26 Dec
2011

Sandu TUDOR: Icoana triptică

   Icoană triptică

 

1       Acum sfântul are un trup limpezit,

pe îndelete a awchiteul lămurit

prin prefacerile harice încete

ale bunei sfintei Agapii.

Acum sfântul e în chip neînşelat

diamant de cuget desţărmurit

şi totuşi bine înscris, măsurat,

în armonia Sfintei Sofii.

 

2       Acum fiinţa lui toată-i de sărbătoare

Şi geometria harurilor date

îl călăuzeşte, cu muzicala-i bunătate,

din centru, din miez, din inimă.

Ca un străveziu şi prealăuntric soare

paşnic, la o strădanie minimă,

bogata-mplinirilor ploaie

în ritmurile-i blând rânduitoare,

îl lucrează din polen de văpaie

şi-i înţelepţeşte la amărunt, cât se poate

toată urzirea făpturii lui în floare.

 

3       Liniştea Luminii neînserate

obrazul îi luminează împărăteşte,

alungându-i linia lin.

Şi Mintea se încununează dumnezeieşte

cu inel de nimb matutin.

Iar prin Numărul de aur se rostuieşte

şi cuviincioasa sufletului haină,

după înalt canon bizantin.

Pe când cămara lui cea de taină cu mir şi cu limb de-nţelepciune

curat se binecuvântează

în crucea de boltă a frunţii.

Numai aşa, ca sfântul să se adune,

să râvnească şi deplin să răsune

din cea mai desăvârşită pază

a Întâlnirii, a Logodirii şi a Nunţii.

————————————

Sandu TUDOR

25 decembrie 1956, Sihăstria Rarăului


 

 

 

 

26 Dec
2011

Gânduri nocturne

 

 

Gânduri nocturne

Nu pot să dorm. Am rămas frămâtată între cele două ceruri. Unde sunt intelectualii noştri plini de dârzenie şi curaj? Până când ne vom lăsa manipulaţi şi îndoctrinaţi cu slogane ale momentului? Sunt întrebări fără răspuns, şi acea teamă de a rezista tuturor vânturilor, s-a cuibărit straniu într-o generaţie în care manelele au devenit imn, scriitori ai neamului uitaţi, o istorie trunchiată… Şi totuşi, suntem, treji, gata de a începe o luptă care poate pe unii îi duce la „Locuri rele”, pe alţii într-o grotă a Ceahlăului… Să aşteptăm o nouă generaţie, pe care din păcate, învăţământul actual o sărăceşte de cele mai sacre momente de istorie şi tradiţie? Îmi spunea Parintele Adrian, că
dacă s-ar face un recensământ al ortodocşilor, acum numărul lor ar fi la jumătate. Oare ce înseamnă reunificarea religiilor? Vom avea un mare creator, vom uita de Maica Domnului, vom uita de Sfinţii părinţi? Nu ne vom mai închina la icoanele noastre? Cine doreşte ca lăcaşurile noastre de cult să fie doar obiective turistice şi nu locuri de
reculegere? Credinţa noastră ortodoxă nu se negociază. Cei ce renunţă la tradiţia ei vor da seamă în faţa Celui Preaînalt.
„O utopie”, cum spunea un Sfânt Părinte! NU SUNTEM SINGURI! Gândirea mea este împărtăşită de mulţi iubitori de neam ce în linişte îşi continuuă „lucrarea” în numele faptei şi a binelui. Unde ne va duce o Europă Unită, atâta vreme cât noi nu suntem pregătiţi nici să respirăm şi nici să ne înmormântăm morţii? O cacialma a celor care vor să distrugă ce generaţii de oameni bravi au clădit… Făcând parte din acei români care suferă pentru ţara lor, nu am somn când frunza îngălbeneşte, când nucul dă să se usuce, când mamele rămân fără lapte. Doamne, ocroteşte neamul meu, şi am încredere că va veni o zi când ne vom plimba depănând amintiri în „Grădina Maicii Domnului”.
Se pare că în urma unei cumpene, văd lucrurile altfel, văd ceea ce alţii refuză să vadă. Nu ştiu dacă este bine sau rău, dar vreau să merg mai departe… Mă obligă cei plecaţi înainte de vreme din cauza cizmelor barbare şi a unei mentalităţi hidoase. Nu am ştiut decât după aşa-zisa revoluţie că cei refugiaţi erau consideraţi duşmani ai Uniunii Sovietice. Au murit prea mulţi şi la Fântâna Albă, şi în temniţe, în Siberia şi Urali, pentru Neam şi Ţară. Şi noi, cum ne primim martirii, cum ne privesc ei de-acolo de sus, ştiind c-au luptat pentru ca noi, la o roată a norocului, să pierdem tot… uneori, chiar şi bunul simţ…

