{"id":10696,"date":"2013-02-24T22:05:06","date_gmt":"2013-02-24T22:05:06","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=10696"},"modified":"2013-02-24T22:05:06","modified_gmt":"2013-02-24T22:05:06","slug":"eugen-evu-maria-diana-popescu-gandeste-poetic-si-enunta-filosofic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/02\/24\/eugen-evu-maria-diana-popescu-gandeste-poetic-si-enunta-filosofic\/","title":{"rendered":"Eugen Evu: Maria Diana Popescu g\u00e2nde\u015fte poetic \u015fi enun\u0163\u0103 filosofic"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0 <a href=\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2013\/02\/MDP-Editorial-poza-noua.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"size-medium wp-image-10697 alignleft\" title=\"MDP - Editorial poza noua\" src=\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2013\/02\/MDP-Editorial-poza-noua-174x300.jpg\" alt=\"\" width=\"174\" height=\"300\" srcset=\"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2013\/02\/MDP-Editorial-poza-noua-174x300.jpg 174w, https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2013\/02\/MDP-Editorial-poza-noua.jpg 385w\" sizes=\"auto, (max-width: 174px) 100vw, 174px\" \/><\/a>Maria Diana Popescu a debutat cu poeme, \u00een 2002, cu o splendid\u0103 carte al c\u0103rei simplu titlu te face s\u0103 tresari: \u201eLumea dintre g\u00e2nduri&#8221;. G\u00e2ndul-cogito-ul Mariei Diana Popescu &#8211; inteligen\u0163\u0103 manifest\u0103 \u00een dimensiunea cea mai vibratorie a poetului &#8211; este cel ce se auto-exploreaz\u0103 \u00een estetic, cu inconfundabil tonus propriu, \u00een urm\u0103toarele-i c\u0103r\u0163i: \u201eTrecutul din clip\u0103&#8221;, \u201eUrma de stea&#8221;, \u201eAtingerea de \u00eenger&#8221;, \u201eVechimea ve\u015fniciei&#8221;, (titlu-sofism), \u201eCursuri de \u015fantaj&#8221; (ascu\u0163ime civic-polemic\u0103), \u201eCai crucifica\u0163i la simpozioane&#8221; (superb oximoronic recurs la un Delacroix &#8211; Dali , dadaist-paranoic), \u201eImperfectul perfect&#8221;, \u201eRestul este legend\u0103&#8221;. Parantezele mele sunt doar nuan\u0163ate atingeri la un dat-posibil trend oximoronic al acestei poetese-surpriz\u0103. A\u015f zice c\u0103 este ceva din viitorul precipitat al liricii rom\u00e2ne\u015fti, iar poeta aceasta este una dintre zveltele prefigur\u0103ri ale unei altfel-de-poezii: poezia rupturii de uria\u015ful munte rezidual al scriiturii literare ante-lovilutzie, ca finish al unui secol \u015fi mileniu. O ruptur\u0103 ce apeleaz\u0103 impetuos la ecologizarea \u00eendr\u0103znea\u0163\u0103 a vastului teren, otr\u0103vit de grafomania decaden\u0163ei \u201eepocii&#8221; inflamatului sistem cenzorial tiranic. Lucrul jurnalistic relev\u0103 o voca\u0163ie cert\u0103 a moralei pledate acut, dintr-o suferin\u0163\u0103 \u015fi co-participare la vindecare, una catarsic\u0103.