{"id":11076,"date":"2013-03-10T20:38:56","date_gmt":"2013-03-10T20:38:56","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=11076"},"modified":"2013-03-11T12:11:59","modified_gmt":"2013-03-11T12:11:59","slug":"g-i-tohaneanu-%e2%80%9eeminescu-si-ideea-latinitatii%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/03\/10\/g-i-tohaneanu-%e2%80%9eeminescu-si-ideea-latinitatii%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"G.I. Toh\u0103neanu: \u201eEminescu \u015fi ideea latinit\u0103\u0163ii\u201c"},"content":{"rendered":"

\u00a0\"\"<\/a><\/p>\n

Cu vreo 1600 de ani tr\u0103ia \u00een Burdigala (ast\u0103zi: Bordeaux) un poet fin, \u00eendr\u0103gostit de dulcea\u0163a plaiurilor natale, Ausonius. Pe acest Ausonius \u00eel agr\u0103ie\u015fte Al. Philippide la sf\u00e2r\u015fitul poemului omonim: \u201eSunt \u015faisprezece veacuri de la tine: \/ Mai ard \u015fi acum f\u0103cliile latine\u201c. Ard \u015fi acum, arderea lor, de-a lungul altor milenii, este o certitudine a viitorului.<\/strong><\/p>\n

Alian\u0163a indelebil\u0103 dintre Poezie \u015fi Cultur\u0103 afost, de-a lungul veacuriloristoriei, una dintre condi\u0163iile sine quibus non a excelen\u0163ei celei dint\u00e2i. Formul\u00e2nd o atare idee, ast\u0103zi banal\u0103, m\u0103 g\u00e2ndesc la exemplul pe care ni-1 ofer\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, crea\u0163ia poetic\u0103 a lui \u015et. Aug. Doina\u015f, cutreierat\u0103, de la un cap\u0103t la cel\u0103lalt, de aura binef\u0103c\u0103toare a Culturii. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103 trebuie interpretat faptul c\u0103 cei mai valoro\u015fi poe\u0163i ai no\u015ftri au, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, merite deosebite ca traduc\u0103tori. Doina\u015f \u00eensu\u015fi este autorul pre\u0163iosului volum, cu care orice literatur\u0103 european\u0103 ar avea pricini \u00eentemeiate sase m\u00e2ndreasc\u0103: Atlas de sunete fundamentale (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988). El, Doina\u015f, continu\u0103, d\u00e2nd o noua str\u0103lucire unei tradi\u0163ii mai vechi, pe linia c\u0103reia se r\u00e2nduiesc numele ilustre ale lui Eminescu, Octavian Goga, Al. Philippide, \u015et.O.Iosif, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga\u2026 Tot Doina\u015f ne-a d\u0103ruit, dup\u0103 Blaga, \u00eenc\u0103 o memorabil\u0103 versiune rom\u00e2neasc\u0103 a capodoperei lui Goethe, Faust, \u00eenso\u0163it\u0103 de un comentariu filologic fa\u0163\u0103 de care toate \u201esuperlativele\u201c p\u0103lesc. Dac\u0103 ar fi s\u0103 \u201ealeg\u201c dintre contemporanii traduc\u0103tori, a\u015f re\u0163ine, l\u00e2ng\u0103 acela al lui \u015et. Aug. Doina\u015f, numele lui Romulus Vulpescu, iar dintre timi\u015forenii mei, pe al lui \u015eerban Foar\u0163\u0103, din pricini pentru care nu am, deocamdat\u0103, r\u0103gaz s\u0103 st\u0103rui. Tuturor le r\u0103m\u00e2n \u00eenso\u0163itoare versurile lui Blaga: \u201eChiar \u015fi atunci c\u00e2nd scriu versuri originale \/ nu fac dec\u00e2t s\u0103 t\u0103lm\u0103cesc. \/ A\u015fa g\u0103sesc c\u0103 e cu cale. \/ Numai astfel stihul are un temei \/ s\u0103 se-mplineasc\u0103 \u015fi s\u0103 fie floare. \/ Traduc \u00eentotdeauna. Traduc \u00een limba rom\u00e2neasc\u0103 \/ un c\u00e2ntec pe care inima mea \/ mi-1 spune, \u00eeng\u00e2nat suav, \u00een limba ei\u201c.<\/strong><\/p>\n