2006

(Mariana Gurza – Destine umbrite, 2008, Editura Atticia)

25 Dec
2011

George Anca – COZIA TAIL

George Anca

COZIA TAIL

                                                                                                                                                  (Jurnal)

Sensacionismo. Nu e încă lumină. Se dichisesc păduchii cu nume de rădăcină. Nu mai mâncase mere coapte de mult timp. În Germania, o chestie d’asta se plăteşte. N-ar scrie aşa, n-ar fi el. Un privilegiu. Două doine, trei doctori. Cui fumăm cenuşa? Nemţi să-mi găseşti. Descriem coasta vânătorii. Orgoliu în ce priveşte aspectul fizic. Oboseală neyogină, transe regăsite. Se întâmplă interzis, decât premiat. Răsturnare de tabu. Manipularea senzaţiilor auditive şi vizuale.

Septicemie. Dorinţa ei testamentară a fost să fie incinerată. Să ajungă în India, în Gange. Să se purifice. Dorinţa fiicei mele mă apasă. Nu pot să ajung acolo. Cineva care merge acolo. Să am certitudinea că ajunge în Gange. Ultima călătorie, a opta, pe Himalaia, în Tibet, poate i-a cauzat moartea. S-a adresat şi unei colege de la ambasada americană, în toamnă. I-a spus, dacă nu poate mama, să te duci tu.

Insulină. Diabet, ciroză. Hemoragie terminală. Nu se mai înţelege ce spune, mănâncă plăcintă, i-au găsit glicemia 470. Nici nu era întreagă la cap. Părintele Pişti la telefon.

Îţi faci de lucru, să te dregi. Alerg. Aleg’, aleg’ (oilor). M+ai scos la drum, şerpoaico. La fraza romantică da morire. Erotica de partid. Nu mai ştiţi ce să scrieţi şi nu vreţi să munciţi. Adaptaţi radiaţiei, nu se simt bine în altă parte.

Porniţi iarăşi ventilatorul. Malarie, nu bere. Suflu la inimă, plămâni-ţigări pasive. Când candidoza. 13-7. Accentuarea interstiţiului pulmonar difuz bilateral, mai important intrahilar. Sinusuri costadia fragmatice libere. Cord cu diametrul transvers crescut. În aorta poporului.

Printre caractere aburi pe gânduri de artă vărsaţi din grui în grai. Viaţă perlată reflex. Wallahi: if one can do it, let him do it. Striscia la notizia. Superoxid de dismutază, pitonul birmanez – cheia vindecării inimilor noastre. Zalapanpatak. Cunundru. Mai-o-maya. Neamuluilor. Stai-ca-Antonioni-nu-te-mai-năşteai.

*

            Aurel Opiatră, Radu Humor, Toma Hegel. Bordurile crapă numai dacă te uiţi la ele. Victoria şi foloasele sunt ale securităţii criminale. Mitletoe and the mighty Oak. Dies Natalis Solis Invicti. Christmukkah. De quadam libertate Decembrica (John Beleth). Bona Dea. Orhidectomie. Noi a;a am crescut. Terţinele bărbii făcute bazaconii. Marina avusese 20 de musafiri. Tu du-i la restaurant. Tu eşti Hegel. Pe Kant i-l las lui Sandu, cu Eminescu. Da’ taică-meu? Tot Kant. Molatec la Văratec. Semănător singur.

Cozia Tail. Pomenirea la Copaie, ginerele lui. Fetele Hegel – Adina, Mariana, Veronica. Ancora Doru. HA Hegel Again. Sublimăm. De coloribus. Ţeapăn în ţeapă. Potul cotul. I want to sin.  Victima propriei capacităţi de adaptare şi încă o dispariţie pindarică. Addidaşi? Îl ucise.Animismul n-ajută definitiv. Du-te. Legătură un pic divină. Dacă nu umbli, nu mergi. Cine mişcă nu mai mişcă. Tăietură curată (de topor). Câini de urmă. Mantra asupra karma. Locul naşterii, amorul.