<br \/>\nSim\u0163ul impetuos-civic al acestei fiin\u0163e definite ca fragil\u0103, \u00eens\u0103, paradoxal, puternic energetic\u0103, este salutar remarcat de acad. Gheorghe P\u0103un \u00eentr-o schi\u0163\u0103 de portret: \u201ePreg\u0103tit\u0103 parc\u0103 s\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie pe cre\u015ftet \u00een fiecare clip\u0103, dar \u015fi mintoas\u0103 p\u00e2n\u0103 aproape de limita agresivit\u0103\u0163ii (&#8230;), \u00eendr\u0103gostit\u0103 vizibil de limba rom\u00e2n\u0103&#8221;&#8230; \u00centr-un schimb straniu de cuvinte pe firul telefonic, am sim\u0163it cu stingherire ceva rar la noua genera\u0163ie literar\u0103, nevoia de a iubi, pe care o consider mai important\u0103 la om dec\u00e2t cea de a fi iubit. Aceea\u015fi senza\u0163ie am avut-o \u015fi fa\u0163\u0103 cu avalan\u015fa ei de \u00eentreb\u0103ri ce izvodesc dintr-o inconfundabil\u0103-chem\u0103toare fervoare a comunic\u0103rii elevate. Se prea poate s\u0103 resimt, la anii mei, furibund ar\u015fi \u00een c\u0103utarea de sine, o anume prejudecat\u0103, o anume inhibi\u0163ie ce va fi a celui dedulcit (&#8230;) la desf\u0103tarea, la darurile de la suflet la suflet, \u00een sus, spre resorb\u0163ia spiritual\u0103 imponderabil\u0103, sacralizant\u0103, despre care tac to\u0163i cei asemenea nou\u0103. Gemenii- semeni, care numi\u0163i a\u015fa de mine, l-au cam re-tulburat pe Al Cistelecan. Un prim volum de publicistic\u0103 cultural\u0103, din care se accentueaz\u0103 atitudinal personalitatea nes\u0103\u0163ioas\u0103, sinergic\u0103-rezonant\u0103 cu Lumea, pare a fi \u201eDialoguri privilegiate&#8221; . La atare spirit arhitectonic, vom saluta empatic total o atitudine care nu este singular\u0103, ci prefigureaz\u0103 reac\u0163ia unei \u00eentregi genera\u0163ii: frustrate ci nu delir\u00e2nd mesianic-patologic, viguroas\u0103 prin duh, ci nu deviind \u00een c\u00e2mpul nega\u0163ionismului fracturist: dovad\u0103 remarcabilele ei editoriale din revista Agero, Stuttgart. Fericita \u00eembinare \u00eentre feminitatea delicat\u0103 a psihologiei percep\u0163iei- recept\u0103rii-reflect\u0103rii &#8211; recte deschiderii spre interpretare semiotic\u0103, plurisemantic\u0103, lirica recentului ei volum, reiese negre\u015fit prin luciditatea spontan\u0103 a discursului, contopind impulsurile unei interiorit\u0103\u0163ii ultra-active, rev\u0103rsat\u0103 prin oglindire analogic\u0103 \u00een exotericul realului \u015fi colocviind cu el de pe pozi\u0163ii morale paleriene. Deducem o experien\u0163\u0103 ezoteric\u0103 pregnant\u0103, o ardere peste m\u0103sur\u0103, cu atingere, ci nu mimesis al celeilalte Popescu: Simona cea r\u0103sf\u0103\u0163at\u0103 primejdios de strategiile promo\u0163ionale d\u00e2mbovite, cu dubioase antecedente: Nichita St\u0103nescu \u015fi, recent, Mircea C\u0103rt\u0103rescu.<br \/>\nMaria Diana Popescu este, evident, \u00een mar\u015f superb spre \u015fi \u00eentru autocunoa\u015ftere, via livresca, \u00eens\u0103 tensiunile \u00eennoitoare \u015fi benefice pentru cel atras de sensul st\u0103rii &#8211; rostuirii Poetului \u00een Cetate &#8211; sunt izbucuri limpezi din ad\u00e2ncimi bogate ale \u00censufle\u0163irii empatice, iubitoare de semeni. Aici s-ar putea remarca, eventual, ceea ce acad. Gheorghe P\u0103un constat\u0103 sobru \u015fi judicios: un nucleu intim agitat \u015fi cu foame de eliberare, de \u201er\u0103zvr\u0103tire a \u201er\u0103nii poetice&#8221;, a \u201eunui spirit liber, interogativ, b\u00e2ntuit (a\u015f