți, lucrează prin această cauză. Voi ați murit ruinați; dar nu face nimica – v’ați îndeplinit o datorie sacră pentru patrie. Mai târziu, prin patrie, copii săraci, luați de voi pe procopseală, începând cu doi galbeni pe lună, au ajuns milionari… Și d. Carada să nu iubească patria română? Dar de sigur că o iubește mai mult decât ați iubit-o voi!

Voi ați abolit privilegiile, pe cari le puteați moșteni; v’ați răsturnat boieriile voastre proprii, v’ați vândut moșiile – ați dărâmat cetatea nobiliară. Bravi boieri democrați, bine ați făcut! Totul s’a cîștigat și nimic nu s’a pierdut! Am obținut îndeplinirea formelor democratice, pe de o parte; iar pe de alta, acei ce v’au cumpărat proprietățile, cei ce au cules averile risipite, au restatornicit privilegiile, au reclădit cetăți de trei ori mai tari decât bietele voastre bătrâne boierii.

Avem bănci și credite, instituțiuni de toate felurile, tot atâtea castele tari, de unde nu se scoate ușor o castă nobiliară!

Și voi, părinți ai noștri, obscuri entuziaști, cari ați plâns de bucurie când v’ați sărutat cu feciorii de boieri pe câmpul Libertății sub binecuvântarea lui Popa Șapcă, n’aveți de ce fiți mâhniți.

Iată urmașii voștri liberali. Iată haitele catilinare de politicieni liberali, de diplomați de mahala, de vânători de slujbe și de mici gheșeftari: avocăței lătrători, samsarași dibaci, toate lichelele și drojdiile sociale, tinzând să suie sus, cât mai sus, – distincție fără merit, avere fără muncă, pofte fără sațiu – roade minunate ale unei școli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile și toate nevoile publice pentru a ciupi pataca; neghiobi fără naivitate, răi fără bărbăție, urmând meritul și talentul deosebit ca pe niște vrăjmași de moarte.

Așa sunt toți câtă vreme soarta îi ține jos în masa cea mare, cufundați în valurile neastâmpărate ale semenilor lor. Dar când norocul, voind să tachineze pe ceilalți, ridicăpe unul sus, încununându-i agitațiile neomenoase cu un succes de avere și de situație, atunci e un spectacol, care mă umple pe mine de respect și de stimă pentru liberali.

Iată-l pe mititelul veninos și ridicol, care se sbătea ieri în noroiu, cât e de mare acuma, cât e de arătos și de senin. Iată-l cu ce bravură încalecă milionul! Privește emfaza desgustătoare a parvenitului! Vezi ce indiferență crudă pentru suferințele semenilor și tovarășilor lui de adineaori! Vezi această mândră lipsă de liberalitate, de generozitate, de orice avânt nobil. El n’are înțelegere, ba simte chiar repulsiune pentru tot ce e frumos, pentru tot ce face mulțumire umană fără imediată utilitate practică. Stropește cu noroiu și pe mamă-sa. Nesăturat cu milioane, e’n stare să-și mânjească mâinile în gheșefturi spurcate.

Credință, talent, merit, onoare, sentiment? – Ť le cumpăr pe toate – am cu ce! ť Fraternitate? – gheșeft și chiverniseală!

Egalitate? – impertinență față cu distincțiunea, cu meritul și cu talentul!

Libertate? – bani, insultă și reteveiu!

Iată marele partid colectivist, urmașul partidului liberal clasic! iată continuatorii patrioților vizionari de odinioară – toxice partide ale unor bătrâne idei generoase.

I. L. Caragiale

30 Jan
2012

Micuţul meu cântec al dimineţii – My little song of the morning

   (Soţiei mele Mingming,    cu doi ani înainte de căsătorie.)

Vino!

Nu ştiu de ce

Şi ce calităţi din tine

Mă ascund şi mă dezvăluie

Numai ceva în mine

Îţi înţelege mireasma

Când te privesc…

 

Lângă pian

Vocea ochilor tăi

Seduce roşul trandafirilor

Nimeni nici măcar ploaia

Nu are mânuţe atât de mici

Când mă atingi…

 

Cât de mare este lovitura fulgerului

Care cade peste mine

Agonia pe care pieptul

N-o poate ţine

Respiraţia pe care buzele o simt

Când o ai…

 

Micuţul meu cântec, al dimineţii

Din Shanghai…, hai !

 

MY LITTLE SONG OF THE MORNING

To my wife Mingming, two years before marriage

Come!

I don’t know why

And what qualities in you

Hide and reveal me

Only something in me

Understands your fragrance

When I watch you…

 

Near the piano

Voice of your eyes

Seduces roses redness

Nobody even rain

Has so tiny hands

When you touch me…

How big is the lightning strike

that falls on me

My chest can not

keep agony

Breath flows on lips

When you I…

 

My little song of morning

From Shanghai… hi!

 

(translated from Romanian by George Anca)

 

1998 年 (结婚前的二年)
献给我妻子的诗
——————————–
来吧
我们还不曾相见
不知道玫瑰含羞还是绽现
在你的照片里,钢琴边
我吻到了玫瑰的芳香
读懂了你的眼神
迷诱过那盛开玫瑰的艳
触摸了那鲜红嘴唇的吻
充满着清晨露水的润
你那双纤细的小手
每一个触动比雨滴还轻
当我从梦中醒来
好似从你的唇中吸入清晨的氧气
可我的心像被雷打般的苦痛
我梦中的玫瑰 –在远方的上海
期待着你快快来到我的身边

translated from English by MingMingDong

 

 

29 Jan
2012

Pe urmele lui Zenon/ On Zeno’s footsteps

MARIANA GURZA 
- poeme –
Traducere de George ANCA

Coperta: Eric Bi Chen

 

PREFAŢĂ

“Mariana Gurza ne invită într-o călătorie în care  recrează cu intensitate adâncurile şi înălţimile experienţei umane şi ne face să vedem cât de extraordinară este viaţa noastră de zi cu zi.

Titlul antologiei ne sugerează că este vorba de o recreare a unui stil neconvenţional antic grecesc care ne încapsulează în mitul lui Zenon din Eleea (490 – 430 î.Hr.) şi într-o manieră originală, subtilă, profundă şi de modă veche, autoarea ne propune spre încântare o  colecţie de trăiri şi transmutări lirice.

Această colecţie are treizeci şi cinci de poezii alese. Poemele Marianei Gurza, strălucit artizanale sunt perceptive la peisajul natural şi întrebările fundamentale ale vieţii şi ale morţii.

Acest volum oferă textul românesc, original şi omologul său în limba engleză pe pagini faţă în faţă. Traducerea lui George Anca surprinde cu ochi de şoim splendoarea originalului,  transmite cu măiestrie frumuseţea poetică şi ritmul folosit, precum şi complexitatea adâncimilor limbii autoarei Mariana Gurza.

O profundă poezie de iubire. . . senzuală, muzicală şi delicată.”

                                                     Ben Todica

Foreword

The title of anthology suggests that it is question of recreation of an ancient unconventional Greek style which encapsulates us into the myth of Zeno from Eleea (490 – 430 BC) and in original, subtle, profound and old fashioned manner, the author proposes to our delight a collection of lyrical feelings and transmutations.

This collection has thirty five chosen poems. Brilliantly crafted, poems of Mariana Gurza are perceptive to natural landscape and fundamental questions of life and death.

This volume offers Romanian original text and its homologue in English on opposite pages. Translation of George Anca surprises with hawk eye the splendor of original, transmits with mastery poetical beauty and used rhythm, as well as complexity of language depth of author Mariana Gurza.

A profound love poetry… sensual, musical and delicate.

Ben Todica

 

Lacrima iubirii

 

26 Jan
2012

Constanţa – Doina Spilca / „Drumul nostru – militarismul” de Ben Todică

 

Noi dainuim prin povestirile noastre, in noi e memoria neamului si secretul lui Dumnezeu. El s-a trezit intr-un moment de iubire si-a strigat ‘SA SE FACA LUMINA !”.(Ben Todica)

Constanţa Doina Spilca

Vremelnicia pământeană

 

Sunt omul din fața ecranului care privește și înțelege filmul, nu după canoanele artei cinematografice, ci după propriile-mi trăiri născute din fascinația peliculei.

Unii ierarhizează realizările cinematografice după locul de zidire a artei, în filmul occidental și filmul socialist, estic. Supremația pare să fie deținută de filmul vestic. Iubesc și cred în filmul estic, fără a nega o posibilă doză de subiectivism. Filmul estic era realizat cu mijloace artistice. Era pelicula metaforei, care incita imaginația privitorului. Unii vestici, când văd un film din socialism, preconceput îl declară neinteresant și nu au răbdarea să urmărească realizarea artistică. O parte din filmele occidentale mi se par comerciale, fruste, la care nu prea ai ce „citi printre rânduri”, care trăiesc prin clișee.