In volumul academic Studii de istorie literar\u0103 \u015fi folclor (nr. 1 \u2013 2, anul V, ianuarie \u2013 iunie 1956, George C\u0103linescu public\u0103 o ampl\u0103 interven\u0163ie intitulat\u0103 Cultura Iui Eminescu, \u00een care reia, dezvolt\u00e2ndu-1, capitolul Cultura. Eminescu \u00een timp \u015fi spa\u0163iu din lucrarea Opera lui Eminescu, ap\u0103rut\u0103, ini\u0163ial. \u00cen cinci volume la Editura Cultura Na\u0163ional\u0103, \u00een anii 1934- 1936, Citez, \u00een parte, concluziile acestui studiu fundamental: \u201eCa poet Eminescu a fost cel mai cult dintre poe\u0163ii no\u015ftri, cu cea mai ridicat\u0103 putere de folosire a tuturor factorilor de cultur\u0103\u201c. Urmeaz\u0103 o compara\u0163ie cu Ha\u015fdeu, pe care o transcriu, fiind cu adev\u0103rat revela\u00adtoare: \u201eHa\u015fdeu \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 prin erudi\u0163ie. Cunosc\u0103tor al mai tuturor limbilor, vechi \u015fi moderne, latin\u0103, greac\u0103, german\u0103, englez\u0103, francez\u0103, italian\u0103, spaniol\u0103, bulgar\u0103, s\u00e2rb\u0103, filolog vast, istoric \u015ftiutor de toate, cunosc\u0103tor al tuturor literaturilor, informat \u015fi \u00een filozofie, el n-are totu\u015fi acel echilibru \u00een care totul pare cu rost \u015fi folositor, \u015fi pe care \u00eel posed\u0103 \u00een cea mai mare m\u0103sur\u0103 Eminescu. \u00cenc\u00e2t, pentru aceia care au tendin\u0163a de a ne \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa un Eminescu \u201ea-toate-\u015ftiutor\u201c, f\u00e2nt\u00e2n\u0103 de \u00een\u0163elepciune \u015fi profet, Aristot medievalizat, concluzia e aceasta: foarte cultivat ca poet, Eminescu n-a putut s\u0103 fie \u015fi n-a fost un monstrum eruditionis\u201c. De perspectiva de a r\u0103m\u00e2ne un asemenea \u201emonstrum eruditionis\u201c se leap\u0103d\u0103 Faust \u00eensu\u015fi \u00een primul s\u0103u monolog, \u00eenainte de \u201epactul cu diavolul\u201c. \u00cemi place s\u0103 mi-1 \u00eenchipui pe Faust \u00een aceast\u0103 ipostaz\u0103, deloc str\u0103in\u0103 de alc\u0103tuirea lui intim\u0103. Reproduc fragmentul, \u00een t\u0103lm\u0103cirea lui \u015etefan Augustin Doina\u015f:, ,0, lun\u0103 plina de-ai vedea \/ Azi ultima durere-a mea, \/ Ce m-a-ncercat de veghe st\u00e2nd \/ L\u00e2ng\u0103 pupitru nop\u0163i de-a r\u00e2nd: \/ C\u0103ci cu m\u00e2hnit\u0103 simpatie \/ Luce\u015fti pe scoar\u0163e \u015fi h\u00e2rtie! \/ Ah! de-a\u015f putea pluti pe mun\u0163i \/ \u00een raza dulcii tale frun\u0163i, \/ Peste pr\u0103p\u0103stii s\u0103 zbor cu duhuri, \/ Peste livad\u0103-n senine v\u0103zduhuri. \/ S\u0103-mi sp\u0103l \u00een rou\u0103 ta fiin\u0163a \/ De negura ce-o d\u0103 \u015ftiin\u0163a!\u2019\u201d<\/strong><\/p>\n