Meleoni, cameleoni. Noi fără noimă. 2012, Bram, Braun. A Game. Barba-n bâtă, tichii în Tichileşti. Atotştiutor a nimic cunoscător. Linga Ligonier. Nirvana Ninive. Saudi Isai. Tomaidorii adori-i. E orfan, şi-a ucis părinţii. Egipto. Pigudel. Actor de matineu. Ţi-am umplut coşul cu ceapă, ca să-i apuce plânsul pe duşmani.

Conferinţa se ţinea în vechiul palat. Mă strecurasem cu Plata, pe o uşă lăturalnică. Am luat-o singur printr-o sală. M-am trezit sub podium. M-am întors, am deschis o încăpere persană. Ne instalasem, când au intrat două femei şi un bărbat. N-a deschis nimeni gura şi au ieşit. Apoi, o fată din casă ne-a zis că să stăm acolo şi să mâncăm cât putem. În societatea congresiştilor, uite o elevă a lui nea Romică, da, zici, am văzut-o cu graurul ei. Eram şi noi coz(i).

Mâncasei pâine sărată, ţi-am adus apă în vis, urturoi contra strigoi. Ascunsesei coasele. Toţi militarii morţi au văduvele în armată. Scafandri pe sub arcul de triumf. Spiritul de corp. Solidaritate neanexată politicii. Trădarea de ţară în aur se măsoară. Omega. Om. Vum. Architecturae cosmicae. Indi-geţi cuejdi. Lasă faţa asta, că nu e pe falsitate. Trebuie să-ţi faci loc cu corpul. Aerul Tismanei.

Ne-o despărţi apa, ne-o uni cerul cu pământul. Fata ne va revedea şi în manuscris. Rânjind schelet, jertfind popor, criminal străin. Te-am făcut de ruşine în oraş. Who controls the past controls the future, who controls the present controls the past. Se apropie şi solistiţiul. Voiai să ajungi mai târziu acasă, să adoarmă copilul vecinului, care nu te lasă să dormi. O superbombă mariană şi ar şti şi un thailandez că Aricescu a fost un poet minor din secolul 19. Pont d’Avignon.

Rănit la Oituz. Oferta valetului britanic. Nu au progresat decât distugând. Cei cu bani nu sunt proşti. Vai, ce mâţă are tovarăşul. Au Doo Mau, hai la drum, triolet. Frica de oameni te împinge în sunetele lor. Au, că nu mi-era frate, poate Dumnezeu. Margareta lui frate-său cu asasini-ochi. Vezi tu, Au Doo Mau, coeur de loup. Hai la tramvai, la împins cu Mihai, sor’ta mai. Claustru lacustru.

Berjera, personaj de persoana întâi. Tăiatul, desenat de asasinat în concurenţa berjerei. Invizibilităţi adăugite psiho. Am fi portretizat agonia. Mantre boeme, noeme. Farben. Ne-am văzut în Maroc. Kun invadează Transilvania conform planurilor lui Lenin.

25 Dec
2011

Noaptea sfântă

Noaptea sfântă

Copilăria o simţim în noi, indiferent dacă timpul s-a scurs. Clepsidra stingheră oprită pe tejghea printre cărţi, reînvie un moment magic al nopţii, prin apariţia lui „MosAjun”, urmată de „Moş Crăciun”.
Aştepam această noapte, când focurile aprinse în miez de noapte îşi duceau prin colinzi lumina spre cer. Cine a crescut în credinţă, s-a bucurat întotdeauna de noaptea mirifică a sărbătorilor de iarnă.
Clepsidra, da, se oprise… Era ora când noi, copii şi adulţi, ne pregăteam pentru aprinderea focului, ne pregăteam colinzile. În unele sate cărăşene, cu mic, cu mare, clopotul bisericii ne chema spre a aduce laudă Fiului ce se va naşte, spre a priveghea. În miez de noapte focul aprins, copii ce aveau stele în ochi, părinţi smeriţi răbdători de a învăţa generaţii, pentru a nu se pierde obiceiul locului. Un pahar de ţuică, o colindă un strigăt de bucurie, un joc frenetic şi tainic în jurul focului ce mereu se înălţa. Un ritual vechi, păstrat cu mare grijă de localnici. Noi copii, aşteptam dimineaţa, stingerea focului şi îndemnul de a merge din casă în casă cu „straiţa” la gât după „piţărăi”. „Straiţa” era pregătită din vreme de mămici şi bunici, în stil popular, încrustată meşteşugit cu flori şi modele populare. Fiecare doream să fie cât mai frumoasă, cât mai împodobită.
Şi venind dimineaţa, dintr-odată se auzeau voci:

