<\/p>\n
Vorbind despre casa \u00een care ne afl\u0103m:<\/strong><\/p>\n – Aici a fost, pe vremuri, \u00eenainte de diktat, consulatul Suediei. Dup\u0103 aia, au stat aici vreo \u015fapte familii, sus \u015fi jos, c\u0103 aceast\u0103 cas\u0103 era g\u00e2ndit\u0103 pentru mai multe persoane, cu o scar\u0103 interioar\u0103. S-a pus \u00een v\u00e2nzare cu vreo \u015fapte ani \u00een urm\u0103. Cu tupeul meu, m-am dus la primar \u015fi i-am spus: Nu vre\u0163i s\u0103 goli\u0163i casa asta pentru mine? \u2013 Da, mi-a r\u0103spuns el, de\u015fi \u00een ultima vreme v\u0103 \u00eenv\u0103lui\u0163i, a\u015fa\u2026 Am cump\u0103rat toat\u0103 casa \u00eempreun\u0103 cu Nae Prelipceanu, poet \u015fi prozator, uneori aiurit, bun prozator; a lucrat la Tribuna mai mul\u0163i ani. Divor\u0163ase \u015fi s-a c\u0103s\u0103torit cu Denisa Com\u0103nescu, poet\u0103. Casa a costat 600.000, repara\u0163iile vreo 200.000. acum vreo dou\u0103 luni am achitat-o. Spunea Esenin: \u201epoe\u0163ilor parale nu li se dau deloc\u201d.<\/strong><\/p>\n Dac\u0103 m\u0103 l\u0103sa\u0163i, pun versurile alea. \u015etiu c\u0103 eu actor foarte bun, Ovidiu Iuliu Moldovan, mare actor \u015fi foarte serios. N-o s\u0103-i convin\u0103 dlui Deaconescu, dar e ardelean\u2026<\/strong><\/p>\n Tu\u015fe\u015fte, apas\u0103 pe un buton, dup\u0103 ce a pus aparatul \u00een priz\u0103. Trage pe nas, zice:<\/strong><\/p>\n – Ceva nu-i \u00een regul\u0103.<\/strong><\/p>\n – Acolo e o priz\u0103! spune Deaconescu \u015fi ia prelungitorul.<\/strong><\/p>\n Alexandru are obrajii scobi\u0163i, gura sf\u0103r\u00e2mat\u0103, e galben, are ochii halucinan\u0163i \u015fi \u00een ei se sting culorile. Ochii devin enormi, profund dezam\u0103gi\u0163i \u015fi pustii\u0163i. P\u0103rul tras spre ceaf\u0103 ca ni\u015fte fuioare gri-cenu\u015fii. Degetul mic al m\u00e2inii st\u00e2ngi are noduri de r\u0103d\u0103cini. Ascult\u0103m: \u201eAdio, iubiri de alt\u0103dat\u0103, adio-\/ Fr\u00e2nt ulmul iubirii \u015fi-a-ntors r\u0103d\u0103cinile-n v\u00e2nt.\/ Toate-uit\u0103rii.\/ Ca pe o limb\u0103 ce n-a\u015f mai vorbi-o,\/De\u015fi cu vorbele ei am rostit cel mai pur jur\u0103m\u00e2nt.\/Pe mas\u0103, \u00een fa\u0163\u0103, paharul gol.\/Pas\u0103rea inimii-n piept \u2013 ca-ntr-o cu\u015fc\u0103.\/ Tu \u2013 undeva la cel\u0103lalt pol.\/Aici, amintirea \u2013 viper\u0103 care m\u0103 mu\u015fc\u0103.\/ Unde-mi sunt ochii de-atunci, \u0163ie fidel\u0103 oglind\u0103?\/Inima unde-i, aceea vibr\u00e2nd \u00een lumina de-atunci?\/ \u00cen \u015ferpii lemno\u015fi p\u0103durea uit\u0103rii-a-nceput s\u0103-\u0163i cuprind\u0103 chipul fragil\u2026\/\u015ei umbrele lungi.<\/strong><\/p>\n C.P. 51<\/strong><\/p>\n C\u00e2nd roste\u015fte cuvintele \u201eviper\u0103 care m\u0103 mu\u015fc\u0103\u201d glasul lui se preface \u00een geam\u0103t.<\/strong><\/p>\n – Ioane, asta-i cumplit\u0103! adaug\u0103 Alexandru, scutur\u00e2ndu-\u015fi \u0163igara.<\/strong><\/p>\n Pijama, papuci, halat cu guler vi\u015finiu. \u00ce\u015fi str\u00e2mb\u0103 fa\u0163a cu degetele, \u00ee\u015fi rupe gura cu degetele, cre\u0163uri lungi la ochi spre urechi, la obraji, pe frunte, tot numai linii \u015fi cute. \u00cen patul pe jum\u0103tate desf\u0103cut, chem\u00e2ndu-l ca o racl\u0103, haine negre pe speteaza scaunului de al\u0103turi. Ia aminte, din aparat se ive\u015fte Autoportretul.