\u00een amintitul sau studiu, devenit \u201eclasic\u201c \u00eendat\u0103 dup\u0103 apari\u0163ie, C\u0103linescu circumscrie \u015fi analizeaz\u0103, atent \u015fi minu\u0163ios, cuno\u015ftin\u0163ele. deloc neglijabile ale Poetului \u00een domeniul literaturilor \u015fi limbilor clasice, latina \u015fi greaca. Sunt trecute \u00een revist\u0103 \u00eensemn\u0103ri manuscrise\/ gr\u0103itoare \u015fi, mai cu seam\u0103, t\u0103lm\u0103cirile s\u0103v\u00e2r\u015fite din poe\u0163ii latini, cu prec\u0103dere din Horatius. Nu este deloc exclus ca interesul cu totul special manifestat de C\u0103linescu pentru poetul venusin sa fi fost st\u00e2rnit \u015fi hr\u0103nit de traducerile eminesciene din poe\u0163ii latini, \u00een primul r\u00e2nd, din Horatius. Acesta a devenit unul dintre poe\u0163ii dilec\u0163i ai criticului, care i-a dedicat un \u00eentins studiu, pertinent, bogat \u00een observa\u0163ii originale, de un interes acut chiar pentru speciali\u015fti. Am \u00een vedere Hora\u0163iu, fiul libertului, tip\u0103rit \u00een volumul Studii \u015fi conferin\u0163e, ESPLA, 1956, pp. 7-109. \u201eFiul libertului\u201c se g\u0103se\u015fte, aici, \u00eentr-o companie select\u0103: celelalte studii sunt h\u0103r\u0103zite lui Tasso, Cervantes, Tolstoi, Ceho v. Pentru mine este \u00een afara oric\u0103rei \u00eendoieli faptul c\u0103, \u00een Vederea \u00eentocmirii acestui studiu, C\u0103linescu 1-a citit pe Horatius \u00een original, in extenso.<\/strong><\/p>\n

M\u0103rturisesc acest lucru foarte numeroasele traduceri, care poart\u0103, \u00een cel mai \u00eenalt \u015fi conving\u0103tor grad, pecetia c\u0103lineasc\u0103, \u00eenc\u00e2t nu \u015ftii ce s\u0103 admiri mai mult, exactitatea t\u0103lm\u0103cirii sau colosala ei capacitate de nuan\u0163are. C\u00e2t de familiare \u00eei sunt lui C\u0103linescu motivele hora\u0163iene dilecte ne-o m\u0103rturisesc, \u00eentre altele, \u015fi urm\u0103toarele r\u00e2nduri, extrase din \u2026Memoriile unei broa\u015fte \u0163estoase, articol publicat \u00een revista \u201eContem\u00adporanul\u201c din 30 martie 1959: \u201eO broasc\u0103 \u0163estoas\u0103 cu care tr\u0103iesc \u00een aceea\u015fi curte a f\u0103cut o poezie, foarte infatuat\u0103, \u00een care \u00ee\u015fi exprim\u0103 bucuria c\u0103 va str\u0103bate veacurile \u015fi mileniile prin t\u0103ria carapacei. Citez c\u00e2teva versuri: \u201eMai tare dec\u00e2t bronzul am ridicat cetate, \/ Mai nalt\u0103 dec\u00e2t Babei, cel din antichitate. \/ Furtuna care smulge Vhiar cedrii din p\u0103m\u00e2nt \/\u015ei ploaia nu vor sparge acest a\u015fez\u0103m\u00e2nt!\u201d. Primul vers al \u0163estoasei\u2019(care se cheam\u0103\u2026 Seneca) este reproducerea fidel\u0103 a celebrului stih hora\u0163ian Exegi monumen turn aere perennius\u2026<\/strong><\/p>\n

Departe de mine g\u00e2ndul de a \u00eentocmi, \u00een r\u00e2ndurile urm\u0103toare, un inventar de citate sau cuvinte latine\u015fti care se strecoar\u0103, ici \u015fi colo, \u00een opera poetului. M\u0103car c\u0103 unele, cel pu\u0163in, sunt edificatoare \u00een privin\u0163a temeiniciei cu care Eminescu \u00ee\u015fi apropiase \u015ftiin\u0163a limbii latine. Nu voi cita, \u00een acest sens, dec\u00e2t ultimul octet din postuma Umbra lui Istrate Dabija-Voievod: \u201eR\u0103pi\u0163i paharele cu palma, \/ lar pe pahar s\u0103 str\u00e2ng\u0103 pumn \/ \u015ei s\u0103 c\u00e2nt\u0103m cu to\u0163i de-a valma \/Diac tomnatic \u015fi, alumn: \/ C\u00e2nt\u0103m ad\u00e2nc un: De profundis \/ Perennis humus erit rex. \/ Frumoase vremi! Dar unde-s? unde-s? \/ S-au dus pe veci! Bibamus ex\u201c.<\/strong><\/p>\n

