Pompiliu Comşa: „Dans de Voroneţ“

27 Mar 2013 by m.gurza, Comments Off on Pompiliu Comşa: „Dans de Voroneţ“

                         

                             „Dans de Voroneţ“

 

strigă-mă, mamă!

Mamă, strigă-mă pe numele mic

ori de câte ori supă semnele tale

mi-e teamă de albastrul cerului

sau de albeaţa unei ninsori timpurii

strigă-mă pe numele mic, Mamă,

ori de câte ori mi-e teamă

de culorile pământului

sau, pur şi simplu, mi-e teamă

de mâinile mele, de gura mea

nestăpânită de nici o sărutare,

de ochii mei ce privesc într-acolo

unde privirile se caută temătoare

strigă-mă pe numele mic, Mamă,

ori de câte ori după semnele tale

mi-e teamă de culorile pământului

sau mi-e teamă de mine

linişte

tac oamenii cu râsul pe buze

nu le vine să râdă deloc

astăzi era horă în sat şi nimeni

nu e pe câmpul mirosind a tutun

oamenii tac, din cer a căzut rănită o stea

era lacrima mamei

mi-ai luat păpuşile

mi-ai luat toate păpuşile

păpuşa de luni

cu suflet de cârpă

păpuşa de marţi

cu gânduri de viaţă

în colţul privirii

mi-ai luat-o şi pe cea

de miercuri cu cozi

de cânepă şi pe cea de joi

şi pe cea de…

mi le-ai luat pe toate

am rămas copil

fără jucării, bătrân

şi obosit în gânduri

mi-ai trimis în schimb

păpuşa fără trup

cea făcută din vise

dar eu regret

păpuşile mele de cârpă

am fost copil vreodată?

când tata a murit

într-un tranşeu inamic

ochit de o mână străină

casa întreagă stătea

pe umerii mei despuiaţi

am fost copil vreodată,

căci ştiu că mi-am purtat zilele

pe umerii mei despuiaţi

a fost, iubito, a fost

iubito,

când stăteam pe talpa casei

timpul era numai

cuiburi de voiajori albi

era cald, iubito, cald,

însetatul privea lung spre Labiş

tata cu porumb pe retină

ne dăduse încuviinţare

a fost, iubito, totul

vreodat’ de-ai să mai stai

cu capu-n poala mamei

să nu mai vii cu mâna goală

la moartea calului de lemn

ci să-ţi aduci măcar copilăria

a fost, iubito, totul,

a fost

totem dragostei

cât te iubesc fecioară din seminţe

şi până-n rodul de viaţă

aşa de mult, încât la

turla bisericii Toma-Cosma

mă închin cu strigăte de dragoste

primeşte-mă azi cântec ţie

să fiu sau ochilor tăi

năier al depărtării

trubadur de anotimpuri

prelinse-n veşnica iarnă

cât te iubesc fecioară din seminţe

şi până-n rodul de viaţă

aşa de mult, încât la

turla bisericii Toma-Cosma

mă închin cu strigăte de dragoste

mai cred

iubito

hai să ne jucăm

de-a Ildigo şi de-a Attila

maestru ne e robul rozei

trubadur plin de dureri

de ce

te sperii, ştii doar, jocul

nu poate şi nu e adevărat

nu-i joc cu flăcări şi cu sânge

chiar de Attila eşti azi tu

râzi

mereu râzi de chipul meu

sabia-ţi luceşte-n portbagaj

chiar de adorm şi dorm cu tine

mai cred că iubirea-mi e dreaptă

rugăciune

Tatăl nostru care eşti în ceruri

coboară, dacă eşti, pe pământ

şi fă ca dragostea pură

să ne învăluie doar pe noi

şi mută-ne-n coliba visată

pe Cursa Bunei Speranţe

şi ne izbăveşte de păcate

amin

oh, Doamne

oh, Doamne, ce bine e cu tine

călare pe albii armăsari,

tu nu poţi fii un mine

caii tăi au alură de măgari

ce bine, ce bine,

cântec obidit îngân,

că-s trei boabe la ciorchine

şi frumosul e un spân

ce bine, ce bine,

că-s o stea din înălţime

sunt sătul şi ghiftuit

de dorinţe şi aşteptare

sunt iubit şi izgonit

ars de peşti şi de vapoare

oh, Doamne, ce bine e cu tine

naşterea ursitoarei

hei, Doamne, în răsărit de soare

năştea din nou o ursitoare

noaptea de zi încet se rupe

sub logodna aceasta albă

ridicată-n flori de dalbă

legănată-n scrum şi cupe

suntem în matinala oră

noi doi, bărbat lângă femeie

mireasma de colibă ne e cheie

iar viaţa dulce ne e soră

hei, Doamne, în răsărit de soare

azi noapte a născut o ursitoare

 

POMPILIU COMŞA

Revista Ecoul

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii