{"id":11207,"date":"2013-03-12T19:06:02","date_gmt":"2013-03-12T19:06:02","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=11207"},"modified":"2013-03-12T19:06:02","modified_gmt":"2013-03-12T19:06:02","slug":"constantin-frosin-%e2%80%9ereflectii-la-centenarul-eliade%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/03\/12\/constantin-frosin-%e2%80%9ereflectii-la-centenarul-eliade%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Constantin Frosin: \u201eReflec\u0163ii la Centenarul Eliade\u201c"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u201eOpinia presei literare nu poate interesa pe cine a scris cu s\u00e2nge din s\u00e2ngele lui, cu suflet din sufletul lui. Opinia presei literare, cafenelei \u2013 poate ucide \u015fi poate \u00eenvia talente, talenti\u015foare, talentu\u0163e. At\u00e2t ! \u00cen fa\u0163a unei opere, a unei personalit\u0103\u0163i, care-\u015fi g\u0103se\u015fte reazem \u015fi for\u0163a \u00een sine \u2013 conspira\u0163ia se sfarm\u0103 firesc.\u201d\u00a0<\/strong><\/p>\n

(\u00cen Cuv\u00e2ntul, an IV (1927), octombrie 12, nr. 893, pp. 1 \u2013 2)<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Mircea Eliade a fost, \u00eentr-adev\u0103r, \u015feful spiritual al genera\u0163iei sale. S-a constituit \u00eentr-un adev\u0103rat mentor al ei, un guru bl\u00e2nd \u015fi eficace, infuz\u00e2nd congenerilor s\u0103i\u00a0 dragostea de via\u0163\u0103, dar \u015fi dragostea fa\u0163\u0103 de valorile neamului din care s-au n\u0103scut acestea. I-a \u00eendemnat s\u0103\u00a0 iubeasc\u0103 via\u0163a, dar o via\u0163\u0103 \u00eemplinit\u0103 spiritual, inclusiv prin recursul la filosofie: \u201eVa trebuie s\u0103 facem filosofie eficace: S\u0103 ne g\u00e2ndim cum ajungem la ea, purt\u00e2nd mo\u015ftenirea neamului, creierul \u015fi sufletul fiindu-ne vehicule prin care str\u0103bat \u00een lume valorile universale.\u201d (in \u201eG\u00e2ndirea\u201d, an VIII (1928), iunie-iulie, nr. 6-7, pp. 299-301).\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Ca un adev\u0103rat mentor spiritual, Eliade se \u00eengrije\u015fte de formarea genera\u0163iei sale, inculc\u00e2ndu-i discret, dar conving\u0103tor, preceptele de baz\u0103 f\u0103r\u0103 de care rom\u00e2nimea \u015fi-ar pierde rom\u00e2nitatea:\u201d (\u2026) iat\u0103 \u0163arina ce a\u015fteapt\u0103 s\u0103m\u00e2n\u0163a sufletului nostru, iat\u0103 sf\u00e2nta matrice \u00een care vor rodi n\u0103zuin\u0163ele, dorurile, elanurile noastre. Peste o personalitate criv\u0103\u0163ul nu trece. (\u2026) Suntem datori s\u0103 vie\u0163uim o intens\u0103\u00a0 via\u0163\u0103\u00a0 spiritual\u0103, consumant\u0103, neodihnit\u0103, f\u0103r\u0103 rezerve, integral\u0103. Iar aceasta nu se \u00eempline\u015fte dec\u00e2t cu infinite \u015fi continui renun\u0163\u0103ri.\u201d (in \u201eCuv\u00e2ntul\u201d, an IV (1928), ianuarie 2, nr. 973, p. 3).\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0De aici p\u00e2n\u0103\u00a0 la a pleda cauza specificului\u00a0 rom\u00e2nesc at\u00e2t \u00een via\u0163\u0103, c\u00e2t \u015fi \u00een cultur\u0103 \u015fi literatur\u0103, nu mai era dec\u00e2t un pas: \u201eRealismul \u015fi autenticitatea vie\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti contemporane \u2013 pe care romancierii au \u00eenceput s-o oglindeasc\u0103 \u00een operele lor recente \u2013 prezint\u0103 un farmec cu des\u0103v\u00e2r\u015fire inedit \u015fi st\u0103ruitor. Se scrie mai bine, mai dens \u015fi mai autentic rom\u00e2ne\u015fte.\u201d (in \u201eCuv\u00e2ntul\u201d, an X (1933), iunie 15, nr. 2922, p. 1). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0S\u0103pt\u0103m\u00e2nalului na\u0163ionali\u015ftilor, care pretinde c\u0103 Mircea Eliade \u201es-a convertit la\u00a0 rom\u00e2nism\u201d, scriitorul \u00eei r\u0103spunde c\u0103 el nu s-a dezis niciodat\u0103 de rom\u00e2nism::\u201dEste drept, am suferit pentru el de c\u00e2teva ori, c\u00e2nd studen\u0163ii rom\u00e2ni cre\u015ftini au z\u0103d\u0103rnicit o conferin\u0163\u0103 de la \u201eFunda\u0163ie\u201d \u015fi am citit cum au fost expulza\u0163i doi mari savan\u0163i: Moses Gaster \u015fi Laz\u0103r \u015e\u0103ineanu.\u201d (in \u201eCuv\u00e2ntul\u201d, an X (1933), septembrie 22, nr. 3021, p. 1). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0C\u0103 Eliade pledeaz\u0103 pentru limba rom\u00e2n\u0103 \u00een literatura beletristic\u0103, reiese clar \u015fi din urm\u0103torul fragment ales din articolul \u201eCum se scrie\u201d, publicat \u00een \u201eVremea\u201d: \u201eDac\u0103 am putea arde \u00eentotdeauna cu aceea\u015fi sinceritate \u015fi aceea\u015fi plenitudine. S\u0103 sim\u0163i cum fiecare r\u00e2nd \u00ee\u0163i smulge din via\u0163a ta, \u00ee\u0163i soarbe s\u00e2ngele, \u00ee\u0163i mistuie creierii. S\u0103 sim\u0163i cum scrisul \u00ee\u0163i stoarce \u00eentreaga substan\u0163\u0103 a vie\u0163ii tale. Numai a\u015fa merit\u0103 s\u0103 scrii.\u201d (in \u201eVremea\u201d, an VI (1933), noiembrie 5, nr. 312, pp. 6 \u2013 7). \u00centrebarea noastr\u0103 ar fi pur retoric\u0103, sau pasibil\u0103 de o interpretare nu tocmai pozitiv\u0103, privitoare la limba de exprimare. Este de domeniul eviden\u0163ei c\u0103 numai \u00een limba ta po\u0163i arde, numai ea te poate stoarce, numai \u00een ea po\u0163i dovedi sinceritate \u015fi resim\u0163i plenitudinea. \u00cen nicio alt\u0103 limb\u0103 astfel de tr\u0103iri, chiar de sunt exaltate de opinia unui tr\u0103irist sadea, nu pot fi atinse. Con\u015ftient de acest aspect extrem de important pentru un scriitor, Eliade \u0163ine s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 \u015fi altora acest punct de vedere, c\u0103ci tenta\u0163iile schimb\u0103rii limbii sunt nenum\u0103rate, dovada cea mai elocvent\u0103 fiind cazul Emil Cioran. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Omul de \u015ftiin\u0163\u0103 Eliade vrea s\u0103-\u015fi pun\u0103\u00a0 descoperirile \u00een slujba neamului s\u0103u: \u201eSim\u0163ul acesta nou al simbolului poate conduce suflarea rom\u00e2neasc\u0103 pe drumuri care nici nu se pot b\u0103nui\u2026\u201d (in \u201eCredin\u0163a\u201d, an II (1934), ianuarie 31, nr. 47, p. 3). Ca un bun cet\u0103\u0163ean, nu-i a\u015fa, c\u0103ci una din laturile educa\u0163iei pe care Eliade o face tinerilor, este cea civic\u0103: \u201e(\u2026) vreau s\u0103 v\u0103 amintesc c\u0103 ceea ce lipse\u015fte cet\u0103\u0163eanului rom\u00e2n, este tocmai aceast\u0103 m\u00e2ndrie c\u0103 este cet\u0103\u0163ean.\u201d (in \u201eCredin\u0163a\u201d, an II (1934), februarie 3, nr. 50). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Este uluitoare aceast\u0103 implicare a lui Eliade \u00een toate detaliile, acelea\u015fi care, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, definesc \u015fi alc\u0103tuiesc \u00eentregul; astfel, nu ezit\u0103 s\u0103 se implice, \u00eentr-un articol cu nume r\u0103sun\u0103tor \u201eCompromiterea rom\u00e2nismului\u201d, p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een probleme legate de activitatea parlamentar\u0103, care, f\u0103cut\u0103 anapoda, poate aduce prejudicii majore statului \u015fi na\u0163iei: \u201dTr\u0103im cel mai bicisnic climat intelectual din c\u00e2te a cunoscut Rom\u00e2nia. Dac\u0103 la Camer\u0103 se face demagogie \u015fi diversiuni \u2013 ar trebui ca cel pu\u0163in unii dintre noi s\u0103 fim sinceri \u015fi s\u0103 nu confund\u0103m lucruri care nu trebuiesc confundate.\u201d (in \u201eVremea\u201d, an VII (1934), martie 11, nr. 329, p. 3). \u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Ce educa\u0163ie ar putea fi aceea care nu se sprijin\u0103 pe carte, \u015fi c\u00e2t de benefice ar putea fi efectele ei \u00een lipsa condens\u0103rii experien\u0163elor de via\u0163\u0103 ale unui neam sub forma clasicei c\u0103r\u0163i de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 ? pare a se \u00eentreba Eliade, continu\u00e2nd: \u201eNu \u00een\u0163eleg deloc panica asta general\u0103 \u00een fa\u0163a avalan\u015fei de c\u0103r\u0163i rom\u00e2ne\u015fti, nimeni nu se g\u00e2nde\u015fte c\u0103 rolul celor mai multe dintre ele este s\u0103\u00a0 alc\u0103tuiasc\u0103\u00a0 huma viitoarei literaturi rom\u00e2ne\u015fti. Hum\u0103 absolut necesar\u0103, c\u0103ci pe piatr\u0103 nu poate cre\u015fte niciodat\u0103 nimic.\u201d (in \u201eVia\u0163a literar\u0103\u201d, an IX, (1934), decembrie 25, nr, 165, p. 1). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Este incredibil cu c\u00e2t\u0103 frecven\u0163\u0103 apar \u00een scrierile de orice fel ale lui Eliade cuvintele rom\u00e2n, rom\u00e2nesc, rom\u00e2nitate, rom\u00e2nism ! Precum la fel de incredibil este c\u00e2te meniri, func\u0163ii \u00ee\u015fi asum\u0103 Eliade dorind s\u0103 \u00eendrepte tot r\u0103ul din aceast\u0103 \u0163ar\u0103. Astfel, \u00eentr-o anchet\u0103 a ziarului \u201eVremea\u201d dedicat\u0103 Crizei rom\u00e2nismului, Eliade nu se poate \u0163ine deoparte \u015fi intervine extrem de tran\u015fant, limpezind lucrurile, repun\u00e2ndu-le pe f\u0103ga\u015ful lor firesc: \u201eRom\u00e2nismul nu se discut\u0103, el se afirm\u0103 pe toate planurile vie\u0163ii.\u201d (in \u201eVremea\u201d, an VIII (1935), februarie 10, nr. 375, p. 3).\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Consecven\u0163a principiilor \u015fi lu\u0103rilor de pozi\u0163ie eliadiene se verific\u0103\u00a0 \u00een acela\u015fi an 1935, luna urm\u0103toare \u2013 aprilie, c\u00e2nd el aduce deja argumente solide \u00een favoarea rom\u00e2nismului, \u00eentr-un articol intitulat \u201eRena\u015fterea Rom\u00e2neasc\u0103\u201d: \u201eVia\u0163a literar\u0103 \u015fi artistic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 se afl\u0103, mai ales de c\u00e2\u0163iva ani, \u00eentr-o uimitoare ascensiune. Nu numai c\u0103\u00a0 se scrie bine, dar se scrie \u015fi mult.\u201d (in \u201eVremea\u201d, an VIII (1935), aprilie 14,\u00a0 nr. 385, p. 7).<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0St\u0103p\u00e2n pe situa\u0163ie, Eliade aprofundeaz\u0103 aceast\u0103 idee, folosind, pentru a fi \u015fi mai conving\u0103tor, \u00eencurajarea \u015fi stimulentul: \u201eNu suntem intransigen\u0163i, pentru c\u0103 nu ne sim\u0163im inferiori\u2026 Cine vrea s\u0103 se asimileze, e binevenit. Cine nu, e liber s\u0103-\u015fi p\u0103streze nevoile \u015fi neamul.