Citatele latine\u015fti din aceste versuri spun mult \u00een problema care ne preocup\u0103. Da nu aceasta este \u201emetoda\u201c mea de lucru\u201c. Din punctul meu de vedere, cuno\u015ftin\u0163ele de limba latin\u0103 ale Poetului se dovedesc, nu o dat\u0103, subtile \u015fi discrete, ating\u00e2nd zona nuan\u0163elor semantice \u015fi \u00eempletindu-se cu perspectiva unui romantism f\u0103r\u0103 diplom\u0103, \u00een sensul superior al cuv\u00e2ntului. Un cr\u00e2mpei din Scrisoarea II, de pild\u0103, \u00eemi ofer\u0103 prilejul de a trage concluzia c\u00e2 Poetul cuno\u015ftea sau intuia leg\u0103turile, nu o dat\u0103 subiacente, \u00eentre cuvintele rom\u00e2ne\u015fti mo\u015ftenite din latina popular\u0103 \u015fi coresponden\u0163ele lor \u00eemprumutate mai t\u00e2rziu din surse romanice. Deosebirile de ordin semantic, survenite \u00een cursul vremii, nu anulau, \u00een ochii lui, aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103. Dar iat\u0103 fragmentul cu pricina: Iar c\u0103r\u0103rile vie\u0163ii fiind grele \u015fi \u00eenguste, Ei \u00eencearc\u0103 s\u0103 le treac\u0103 prin protec\u0163ie de fuste, Dedic\u00e2nd bro\u015furi la dame, a c\u0103ror b\u0103rba\u0163i ei sper\u0103 C-jung\u00e2nd c\u00e2ndva mini\u015ftri le-a deschide carier\u0103.<\/strong><\/p>\n

Nu am nici o \u00eendoial\u0103 c\u0103 Eminescu intuia, cu extraordinara lui sensibilitate lingvistic\u0103, leg\u0103tura intim\u0103 dintre vechiul c\u0103rare \u015fi \u201eproasp\u0103tul\u201c carier\u0103. Expresia latineasc\u0103 (via) carraria (drum de care) a fost, \u00een limba rom\u00e2n\u0103, \u015fi mo\u015ftenit\u0103 (c\u0103rare), \u015fi \u00eemprumutat\u0103 (carier\u0103), cu muta\u0163iile semantice pe care timpul, \u00een \u00eemprejur\u0103ri istorice \u015fi geografice diferite, le-a impus. Eminescu simte toate astea \u015fi le exprim\u0103 la nivelul august al artei sale.<\/strong><\/p>\n

Este probabil \u2013 a\u015fa crede Sextil Pu\u015fcariu -c\u0103 modificarea de sens care duce de la (via) carraria la c\u0103rare s-a s\u0103v\u00e2r\u015fit \u00een \u0163inuturile de munte, unde \u201edrumul de care\u201c se tot \u00eengus\u00adteaz\u0103. Acolo au preluat str\u0103mo\u015fii cuv\u00e2ntul la\u00adtinesc, unde \u201ec\u0103r\u0103rile\u201c \u2013 fie ele ale\u2026 vie\u0163ii \u2013 devin \u201egrele \u015fi \u00eenguste\u201c. Neologismul carier\u0103 denume\u015fte, \u015fi el, o\u2026 c\u0103rare, larg deschis\u0103 celor care vor cu tot dinadinsul s\u0103 o str\u0103bat\u0103, indiferent de natura mijloacelor alese \u00eentru s\u0103v\u00e2r\u015firea acestui scop. Este r\u00e2vna dintotdeauna a \u201ecarieristului\u201c, a \u201earivistului\u201c, fie el T\u0103nase Scatiu, Dinu P\u0103turic\u0103, Stanic\u0103 Ra\u0163iu.<\/strong><\/p>\n