Bună ziua lui Ajun!

Clepsidra s-a oprit. Şi acest îndem a rămas fărâmiţat în mintea mea nostalgică.
Cei mai mici însosiţi de părinţi, ceilalţi copii ne întreceam de a ne opri la fiecare poartă pentru a ne umple desaga de „piţărăi”. „Piţărăul”, un colăcel de post — copt în cuptoarele de la ţară — în timp luase forma unui biscuite, nuci, mere şi chiar fusese înlocuit c-un păhărel de ţuică fiartă, la singurul producător din zonă. Nu aveam oprelişti. Toţi savurăm momentul dimineţii de ajun. Nici un copil nu putea fi oprit de la această sărbătoare, indiferent de poziţia socială a părintelui.

Fusese bucuria copilăriei. Poate mai este…
În acea noapte, limbi de foc se rostogoleau pe cer. Sacră, lumina se înălţa!

Cu focul inimii şi cu smerenie aşteptam „noaptea cea sfântă”. Naşterea Mântuitorului nostru!
23 decembrie 2006

Mariana Gurza

Destine umbrite, 2008, Editura Atticea, Timisoara

Sarbatori linistite !

20 Dec
2011

Prof.univ.dr. Dumitru MNERIE – DEMNITATEA CELUI PLECAT


Expresia “plecat dintre noi”, are diferite semnificaţii, în raport cu contextul în care este folosit, de cele mai multe ori reprezentând regretul celor rămasi, chiar egoismul faţă de atitudinea de “ a pleca” a celui care nu mai este.

“A plecat si ne-a lăsat …”.

Dar, oare despre durerea si neputinţa celui ajuns înfrânt de soartă, părasit de puteri, răpus de boală, abandonat de ajutorul real al celorlalţi, neînţeles la greul lui, … nu trebuie să vorbim ? Unii pleacă, alţii sunt dusi ! Poate chiar condusi … să plece. Apoi, vedem “vedete părăsite”, ale căror succese se bazează pe compasiune, pe înţelegerea celor rămasi pe-aproape. Ipocrizie ! Păcatul este al celui care pleacă singur, sub propria hotărâre. Păcat că nu mai poate răbda, nu mai luptă cu vicisitudinile – încercări ale vieŃii. “O luptă-i viaŃa; deci te luptă, Cu dragoste de ea, cu dor. …, (cum scria George Cosbuc în “Lupta vieţii”). Rămâne după plecare cauza incertă a deciziei de plecare … Ne rămân factorii determinanţi interpretaŃi în fel si chip … Ne rămân neînţelesurile … DE CE oare … ? Poate că a fost o MARE LUPTĂ, despre care nu am stiut. Că n-am putut sau n-am vrut să stim despre ce se petrecea …
Sunt interesante si nuanţele de abordare a demnităţii celui plecat, în articole de lege. Astfel, spre deosebire de noul Cod civil românesc, în Codul Civil din Republica Moldova, se face precizarea expresă: “La cererea persoanelor interesate, se admite apărarea onoarei si demnităţii unei persoane fizice si după moartea acesteia”.
Pe de-altă parte, unii consideră unele metode de resuscitarea ca un atentat la demnitatea celui care pleacă. Alţii, atacă înlocuirea înmormântării cu incinerarea, care nu are nimic comun cu morala crestină, deoarece prin aceasta s-ar desconsidera demnitatea trupului. În mod contrar, Statul Roman, prin incinerare asigura o iesire demnă din scena vieţii.
Principiile Buddhiste ne îndeamnă la o viaţă linistită, pentru a ne menţine demnitatea umană. Adrian Avarvarei (“Evoluând în România”), se arată un neînţelegător al expresiei, doar românesti, “despre morţi numai de bine”, enumerând importante personalităţi – de altfel, demnităţi în viaţă – acum, trecute la cele vesnice, pe care le consideră neabsolvite prin moarte de vinovăţia faptelor. Totusi, trebuie făcută deosebire între păcatele făptuite si pierderea demnităţii specifice omenesti, (“că nu există om fără de pacate”, în afara de IISUS HRISTOS ).
DEMNITATEA celui care pleacă se bazează pe măreţia faptelor din viaţă, prestigiu de care s-a bucurat, măsura în care si-a dus misiunea la bun sfârsit. Asa-l vom putea vobi, fără a deveni ipocriţi, numai de bine, cu recunostinţă, chiar cu mândria de-al fi cunoscut. Găsim, de multe ori, în timpul trecut, în lipsa celui plecat deja, nebănuite exemple morale, modele de demnitate, care merită respectate, iar pildele urmate.
Demnitatea, si publicistului IOAN SLAVICI a mai fost încă o dată pusă în valoare, prin excepţionala teză de doctorat susţinută recent de prietenul Fundaţiei noastre, Lucian Vasile SZABO, (Conducător stiinţific prof.univ.dr. Cornel UNGUREANU), teză apreciată cu “summa cum laude”. Felicitări noului doctor si conducătorului stiinţific al acestuia, pentru slova reusită, de ridicare în slavă a demnităţii lui SLAVICI. Mulţumim slavicistilor !
În numele membrilor Fundaţiei pentru Cultură si Învăţământ IOAN SLAVICI