\u201d (in \u201eVremea\u201d, an VIII (1935), mai 5, nr. 386, p. 3). Rezult\u0103 de aici o anumit\u0103 superioritate, care trebuie transmis\u0103 \u015fi celorlal\u0163i, desigur prin voci c\u00e2t mai autorizate, care s\u0103 aib\u0103 ceva de spus lumii: \u201e (\u2026) Ar trebui cunoscute \u015fi popularizate \u00een str\u0103in\u0103tate marile nume ale poporului nostru: Rebreanu, Blaga, H. Papadat-Bengescu, Br\u00e2ncu\u015fi \u015fi Enescu.\u201d (in \u201eVremea\u201d, an VIII (1935), iunie 2, nr. 390, p. 3). Iat\u0103-l deci pe Eliade c\u0103ut\u00e2nd solu\u0163ii pentru ie\u015firea din impasul Istoriei, din criza pe care o travers\u0103m \u00eempin\u015fi de al\u0163ii, \u00eentr-o distribu\u0163ie haotic\u0103 a acelui dute-vino de la cauz\u0103 la efect.\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Deja se poate vorbi, prefigureaz\u0103 Eliade, de o cultur\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, o realitate rom\u00e2neasc\u0103 bine stabilit\u0103 \u015fi definit\u0103: \u201eCultura rom\u00e2neasc\u0103 prezint\u0103 un avantaj unic fa\u0163\u0103 de celelalte culturi europene: clasicii literaturii rom\u00e2ne\u015fti sunt accesibili oricui, pe tot cuprinsul \u0163\u0103rii\u2026\u201d Lucrurile acestea se \u015ftiau deja, nu constituiau o noutate, important era, \u00eens\u0103, c\u0103 Eliade reamintea neamului s\u0103u aceste lucruri \u00eentr-un moment \u00een care se f\u0103cea auzit, chiar dac\u0103 \u00een surdin\u0103, un cor al detractorilor, \u00eentre\u0163inut \u015fi de pesimismul \u015fi fatalismul valah pe care-l acuzase \u015fi Cioran. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00centr-un sf\u00e2nt efort de restaurare a demnit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, Eliade atrage aten\u0163ia asupra faptului c\u0103 spiritul autentic este prezent numai la nivelul a dou\u0103 clase: \u0163\u0103rani \u015fi intelectuali: \u201eCe \u00eenseamn\u0103 asimilarea culturilor universale, lupta cu influen\u0163ele str\u0103ine, aventurile \u00een toate geografiile spiritului \u015fi \u00een toate etapele istoriei \u2013 dec\u00e2t lupta pentru ap\u0103rarea spiritualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti \u00eempotriva ispitelor \u015fi formulelor str\u0103ine ?\u201d (in \u201eVremea\u201d, an VIII (1935), septembrie 1, nr. 403, p. 3). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u015ei care ar putea fi motiva\u0163ia acestei fereli \u00eempotriva ispitelor str\u0103ine ? Nimic altceva dec\u00e2t dragostea de \u0163ar\u0103: \u201eTrebuie s\u0103 iube\u015fti Rom\u00e2nia cu frenezie, s-o iube\u015fti \u015fi s\u0103 crezi \u00een ea, \u00eempotriva tuturor eviden\u0163elor, ca s\u0103 po\u0163i uita gradul de descompunere \u00een care am ajuns.\u201d (in \u201eVremea\u201d, an VIII (1935), octombrie 13, nr. 409, p. 9). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Care este, \u00eens\u0103, reac\u0163ia lui Eliade fa\u0163\u0103 de cei care \u00eencalc\u0103 acest consens \u015fi cad prad\u0103 ispitelor str\u0103ine ? Indign\u0103rii fire\u015fti \u00eei succede o adev\u0103rat\u0103 impreca\u0163ie, de tipul: <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u201eEste un act de tr\u0103dare fa\u0163\u0103 de spiritualitatea \u015fi misiunea istoric\u0103 a Rom\u00e2niei moderne.\u201d \u2013 cu referire direct\u0103 la cei care prefer\u0103 s\u0103 foloseasc\u0103 limba francez\u0103 \u00een scrierile lor (in \u201eVremea\u201d, an IX (1936), ianuarie 26, nr. 422, p. 11). De\u015fi \u00een 1960, \u00eentr-o scrisoare de felicitare adresat\u0103 lui Vintil\u0103 Horia, avea s\u0103 emit\u0103 alt\u0103 p\u0103rere: \u201eRecunosc c\u0103 ai avut dreptate scriindu-\u0163i cartea \u00een fran\u0163uze\u015fte. Numai a\u015fa i-ai putut deschide drumul mondial pe care-l merit\u0103. Aveam diverse idei curioase asupra instrumentelor de expresie, dar \u00eencep s\u0103 cred c\u0103 m-am \u00een\u015felat. (\u2026) Prin Dta, literatura rom\u00e2n\u0103 va redob\u00e2ndi prestigiul mondial pe care l-a avut c\u00e2ndva prin Panait Istrati. \u00cemi leg o seam\u0103 de speran\u0163e de aceast\u0103 reintrare a spiritului rom\u00e2nesc \u00een literatura universal\u0103.\u201d\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Salvarea noastr\u0103 viitoare const\u0103 \u00een scriitorii de m\u00e2ine: \u201eScriitorul de m\u00e2ine va trebui s\u0103 g\u0103seasc\u0103 demnitatea \u015fi severitatea artei sale\u2026 va trebui s\u0103 p\u0103trund\u0103 tehnicle \u015fi secretele \u00eentregii cunoa\u015fteri umane. Liberat de tirania publicului, liberat de superficialitatea cererii \u015fi ofertei, st\u0103p\u00e2n pe arta lui, con\u015ftient de marea lui misiune \u2013 scriitorul de m\u00e2ine va fi din nou un \u201eMaestru\u201d. Neamul rom\u00e2nesc va putea intra \u00een eternitate pe calea regal\u0103\u00a0 a crea\u0163iilor specifice rom\u00e2ne\u015fti, dar cu valen\u0163e universale.\u201d (in \u201eVia\u0163a literar\u0103\u201d, an XI (1937), aprilie 25, mai 5, nr. 11). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Publicistica lui Eliade pare s\u0103 fie programatic axat\u0103, \u00een continuitatea \u015fi previzibila ei evolu\u0163ie; e de ajuns s\u0103 vedem c\u0103 ideile se \u00eenfirip\u0103, cap\u0103t\u0103 consisten\u0163\u0103 \u015fi conving tot mai mult de la un num\u0103r la altul al revistelor \u00een care public\u0103 Eliade. \u00cen aceea\u015fi \u201eVremea\u201d, \u00een care a adus c\u00e2teva mari b\u0103t\u0103lii pentru izb\u00e2nda valorilor spiritului \u00een cultura rom\u00e2n\u0103, Eliade face trecerea de la specific la universal, de la particular la general, demonstr\u00e2nd \u2013 dac\u0103 mai era nevoie, am fi noi tenta\u0163i s\u0103 spunem azi, c\u0103 specificul debu\u015feaz\u0103 \u00eentotdeauna, dac\u0103 este cultivat cu seriozitate, av\u00e2nd \u00een vedere leg\u0103turile cu celelalte ramuri conexe, \u00eentru universal: \u201eAncorat\u0103 prin \u00eens\u0103\u015fi fiin\u0163a ei \u00een spiritualitate, o na\u0163iune nu poate avea dec\u00e2t un singur destin: s\u0103 creeze valori spirituale, s\u0103 impun\u0103 celorlalte popoare \u201euniversalismul\u201d ei. \u00cen ierarhia spiritual\u0103, ca \u015fi \u00een celelalte ierarhii, un universalism nu se face prin sinteza tuturor virtu\u0163ilor, printr-un amalgam c\u00e2t mai complet de valori, ci dimpotriv\u0103, \u201euniversalismul\u201d se dob\u00e2nde\u015fte prin ad\u00e2ncirea, p\u00e2n\u0103 la epuizare, a specificului, a localului, a particularului.\u201d (in \u201eVremea\u201d, an X (1937), de Pa\u015fti, nr. 486,\u00a0 p. 3). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00cen acela\u015fi an \u2013 1937, avea s\u0103 elucideze deplin problematica universaliz\u0103rii specificului, altfel spus, a generaliz\u0103rii, la scar\u0103 planetar\u0103, a individualului etnico-na\u0163ional, vorbind despre Lucian Blaga: \u201e (\u2026) Lucian Blaga este at\u00e2t de rom\u00e2n \u00een tot ceea ce creeaz\u0103, \u00eenc\u00e2t a fost silit s\u0103 n\u0103scoceasc\u0103 termeni noi ca s\u0103-\u015fi poat\u0103 formula precis rom\u00e2nitatea g\u00e2ndirii sale. Ce splendid\u0103 verificare a adev\u0103rului c\u0103 geniul specific rom\u00e2nesc nu se poate realiza pe deplin dec\u00e2t \u00een universal, c\u0103 duhul rom\u00e2nesc nu trebuie \u00een\u0163\u0103rcuit de teama ca nu cumva s\u0103 se altereze, s\u0103 se influen\u0163eze, ci poate fi l\u0103sat s\u0103 cunoasc\u0103, s\u0103-\u015fi asimileze \u015fi s\u0103 lupte cu oric\u00e2te culturi, cu oric\u00e2te spiritualit\u0103\u0163i.\u201d (in \u201eVia\u0163a literar\u0103\u201d, an XI (1937), septembrie, nr. 12, p. 1).\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0Nu putem b\u0103nui ce resurse de patriotism avea Eliade, ce anume \u00eel modelase at\u00e2t de perfect pe tiparele rom\u00e2nismului, de la care nu admitea s\u0103 se abat\u0103, dec\u00e2t pentru a bifurca \u00een universal, dar este, dup\u0103 p\u0103rerea noastr\u0103, un caz exemplar de oper\u0103 imnic\u0103 \u00eenchinat\u0103 Rom\u00e2niei \u015fi rom\u00e2nismului. Nu opera literar\u0103 propriu-zis\u0103, nici cea savant\u0103, ci fragmentar, \u00een diversele articole, studii sau interviuri publicate \u00een publicistica vremii sau \u00een volum reu\u015fe\u015fte Eliade s\u0103-\u015fi satisfac\u0103\u00a0 setea de rom\u00e2nism \u015fi rom\u00e2nitate, ostoindu-\u015fi doar astfel dorul\u00a0 de universalitate, c\u0103reia sim\u0163ea c\u0103 \u00eei apar\u0163ine plenar, laolalt\u0103 cu poporul s\u0103u. Probabil c\u0103 Eliade a fost unul din pu\u0163inele\u00a0 cazuri de diploma\u0163i care au reu\u015fit efectiv s\u0103 fac\u0103 ceva pentru \u0163ara lor, av\u00e2nd \u00een vedere \u00eentinsa lui cultur\u0103, pozi\u0163ia de frunte ocupat\u0103 \u00een intelectualitatea vremii \u015fi propensiunile lui pentru o oper\u0103 literar\u0103 scris\u0103\u00a0 doar \u00een limba rom\u00e2n\u0103. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Ca un adev\u0103rat diplomat se exprim\u0103\u00a0 Eliade \u00een privin\u0163a locului \u015fi rolului culturii rom\u00e2ne\u015fti peste hotare: \u201eEste inadmisibil ca o \u0163ar\u0103 cu at\u00e2tea frumuse\u0163i naturale cum e Rom\u00e2nia, s\u0103 fie totu\u015fi at\u00e2t de pu\u0163in vizitat\u0103. Este inadmisibil ca o literatur\u0103 at\u00e2t de bogat\u0103\u00a0 \u015fi interesant\u0103 ca literatura rom\u00e2n\u0103 modern\u0103, s\u0103 nu fie \u00eenc\u0103 tradus\u0103 \u015fi lansat\u0103 peste hotare.\u201d (in \u201eLa post\u201d, an I (1937), noiembrie 12, nr. 1, p. 2). O dovad\u0103 \u00een plus nu numai a dragostei \u015fi ata\u015famentului scriitorului fa\u0163\u0103 de Rom\u00e2nia, dar \u015fi o subtil\u0103 direc\u0163ie de urmat \u00een planul demersurilor diplomatice ale Rom\u00e2niei. Interesant\u0103 ni se pare \u015fi interven\u0163ia lui Eliade \u00een politica tursimului rom\u00e2nesc, component\u0103 esen\u0163ial\u0103, al\u0103turi de \u00eenalta spiritualitate a acestui popor, cu care noi putem ocupa un loc mult mai \u00een fa\u0163\u0103 \u00een ierarhia valoric\u0103 a statelor lumii, sau cel pu\u0163in ale Europei. Din acest punct de vedere, contribu\u0163ia lui Mircea Eliade la cunoa\u015fterea, ba chiar recunoa\u015fterea meritelor acestui popor, este major\u0103, \u015fi acest lucru nu trebuie trecut cu vederea, mai ales atunci c\u00e2nd asist\u0103m stupefia\u0163i la atacarea tuturor marilor valori pe care rom\u00e2nitatea le-a dat lumii \u00een acest secol, sub diverse motive, principalul motiv fiind acela c\u0103 a \u00eencercat s\u0103 propulseze o a\u015fa-zis \u0163ar\u0103 mic\u0103, cu o cultur\u0103\u00a0 minor\u0103 \u2013 a\u015fa cum le place \u0163a\u0163elor Occidentului s\u0103 ne considere, \u00een v\u00e2rful ierarhiei spirituale a neamurilor lumii \u00een secolul \u00eencheietor de mileniu. Multe alte state, mai mici \u015fi cu o cultur\u0103\u00a0 cvasi-inexistent\u0103, aspir\u0103 s\u0103 ocupe un loc c\u00e2t mai bun \u201e\u00een fruntea bucatelor\u201d, s\u0103 fie \u201efruncea\u201d Europei \u015fi a lumii, iar pentru asta \u00ee\u015fi fac s\u0103ge\u0163i din orice fel de lemn \u2013 chiar \u015fi din propria limb\u0103 de lemn ! Detractorii lui Eliade uit\u0103 de vorbe \u00een\u0163elepte, precum: \u201ep\u0103catele tinere\u0163ii\u201d sau, cum spune francezul: \u201esi jeunesse savait, si vieillesse pouvait\u201d. C\u00e2nd, \u00eens\u0103, \u0163ii cu tot dinadinsul s\u0103-l desfiin\u0163ezi pe Eliade, iar poporului din care se trage s\u0103-i iei cu for\u0163a bunul renume pe care opera eliadian\u0103 i l-a procurat, \u00eel po\u0163i acuza de orice: de fascism, de anti-semitism, de pornografie \u015fi c\u00e2te alte vini \u00eenchipuite i se vor mai g\u0103si oare lui Eliade de aici \u00eencolo ?!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u015ei cum s\u0103 nu se supere unii de aiurea (sau chiar de pe aici, sic!), c\u00e2nd Eliade \u00eei calc\u0103 pe urme lui Eminescu, alt fascist \u015fi antisemit, nu-i a\u015fa, care trebuie \u015fi el desfiin\u0163at \u015fi scos din Panteonul literaturilor lumii, unde \u00eenghesuiala este at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, musai mai trebuie scos cineva, ca s\u0103 mai \u00eencap\u0103 \u015fi al\u0163ii\u2026: \u201eDe mai multe ori am m\u0103rturisit credin\u0163a noastr\u0103 c\u0103\u00a0 o adev\u0103rat\u0103 \u015fi rom\u00e2neasc\u0103 tr\u0103ire total\u0103 a vie\u0163ii cre\u015ftine \u2013 ar putea crea un om nou, adic\u0103\u00a0 un tip de umanitate european\u0103. Rom\u00e2nia, fructific\u00e2nd mesajul cre\u015ftin, ar putea realiza nu numai o nou\u0103 form\u0103 istoric\u0103, ci \u015fi un tip de umanitate.\u201d (in \u201eCuv\u00e2ntul\u201d, an XV (1938), aprilie 4, nr. 3193, p. 2). Blasfemie, nu-i a\u015fa ? Numai pentru asta \u015fi ar fi trebuit, probabil, crucificat ! Ceea ce s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat, p\u0103str\u00e2nd propor\u0163iile \u015fi la alte nivele de receptare \u015fi denigrare\u2026<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Revenind la dorin\u0163a lui Eliade de a face cultur\u0103\u00a0 \u00een toate sensurile cuv\u00e2ntului, nu putem s\u0103 nu-l cit\u0103m din nou, cu certitudinea c\u0103 se va \u00een\u0163elege c\u0103 toate aceste citate, care unora s-ar putea s\u0103 li se par\u0103 chiar prea abundente, nu fac dec\u00e2t s\u0103 ne sus\u0163in\u0103\u00a0 \u00een ideea noastr\u0103 c\u0103 Eliade ar fi putut, ba chiar nu ar fi \u015ftiut s\u0103 scrie literatur\u0103 dec\u00e2t \u00een limba rom\u00e2n\u0103, pentru care s-a b\u0103tut la propriu \u015fi la figurat, consecin\u0163ele suport\u00e2ndu-le acum, chiar \u015fi dup\u0103\u00a0 moarte. De\u015fi rom\u00e2nii ge\u0163i(chiar \u015fi daco-ge\u0163i !)bege\u0163i spun: Despre mor\u0163i numai de bine. Poate e valabil doar pentru oamenii de r\u00e2nd, nu \u015fi pentru personalit\u0103\u0163ile de prim rang, care pot, cu \u015furin\u0163\u0103, r\u0103sturna ordinea valoric\u0103\u00a0 a lumii. Rostul culturii nu const\u0103\u00a0 doar \u00een impunerea unor valori de c\u0103tre un stat altor state, ci \u00een \u00eens\u0103\u015fi salvgardarea fiin\u0163ei na\u0163ionale a unui popor: \u201eTr\u0103im, ast\u0103zi, o epoc\u0103 de teroare istoric\u0103 \u015fi un neam supravie\u0163uie\u015fte \u00een m\u0103sura \u00een care-\u015fi mobilizeaz\u0103 toate rezervele lui spirituale. O cultur\u0103 este, \u00eens\u0103 \u015fi ea, expresia acestor rezerve spirituale ale neamului. Valorile universale pe care le creeaz\u0103 echivaleaz\u0103 cu tot at\u00e2tea b\u0103t\u0103lii c\u00e2\u015ftigate \u00een istorie\u2026\u201d (in \u201e\u00cendreptar\u201d, an I (1951), nr. 12, p. 1 \u015fi 3).\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Erij\u00e2ndu-se, treptat, \u00eentr-un adev\u0103rat propagandist cultural, \u00een sensul bun al cuv\u00e2ntului, Eliade ofer\u0103 interpret\u0103ri extrem de juste ale fenomenului cultural, mai ales \u00een condi\u0163iiile date de la noi, din acele vremuri tulburi: \u201eNumai dac\u0103 generalitatea autorilor se impune pe plan interna\u0163ional, cultura neamului\u00a0 respectiv e valorificat\u0103 drept o cultur\u0103 specific\u0103 \u015fi creatoare. Avem dreptul s\u0103\u00a0 credem c\u0103\u00a0 adev\u0103ratele noastre valori r\u0103mase \u00een \u0163ar\u0103 vor p\u0103trunde \u015fi mai u\u015for, atunci c\u00e2nd vor redob\u00e2ndi libertatea s\u0103 scrie \u015fi s\u0103 publice \u00een limbi str\u0103ine \u015fi c\u0103\u00a0 vom izbuti atunci s\u0103 creiem fenomenul spiritual rom\u00e2nesc pe plan interna\u0163ional.\u201d (in \u201eBuletinul Bibliotecii Rom\u00e2ne\u201d, Freiburg, anul I (1953), nr. 1, pp. 167 \u2013 170). \u00cen ciuda diferen\u0163elor clare de orientare \u015fi de perspectiv\u0103 asupra literaturii \u015fi a limbii de exprimare, dintre Cioran \u015fi Eliade, \u00een\u00a0 acest fragment Eliade \u00ee\u015fi protejeaz\u0103 confratele \u015fi prietenul Cioran de blamul eventual al istoriei ce va s\u0103\u00a0 vin\u0103, ar\u0103t\u00e2nd c\u00e2t se poate de clar c\u0103\u00a0 o cultur\u0103\u00a0 nu e f\u0103cut\u0103\u00a0 de cinci sau zece oameni, ci de sute \u015fii mii de scriitori, c\u0103rturari, oameni de \u015ftiin\u0163\u0103 etc. Iat\u0103 deci cum Eliade nu face oper\u0103\u00a0 de Mare Inchizitor, ci se arat\u0103 nea\u015fteptat de tolerant, chiar \u015fi cu cei cu care nu s-a \u00een\u0163eles \u00eentotdeauna foarte bine \u00een privin\u0163a unor chestiuni esen\u0163iale, dac\u0103 nu chiar vitale. O spune at\u00e2t de frumos, \u00een 1959: \u201e (\u2026) toate operele cu adev\u0103rat universale reprezint\u0103\u00a0 geniul specific al unui popor.\u201d (in \u201eRom\u00e2nia\u201d, 1959, iunie-iulie, nr. 38 \u2013 39, pp. 1-2). Deci \u015fi opera lui Cioran, universalizat\u0103 prin traducerile \u00een numeroase limbi de circula\u0163ie din mai multe continente, contribuie la creionarea chipului cultural rom\u00e2nesc.\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Acest om, care de\u015fi visa s\u0103 fie poet, n-a scris niciodat\u0103 o poezie \u00een via\u0163a lui, \u015fi care considera c\u0103 cea mai frumoa\u0103 fapt\u0103 pe care a f\u0103cut-o \u00een via\u0163\u0103, este aceea de a se fi n\u0103scut, situ\u00e2ndu-se, prin aceasta, clar la antipodul lui Cioran, con\u015ftientizeaz\u0103 rolul \u015fi importan\u0163a eforturilor sale \u00een favoarea culturii rom\u00e2ne\u015fti, chiar dac\u0103 unii o consider\u0103\u00a0 o cultur\u0103 mic\u0103: \u201eCa rom\u00e2n, \u015fi mai ales ca rom\u00e2n care crede \u00eentr-un mare destin al rom\u00e2nismului \u2013 cred c\u0103\u00a0 orice \u00eencercare de a privi problemele mari ale lumii \u015fi felul \u00een care se reflect\u0103 \u00een anumite religii \u2013 poate face cinste oric\u0103rei culturi c\u00e2t de mici.\u201d (in \u201eRampa\u201d, XIX (1936, iunie 8, nr. 5519, pp. 1 \u2013 3).\u00a0 \u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Dar cel mai sincer \u015fi mai curat, \u00een\u0103l\u0163\u0103tor imn pe care Mircea Eliade \u00eel dedic\u0103 rom\u00e2nismului\u00a0 \u015fi rom\u00e2nit\u0103\u0163ii se afl\u0103\u00a0 \u00een scrisoarea c\u0103tre Vittorio Macchioro, datat\u0103 15 martie 1931: \u201eSuntem \u00eenclina\u0163i de la natur\u0103 c\u0103tre un cre\u015ftinism cosmic. Sim\u0163im c\u0103 totul pe lume este fermecat de dragostea pentru \u0163ara noastr\u0103, c\u0103 totul poate fi botezat \u015fi copacii sunt fra\u0163ii no\u015ftri. Avem minunate c\u00e2ntece populare despre fratternitatea dintre om \u2013 rom\u00e2nn \u2013 \u015fi dealuri, p\u0103duri, animale \u2013 \u015fi aceast\u0103 fr\u0103\u0163ie nu exist\u0103\u00a0 dec\u00e2t prin puterea noastr\u0103, ci prin harul lui Dumnezeu. (\u2026) Exist\u0103\u00a0 un minunat proverb care spune: \u201eSuntem cre\u015ftini precum arborii sunt arbori \u015fi p\u0103s\u0103rile p\u0103s\u0103ri. Adic\u0103 suntem cre\u015ftini pentru c\u0103 suntem oameni. \u00cen rom\u00e2ne\u015fte, cuv\u00e2ntul \u201ecre\u015ftin\u201d este identic cu acela de\u201dom.\u201d\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0R\u0103m\u00e2ne, \u00een mintea cititorului acestor c\u00e2teva g\u00e2nduri, \u00eentrebarea dac\u0103 nu cumva Eliade a trebuit s\u0103 str\u0103bat\u0103 toate religiile lumii pentru a \u015fi-o descoperi pe a sa proprie, dac\u0103 nu cumva a scris acea monumental\u0103\u00a0 \u201eIstorie a Religiilor \u015fi Credin\u0163elor\u201d pentru a-\u015fi clarifica anumite chestiuni legate de destinul\u00a0 neamului s\u0103u nu numai \u00een istorie, ci \u015fi \u00een raporturile sale cu divinitatea. Mai mult, s-ar putea spune c\u0103 concluziile la care ajunge Eliade sunt nu numai nea\u015fteptate prin b\u0103taia lor, prin efectul lor asupra imaginii noastre \u00een lume, dar chiar dac\u0103 deranjeaz\u0103 probabil anumite spirite mai pu\u0163in dispuse s\u0103 cedeze chiar \u015fi \u00een fa\u0163a eviden\u0163ei. Ceea ce explic\u0103, cel pu\u0163in par\u0163ial, virulen\u0163a atacurilor \u00eendreptate \u00eempotriva lui Eliade \u015fi care se pare c\u0103 nu au niciun suport moral, nicio baz\u0103 c\u00e2t de c\u00e2t\u2026 teoretic\u0103. Pur \u015fi simplu, toate valorile rom\u00e2nilor trebuie rase, c\u0103ci au\u00a0 \u0163\u00e2\u015fnnit dintr-o cultur\u0103 mic\u0103, a unei \u0163\u0103ri cu destin minor\u2026\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Cu riscul de a ne abate de la subiect, ne exprim\u0103m uimirea \u015fi indignarea \u00een fa\u0163a acestor \u00eencerc\u0103ri disperate ale unor oameni care nu sunt \u00een stare s\u0103 cl\u0103deasc\u0103 nici unu la sut\u0103 din opera eliadian\u0103, dar care se \u00eenver\u015funeaz\u0103 s\u0103-l desfiin\u0163eze pe motive mai degrab\u0103 discutabile. Cum va fi oare posibil s\u0103 ne integr\u0103m acestei Europe, adic\u0103, de exemplu, Uniunii Europene, sau \u00een diverse pacte militare, c\u00e2nd reprezentan\u0163i de seam\u0103 ai acestor state se fac port-stindardul unor astfel de atacuri neloiale la adresa marelui rom\u00e2n care este Mircea Eliade ?\u00a0 Cum de accept\u0103 oare Laurea\u0163ii Premiului Nobel pentru Pace sumele puse la dispozi\u0163ie de Academia din Oslo, rezultate din comercializarea\u2026 dinamitei ? Cum de nu le este team\u0103\u00a0 c\u0103 vor fi condamna\u0163i de istorie ?! Gluma are, desigur, \u015fi ea limite, dar ar \u00eensemna oare ca Elve\u0163ia s\u0103 dispar\u0103 de pe hart\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi \u00eenchid\u0103 b\u0103ncile pentru simplul motiv c\u0103 o m\u00e2n\u0103 de bancheri a profitat de pe urma dob\u00e2nzilor banilor lua\u0163i cu japca de la evrei ?!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Revenind la ce ne doare, vom spune c\u0103, paradoxal, Eliade \u00eei vorbise cu mai mult\u0103\u00a0 deschidere \u015fi c\u0103ldur\u0103 lui Vittorio Macchioro dec\u00e2t \u00ee\u015fi poate permite s\u0103-i scrie unei\u00a0 oficialit\u0103\u0163i rom\u00e2ne\u015fti, atunci c\u00e2nd i se adreseaz\u0103\u00a0 justific\u00e2ndu-\u015fi eforturile f\u0103cute pentru apari\u0163ia revistei \u201eZalmoxis\u201d: \u201e\u015etiin\u0163a rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi implicit geniul creator al poporului rom\u00e2nesc din toate timpurile \u2013 geniu care se manifest\u0103 at\u00e2t \u00een comorile folclorice, c\u00e2t \u015fi \u00een unitatea etnografic religioas\u0103 a vechii Dacii. N\u0103d\u0103jduiesc ca aceast\u0103 arhiv\u0103 (\u2026) s\u0103\u00a0 ajung\u0103 cel mai bun instrument de lucru al savan\u0163ilor streini pentru cunoa\u015fterea realit\u0103\u0163ilor\u00a0 spirituale rom\u00e2ne\u015fti.\u201d Data \u00eenscrisului este aprilie 1939.\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Eliade resimte acut necesitatea de a oferi str\u0103in\u0103t\u0103\u0163ii instrumente de lucru corespunz\u0103toare, care s\u0103\u00a0 permit\u0103 revelarea adev\u0103ratei fe\u0163e a Rom\u00e2niei, a culturii \u015fi spiritualit\u0103\u0163ii ei. Ne \u00eentreb\u0103m care ar fi fost ast\u0103zi starea culturii rom\u00e2ne, dac\u0103\u00a0 Eliade ar fi devenit Ministru al Culturii, sau m\u0103car ambasador \u00eentr-o mare \u0163ar\u0103, precum SUA, Fran\u0163a ori Anglia ? Probabil, consider\u0103m noi, c\u0103 statul nostru ar fi fost altfel tratat ast\u0103zi, am fi fost de mult curta\u0163i \u015fi invita\u0163i s\u0103 intr\u0103m \u00een NATO sau \u00een UE. N-a fost s\u0103 fie, doar at\u00e2t ne r\u0103m\u00e2ne de spus, a lehamite, cioranian vorbind\u2026 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Eliade se bucur\u0103, aproape ca un copil, la fiecare izb\u00e2nd\u0103, mai ales atunci c\u00e2nd miza a fost Rom\u00e2nia. Poate c\u0103, de fapt, acestea sunt adev\u0103ratele \u015fi singurele lui bucurii \u00een exil, sau \u00een perioadele c\u00e2t s-a aflat departe de \u0163ar\u0103.\u00a0 Iat\u0103\u00a0 ce scrie familiei, din Portugalia: \u201eDuminica trecut\u0103 am \u0163inut prima comunicare din folclorul room\u00e2nesc. Sunt\u00a0 m\u00e2ndru c\u0103 sunt primul rom\u00e2n c\u0103ruia i s-a f\u0103cut aceast\u0103 cinste. Cartea mea portughez\u0103 despre istoria rom\u00e2nilor apare m\u00e2ine. E o mare bucurie pentru mine c\u0103, \u00een sf\u00e2r\u015fit, exist\u0103 \u015fi \u00een limba portughez\u0103\u00a0 o carte asupra Rom\u00e2niei \u015fi istoriei neamului rom\u00e2nesc.\u201d (Scrisoarea este datat\u0103 8 aprilie 1943). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Aceleia\u015fi familii \u00eei va dezv\u0103lui, \u00eentr-o scrisoare datat\u0103\u00a0 20 mai 1943: \u201eEu, \u00eens\u0103, nu lucrez s\u0103 m\u0103\u00a0 aprecieze cei din \u0163ar\u0103\u00a0 \u2013 ci ca s\u0103 fac cunoscut\u0103 Rom\u00e2nia \u00een str\u0103in\u0103tate. Aceasta am izbutit cu v\u00e2rf \u015fi \u00eendesat (\u2026).\u201d Iat\u0103 deci c\u0103, \u00een cazul lui Eliade, a fost posibil\u0103 trecerea de la profetism la misionarism. Eliade pare c\u0103 se afl\u0103 permanent \u00een misiune, c\u0103 are de ap\u0103rat valoarea cea mai de pre\u0163 a acestui popor rom\u00e2n \u2013 cultura \u015fi spiritul lui aparte, care \u00eei confer\u0103\u00a0 un reconfortant sentiment de m\u00e2ndrie na\u0163ional\u0103, de m\u00e2ndrie rom\u00e2neasc\u0103, care nu-l p\u0103r\u0103se\u015fte niciodat\u0103. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Unui amic scriitor, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 pareze loviturile nedrepte ale detractorilor, \u00eei m\u0103rturise\u015fte un alt aspect demn de luat \u00een seam\u0103: \u201ePe mine, \u201escriitor rom\u00e2n\u201d, m\u0103 intereseaz\u0103 un singur lucru: ca literatura pe care am scris-o \u00een libertate, \u00een \u0163ar\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een 1940 \u015fi \u00een Occident dup\u0103 1945, s\u0103 circule \u015fi s\u0103\u00a0 fie produs\u0103 accesibil\u0103\u00a0 tinerelor genera\u0163ii, crescute exclusiv cu proza \u015fi poezia produs\u0103 \u00een conformitate cu normativele ocupantului.\u201d Interesant\u0103 este data acestei\u00a0 epistole: 17 octombrie 1970 ! \u201eOcupantul\u201d era regimul de sorginte str\u0103in\u0103, stalinist\u0103, care instaurase teroarea \u015fi anumite normative, care aveau s\u0103\u00a0 duc\u0103\u00a0 la pierderea libert\u0103\u0163ii \u201eocupa\u0163ilor\u201d. Con\u015ftient de minciuna \u015fi teatrul absurd jucat de rinocerii ro\u015fii, Eliade avertizeaz\u0103 asupra coruperii con\u015ftiin\u0163elor cu acele repere fabricate la comanda\u00a0 regimului, \u00eempotriva efectelor dezastruoase produse \u00een con\u015ftiin\u0163ele tinere, neput\u00e2ndu-se lupta dec\u00e2t cu opere veritabile, cu literatur\u0103 adev\u0103rat\u0103, ca cea scris\u0103 de el \u00een libertate. Altfel spus, lipsa libert\u0103\u0163ii de exprimare atrage dup\u0103 sine imposibilitatea literaturii, sau, \u015fi mai r\u0103u, aduce cu sine o pseudo-literatur\u0103\u00a0 extrem de primejdioas\u0103, \u00eempotriva efectelor c\u0103reia trebuie luptat pe orice cale, fie ea \u015fi aceea a \u00eentoarcerii la literatura anilor sus-men\u0163iona\u0163i, la acea lectur\u0103 document, prin recursul la surs\u0103.\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0De fapt, toat\u0103 via\u0163a lui Eliade este un soi de ilustrare a Mitului ve\u015fnicei re\u00eentoarceri, scriitorul \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00een permanen\u0163\u0103 la izvoarele sale, la marile mituri ale neamului s\u0103u, c\u0103ci simte c\u0103 numai de aici \u00ee\u015fi va putea extrage seva de care are at\u00e2ta nevoie pentru a-\u015fi continua Opera: o oper\u0103 cl\u0103dit\u0103\u00a0 pe autenticul,\u00a0 specificul \u015fi sentimentul rom\u00e2nesc al fiin\u0163ei, al vie\u0163ii. Iat\u0103\u00a0 ce-i declara lui Dan ZAMFIRESCU, \u00een 1975: \u201e\u00cen pofida aparen\u0163elor, apar\u0163in culturii rom\u00e2ne\u015fti. De aceea, \u00eentr-o zi (\u2026) bibliotecile mele din Paris \u015fi Chicag, cele 5000 pagini ale Jurnalului, manuscrisele lucr\u0103rilor neterminate, toate h\u00e2rtiile \u015fi \u00eentreaga coresponden\u0163\u0103 (\u2026) vor lua drumul Bibliotecii Academiei Rom\u00e2ne.\u201d\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00centr-o alt\u0103 scrisoare (datat\u0103 20 mai 1976) c\u0103tre acela\u015fi Dan ZAMFIRESCU (pe care am avut onoarea s\u0103-l cunosc, gra\u0163ie bunului amic comun Constantin Cri\u015fan (fie-i \u0163\u0103r\u00e2na u\u015foar\u0103!), Eliade ne confirm\u0103 una din ipotezele formulate cu c\u00e2teva pagini mai \u00eenainte: \u201e\u00cen concep\u0163ia mea, Histoire apar\u0163ine universului rom\u00e2nesc, prin simplul fapt c\u0103\u00a0 a fost \u00eencercat\u0103 pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103 \u2013 \u015fi probabil, ultima –\u00a0 de un rom\u00e2n. De altfel, numai cineva crescut \u00een tensiunile \u015fi problematica culturii romm\u00e2ne\u015fti, ar fi putut fi ispitit \u00een chip creator de un asemenea proiect.\u201d <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0O alt\u0103\u00a0 afirma\u0163ie paradoxal\u0103\u00a0 a lui Eliade: \u201e (\u2026) de abia \u00een exil am\u00a0 \u00eenceput s\u0103 scriu bine rom\u00e2ne\u015fte\u201d, f\u0103cut\u0103 lui Nicolae Florescu \u00een aprilie 1984, reflect\u0103 o stare de lucruri aparent nefireasc\u0103, care ar presupune c\u0103 Eliade s-a \u00eensingurat, s-a rupt de vuietul lumii \u2013 \u00een care se afla cu toate ale sale \u2013 pentru a scrie \u00een limba rom\u00e2n\u0103. Explica\u0163ia pe care o d\u0103m noi acestei noi situ\u0103ri \u00een afara centrului, const\u0103 \u00een m\u0103sura cu care Eliade a \u015ftiut s\u0103-\u015fi cinsteasc\u0103\u00a0 limba matern\u0103, de fapt, limba\u00a0 care l-a n\u0103scut, omagiul lui pentru limba pe care, altfel, \u00eencet\u00e2nd s-o mai vorbeasc\u0103 \u015fi s-o mai scrie, ar fi riscat s-o uite, sau m\u0103car s-o neglijeze, ceea ce nu i se p\u0103rea nici drept, nici posibil. Scrierea \u00een limba rom\u00e2n\u0103 era, de fapt, unul din momentele de intimitate, de reg\u0103sire a scriitorului cu originea, cu propriile izvoare, la care sim\u0163ea permanent nevoia s\u0103 se adape: re\u00eent\u00e2lnirea cu spiritul \u015fi cultura poporului s\u0103u.<\/strong><\/p>\n