<\/strong><\/p>\n – La ce te-ai g\u00e2ndit scriindu-\u0163i \u201cautoportretul\u201d?<\/strong><\/p>\n – S\u0103 se termine odat\u0103. Tu nu te g\u00e2nde\u015fti, cu at\u00e2\u0163ia nespeciali\u015fti, s\u0103 ne lase s\u0103 scriem c\u0103 \u015ftim meserie? S-a v\u0103zut c\u0103 \u015ftim s\u0103 facem \u015fi reviste, \u015ftim s\u0103 facem \u015fi edituri, s\u0103 ne scriem \u015fi c\u0103r\u0163ile f\u0103r\u0103 temenele, c\u0103 tot \u00een limita partidului ne \u00eenscriem.<\/strong><\/p>\n Alexandru ia cartea lui Picu P\u0103tru\u0163 \u015fi-mi recomand\u0103 s\u0103 citesc ultima fil\u0103. Apoi continu\u0103:<\/strong><\/p>\n – La 1840 c\u00e2te realiz\u0103ri de spiritualitate rom\u00e2neasc\u0103 au fost. Cu simplitatea omului simplu, fiecare clip\u0103 o vede ca printr-o lumin\u0103. Ce cultur\u0103 e asta? Trebuie s\u0103 ne salveze biserica; avem case de editur\u0103 unde ar trebui s\u0103 ne facem datoria fa\u0163\u0103 de cultur\u0103 rom\u00e2n\u0103. De ce trebuie s\u0103 se recurg\u0103 la subterfugiu. Sigur, biserica ne-a \u0163inut c\u00e2t ne-a \u0163inut, dar c\u00e2nd tu ai toate instrumentele culturii, s\u0103 recurgi la factori externi ca s\u0103-\u0163i salvezi con\u015ftiin\u0163a na\u0163ional\u0103, nu dovede\u015fti nici curaj, nici \u00een\u0163elepciune, ci la\u015fitate. Zece ani a grevat la buget cheltuielile de produc\u0163ie care au atins 285.000 de lei. H\u00e2rtie, tipar, cli\u015fee. Desigur, cartea lui Picu P\u0103tru\u0163 nu e tot ce poate fi mai bun, dar e un lucru deosebit. S\u0103 rupi supracoperta, ca s\u0103 nu se vad\u0103 cine a f\u0103cut-o. Se transmuta din an \u00een an, vreme de zece ani, iar investi\u0163ia te apas\u0103. \u015ei \u0103\u015ftia te belesc, faci pu\u015fc\u0103rie pentru un sfert de milion. M\u0103 cuprinde o revolt\u0103 f\u0103r\u0103 margini\u2026 Lucrurile trebuiau f\u0103cute, scoase c\u0103r\u0163i bune, c\u00e2t mai bune. Noroc cu protectorii, cu Ghi\u015fe care \u00eenchide ochii, altfel m\u0103 executau imediat.<\/strong><\/p>\n Se ridic\u0103 \u015fi se duce s\u0103 \u00eenchid\u0103 u\u015fa. Ne-a oprit la mas\u0103. Se f\u0103cuse 6-7. Conversa\u0163ia n-a l\u00e2ncezit. Sotto voce, la cap\u0103tul coridorului: Aten\u0163ie la urm\u0103torul lucru: v\u0103d c\u0103 vorbe\u015fti cam degajat, s\u0103 nu-i sictire\u015fti pe jidani c\u0103 au putere grozav\u0103 \u015fi nu-i po\u0163i deosebi. S\u0103 te p\u0103ze\u015fti c\u0103 nu po\u0163i s\u0103 \u015ftii c\u00e2nd te lovesc. I-am r\u0103spuns: \u201cSigur c\u0103 n-am s\u0103-l \u00eenjur pe Mihalovici, cu care sunt \u00een bune rela\u0163ii.\u201d<\/strong><\/p>\n Revenim la versurile lui:<\/strong><\/p>\n – Ce sentiment ai \u00eencercat c\u00e2nd ai v\u0103zut reunit\u0103 toat\u0103 opera ta poetic\u0103 \u00eentr-un volum?<\/strong><\/p>\n – Ca s\u0103 fiu sincer, oarecare spaim\u0103. O s\u0103-\u0163i spun de ce. Exist\u0103 unele crea\u0163ii, vreau s\u0103 zic, dar asta se poate spune numai de Eminescu. Unele scrise \u00eengrijit, dar \u015fi aiureli snobisme. Mi-am propus de la bun \u00eenceput \u2013 \u015fi f\u0103r\u0103 emfaz\u0103 \u2013 s\u0103 fac o selec\u0163ie sever\u0103. Nici o carte de versuri n-a fost \u00eenjurat\u0103; am peste 200 de articole, probabil i-am pupat \u00een cur pe to\u0163i de nu m-au \u00eenjurat. Am vrut s\u0103 merg pe filonul specific rom\u00e2nesc, fie c\u0103 e vorba de versuri de medita\u0163ie, fie de pastel, f\u0103r\u0103 g\u00e2ndul c\u0103 trebuie s\u0103 fiu \u00een pas cu moda, cu tipul de versuri. Ceea ce mi se pare mai pu\u0163in important. Ce spui, la urma-urmei. Nu cred c\u0103 franceza e at\u00e2t de perfect\u0103 ca limba rom\u00e2n\u0103. Nici n-a\u015f putea respira f\u0103r\u0103 limba rom\u00e2n\u0103, \u00een care po\u0163i s\u0103 exprimi orice subtilitate. Echivalen\u0163ele le po\u0163i g\u0103si. Spaima deriv\u00e2nd, semnul de \u00eentrebare deriv\u00e2nd din aceast\u0103 idee: oare nu m-am dus pe un drum gre\u015fit? D\u00e2nd din coad\u0103 la unul \u015fi la altul care ciupe\u015fte din Jacques Pr\u00e9vert, ei \u015fi? Avem mari poe\u0163i, putem merge pe filonul \u0103sta, putem sta al\u0103turi de \u0103i mai mari. Infatuare rom\u00e2neasc\u0103? Nu! Se poate demonstra cu textele \u00een fa\u0163\u0103\u2026<\/strong><\/p>\n Dialog despre Assimacopoulos: n-am putut nici scrie. Numai de sport m-am putut ocupa\u2026<\/strong><\/p>\n – Ciudat titlu c\u0103r\u0163ii tale, \u201cCicatricele penumbrei\u201d.<\/strong><\/p>\n – Cicatrice rimeaz\u0103 cu Euridice.<\/strong><\/p>\n – Apar adesea \u00een poeziile tale \u00eemperecheri de cuvinte crude \u015fi dulci.<\/strong><\/p>\n – Mi-a pl\u0103cut cum sun\u0103. Nu m-am g\u00e2ndit la ceva anume. Glumesc. Lucrurile ideale se petrec \u00eentr-o lumin\u0103 nu tocmai crud\u0103. Cicatrice c\u0103 tot destinul meu a fost \u00eenstelat de cicatrice.<\/strong><\/p>\n – Ai b\u0103ut multe cafele?<\/strong><\/p>\n – Nu numai cafele. Cafeaua aproape c\u0103 e un adjuvant\u2026 Cioranu scrie c\u0103 Erwin Chargaff s-a n\u0103scut la Cernovitz ca \u015fi Paul Celan. Despre Cioran ar fi multe de zis. El s-a sup\u0103rat pe mine pentru o gaf\u0103. Am descris un dialog telefonic (u\u015fa \u00eentredeschis\u0103, nu mi s-a p\u0103rut c\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fesc o indelicate\u0163e). Teatrul lui Ionescu nu-mi place, de\u015fi el e genial. Am descris telefonul din Elve\u0163ia al lui Ionescu. Cioran m\u0103 incita la povestit. Probabil c\u0103 Ionescu era \u00eentr-o criz\u0103 alcoolic\u0103 \u015fi spunea c\u0103 se va sinucide. Cioran era \u00eensp\u0103im\u00e2ntat, de\u015fi cine vrea s\u0103 se sinucid\u0103 nu amenin\u0163\u0103 c\u0103 se va sinucide. Mi-a spus: Probabil c\u0103 va ie\u015fi din criz\u0103. Nu to\u0163i suntem la fel. La omul de pe strad\u0103 pot s\u0103 par\u0103 vulgare, blamabile din punct de vedere mic burghez. Asta a fost inten\u0163ia. Cioran s-a sup\u0103rat c\u0103 am divulgat o povestire bun\u0103 de povestit pentru vremea c\u00e2nd to\u0163i eroii comediei au disp\u0103rut. Am fost de patru-cinci ori la el. El a insistat. \u00cen anul \u201868, c\u00e2nd i-am l\u0103sat c\u00e2teva r\u00e2nduri, mi-a spus: s\u0103 mai l\u0103s\u0103m s\u0103 se sting\u0103 efectele acelei