Mulți sunt sclavii logicii binare, supersimplificatoare: capitalism versus socialism. Nu mai sesizăm nuanțele și discutăm la general despre socialism. Nu prea mai facem diferența dintre socialismul totalitar (unii teoreticieni ruși îl numesc „de cazarmă”) și socialismul democratic.

Vremurile vin ca tăvălugul peste noi cu o viteză amețitoare și nu mai avem tihna creării și a receptării. Muzica tinde să devină un zgomot de fond pentru alte activități, iar filmele sunt pretexte pentru nevoia de pop-corn.

În tot acest iureș, ARTISTUL își păstrează verticalitatea, respectul față de sine și de cultura adevărată.

 Ben Todică

Ben Todică este omul de cultură care, cu demnitate, a rezistat tăvălugului și a reușit să spargă falsele bariere ale culturilor est – vest și să devină OMUL celor două culturi sinergice.

În creația cinematografică „Drumul nostru – militarismul”, cineastul, prin har, se ridică deasupra filmelor documentare reci și le însuflețește, le transpune în adevărate bijuterii artistice, care transmit multă emoție.

Filmul lui Ben Todică rememorează istoria adevarată, cu sinceritate, cu naturalețe și ridică particularul, Ciudanovița copilăriei, la UNIVERSAL.

Pelicula cinematografică este modul artistului de a avertiza asupra pericolului nuclear, a militarismului, de a învăța din greșeli, de a trezi conștiințe. Militantismul autorului reprezintă arma spirituală pentru salvarea planetei.

Artistul nu privește cu mânie în urmă, doar semnalează cu o ușoară tristețe a metaforei :

„ – De la Cernobâl îți cad dinții?

– Da,…Dacă nu-ți ții gura”.

Imaginile aduc în prim – plan „dinții” copilei, persoanei mature si ai lui nenea Tibi, sugerându-ne devenirea noastră. Aparatul de filmat se oprește pe zâmbetul de pe chipul copilului. Balansul leagănului devine lent, parcă pentru a prelungi această perioadă a vieții, inocența copilăriei. Dar intervine, foarte sugestiv, sunetul lugubru, „vine lupul”, cadrul cu pădurea de pe munte. Această scena redă nefastul din istoria minelor de uraniu (particular) si „nefastul universal” care poate neantiza viața.

Acelaşi sunet ne alarmează și în imaginea copilei cu moneda în mână. Cineastul ne sugerează să reflectăm asupra supremației banilor în viața noastră. Unora banii le pervertesc conștiințele, lăsându-se guvernați de mercantilism și nu de valorile morale, de educație. Banul este idolatrizat, a devenit valoarea supremă a planetei. Uităm că banul, ca simbol, are o valoare materială, că este răsplata muncii noastre și nu un mijloc de vânzare – cumpărare a sufletelor.

Cu câtă demnitate vorbește nenea Tibi despre munca lui. Iată, munca „zideşte” și caractere, chiar dacă era în perioada socialismului.

În filmul lui Todică, unii oameni sunt la muncă, unii pe terasă „introduc aer în pahar”. Toți scormonim în hățișul vieții (metafora imaginilor cu găinile). Iar acest hățiș, la nivel mondial, este o imagine a discrepanței dintre zonele bogate, puternic dezvoltate, cu înaltă tehnologie și cele sărace, slab dezvoltate. Ce bine a surprins aparatul de filmat al lui Todică această tristă realitate in cadrul cu porcii și antena digitală!

Marele merit al filmului lui Ben Todică este acela că nu îngrădește imaginația privitorului ci, din contră, o stimulează!

Filmul este un strigăt, este pledoaria ființării, repetabila emoție a ciclului vieții (nașterea, maturitatea, senectutea), vremelnicia terestră a ființelor și speranța în perenitatea planetei. Unii se duc, unii se nasc, alții se duc, alții se nasc,…

Episodul poate fi vizionat la adresa: http://www.youtube.com/watch?v=bG6U9dG3o54&list=UURu2oA5aIUtG2cafZUJpDOQ&index=2&feature=plcp 

 Drumul nostru

 

Constanţa –Doina Spilca

Timişoara