\u00a0Nu ne vom ocupa de cei care s-au str\u0103duit s\u0103-l demitizeze pe Mircea Eliade, de acei detractori meschini, dar buni l\u0103tr\u0103tori \u00een slujba unui regim \u015fi a unei propagande idioate, nici de a\u015fa-zisele lor argumente. Nu vom \u00eentina \u00een niciun fel amintirea Marelui Eliade, nici valoarea de adev\u0103r a unor critici sau comentatori de bun\u0103-credin\u0163\u0103, care au v\u0103zut exact ceea ce trebuia s\u0103 vad\u0103 \u00een el, \u00een ciuda acelor vremuri tulburi. Eliade \u00eensu\u015fi afi\u015fa o mare indiferen\u0163\u0103\u00a0 \u00een fa\u0163a \u00eenver\u015fun\u0103rii partizane \u015fi p\u0103rtinitoare \u00eempotriva lui\u00a0 a unor tipi pu\u015fi, chiar pl\u0103ti\u0163i probabil pentru asta, s\u0103 fac\u0103\u00a0 oper\u0103 de cerberi \u00eenarma\u0163i cu furcile caudine ale minciunii \u015fi grosol\u0103niei. Au fost \u015fi nume mari, pe care nu \u0163inem s\u0103 le men\u0163ion\u0103m aici, care s-au murd\u0103rit mai mult pe ele dec\u00e2t pe Eliade, dar accept\u0103m, cel pu\u0163in par\u0163ial, faptul c\u0103 uneori oamenii cad sub vremi\u2026\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Nu putem \u00eens\u0103 s\u0103 nu ar\u0103t\u0103m ce au g\u00e2ndit \u015fi au afirmat marile nume ale criticii, literaturii din \u0163ar\u0103 sau de aiurea, care, prin opiniile lor mai mult dec\u00e2t avizate, vor sprijini ideile noastre din acest studiu ce ambi\u0163ioneaz\u0103, \u00een ciuda modestiei mijloacelor noastre, s\u0103 arate lumii \u015fi, mai ales, acestui neam al nostru, ce valori cu renume de unicat au dat rom\u00e2nii universalit\u0103\u0163ii. Avem nevoie mai mult dec\u00e2t oric\u00e2nd de astfel de exemple, chiar modele de urmat, pentru refacerea grabnic\u0103 a spiritualit\u0103\u0163ii\u00a0 rom\u00e2ne\u015fti, grav deteriorat\u0103 de evenimentele ultimilor ani.\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00centr-o ordine pur aleatorie, f\u0103r\u0103 a \u00eencerca stabilirea unor false ierarhii \u00eentre exege\u0163ii Operei eliadiene, mai exact, \u00een ordinea \u00een care apar \u00een volumul al doilea al Bibliografiei\u00a0 lui Mircea Handoca, vom ar\u0103ta ce ecouri a avut literatura lui Mircea Eliade, scris\u0103 exclusiv \u00een limba rom\u00e2n\u0103, sau rom\u00e2nismul lui \u00eenfl\u0103c\u0103rat asupra contemporanilor s\u0103i de aici sau de aiurea, fie ei rom\u00e2ni sau str\u0103ini.\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Primul care a surprins cu mare exactitate cadrele mobile \u00eentre care se mi\u015fca Mircea Eliade, primul \u00eentr-o anumit\u0103\u00a0 ordine cronologic\u0103, iar nu de alt\u0103 natur\u0103, a fost Ion Biberi, \u00een lucrarea Etudes sur la litt\u00e9rature roumaine contemporaine, ed. Corymbe, Paris, 1937. \u00centr-o francez\u0103 impecabil\u0103, \u00een acel volum publicat la o editur\u0103\u00a0 prestigioas\u0103 \u00een epoc\u0103, Ion Biberi afirm\u0103: \u201eL\u2019oeuvre de Mircea Eliade se trouve donc entre la tendance universaliste, si l\u2019on peut dire, et le souffle autochtone. L\u2019\u00e9crivain est solidement implant\u00e9 dans le sol de la vie roumaine et, \u00e0\u00a0 quelques exceptions pr\u00e8s,\u00a0 il transporte dans ses \u00e9crits les \u00e9chos d\u2019une conscience satur\u00e9e de l\u2019atmosph\u00e8re de la vie roumaine, mais familiaris\u00e9, en m\u00eame temps, avec les probl\u00e8mes de la grande culture europ\u00e9enne. Ainsi situ\u00e9, Mircea Eliade nous offre la plus authentique personnalit\u00e9 litt\u00e9raire de notre g\u00e9n\u00e9ration.\u201d (op. cit., pp.. 173 \u2013 176). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Ne surprinde agreabil acuitatea observa\u0163iei \u015fi profunzimea analizei lui Ion Biberi, care-l revendic\u0103\u00a0 elegant pe Mircea Eliade culturii rom\u00e2ne, recunosc\u00e2nd, c\u00e2t se poate de onest, c\u0103 el apar\u0163ine, de fapt, marii culturi europene \u015fi universale. Este, de asemeni, uluitor \u015fi pl\u0103cut s\u0103 vedem cu c\u00e2t\u0103\u00a0 hot\u0103r\u00e2re criticul parizian\u00a0 \u2013 illo tempore\u00a0 \u2013 vorbe\u015fte despre rom\u00e2nismul eliadian, atunci c\u00e2nd afirm\u0103 c\u0103\u00a0 scrierile sale sunt saturate de o atmosfer\u0103 specific rom\u00e2neasc\u0103. Meritul, deci valoarea acestei remarci este cu at\u00e2t mai mare, cu c\u00e2t se are \u00een vedere impactul pe care aceast\u0103 lucrare avea s\u0103-l aib\u0103\u00a0 asupra cititorilor, aviza\u0163i sau nu, din Fran\u0163a, sau de limb\u0103 francez\u0103. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Tot la o editur\u0103 francez\u0103 (\u015fi c\u00e2nd te g\u00e2nde\u015fti c\u0103 Eliade \u00ee\u015fi propusese, ba chiar ne propunea ! s\u0103 ne eliber\u0103m de sub tutela libr\u0103riei franceze\u2026), apare volumul lui Bazil Munteanu: Panorama de la Litt\u00e9rature Roumaine Contemporaine, \u00e9d. Du Sagitaire, Paris, 1938), \u00een care se spune en toutes lettres, ca s\u0103 se aud\u0103 c\u00e2t mai clar, nu-i a\u015fa, c\u0103 scriitorul, dornic chiar s\u0103 evadeze din literatur\u0103, ne-a oferit epopeea, destul de tulbure, a personalit\u0103\u0163ii sale \u00een plin\u0103 evolu\u0163ie: \u201eUne \u00e2me qui, ayant fait table rase des v\u00e9rit\u00e9s acquises, s\u2019efforce d\u2019\u00e9lever sur ces ruines sa propre v\u00e9rit\u00e9. C\u2019est l\u2019homme seul parti \u00e0 la d\u00e9couverte de soi et de ses raisons d\u2019\u00eatre. (\u2026) Son t\u00e9moignage vaut pour toute une jeunesse qui est d\u00e9j\u00e0 un peu celle d\u2019hier.\u201d (op. cit., pp. 254 \u2013 256). E vorba, desigur, de tinere\u0163ea congenerilor lui Mircea Eliade, de visele \u015fi e\u015fecurile lor, dar \u015fi de vasta fresc\u0103, cu valoare documentar\u0103, nu numai sentimental\u0103, pe care Eliade a f\u0103cut-o epocii respective, epoc\u0103 situat\u0103 \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc, vorbind deci de rom\u00e2ni de accea\u015fi etern\u0103\u00a0 spiritualitate rom\u00e2neasc\u0103.\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0O alt\u0103 dovad\u0103 a ata\u015famentului ie\u015fit din comun al lui Eliade fa\u0163\u0103 de tot ce e rom\u00e2nesc, ca \u015fi el, este \u015fi faptul c\u0103 el amestec\u0103, a\u015fa cum remarca S. Ovid. Crohm\u0103lniceanu \u00een lucrarea: Literatura rom\u00e2n\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale, \u201emotive magice autohtone cu practici oculte indiene.\u201d <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Cel mai frumos omagiu adus lui Mircea Eliade ni se pare, \u00eens\u0103, cuv\u00e2ntul rostit de Marcel Lobet cu ocazia primirii lui Mircea Eliade la Acad\u00e9mie de Langue et de Litt\u00e9rature Fran\u00e7aise de Bruxelles, publicat \u00een Bulletin de l\u2019Acad\u00e9mie Royale de Langue et Litt\u00e9rature Fran\u00e7aise, Tome LIV, no. 1, pp. 5 \u2013 28: \u201eVous avez su concilier\u00a0 la fidelit\u00e9 \u00e0 vos origines, et l\u2019appel de l\u2019universalit\u00e9. C\u2019est un exemple que devraient suivre ceux qui se replient sur un nationalisme aussi \u00e9troit et farouche, en se fermant aux g\u00e9n\u00e9rosit\u00e9s de l\u2019esprit sans fronti\u00e8res. Ce qui est admirable, c\u2019est que le savant, le penseur et le mythologue ait pu mener de front une oeuvre scientifique d\u2019une extr\u00eame complexit\u00e9 et, d\u2019autre part, une exp\u00e9rience romanesque dont le lecteur fran\u00e7ais ne mesure toujours pas la haute signification\/\u2026\/ Votre oeuvre romanesque offre deux aspects \u00e9galement touchants: tant\u00f4t ce sont des fresques de l\u2019inqui\u00e9tude \u00e9ternelle, tant\u00f4t des r\u00e9cits fantastiques mettant en\u00a0 jeu les symboles et les rites obscurs qui nous viennent du fond des \u00e2ges.\u201d Este uluitor c\u00e2te resurse g\u0103sesc str\u0103inii pentru a ne recunoa\u015fte meritele, \u015fi c\u00e2t de pu\u0163ini sunt rom\u00e2nii \u00een\u015fi\u015fi dispu\u015fi s\u0103 recunoasc\u0103 meritele unui alt rom\u00e2n, voind parc\u0103 s\u0103 ilustreze \u015fi s\u0103 apere, de o manier\u0103 nefericit\u0103 \u00eens\u0103, acel dicton senten\u0163\u0103, conform c\u0103ruia: Nimeni nu-i profet \u00een \u0163ara lui. Practic, la lectura acestor r\u00e2nduri, am r\u0103mas interzis (nu doar m\u00e2ndru c\u0103 sunt rom\u00e2n !), v\u0103z\u00e2nd c\u00e2t de bine ne cunosc \u015fi c\u00e2t de exact ne pot aprecia str\u0103inii, pun\u00e2ndu-i \u00een dificultate, ba chiar la st\u00e2lpul infamiei pe acei rom\u00e2ni din \u0163ar\u0103, care au \u0163inut s\u0103\u00a0 fac\u0103 praf opera lui Eliade, ca \u015fi pe omul Eliade. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Ne consol\u0103m, \u00eens\u0103, cu g\u00e2ndul c\u0103 au fost destui rom\u00e2ni care au \u00een\u0163eles c\u0103 Mircea Eliade a fost obsedat de Rom\u00e2nia, nu numai de destinul ei \u00een lume, dar \u015fi de limba ei, precum Virgil Ierunca, al c\u0103rui articol dedicat lui Eliade \u00een num\u0103rul omagial al revistei \u201eLimite\u201d (1986) se intitula chiar a\u015fa: \u201eMircea Eliade \u015fi obsesia Rom\u00e2niei\u201d, sau un alt mare intelectual rom\u00e2n, Cicerone Poghirc, pe care am avut onoarea s\u0103-l cunoa\u015ftem \u00een timpul studen\u0163iei noastre la Universitatea Bucure\u015ftii, dar \u015fi \u00een 1977 la Universitatea din Gala\u0163i, c\u00e2nd a \u00eenso\u0163it o delega\u0163ie oficial\u0103. Studiul acestuia din urm\u0103, pare mai conving\u0103tor: \u201eMircea Eliade \u2013 ctitor de cultur\u0103 rom\u00e2neasc\u0103\u201d. Credem, \u00eentr-adev\u0103r, c\u0103 acesta este cuv\u00e2ntul care i se potrive\u015fte cel mai bine lui Mircea Eliade, spun\u00e2nd aproape totul\u00a0 despre universalismul \u015fi gigantismul\u00a0 \u00eentreprinderii eliadiene. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Dac\u0103 acest entuziasm fa\u0163\u0103 de opera eliadian\u0103 ar fi doar reac\u0163ia fireasc\u0103 a rom\u00e2nilor, s-ar putea crede c\u0103 este un gest izolat, neconfirmat de str\u0103in\u0103tate. Faptul, \u00eens\u0103, c\u0103 nume mari, precum Pierre Chaunu, se declar\u0103 fascina\u0163i de-a dreptul de beletristica lui Eliade \u015fi fulgera\u0163i de \u015ftiin\u0163a lui, demonstreaz\u0103 cu prisosin\u0163\u0103 contrariul: \u201eJe reste fascin\u00e9 par les belles pages de Mircea Eliade\u201d, sau: \u201eLa science fulgurante de Mircea Eliade qui surplombe\u2026\u201d ambele aprecieri fiind incluse \u00een volumul Pour l\u2019Histoire, \u00e9d. Librairie Acad\u00e9mique Perrin, 1984, p. 147 et 177. \u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Un alt nume de referin\u0163\u0103\u00a0 din cultura acestui secol,\u00a0 Georges Gusdorf, declar\u0103\u00a0 r\u0103spicat: competen\u0163ele sale \u00een domeniul fenomenologiei religiei au fost consolidate de opera a trei mari speciali\u015fti \u00een domeniu, printre care se num\u0103r\u0103 \u015fi Mircea Eliade. Nu se poate s\u0103 nu fim flata\u0163i de o astfel de apreciere, mai ales c\u00e2nd ea vine din partea unui nume la fel de mare ca cel al lui Mircea Eliade !