Prof.univ.dr. Dumitru MNERIE
RECTOR al UniversităŃii IOAN SLAVICI

(Demnitatea – Periodic de cultură si educaţie editat de FUNDAŢIA „IOAN SLAVICI” din Timisoara
Anul XII – Numărul 25 Decembrie 2011 )

19 Dec
2011

GEORGE ANCA – POEME INEDITE

RUG APRINS

cuprins :

din popor
creaturi dezagregându-se
băieţii acasă
Smara în portbagaj
mantre vedice
ucis aici
nemurirea din
tren plin
la Goma
vom pomeni
zdruncin
spovedanie
îmi regizez
sunete peste litere
mirişte globulară
rug aprins
graiule al
biblie stejarul
nepoate până
Nătărău o
o să mai studiaţi
nu mă mai grăbesc
morţii de-ai doilea
cum zbori
mărunte roşuri
talanga zarului

din popor

din popor îmbătrânirăm
terţine de sine stătătoare
repeţi Ionescu n-ai răbdare

are barbă Hegel fără barbă
scuturaţi arhangheli hram
tu compune-mă cratimă

elimină radicalii liberi o
hidratare atât de puternică
fortifică şi pielea sensibilă

fascinaţie smellless rose
miroşi popor chimic
nimic de ore printre gnoze

canonadă am pus mâna pe
ei şi nu mă cunoşteau
pinacotecă scuturată în clarobscur

creatură dezagregându-se

creatură dezagregându-se
ronturi usturoiate antic
ne nararăm fabulă Paris

mironosiţelor la fugă fir’om
hai la flori ieftine şi la biserică
sfat sinus arab Basarabia

năimindu-ne ce-nseamnă neam
curând neprevederii tămâioare
pus pe scris mare să vă prind

cenuşa sfintelor pieirea soarelui
apă în zbor de ciori baroc sub cetini
cozi Cozia sânge o mie de ani

băieţii acasă

băieţii acasă pe tren numai fete
poporul sub despotism Elena
putea să fie regina României

se pierde ce mai poate fi salvat
făptura ei firavă printre poeţi
cel care vine din cer este mai presus

unde toţi drepţii se odihnesc
una poesia de la determinacion
înţelepciunea lor de intelectuali