zice \u00eentru m\u00e2ntuire! &#8211; n.m.) de setea de dreptate (\u201eexisten\u0163ial\u0103&#8221;), cu un solid antrenament filosofic, livresc sau dob\u00e2ndit prin iluminare poetica&#8221;. (NE) \u00eent\u00e2mplarea unui recent dialog cu jurnalista-poet\u0103 mi-a indus instantaneu acea stare rezonant\u0103 \u201eprivilegiat\u0103\u201d \u00een reciprocitate. Maria Diana Popescu este lucrat\u0103 de g\u00e2nd-cuv\u00e2nt-reprezentare-semn, quadratur\u0103 a cercului, superb comentat\u0103 de \u015etefan Augustin Doina\u015f.<br \/>\nPoezia de fa\u0163\u0103 merit\u0103 lectura duminical\u0103, de\u015fi este suma unor \u201emunci&#8221; \u00een accep\u0163ia zicerii \u201emuncit de g\u00e2nduri&#8221;: v\u0103dit fertil\u0103 pe ogorul semantic. R\u0103sare peste crepuscularul-convulsiv al liricii \u00eenregimentate, iat\u0103, o poezie a patosului re-\u00eenn\u0103scut, epifanic-genomic. Lazaretul prin care stihia \u00ee\u015fi t\u00e2r\u015fe\u015fte \u015fo\u015fonii peror\u00e2nd habotnic-r\u0103stit-senil despre \u201emetri cubi de cultur\u0103&#8221;, are a se teme de viitorul (pe care, oricum, nu mai are organon-ul de a-l sesiza), ambetat de impoten\u0163a natural\u0103 a \u201econsumatorului&#8221; de literatur\u0103-g\u00e2ndire. Genera\u0163ia Mariei Diana Popescu nu este nici m\u0103car de am\u0103git cu hilarul colorism de parad\u0103 pe spectrul ro\u015fu-stacojiu-retard-portoc\u0103l\u00e2i, etc. Arderea lucid t\u0103ioas\u0103 a poeziei-pamflet-eseu- ars-poetica a Mariei Diana Popescu fiind recursiv\u0103 la eternul rost al poeziei, s\u0103 ne desf\u0103t\u0103m (s\u0103 ne dez- feciorim?!) \u00een facerile \u015fi desfacerile unei prezen\u0163e poetice, harnice spiritual \u015fi cu sim\u0163 etic ce abia se diferen\u0163iaz\u0103 de travaliul estetic, n\u0103valnic asumat.<br \/>\nMaria Diana Popescu g\u00e2nde\u015fte poetic \u015fi enun\u0163\u0103 filosofic. Spiritul se \u00eennoie\u015fte, invers\u00e2nd timpul, prin arderea intens\u0103 a corporalit\u0103\u0163ii. Pledoaria ei este socratic\u0103 \u015fi transcende derizoriul umbros istoric. Istoria ei este a ID-ului personal versus unul al deidentific\u0103rii colective. \u201eCu poeme-celule, \u00eentr-o incint\u0103 virtual\u0103 a spiritului- templu&#8221;, este enun\u0163at clar refuzul \u201eochiului de control&#8221; \u015fi Diana mitosului eladic are \u201e\u00een tolb\u0103 arcul \u015fi s\u0103ge\u0163ile&#8221;: eroismul acesta revine re\u00eenc\u0103rcat de superbia unui nou panteon semantic.<br \/>\nTrimiterile mito-poetice abund\u0103 \u00een lirica ei. Simbolistica este fertil cultivat\u0103 \u00een enun\u0163ul eseistic, aparent confortabil, tonul polemic fiind a(le)goric. \u00cencet-\u00eencet, cartea ne conduce \u00een interiorul acelei sus-citate g\u00e2ndiri poetice a lumii. Acest fream\u0103t semantic cre\u015fte cu paginarea labirintic\u0103 \u015fi \u00eentinde \u00eentre-adev\u0103r un halou-n\u0103vod de vraj\u0103, de magie. Vulturul lui Etana \u00eei poart\u0103 fiin\u0163a \u00een levita\u0163ia \u015fi scrut\u0103rile diafane, \u00een acalmia sau reveriile privilegiului cuvintelor de a \u201eumbla prin cer&#8221; descul\u0163e, zborul fiind descul\u0163 \u015fi concentrat pe focaliz\u0103ri infraro\u015fii \u015fi infraseismice care scaneaz\u0103, semiotic, o geografie a libert\u0103\u0163ii observate ca \u00eentreg planetar, un zbor nocturn. Extragerea memoriei freatice a emo\u0163iilor arse, relev\u0103 substan\u0163\u0103 poetic\u0103 pur\u0103.