<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Nici cei din \u0163ar\u0103, ru\u015fina\u0163i parc\u0103 de faptul c\u0103 primele ecouri \u2013 mai mult dec\u00e2t favorabile, la adresa lui Mircea Eliade, au ap\u0103rut \u00een str\u0103in\u0103tate, nu s-au l\u0103sat mai prejos. Un recent mare disp\u0103rut, Alexandru Elian, \u00een revista \u201eVl\u0103starul\u201d din mai-iunie 1928, afirm\u0103: \u201eMircea Eliade, \u00een literatura ideologic\u0103 de dup\u0103 r\u0103zboi, e, f\u0103r\u0103 putin\u0163\u0103 de t\u0103gad\u0103, cel mai distins reprezentant al tineretului nostru g\u00e2nditor. A adus cu sine, pe l\u00e2ng\u0103 m\u0103rturisirile sbuciumurilor suflete\u015fti, o net\u0103g\u0103duit\u0103 fr\u0103gezime sufleteasc\u0103 \u00een scris, unit\u0103 cu un entuziasm \u015fi o erudi\u0163ie rare.\u201d G\u0103sim, av\u00e2nd \u00een vedere anul acestei afirma\u0163ii, c\u0103 ea nu se limita s\u0103 constate, ci emitea chiar aprecieri cu valoare de premoni\u0163ie, c\u0103 ele apar\u0163in unui vizionar, ceea ce emitentul lor avea s\u0103 \u015fi devin\u0103 (pp.4 \u2013 5).<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Cu doar doi ani mai t\u00e2rziu, \u00een 1930, Mihail Polihroniade afirma despre Isabel \u015fi apele diavolului, c\u0103: \u201e (\u2026) este prima oper\u0103 autentic\u0103 a genera\u0163iei tinere \u015fi pentru c\u0103 aduce \u00een lumea literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 un suflu nou.\u201d (in \u201eVremea\u201d, III (1930), aprilie 10, nr. 109, p. 5). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Cu competen\u0163a-i strivitoare, Perpessicius confirm\u0103 \u015fi el valoarea romanului respectiv, dar expliciteaz\u0103, la modul discret subtil, c\u0103rui fapt i se datoreaz\u0103: \u00een primul r\u00e2nd, limbii rom\u00e2ne, se sub\u00een\u0163elege, c\u0103ci \u00eentr-o alt\u0103 limb\u0103 \u201eaceast\u0103 dram\u0103 spiritual\u0103, \u00eempletit\u0103 din culmi \u015fi pr\u0103p\u0103stii, din g\u00e2nd ceresc \u015fi terestru, din extaz \u015fi senzualitate, o fuziune de contradic\u0163ii \u015fi atitudini paradoxale, subordonate unei mari lucidit\u0103\u0163i critice\u201d (in \u201eCuv\u00e2ntul\u201d, an VI (1930), nr. 1893, pp. 1 \u2013 2) nu ar fi fost posibil\u0103. Afirma\u0163ia lui Perpessicius, de\u015fi nu mai avea nevoie s\u0103 fie demonstrat\u0103, ni se pare extrem de pertinent\u0103 din punctul de vedere al traduc\u0103torului dublat de un scriitor de expresie francez\u0103, con\u015ftient c\u0103\u00a0 orice limb\u0103 str\u0103in\u0103 \u00ee\u015fi impune propriile ei constr\u00e2ngeri, \u00eengr\u0103dind dramatic \u015fi dureros libertatea de exprimare a\u00a0 autorului care scrie \u00een acea limb\u0103 f\u0103r\u0103 a fi vorbitor nativ al acelei limbi. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0O alt\u0103 lucrare care a st\u00e2rnit reac\u0163ii nea\u015fteptat de pozitive, a fost Maitrey, despre care Mihail Sebastian, care o consider\u0103 \u201ecea mai frumoas\u0103 \u015fi mai trist\u0103 carte pe care am citit-o\u201d, de o \u201ederutant\u0103 simplicitate\u201d, afirm\u0103: \u201e (\u2026) istoria literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 va p\u0103stra cartea aceasta pentru nenum\u0103rate argumente de ordin artistic\u201d (\u201eRom\u00e2nia Literar\u0103\u201d, II (1933), mai 6, nr. 64, p. 1), iar Perpessicius spune at\u00e2t de elevat c\u0103 \u201ea sporit cu unul seria miturilor erotice ale umanit\u0103\u0163ii\u201d (\u00een \u201eCuv\u00e2ntul\u201d, IX (1933), mai 14, nr. 2890, pp. 1 \u2013 2).\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Despre o alt\u0103 carte, \u00centoarcerea din Rai, un alt mare nume scump nou\u0103, Constantin Noica, avea s\u0103 declare c\u0103: \u201eE o risip\u0103 de g\u00e2nduri, probleme, momente epice, teme, tipi \u015fi lucruri, cum mi se pare c\u0103 n-am mai \u00eent\u00e2lnit \u00een literatura noastr\u0103\u201d (in \u201eConvorbiri literare\u201d, 1934, februarie). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Dan Petra\u015fincu consider\u0103 c\u0103 Mircea Eliade: \u201e (\u2026) crede \u00een valori, \u00een neoclasicism \u015fi specific rom\u00e2nesc\u201d (in \u201eLitere\u201d, II, (1934), aprilie 8 \u2013 15, nr. 8, p. 1), iar Petre Comarnescu, \u00een articolul intitulat \u201eMircea Eliade, romancier al exasper\u0103rii\u201d, declar\u0103 romanele lui Eliade \u201eContribu\u0163ii de aur\u201d (\u2026) \u00een zgura culturii noastre.\u201d (in \u201eVremea\u201d, VII (1934), aprilie 22, nr. 334, p. 4). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Un nume mai pu\u0163in cunoscut (dar din partea unor personaje relativ obscure, aprecierile de genul acesta devin simptomatice pentru receptarea corect\u0103 a unei opere sau unui scriitor), e vorba de Scarlat Preajb\u0103, care declar\u0103 \u00een 1936, \u00een publica\u0163ia \u201e\u0162ara noastr\u0103\u201d, c\u0103 \u201eScrisul lui Mircea Eliade va r\u0103m\u00e2ne \u00een posteritate\u201d (XIV, ianuarie 16, nr. 781, p. 2). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00centr-o fraz\u0103 ce pare cel pu\u0163in expediat\u0103, c\u0103ci firescul ei decurgea \u2013 pentru cel care a f\u0103cut-o \u2013 Eugen Ionescu, din aceea c\u0103 era de domeniul eviden\u0163ei, acesta declar\u00e2nd ritos c\u0103: \u201e (\u2026) Mircea Eliade, spre triste\u0163ea lui, este blestemat s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 literat.\u201d (in \u201eIdeea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, an I (1935), iunie-august, nr. 2 \u2013 4, pp. 148 \u2013 149). De ce blestemat, asta este o alt\u0103\u00a0 poveste, \u015fi ar putea ascunde, eventual, ulterioarele ne\u00een\u0163elegeri dintre cei doi, in nuce, pare-se \u00een epoc\u0103.\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Cu parcimonia-i recunoscut\u0103, George C\u0103linescu accept\u0103, dup\u0103 un interval destul de important de t\u0103cere vinovat\u0103, s\u0103-i recunoasc\u0103, \u00een sf\u00e2r\u015fit, meritele lui Mircea Eliade \u015fi \u00een domeniul literaturii, admi\u0163\u00e2nd c\u0103 el este: \u201e (\u2026) un st\u0103p\u00e2nitor al talentului celui mai viguros, de la care putem a\u015ftepta capodopere\u2026\u201d (in \u201eAdev\u0103rul literar \u015fi artistic\u201d, XIV (1935), decembrie\u00a0 15, nr, 784, pp. 9 \u2013 10). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Ceva mai generos, vorbind despre Huliganii, Mihail Sebastian declar\u0103 c\u0103: \u201e (\u2026) \u00een d. Mircea Eliade, societatea rom\u00e2neasc\u0103 actual\u0103 \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte romancierul capabil s\u0103-i exprime toate aspectele\u201d (in \u201eRampa\u201d, XVIII (1935), decembrie 21, nr. 538, pp. 1 \u2013 4).\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Despre aceea\u015fi carte, care a st\u00e2rnit cele mai numeroase reac\u0163ii, dar s-a bucurat \u015fi de cele mai elogioase ecouri critice, Pericle Martinescu considera c\u0103: \u201eCu aceast\u0103 carte, Mircea Eliade a intrat \u00een categoria scriitorilor mari universali.\u201d (in \u201eReporter\u201d, Bucure\u015fti, 1935, decembrie 25, p. 2). C\u0103 este a\u015fa, sau c\u0103 ulterior s-ar fi dovedit c\u0103 ar fi altfel, important este c\u0103 a\u015fa \u00eel sim\u0163eau contemporanii, destul de aviza\u0163i, de cele mai multe ori, pentru a nu gre\u015fi esen\u0163ial. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Nu putem s\u0103 nu profit\u0103m de ocazie \u015fi s\u0103 nu ne \u00eentreb\u0103m iar \u2013 pentru a c\u00e2ta oar\u0103 ? \u2013 de ce se \u00eenver\u015funeaz\u0103 unii contemporani s\u0103-l desfiin\u0163eze ca om, scriitor, chiar \u015fi ca istoric al religiilor, \u2013 oameni care nu \u00eentotdeauna au statura moral\u0103\u00a0 \u015fi intelectual\u0103 nici a celui pus \u00een discu\u0163ie, nici a celor care, la momentul respectiv, i-au apreciat opera, fie ea literar\u0103 sau \u015ftiin\u0163ific\u0103, chiar la modul laudativ. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0(Suntem tenta\u0163i s\u0103 punem aceast\u0103 propensiune spre divaga\u0163ie pe seama influen\u0163ei exercitate de opera celui de care ne ocup\u0103m \u00een aceste pagini\u2026 Oricum, consider\u0103m c\u0103 nu po\u0163i scrie despre un autor,\u00a0 dec\u00e2t \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-i calci pe urme, \u00een ideea, dar, mai ales, speran\u0163a de a-l \u00eent\u00e2lni \u2013 cel pu\u0163in ideatico-spiritual \u2013 la un moment dat\u2026). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00cen \u201eGazeta\u201d din 1937, aprilie 14, nr. 930, p. 2), se specific\u0103, c\u00e2t se poate de clar c\u0103, \u00een opera lui Mircea Eliade, \u201eg\u0103sim o pregnant\u0103 atmosfer\u0103 rom\u00e2neasc\u0103\u201d. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00cen corul celor care\u00a0 l-au recunoscut pe Mircea Eliade, l-am descoperit cu \u00eenc\u00e2ntare, de\u015fi cu oarecare intrigare, \u015fi pe\u2026 Emil Cioran, care, referindu-se la Yoga, noteaz\u0103: \u201eMircea Eliade este singurul orientalist rom\u00e2n. Ce \u00eenseamn\u0103 asta ? C\u0103 \u00eentr-o \u0163ar\u0103 \u00eentreag\u0103, exist\u0103 un singur om\u00a0 care poate circula \u015fi \u00een cealalt\u0103 jum\u0103tate a culturii rom\u00e2ne.\u201d (in \u201eVremea\u201d, 1 (1937), iunie 20, nr. 492, p. 9). Suficient, nu-i a\u015fa, pentru ca \u00eenainte de a pune punctul final carierei sale de om care a circulat liber \u00een ambele jum\u0103t\u0103\u0163i ale culturii umane, s\u0103-i cear\u0103 so\u0163iei Cristinel, volumul lui Cioran: \u201eExercices d\u2019admiration\u201d, topindu-se de admira\u0163ie\u2026 Extatic\u0103 pierdere \u00een noapte, discret\u0103 ie\u015fire din lumin\u0103\u2026 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Dac\u0103 Maestrul Cicerone POGHIRC l-a declarat at\u00e2t de superb ctitor de cultur\u0103\u00a0 rom\u00e2neasc\u0103, \u00een publica\u0163ia \u201eBuna Vestire\u201d din 1937, iulie 7, la\u00a0 pagina 2, Mircea Eliade este declarat \u201eziditor. Un Me\u015fter Manole al marilor destine.\u201d Aceea\u015fi revist\u0103, \u00een num\u0103rul ei 182 din octombrie 1937, apreciaz\u0103, la pagina 2: \u201e\u00cen fenomenul spiritualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, Mircea Eliade e el \u00eensu\u015fi un fenomen. Am sentimentul c\u0103 peste zece ani, el va fi considerat o indiscutabil\u0103 valoare european\u0103.