Amintesc \u00een treac\u0103t, dac\u0103 nevoie mai este, c\u0103, la Eminescu, c\u0103rare evoc\u0103, de fiecare dat\u0103, mediul extraurban, rustic \u015fi silvestru, deo\u00adpotriv\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u201eVin cu mine, r\u0103t\u0103ce\u015fte \/ Pe c\u0103r\u0103ri cu cotituri \/ Unde noaptea se treze\u015fte \/ Glasul vechilor p\u0103duri. \/ Printre crengi sc\u00e2nteie stele \/ Farmec d\u00e2nd c\u0103r\u0103rii str\u00e2mte \/ \u015ei afar\u0103 doar de ele \/ Nime-n lume nu ne simte\u201d; \u201eR\u0103sare luna lini\u015ftit \/ \u015ei tremur\u00e2nd din ap\u0103 \/\/ \u015ei umple cu-ale ei sc\u00e2ntei \/ C\u0103r\u0103rile din cr\u00e2nguri\u2026\u201c; \u201eEa-\u015fi urma c\u0103rarea-n codru\u201c.<\/strong><\/p>\n

Disponibilit\u0103\u0163ile expresive ale str\u0103vechiului nostru cuv\u00e2nt c\u0103rare au fost. dac\u0103 pot spune a\u015fa, \u201estoarse\u201c de Eminescu \u00een contexte pe care le-a\u015f putea numi uimitoare, dac\u0103 \u201euimirea\u201c cititorului n-ar fi totdeauna temperat\u0103 de \u201ediscre\u0163ia\u201c Poetului. Iat\u0103, dintre ele, doar trei:<\/strong><\/p>\n

C\u00e2nd cu gene ostenite sar\u0103 suflu-n lum\u00e2nare, Doar ceasornicul urmeaz\u0103 lung-a timpului c\u0103rare;<\/strong><\/p>\n

\u00a0Luna\u2026 Lunaiese-ntrcag\u0103, se\u00eenal\u0163-a\u015fa b\u0103laie \u015ei din \u0163\u0103rm \u00een \u0163\u0103rm dureaz\u0103 o c\u0103rare de v\u0103paie;<\/strong><\/p>\n

3. Privea \u00een zare cum pe m\u0103ri \/ R\u0103sare \u015fi str\u0103luce, \/ Pe mi\u015fc\u0103toarele c\u0103r\u0103ri Cor\u0103bii negre duce.<\/strong><\/p>\n

In imagini sc\u00e2nteietoare, centrate \u00eenjurai substantivului c\u0103rare, cele trei expresii subliniate redau \u201ecurgerea neistovit\u0103 a vremii\u201c (1), \u201ed\u00e2ra de lumin\u0103 pl\u0103smuit\u0103 pe suprafa\u0163a apei de razele lunii\u201c (2), \u201eunduirea ritmic\u0103 a talazurilor m\u0103rii\u201c (3). Dar pentru mine textul cel mai semnificativ, c\u0103ci invit\u0103 la o citire \u201edincolo de cuv\u00e2nt\u201c, este urm\u0103torul, rostit de M\u0103ria Sa Codrul, \u00een Revedere: \u201e\u015ei mai fac ce fac de mult, \/ Vara doina mi-o ascult \/ Pe c\u0103rarea spre izvor \/ Ce le-am dat-o tuturor\u2026\u201c Dup\u0103 p\u0103rerea mea, lectura textului \u00een sensul propriu al cuvintelor compromite esen\u0163a \u015fi \u201etrimiterile\u201c lui poetice: c\u0103rarea spre izvor este \u201edramul istoric c\u0103tre ob\u00e2r\u015fii\u201c, cheza\u015f al prop\u0103\u015firii unui neam. Cam \u00een acela\u015fi sens evoc\u0103 Geo Bogza \u201ec\u0103rarea\u201c sau \u201epoteca\u201c ce se \u00eenfirip\u0103, de la \u00eenceput, pe malul Oltului: \u201ePoteca e poate cel dint\u00e2i semn de st\u0103p\u00e2nire a omului asupra p\u0103m\u00e2ntului \u2013 \u015fi, \u00een vremurile de demult, ea a fost plin\u0103 de mari \u015fi grele \u00een\u0163elesuri. O dat\u0103 cu poteca \u00eencetau r\u0103t\u0103cirea \u015fi haosul, pentru a \u00eencepe cucerirea, organizarea lumii. De la pe\u015fter\u0103 p\u00e2n\u0103 la r\u00e2u, pa\u015fii unei genera\u0163ii sf\u00e2r\u015fir\u0103 prin a toci iarba, iar genera\u0163iile urm\u0103toare au mo\u015ftenit acea \u015fuvi\u0163\u0103 de p\u0103m\u00e2nt b\u0103t\u0103torit \u015fi au p\u0103strat-o ca pe un mare bun l\u0103sat de str\u0103mo\u015fi\u201c. La Eminescu sinonimul potec\u0103nu apare \u00een poezia antum\u0103 dec\u00e2t de trei ori, totdeauna sub forma regional\u0103 potic\u0103. Povestea codrului: \u201ePeste flori, ce cresc \u00een umbr\u0103, \/ L\u00e2ng\u0103 ape, pe potici, \/ Vezi bej\u0103nii la albine, \/ Armii grele de furnici\u201c. Dintr-o condamnabil\u0103 comoditate, predilec\u0163ia Poetului pentru varianta fonetic\u0103 potic\u0103 e pus\u0103 pe seama ac\u0163iunii tiranice a rimei (potici \u2013 furnici). \u00cen realitate, \u201ede vin\u0103\u201c e sunetul mai intim, mai sc\u0103zut al acestei variante, care se ive\u015fte \u015fi din alt\u0103 pozi\u0163ie dec\u00e2t cea final\u0103: \u201ePe potic\u0103 dinspre codri cine oare se coboar\u0103?\u201c. \u00cen astfel de cazuri ac\u0163iunea \u201ctiranic\u0103\u201c a rimei nu mai poate fi invocat\u0103.<\/strong><\/p>\n