<br \/>\nE p\u0103cat s\u0103 ne gr\u0103bim a p\u0103trunde lectur\u00e2nd frugal \u201en\u0103lucirile&#8221; de \u00eencercare ini\u0163iatic\u0103 din acest labirint asumat \u015fi deschis nou\u0103, ca o captivitate iluzorie: se cere re-lectura \u015fi revenirea, spre a decoda semnele l\u0103sate mistic-religios de fantasma luminoas\u0103 a spiritului poetic, v\u00e2nat de zeitatea v\u00e2n\u0103toarei sublime, Diana, \u00eentr-o preluc\u0103 sanctuaric\u0103, la care are acces ca orice zei\u0163\u0103.<br \/>\nS\u0103 ne (re)cunoa\u015ftem prin poezia uneia dintre cele mai interesante voci \u00eennoitoare ale liricii rom\u00e2ne\u015fti actuale. Nu fac o impietate ori indiscre\u0163ie, dac\u0103 preiau mesajul autografic care mi-a muiat inima, recunosc: \u201eCaut oameni s\u0103-i \u00eembr\u0103\u0163i\u015fez&#8221;. Altfel, a\u015fadar, dec\u00e2t cinicul-sceptic Diogene, C\u00e2inele \u00censtelat, \u015fi altfel decum Emil Cioran: prin aceea c\u0103 Maria Diana Popescu \u00ee\u015fi extrage \u015fi face auzit flaut dintr-o sp\u0103rtur\u0103 a luminii &#8211; poezia empatiei divinului. Un mare pictor contemporan rom\u00e2n aflat \u00een Portugalia, are o viziune a genezei, \u00een care, al\u0103turi de Creator \u015fi bivalent pancretic &#8211; \u00eentrupeaz\u0103 umanul fiind Femeie.<br \/>\nSpiritele gemene se caut\u0103 \u015fi, uneori, se recunosc \u00een starea de levita\u0163ie a logosului str\u0103puns: cu s\u0103geata; ei bine, este s\u0103geata ce ne prelunge\u015fte fiin\u0163a \u015fi nu se mai \u00eentoarce\u2026 Salut \u00eentinerind b\u0103tr\u00e2ne\u015fte, un r\u0103s\u0103rit frumos care \u201eaprinde \u00eentunericul\u201d, adic\u0103 r\u0103spund \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103rii, cu bucuria unic\u0103 a cunoa\u015fterii \u00een sensul originar, vechi-testamentar.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\n<p style=\"text-align: right;\"><strong>Eugen Evu<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: right;\">Sursa: <a href=\"http:\/\/www.art-emis.ro\/\" target=\"_blank\">Revista ART \u2013 EMIS<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00a0 Maria Diana Popescu a debutat cu poeme, \u00een 2002, cu o splendid\u0103 carte al c\u0103rei simplu titlu te face [&#038;hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-10696","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10696","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10696"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10696\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10699,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10696\/revisions\/10699"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10696"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10696"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10696"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}