Smara în portbagaj

Smara în portbagaj spre Ploieşti
nu înţeleg ce spui răstiţi-vă p’alt
dialect scrisul apropie sosirea

cine cui statui veveriţo mângâi
în Veveriţeşti ronţăi stejăria
nu din voce m-ai fi executat

rari scriitori claustrofobă
asistată în metrou lângă
conductor mantra sinuciderii

mantre vedice

mantre vedice de Sân’ Nicolae
doar oameni sărmani de Fiodor
printre clasicii lui Brejnev

de-l văzuşi la Ungureni pe Ceau
bine faci Puşi să-ţi scoţi dosară
trenuri mă compun învioară

Galois Ciorănescu Labiş Gasparic
ce au lăsat mai bun pe pământ
tatăl la domnul mama trăieşte

ucis aici

ucis aici în oraşul acesta
că de unde are addidaşii
s-a trezit premiat fără voia lui

idilă pe baricade rafală ferită
a nu fi fost împuşcat în
revoluţie destin amnistie

de ce a trebuit să se întâmple
aşa copil binecuvântător
îmbrăţişează-mi măduva oaselor

nemurirea din

nemurirea din poezia muritoare
a fraţilor dostoievschieni până
aici Lupaşcu minus egreta albă

lucruri frumoase în negru Ronald
chemând pe Zalomit pe Calderon
mântuit de luatul de pe stradă

am da de iarnă cu frunţile frunze
subiectele ni se există în limbă
au inemi aumi cavalerii despământate

tren plin

tren plin păi omor dacă două vagoane
că România că Europa un leu perechea
de ce iei funcţie două dame doi popi

să fim snobi America Australia vii şi tu
la Găeşti l-om vedea pe Cici fiul lui
Stan Stan la smeură cu noi picata

porumbei pe bordurile şinelor a luat
nouă tu nu eşti atent la joc şi eu dădui
cartea jos stai stau am zis că te iert

de câte ori ai greşit niciodată tura ailaltă
mai văzut că mă uitam într-o parte o
să povestesc copiilor pe unde am fost

cum mă ce-ai pus tablă ai spus ai luat doi
de unde ia-le şi pe-astea vrei să te juri
nu mai jucaţi mă atâta ceartă pentru un leu

bine că ne-am înţeles tu asculţi la mine
când înnumăr cartea nu să ridic tonul s-audă
lumea ai văzut tu că am comentat ceva

e frig mamaie toţi copiii au ciorapi ia mă
şi p-ăştia cartea ta am zis tablă damă peste
damă jos dacă nu eşti speriat să nu fie mort

mai mult stat decât mers aşteptare i-am spus
lui Marin acceptă ca să dai suntem dracu’
la triaj cred c-o luăm pe jos mai jucăm nu

nu făcurăm pas al meu era mort de-aia nu-i
merge mintea dacă aveam spatie eram bun
ia uite nenicu’ meu o carte ţi-am dat popi dă-i

două vagoane şapte naşi dă-i bă drumu’
că mi-e foame abia plecăm din Chitila
dai când ştii că ai un punct am dat tablă

ce bă s-a furat iar cablu păi miliţia unde e
le dai temă de gândire gândeşte profund
trasul de timp e treaba mea vivacitate

popă da’ bine ştia că-i popă uită-te bă la
carte când faci cartea c-ai văzut cum
taie cartea ce-a luat dă i-a văzut cartea

şase cu popi de ce ţi-e frică dă carte
peisajul baltă verzuie înfrigurării
fără joc n-aveţi ce vă spune ba tocmai

la Goma

la Goma under world pardesiu neparadis
în fine schelele acoperite de afişe
înfrigurare bătrâneţea după tremur

nuc andin poeţi atolilor stindarde războite
cu umbre foame de rechini ubicui
ne frământă albire canzonei neadaos

chiar trec şi nu o punte haosul fractal
ne de pe pământ compania fum barbă fes
mai şi salutăm antropologia consolării

vom pomeni

vom pomeni vedele creştineşte puja
de-o asemănare Bhagavan emfazei
shakti prin semne cărţilor kavya

racing baghi clasa radiocomandată
ridicătorii în poligon pe muzică pop
alergi calci panglica americană

frumuseţea muţeniei într-o ciuleandră
poezia tatălui că a mea aş vrea ar vrea
şi gura ta fanatică de esperantistă

tot ce e mai rău nu ce e adevărat
să îndrepte toţi strâmbii nebun sau
nu se poate citi cu voce tare