Pierz\u00e2nd verbul latinesc al iubirii (amare) \u015fi \u00eenlocuindu-1 cu un cuv\u00e2nt de origine slav\u0103 (iubi), rom\u00e2nii nu mai simt c\u0103 \u00eentre cele doua cuvinte (amicus \u015fi amare) exist\u0103 leg\u0103turi de \u00eenrudire indiscutabil\u0103. De aceea, probabil, amic, p\u0103truns destul de t\u00e2rziu, ca neologism, \u00een limba rom\u00e2n\u0103, sufer\u0103 un proces de evident\u0103 depreciere valoric\u0103 la noi, retez\u00e2ndu-\u015fi. singur, orice punte de reazem cu \u201esinonimul\u201c prieten.<\/strong><\/p>\n

Faptul este sensibil mai cu seam\u0103 la I. L. Caragiale, gata s\u00e2 contribuie, dup\u0103 puteri, la surparea prestigiului unor cuvinte la mod\u0103. \u00cen schi\u0163a intitulat\u0103 chiar Amici, Lache \u00ee\u015fi motiveaz\u0103 astfel mahmureala: \u201eNu prea am chef\u2026 s\u00eent obosit\u2026 Am stat azi noapte t\u00e2rziu la Cosman, p\u00e2n\u0103 la ziu\u0103\u201c. La \u00eentrebarea fatal\u0103 a lui Mache: \u201eCu cine?\u201c, Lache r\u0103spunde sastisit: \u201eCu ni\u015fte amici\u201c. Recolta\u0163i \u00eent\u00e2mpl\u0103\u00adtor, companionii de zaiafeturi nocturne sunt \u2026amici (nu prieteni), iar termenul \u00ee\u015fi agraveaz\u0103 conota\u0163iile negative \u00een alian\u0163\u0103 cu \u2026ni\u015fte, nu o dat\u0103 \u201ecompromi\u0163\u0103tor\u201c \u00een rom\u00e2na modern\u0103 (ni\u015fte treburi, ni\u015fte chesii). \u00cen tot cuprinsul schi\u0163ei (doar patru pagini de text \u00een Opere, II, ESPLA, 1960, p. 88 -92), amic revine de 25 de ori (dac-am num\u0103rat eu bine), iar nuana\u0163a peiorativ\u0103 a termenului este perceput\u0103 de fiecare dat\u0103, cu \u00eenlesnire. Altundeva, la I.L. Caragiale, un vorbitor omniscient red\u0103, ironic, urm\u0103torul schimb de replici \u00eentre \u201eprin\u0163ul filozofilor\u201c (Aristotel) \u015fi un \u201ecocona\u015f zevzec\u201c. Iat\u0103 textul: \u201e- Spune-mi, ilustrule, ce este frumuse\u0163ea? Iar ilustrul a r\u0103spuns: \u2013 Amice, asta este o \u00eentrebare pe care numai un orb trebuie s-o fac\u0103\u201c. Evident, vocativul amice statornice\u015fte o leg\u0103tur\u0103 ocazional\u0103 de superioritate \u00eeng\u0103duitoare, ca s\u0103 nu spun dispre\u0163uitoare (O conferen\u0163\u0103).<\/strong><\/p>\n