indiscre\u0163ii, care mi-a adus at\u00e2tea nepl\u0103ceri cu Eugen Ionescu. Unul Popper: c\u0103 se simte o mare nostalgie \u015fi c\u0103 omul se \u00eentoarce acas\u0103. E \u015fi scrisoarea \u2013 am p\u0103strat-o, scrisoarea lui Cioran trimis\u0103 la hotel: ne vedem alt\u0103dat\u0103. Ce mi-a pl\u0103cut, prima dat\u0103, la 1.30 diminea\u0163a, nu m\u0103 mai l\u0103sa s\u0103 plec: despre conflictul cu DD Ro\u015fca: c\u0103 suntem un popor care nu suport\u0103 asemenea lucruri\u2026 DD Ro\u015fca a scris \u00een Contemporanul: Pe culmile disper\u0103rii,<\/span> o fi, dar nici s\u0103 spui despre poporul nostru c\u0103 n-am avut colonii \u015fi de aceea nu vom avea istorie\u2026 Locuiam la dou\u0103 str\u0103zi mai sus, eram la 9 \u015fi DD Ro\u015fca la 29. A fost foarte mare ca dasc\u0103l DD Ro\u015fca. Sigur, n-a scris ca Blaga (care vorbea execrabil, adormeai c\u00e2nd \u00ee\u015fi citea cursul). DDR era absolut imbatabil \u2013 c\u00e2te \u015ftia! Eram \u00een rela\u0163ii foarte bune, m\u0103 chema la taclale. Cioran scria s\u0103-i transmit lui DDR: \u201cs\u0103 \u015ftii c\u0103 nu m-am sup\u0103rat\u201d, deci tot el.<\/strong><\/p>\n Se las\u0103 amurgul. Ferestrele mari dau spre gr\u0103din\u0103, o gr\u0103din\u0103 \u00een care au ap\u0103rut lujere \u015fi flori. Ne-am dus pe teras\u0103, s\u0103 vedem \u00eemprejurimile. Tensiune. Am\u0103r\u0103ciune pe care o ascundem cu z\u00e2mbete conven\u0163ionale. \u015etim c\u0103 lui \u00eei este r\u0103u iar el \u015ftie, de asemenea, c\u0103 noi nu ne sim\u0163im bine. Ne toler\u0103m. El, trupul lui, se \u00eennoad\u0103 \u015fi se desnoad\u0103, are \u00eenc\u0103 sprinteneal\u0103, sl\u0103bit i se v\u0103d genunchii oso\u015fi. Se acoper\u0103, se descoper\u0103. C\u0103r\u0163i l\u0103cuite, c\u0103r\u0163i rare alunec\u0103 \u00een jurul nostru. R\u00e2nduiala lor o cunoa\u015fte Voichi\u0163a, cu care, c\u00e2teva minute, stau de vorb\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103rie. E tare \u00een fa\u0163a destinului, nu se ap\u0103r\u0103, \u00eenfrunt\u0103. B\u0103iatul (str\u0103lucit) trece dintr-o \u00eenc\u0103pere \u00een alta ca \u00eentr-o gar\u0103 \u00een care nimeni nu-\u015fi mai g\u0103se\u015fte locul. Ne \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103m, a sosit ceasul plec\u0103rii, ne ducem la avion. El regret\u0103 c\u0103 nu ne poate \u00eenso\u0163i. Dac\u0103 n-am fi venit noi s\u0103-l vedem (\u00eendemna\u0163i de DR Popescu, de Traian Iancu \u015fi de Al. Balaci, ca s\u0103-l cru\u0163e de eforturi \u015fi de riscuri), venea el la Bucure\u015fti. \u00cel b\u00e2ntuie neast\u00e2mp\u0103rul c\u0103l\u0103toriei, o c\u0103l\u0103torie pe care vrea s-o fac\u0103 \u00een RFG unde sper\u0103 s\u0103-\u015fi \u00eengrijeasc\u0103 s\u0103n\u0103tatea \u015fi s\u0103 se vindece. Are mul\u0163i prieteni medici \u015fi mul\u0163i prieteni scriitori. Dac\u0103 nu-i va folosi la nimic, m\u0103car \u00ee\u015fi va lua r\u0103mas-bun de la ei \u015fi pe urm\u0103 se va re\u00eentoarce \u00een \u0163ar\u0103. Se g\u00e2nde\u015fte la mam\u0103-sa bolnav\u0103 \u015fi se teme ca ea s\u0103 nu porneasc\u0103 \u00eenaintea lui spre nefiin\u0163\u0103. <\/strong><\/p>\n