zdruncin

zdruncin cantantei podgorii podagra
nu lăsaţi copiii să urce în locomotivă
hai grupă demixtată în cazangerie

război d’inel galactic insomniei
infinitate diminutivată cuvânt clan
dinainte dhvani inseminare neam

ahei pe argo la lectura lupei capitol
degradare vocală aproape scrierii
creştin pe o planetă rătăcitoare country

spovedanie

spovedanie întemeierii de credinţă
triumfe-ne garanţa mâine-pomâine
prin ce-am mai trece vraja neaminte

tot mergând om ajunge a nu muri
plecăm o mână s-o întoarce oaste
ce mai ascundem transcendenţei

îmi regizez

îmi regizez cu brânci protagoniştii
ăştia merg cu maşinile astea ori se plimbă
cum ajung în Colentina plecasem în Ferentari

începi cu scenometria renunţă renunta
premierele rugăciunea rogozul
barba lui Hegel isihia heis nipon

plină de vină în măcelul de lumină
realitatea ar fi putut fi şi aşa un soare
de nimic cu excepţia piesei totul unitar

rugăciune pe frontispiciu profan
a nu ne mai contorsiona doina
înteţite clopote dinspre iluminare

ah Puşi ce recitaşi barba
Vali şi Gabi retrăind opereta
pe lângă Rigoletto post Hegel

haideţi creştinilor din Nagasachi
şiragului neconvertirii fascino
cine şi premiul asasinatului

sunete peste litere

sunete peste litere mantre pe cabale
armonia cât cu manuscrisele avatar
apoi limba ălor strămoşi manuscrisului

numai sanscrita dacică lipsind
de chiar nescrisă mai mister
de-a fi şi existat cu martori

cântăreaţa tăcea nu şi blonda
soarele ăsta defileze-ne marasmul
de-o bătrâneţe încovoiată rid arid

oralitate pe scriitură mantra pe
scriptură dogme cu mit dinamit
după meci metafora maya Brahma

visele toamnei trecură în visele iernii
mărturisindu-ne viezurilor cosiţi
aum vum pe viaţă rugăciune

mirişte globulară

mirişte globulară sefirot zefir
timpuri vechi pe vila de margine
accent schimbat a noastră vâlcea

aura pungă superstiţie habotnică
înţepenit în viezure de tencuială hram
vinde domnule pâmântul ăla din Copăcel

rug aprins

rug aprins mireasă urzitoare
de nesfârşită rugăciune psaltirion
al inimii sub arcuş de gând

numele de Maria ca taină de la
Dumnezeu ţi s-a dat floarea darurilor
ceea ce ai născut lumina cea nespusă

brazdă care ai dospit înmulţirea milelor
corabia celor ce vor să se mântuiască
izvor de tămăduiri minune străină

treci pe cei morţi la viaţă veşnică
ai născut mântuirea sufletelor noastre
ai prefăcut întristarea Evei în bucurie

ne izbăveşti de războiul cel dintre noi
începătoarea mântuirii noastre mila păcii
în tine s-a născut haina de carne a Cuvântului

râu de vindecare de-a pururea curgător
prin harul tău luminezi nimicnicia noastră
de la sfântul tău chip minuni se lucrează

Crăciun fericit
An înnoit
Luceafăr răsărit

kindled bramble
lights nothingness

bride warps
endless prayer

giving birth
to our Savior

Merry Christmas
Happy 2012
Hyperion

graiule al

graiule al dumnezeieştilor cuvinte
ruşinând pe Arie înşelătorul la sobor
timpan care dai sunet de divină glăsuire

ai sfărâmat capul cel diavolesc
ai stricat trâmbiţa eresurilor sabie
ascuţită care tai nedumnezeirea

biblie stejarul

biblie stejarul ortodoxiei
ajuns biserică dar un om
copac netăiat de Yama

pe taică-meu îl ascultam
slavă ţie ne-ai arătat lumina
între oameni bună voire

nepoate până

nepoate până te-ai porni şi eu
pe ce obscuritate a mă plimba
ce viaţă la icoană în Slatina

aici dormiră pictorii naivi până
la scenele răstignirii cu Marii
în locul lui Mihai Bunavestire