\u00een ciuda degringoladei cuv\u00e2ntului, prestigiul lui r\u0103m\u00e2ne intact pentru Eminescu, c\u0103ci Poetul \u00eel leag\u0103 st\u0103ruitor de verbul latino-romauic al iubirii, amare, \u015fi de celelalte cuvinte latine\u015fti grupate \u00een jurul r\u0103d\u0103cinii am: \u201eS-a dus amorul, un amic \/ Supus am\u00e2ndurora\u2026\u201c Concludent\u0103 \u00eentre toate este strofa aceasta din elegia Pe l\u00e2ng\u0103 plopii f\u0103r\u0103 so\u0163: \u201eO or\u0103 s\u0103 fi fost amici\/S\u0103 ne iubim cu dor, \/ S-ascult de glasul gurii mici \/ O or\u0103, \u015fi s\u0103 mor\u201c. De data aceasta, ca s\u0103 nu mai r\u0103m\u00e2n\u0103 nici o \u00eendoial\u0103, Poetul formuleaz\u0103 explicit leg\u0103tura dintre amici \u015fi verbul iubirii, c\u0103ci versul S\u0103 ne iubim cu dor t\u0103lm\u0103ce\u015fte poetic pe cel imediat anterior (\u201e\u2026s\u0103 fi fost amici\u201c). Orice ar spune Caragiale, orice s-ar fi \u00eent\u00e2mplat \u00een istoria limbii rom\u00e2ne literare, rela\u0163ia \u00eentre amare, amicus \u015fi amor r\u0103m\u00e2ne pururi vie.<\/strong><\/p>\n

Se \u00eencarc\u0103, prin urmare, cu un t\u00e2lc nou am\u0103nuntul c\u0103 femininul amic\u0103 devine termen de adresare \u00een coresponden\u0163a Poetului cu Veronica Miele: Scumpa mea amic\u0103, Scump\u0103 amic\u0103, Dulcea mea amic\u0103, Dulce amic\u0103, Draga \u015fi dulcea mea amic\u0103, Dulcea \u015fi maniosa mea amic\u0103, Stimat\u0103 doamn\u0103 \u015fi respectata mea amic\u0103, Dulcea \u015fi alba mea amic\u0103 \u2013 iat\u0103 c\u00e2teva, numai, din formulele de adresare, care las\u0103 sim\u0163irii zvon. Am citat din primele zeci de pagini ale volumului Dulcea mea doamn\u0103 \/ Eminul meu iubit, Editura Polirom, 2000. \u00cen toate formulele adresate, c\u0103rora li se pot ad\u0103uga at\u00e2tea altele, din abia amintitul volum, amic\u0103 \u00eenseamn\u0103 iubit\u0103. \u201eC\u0103rarea spre izvor\u201c \u00eel c\u0103l\u0103uze\u015fte pe Poet spre pragul nostru dint\u00e2i, al Latinei.<\/strong><\/p>\n

G.I. TOH\u0102NEANU<\/strong><\/p>\n

Revista Luceafarul<\/em><\/p>\n\n\n\n\n
<\/td>\n<\/tr>\n
<\/td>\n<\/tr>\n<\/tbody>\n<\/table>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00a0 Cu vreo 1600 de ani tr\u0103ia \u00een Burdigala (ast\u0103zi: Bordeaux) un poet fin, \u00eendr\u0103gostit de dulcea\u0163a plaiurilor natale, Ausonius. [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-11076","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11076","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11076"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11076\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11099,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11076\/revisions\/11099"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11076"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11076"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11076"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}