Nătărău o

Nătărău o pocnise cu biciul pe soru-mea
Miţa s-a judecat cu copiii soră-sii
Leana pe casa lui Tică şi nişte pământ

blestem de neam vătămare de diavol
în afara bisericii şi pe popa nici până
la Bucureşti nu mai scapă dacă divorţează

o să mai studiaţi

o să mai studiaţi voi spinarea de sare
scade cornul nu mai creşte tu cu Petrică
şi Rică ziceai că sunteţi ielele de pe cer

de mine depinde să mai iau o bătaie de la voi
se împământenesc toate nemântuirile
oricum peste pizda mă-tii n-ai arat ca prostu’

eu sunt impozabil măi omule tu oi fi nebun
se fardează şi fumează le doare în păsărică
Arina şi Glicera prin sat spre Severin

nu mă mai grăbesc

nu mă mai grăbesc de tine mucenicule
fire mai presus de fire în chipul soarelui
te-ai arătat întru nevoinţă bărbăteşte

dracul are încă de lucru aici pe pământ
aşa că înmulţiţi belaginele pe Kogaion-
Cozia m-am născut în mijlocul postului

accent schimbat dreapta Sfântului Nicolae
la Sfântul Gheorghe Nou spargerea
călugărilor maicilor pe tabelul Drăghici

morţii de-ai doilea

morţii de-ai doilea acu’ văd norii
şi arşii ura d’ortodoxie aveţi o pâine
misterele păcatelor cerşetoare d’extrem

dai seama duşmane din veac în cătare
atomica nu e nimic în faţa veveriţei
ceaţa Arghezi pictând tenebrelor aura

buddha dormind pe strada Budişteanu tot
alt labirint pe spinarea viselor d’azi-noapte
toţi avem ceva de spus despre asasinaţii noştri

poziţie Ajanta sub furtuni perlate anatomii
de sânge peste adormitul monoprint ou albastru
elicopter oranj rachetă pe x cu coarne trident

cum zbori

cum zbori te văd cu ochiul aripii rupte
pe rugăciunea neam de părinţi năimind
potopiţilor stropi oaspe înstrăinatul

d’aer ancestru respirestru Alkyone Gyr
happy Hyperion pe prima linie coborâm
cum n-am mai fost ieri la teatru da’ mate

matic pohod plimbarea exilului Daniel(a)
Potaisa Ieud(ox) fericirea neutrosofică
trebuie să ne vedem ştii multe şi nu-mi spui

Dumnezeu a dat României pământ arabil
stea logos(tea) şi voi euforii de după joi
poarta de lemn cu lanţ şi pericol de moarte

mărunte roşuri

mărunte roşuri strepezi-ne-ar stampa
de-un scris puşcăriaş către catarg
arvuna nu ne-ar mai aprinde lampa
argonauţilor din argoarg

stampa din ruguri focurile ardă
catargul negrilor carâmbi cocardă
lampa conchistei din pitici petardă
arg sparg de lanţ târâş în gardă sardă

talanga zarului

talanga zarului pronunţarea măgarului
psihoza decartează alaltă frază
spus prima oară cuvântul de ocară

la sfârşit de joc mereu dădeam noroc
belaginele nască paralizie broască
arde Copşa Mică îţi dă în cap Georgică

December 2011

16 Dec
2011

Bună Dimineaţa, la Moş Ajun – George Anca

                rug aprins

rug aprins mireasă urzitoare
de nesfârşită rugăciune psaltirion
al inimii sub arcuş de gând

numele de Maria ca taină de la
Dumnezeu ţi s-a dat floarea darurilor
ceea ce ai născut lumina cea nespusă

brazdă care ai dospit înmulţirea milelor
corabia celor ce vor să se mântuiască
izvor de tămăduiri minune străină

treci pe cei morţi la viaţă veşnică
ai născut mântuirea sufletelor noastre
ai prefăcut întristarea Evei în bucurie

ne izbăveşti de războiul cel dintre noi
începătoarea mântuirii noastre mila păcii
în tine s-a născut haina de carne a Cuvântului

râu de vindecare de-a pururea curgător
prin harul tău luminezi nimicnicia noastră
de la sfântul tău chip minuni se lucrează

Crăciun fericit

An înnoit

Luceafăr răsărit

George Anca

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 8882

Ultimele Comentarii