\u201d <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0A\u015fa cum remarca \u015fi Constantin F\u00e2nt\u00e2neru \u00een \u201eUniversul literar\u201d din 9 dcecembrie 1939 (nr. 49), o alt\u0103 incontestabil\u0103\u00a0 dovad\u0103 a rom\u00e2nismului lui Eliade e \u015fi faptul c\u0103 el consider\u0103 c\u0103 \u201efenomenul originar al culturii rom\u00e2ne\u015fti \u00eel constituie structura sa folcloric\u0103.\u201d (Facem men\u0163iunea c\u0103 toate sublinierile prin bold sau italice ne apar\u0163in \u015fi spun mai multe dec\u00e2t am putea noi spune prin cuvinte, sau, altfel spus, contribuie la economia acestui articol). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Rom\u00e2nul Eliade nu se mul\u0163uume\u015fte, \u00eens\u0103, s\u0103\u00a0 vibreze delicat la scurte descrieri ale Bucure\u015ftilor, de exemplu, ci face chiar oper\u0103\u00a0 de propagand\u0103 cultural\u0103, mai elegant \u015fi modern spus, de promotion valorilor rom\u00e2nit\u0103\u0163ii, a\u015fa cum se poate deduce \u015fi din recenzia pe care P. Petru Ionescu o face lucr\u0103rii lui Mircea Eliade \u201eOs Romenos. Latinos de Oriente\u201d: \u201eDl. Mircea Eliade a oferit publicului portughez o carte mic\u0103 \u015fi substan\u0163ial\u0103, \u00een care a trasat energic \u015fi simplu liniile generale ale istoriei noastre politice, al\u0103turi de o concluziune privind profilul spiritual al poporului rom\u00e2n.\u201d (in \u201eRevista Funda\u0163iilor Regale\u201d, X (1943), nr. 8, pp. 462 \u2013 463). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Vorbind despre Mitul ve\u015fnicei re\u00eentoarceri, Eugenio d\u2019Ors apreciaz\u0103, de la \u00een\u0103l\u0163imea staturii sale uria\u015fe, c\u0103 aceast\u0103 lucrare este \u201eO carte de aur\u2026 E at\u00e2t de mare bog\u0103\u0163ia ideilor pe care le con\u0163ine aceast\u0103\u00a0 carte, at\u00e2t de mare noutatea ei, (\u2026) \u00eenc\u00e2t, odat\u0103 terminat textul, nu po\u0163i s\u0103 nu te \u00eentorci la el\u2026\u201d (in \u201eArriba\u201d, Madrid, 1949, sept. 28).\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Un alt nume mare care \u015fi-a pus amprenta pe cultura secolului XX: Benedetto Croce, vorbind despre aceea\u015fi lucrare, se confeseaz\u0103: \u201eMi converrebbe lodare la molteplice e scelta erudizione dell\u2019autore e la lucidita della sua tratazione.\u201d (in: \u201eIl Messagero\u201d, 1949, oct. 16). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Pare incredibil, dar un Giovanni Cavicchioli, referindu-se tot la Mitul\u2026, \u00eel a\u015feaz\u0103 pe Mircea Eliade \u00eenaintea lui Jung: \u201e\u00centre descoperirile lui Eliade \u015fi Jung, cele ale lui Eliade sunt chiar mai importante.\u201d (in \u201eValori\u201d, Bologna, 11 (1951), Jan.-Feb., nr. 1, pp. 10 \u2013 21). Scurt, perecutant \u015fi la obiect, dar c\u00e2t de semnificativ este acest elogiu\u2026<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Revenind la lucr\u0103rile literare, descoperim nea\u015fteptate elogii privitooare la stilul sau valoarea operelor. Forstz Vera, referindu-se la \u201eFor\u00eat interdite\u201d, apreciaz\u0103 \u201ela vivacit\u00e9 de la fresque historique dont il offre la peinture.\u201d \u015ei adaug\u0103: \u201eLe style est d\u2019une puret\u00e9 et d\u2019un go\u00fbt parfaits.\u201d (in \u201eLe Soir\u201d, Bruxelles, 1956, 28 martie). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Robert Kanters se dovede\u015fte a fi at\u00e2t un bun cunosc\u0103tor al operei eliade\u015fti, c\u00e2t \u015fi un rafinat comentator: \u201eDans ces 650 grandes pages de texte serr\u00e9, un monde grouille comme dans les grands romans du si\u00e8cle dernier. (\u2026) Mais cette libert\u00e9 de construction ne change pas l\u2019essentiel, c\u2019est-\u00e0-dire la vari\u00e9t\u00e9 et l\u2019\u00e9paisseur du roman. Il y a l\u00e0 une richesse d\u2019\u00e9vocation qui ne peut pas ne pas faire penser aux grands romanciers russes,\u00a0 par exemple. Peu ou pas de discussions th\u00e9oriques, mais tout un tableau d\u2019\u00e9poque.\u201d (in \u201eLa Tour Saint-Jacques\u201d, Paris, 1956, mars-avril, nr. 3, pp. 85 \u2013 88). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Surprin\u015fi de nea\u015fteptatele elogii aduse operei lui Eliade, am fi tenta\u0163i s\u0103 le lu\u0103m drept cazuri izolate sau exager\u0103ri, \u00een schimb, nu este deloc a\u015fa. Astfel, Henri Holstein, vorbind despre aceea\u015fi For\u00eat Interdite, conchide: \u201ePhilosophe et historien des religions, Mircea Eliade est aussi en Roumanie un romancier c\u00e9l\u00e8bre. La traduction de ce roman aux vastes proportions nous permet d\u2019appr\u00e9cier cet aspect de son auteur et de son talent\u2026\u201d (in \u201eEtudes\u201d, 1956, mai). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Un alt nume celebru, Andr\u00e9 Th\u00e9rive, \u00eel compar\u0103 cu un alt mare romancier, nu mai pu\u0163in celebru: \u201eLe philosophe roumain bien connu se r\u00e9v\u00e8le ici un grand romancier, \u00e0 qui il n\u2019est pas d\u00e9fendu de trouver une puissance balzacienne, en m\u00eame temps que des tendances \u00e0 l\u2019id\u00e9ologie, comme se pr\u00e9sentent certains auteurs allemands, par exemple Thomas Mann,\u201d (in \u201eRivarol\u201d, Paris, 29 novembre).\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00centr-un articol intitulat \u201eMircea Eliade et la chronique souterraine de l\u2019humanit\u00e9\u201d, Marcel Lobet vrea s\u0103 ne conving\u0103 \u2013 \u015fi reu\u015fe\u015fte \u2013 c\u0103: \u201e(\u2026) on discerne peu \u00e0 peu la d\u00e9marche d\u2019un penseur de haut vol qui d\u00e9passe la litt\u00e9rature non par l\u2019\u00e9rudition, mais par la remise en question de notre univers mental. L\u2019histoire des religions et l\u2019ethnologie sont pour l\u2019\u00e9crivain roumain des zones de lib\u00e9ration, des terres franches ou les id\u00e9es sont plus vivantes que les personnages, de la fiction romanesque. (\u2026) Ob\u00e9issant \u00e0 l\u2019appel des sources, il veut faire oeuvre de t\u00e9moin.\u201d (in \u201eRevue g\u00e9n\u00e9rale\u201d, 1975, avril, pp. 41 \u2013 46). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Georges Balandier, \u00een celebra revist\u0103 \u201eLes Nouvelles Litt\u00e9raires\u201d, semneaz\u0103 articolul \u201eMircea Eliade \u2013 Chroniqueur de l\u2019humanit\u00e9\u201d, \u00een care ne surprinde, pl\u0103cut, desigur, cu urm\u0103toarea fraz\u0103: \u201eUne vie aussi exceptionnelle s\u2019exprime dans une oeuvre qui ne l\u2019est pas moins.\u201d (in nr. 2642 din 5 iulie 1978, p. 10). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Este momentul \u00een care Eugen SIMION face o necesar\u0103 punere la punct, de fapt, o clarificare a lucrurilor: \u201eRelev\u00e2nd succesele mitice ale omului, Eliade aduce \u00een sprijinul omului din societatea tehnocratic\u0103 \u2013 om reificat, angoasat, ne\u00eencrez\u0103tor \u00een valorile tradi\u0163ionale, \u201eterorizat de istorie\u201d, imaginea\u00a0 \u00eent\u0103ritoare a \u00eenceputurilor.\u201d (in \u201eLuceaf\u0103rul\u201d, XXII (1979), ianuarie 6, nr. 1 (871), p. 6).\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Interesant\u0103 este \u015fi p\u0103rerea Irinei Coroiu cu referire la piesa Ifigenia a lui Mircea Eliade: \u201e (\u2026) aleg\u00e2nd pentru experimentul s\u0103u dramatic \u201emitul jertfei creatoare\u201d, a procedat la disocieri ale motivului antic, la aglutin\u0103ri ale legendelor rom\u00e2ne\u015fti, reu\u015find o pies\u0103 personal\u0103, cu echivalen\u0163e universale\u00a0 \u015fi analogii contemporane actuale.\u201d (in \u201eLuceaf\u0103rul\u201d, XXV (1982), martie, nr. 10 (1035), p. 4).\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0O alt\u0103 apreciere care ne-a \u00eenc\u0103lzit sufletul de rom\u00e2n, este cea a lui Andr\u00e9 Clavel, \u00een articolul intitulat : \u201eLa face cach\u00e9e de Mircea Eliade\u201d: \u201eS\u2019il est l\u2019un des plus grands \u00e9rudits de ce temps, ce sp\u00e9cialiste de l\u2019histoire des religions est aussi un romancier merveilleux. Pour pr\u00e9senter Mircea Eliade, les mots manquent toujours (am avut accea\u015fi senza\u0163ie, c\u00e2nd am \u00eenceput prezenta redactare: dintr-o dat\u0103, at\u00e2t de familiarul \u015fi \u00eendr\u0103gitul Mircea Eliade ne sc\u0103pa analizei, se refuza comentariului nostru, pledoariei noastre pentru literatura sa de limb\u0103\u00a0 rom\u00e2n\u0103, mult mai apreciat\u0103 \u015fi gustat\u0103, pare-se, dec\u00e2t cea scris\u0103 de Cioran, de exemplu, \u00een limba francez\u0103. Sau, \u00een cazul nostru precis (al lui Constantin FROSIN), incon\u015ftientul, cel care ne-a \u00eempins probabil s\u0103\u00a0 scriem literatur\u0103\u00a0 \u00een limba francez\u0103, \u00eencerca s\u0103 ne obstruc\u0163ioneze, s\u0103 ne obstacoleze demersurile pro Eliade care i se vor fi p\u0103rut contra Cioran \u015fi, indirect, a noastr\u0103 ca scriitor de expresie francez\u0103 ?!). Voyez plutot: romancier de haut vol, Eliade est en m\u00eame temps, un des plus grands \u00e9rudits de notre \u00e9poque. (\u2026) on a toujours l\u2019impression qu\u2019il d\u00e9tient la cl\u00e9 de l\u2019empyr\u00e9e.\u201d (in \u201eGazette de Lausanne\u201d, Samedi Litt\u00e9raire, 1982, avril 10, N. B. World View, in \u201eSunday Telegraph\u201d, London, 1982, aprilie 11). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00centr-un articol intitulat \u201eEu cred \u00een viitorul culturii rom\u00e2ne\u015fti\u201d (care reia cuvintele lui Eliade \u00eensu\u015fi), Cornelius Dima-Dr\u0103gan ne reaminte\u015fte tuturor, at\u00e2t nou\u0103, care deja \u015ftiam asta, c\u00e2t \u015fi str\u0103in\u0103t\u0103\u0163ii care \u00ee\u015fi va fi f\u0103cut, probabil, la un moment dat, iluzia c\u0103 Mircea Eliade \u015fi-a abandonat \u0163ara \u015fi limba, asemeni altor rom\u00e2ni, precum colegul \u015fi prietenul Cioran: \u201eCultura \u015fi patria rom\u00e2neasc\u0103 nu sunt pentru Eliade simple detalii biografice, ci realit\u0103\u0163i majore, c\u0103rora el le apar\u0163ine structural.\u201d (in\u201dUnirea\u201d, 1984, martie, nr. 2, pp. 1- 14). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Virgil Ierunca, \u00een celebrul num\u0103r din \u201eCahier de l\u2019Herne\u201d dedicat lui Mircea Eliade (profit de ocazie pentru a-l omagia aici \u015fi pe marele editor Constantin Tacou, pe care am avut onoarea s\u0103-l cunoa\u015ftem la Paris \u015fi care ne-a poftit, \u00een chip de mare cinstire \u015fi prietenie, s\u0103 \u015fedem \u00een scaunul \u00een care obicinuia s\u0103 \u015fad\u0103 \u00eensu\u015fi marele Mircea Eliade \u2013 ce emo\u0163ii am avut, Doamne, indescriptibile !), ne reaminte\u015fte nou\u0103, rom\u00e2nilor, c\u0103 Eliade n-a \u00eencetat o clip\u0103\u00a0 s\u0103 apar\u0163in\u0103\u00a0 culturii rom\u00e2ne\u015fti, c\u0103 nu ne-a p\u0103r\u0103sit nicic\u00e2nd, iar Occidentului \u00eei reveleaz\u0103, dac\u0103 mai era nevoie \u2013 dac\u0103 nu cumva el \u00een\u0163elesese demult acest adev\u0103r, c\u0103: \u201eCette attitude paradoxale du chr\u00e9tien qui accepte l\u2019Histoire et la nie en m\u00eame temps, esp\u00e9rant le salut hors d\u2019elle et m\u00eame contre elle\u201d, sera doubl\u00e9e chez Mircea Eliade d\u2019une nostalgie de la solution archa\u00efque et d\u2019une hantise du pass\u00e9 de son propre pays, \u00e0 ce point accabl\u00e9 et surcharg\u00e9 d\u2019histoire (\u2026).\u201d (op. cit., p. 319). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Acela\u015fi Ierunca rela\u0163ioneaz\u0103 \u00een mod nea\u015fteptat literatura \u015fi opera \u015ftiin\u0163ific\u0103\u00a0 a lui Mircea Eliade, \u00eentr-o formul\u0103\u00a0 care statueaz\u0103 clar locul central ocupat de Rom\u00e2nia \u00een opera eliadian\u0103: \u201eSi cette Roumanie dans\u00a0 laquelle se passe l\u2019action de la plupart des r\u00e9cits est plus r\u00e9elle que la r\u00e9alit\u00e9, transparente jusqu\u2019\u00e0 l\u2019\u00e9vanescence, c\u2019est qu\u2019elle\u00a0 est devenue un espace peupl\u00e9 de signes, qu\u2019elle appartient \u00e0 une g\u00e9ographie imaginaire.\u201d (op. cit., p. 325). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Relu\u00e2ndu-l pe Eliade \u00eensu\u015fi din \u201eCaete de dor\u201d nr. 9: \u201eMontrer que l\u2019homme moderne, comme l\u2019homme des soci\u00e9t\u00e9s archa\u00efques, ne peut exister sans mythes, donc sans r\u00e9cits exemplaires.\u201d (p. 19), acela\u015fi Ierunca ne reaminte\u015fte de re\u00eentoarcerea la trecut, la izvoarele mitului, \u00eentoarcere care nu mai este posibil\u0103\u00a0 dec\u00e2t \u00een limba miturilor din care ne-a z\u0103mislit contemporaneitatea, care nu poate fi alta dec\u00e2t limba matern\u0103, \u00een cazul lui Eliade, deci, limba rom\u00e2n\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Vorbind despre aparenta banalitate a stilului operei eliadiene, Virgil Ierunca ne pune \u00een gard\u0103 asupra capcanei pe care ne-ar putea-o \u00eentinde o astfel de banalitate: \u201eElle cache, elle aussi, un signe. S\u2019il n\u2019en \u00e9tait pas ainsi, pourquoi cette prose sans style serait-elle aussi difficilement traduisible ? Pourquoi sa limpidit\u00e9, sa transparence, ses m\u00e9taphores successives, demeureraient-elles prisonni\u00e8res du cercle magique d\u2019une seule langue: le roumain ?\u201d (op. cit., p. 326).\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Dac\u0103\u00a0 Mircea Eliade a avut sau nu dreptate \u00een lucr\u0103rile sale \u015ftiin\u0163ifice, at\u00e2t de plenar completate de opera sa literar\u0103, ne-o spune c\u00e2t se poate de r\u0103spicat Jacques Masui \u00een acela\u015fi num\u0103r din \u201eCahiers de l\u2019Herne\u201d dedicat scriitorului nostru: \u201eEt lorsque Heidegger, impuissant \u00e0 formuler une M\u00e9tapysique, estime, comme on l\u2019\u00e9crivait r\u00e9cemment, qu\u2019il n\u2019y a de salut pour la philosophie occidentale, qu\u2019\u00e0 la condition de renouer avec la pens\u00e9e pr\u00e9socratique, cela signifie clairement que nous devons retourner humblement aux sources de l\u2019ontologie traditionnelle si nous voulons reprendre possession de notre \u00eatre int\u00e9gral et refaire une culture.\u201d (op. cit., p. 362).\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00cenainte de a trece la concluzii, s\u0103-i mai d\u0103m o dat\u0103 cuv\u00e2ntul lui Mircea Eliade, pentru a-l l\u0103sa pe el s\u0103-\u015fi motiveze decizia eroic\u0103 \u015fi nu tocmai benefic\u0103 pentru el ca scriitor, ne referim desigur, la ecourile \u00een lumea larg\u0103 despre arta sa, de a scrie literatur\u0103 numai \u015fi numai \u00een limba rom\u00e2n\u0103. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00cen articolul \u201eRena\u015fterea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, Eliade se arat\u0103 entuziasmat de turnura pe care a luat-o literatura rom\u00e2n\u0103, ceea ce putea avea darul de a-l decide s\u0103 n-o p\u0103r\u0103seasc\u0103 pentru o alta, mai ispititoare: \u201e\u00centr-adev\u0103r, via\u0163a literar\u0103 \u015fi artistic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 se afl\u0103, mai ales de c\u00e2\u0163iva ani, \u00eentr-o uimitoare ascensiune. Nu numai c\u0103 se scrie bine; se scrie \u015fi mult. (\u2026) Scriitorul mare nu se mai g\u0103se\u015fte izolat, nu mai predomin\u0103\u00a0 cu geniul lui o epoc\u0103\u00a0 ne\u00een\u0163eleg\u0103toare. Ori\u015fice geniu literar este primit de public: Arghezi, Barbu, Blaga, ca s\u0103 nu mai vorbim de Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu \u015fi Camil Petrescu (\u2026). Cred c\u0103 peste c\u00e2\u0163iva ani, epoca aceasta pe care o\u00a0 tr\u0103im acum, va fi socotit\u0103 o real\u0103 Rena\u015ftere literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103.\u201d (in \u201eProfetism Rom\u00e2nesc\u201d, vol. 2, pp. 79 \u2013 80). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Desigur, un scriitor adev\u0103rat are nevoie de un astfel de climat de rena\u015ftere, de \u00eenflorire a artelor \u015fi a scrisului pentru a putea scrie. Orice scriitor, c\u00e2t de mediocru, a\u015fa cum voia s\u0103 par\u0103 Eliade, oric\u00e2t de diletant sau in nuce, nu putea refuza \u015fansa de a sta\u00a0 al\u0103turi de poe\u0163i ca Arghezi sau Barbu, cu prozatori ca Rebreanu sau Camil Petrescu. \u015ei apoi, o perioad\u0103 de efervescen\u0163\u0103 spiritual\u0103, echivalent\u0103 cu o rena\u015ftere, este mai mult dec\u00e2t benefic\u0103 at\u00e2t\u00a0 pentru climatul pe care-l ofer\u0103, c\u00e2t \u015fi pentru receptarea de care se bucur\u0103 operele ap\u0103rute \u00eentr-un astfel de climat scriitoricesc. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, trebuie s\u0103 ne reamintim c\u0103 Mircea Eliade voia s\u0103 devin\u0103 cineva \u015fi\/sau mai ales, ca scriitor, s\u0103 ajung\u0103 deci un mare scriitor. Iar un moment de rena\u015ftere la propriu \u015fi la figurat, ce ar putea fi denumit chiar ca Rena\u015ftere\u00a0 rom\u00e2neasc\u0103, nu putea fi ratat\u00a0 de un scriitor dornic de afirmare, dar con\u015ftient \u015fi de efectele \u2013 \u00een planul scrierii \u2013 al spiritului\u00a0 de emula\u0163ie creatoare specific epocii.\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Un alt motiv pentru care Mircea Eliade nu a acceptat s\u0103 scrie literatur\u0103 \u00een nicio alt\u0103\u00a0 limb\u0103 dec\u00e2t rom\u00e2n\u0103, este dezv\u0103luit, destul de discret, e adev\u0103rat, \u00een articolul lui \u201eRealit\u0103\u0163i rom\u00e2ne\u015fti\u201d din 16 iunie 1935: \u201eCultura rom\u00e2neasc\u0103 prezint\u0103\u00a0 un avantaj unic fa\u0163\u0103 de celelalte culturi europene: clasicii literaturii rom\u00e2ne\u015fti sunt accesibili oricui, pe tot cuprinsul \u0163\u0103rii. Orice \u0163\u0103ran se desfat\u0103 ascult\u00e2nd (dac\u0103 nu \u015ftie s\u0103 citeasc\u0103)\u00a0 pe Creang\u0103. Orice \u0163\u0103ran. Lucrul acesta nu-l ve\u0163i mai \u00eent\u00e2lni nic\u0103ieri \u00een Europa. Nu e vorba numai de continuitatea lingvistic\u0103 pe care o putem observa \u00eentre literatura vorbit\u0103\u00a0 \u015fi cea scris\u0103\u00a0 \u2013 dar \u015fi de con\u0163inutul artistic \u015fi intelectual. Aminti\u0163i-v\u0103 c\u0103 La Fontaine nu poate fi \u00een\u0163eles pe tot cuprinsul Fran\u0163ei. Aminti\u0163i-v\u0103, de asemenea, c\u0103 literatura italian\u0103 cult\u0103 (\u2026) este inaccesibil\u0103\u00a0 \u00een totalitatea ei maselor populare, prin acel caracter aulic, umanist, care \u00eei e specific (\u2026). Din acest punct de\u00a0 vedere, literatura rom\u00e2neasc\u0103 nu are de ce s\u0103 se team\u0103: continuitatea \u2013 de la folclor la Lucian Blaga \u2013 se verific\u0103 \u015fi ca lexic, \u015fi ca tematic\u0103.\u201d (op. cit., p. 98).\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Nu numai literatura rom\u00e2n\u0103 nu avea motive s\u0103\u00a0 se team\u0103\u00a0 de ne\u00een\u0163elegerea maselor, ci Eliade \u00eensu\u015fi, care nu-\u015fi propusese s\u0103 fac\u0103 din literatur\u0103 principala lui preocupare, \u015fi nici nu f\u0103cea eforturi deosebite pentru a atrage aten\u0163ia asupra stilului. \u00centr-un astfel de ambient spiritual-artistic, micile lui imperfec\u0163iuni, voite sau nu \u2013 \u00een ceea ce prive\u015fte acest aspect, nu suntem convin\u015fi c\u0103 Eliade urm\u0103rea programatic s\u0103 scrie o literatur\u0103\u00a0 mediocr\u0103, o astfel de preten\u0163ie put\u00e2nd servi cel mult ca scuz\u0103 \u00een cazul unei eventuale nereu\u015fite. Ceea ce s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat, iar m\u0103sura de precau\u0163ie luat\u0103 de Eliade se pare c\u0103 a prins, c\u0103ci mul\u0163i interpre\u0163i ai operei sale cred c\u0103 el \u015fi-a dorit \u00eentr-adev\u0103r s\u0103 scrie mediocru.\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Ideea pe care vrem noi, \u00eens\u0103 s\u0103\u00a0 o scoatem \u00een eviden\u0163\u0103, este adev\u0103ratul motiv, dup\u0103\u00a0 p\u0103rerea noastr\u0103, pentru care\u00a0 Mircea Eliade nu \u015fi-a schimbat limba literar\u0103 cu o alta: a\u015fa cum singur spune, \u015fi ne las\u0103 s\u0103 deducem: dac\u0103 ar fi scris \u00een francez\u0103, n-ar fi fost \u00een\u0163eles nici m\u0103car de francezi, av\u00e2nd \u00een vedere, de exemplu, slaba receptare a lui La Fontaine pe tot cuprinsul Fran\u0163ei. La fel s-ar fi \u00eentt\u00e2mplat dac\u0103 ar fi scris, de exemplu, \u00een limba italian\u0103, \u00een \u00eentregul ei literatura scris\u0103 \u00een aceast\u0103 limb\u0103 nefiind receptat\u0103, nici \u00een\u0163eleas\u0103 de masele populare. Ori, nu \u00eendr\u0103znim s\u0103 afirm\u0103m c\u0103 Eliade f\u0103cea parte din acei scriitori care ar fi scris pentru mase, ci c\u0103, prin mase, Eliade \u00een\u0163elegea un mare num\u0103r de cititori \u2013 visul oric\u0103rui mare scriitor fiind s\u0103 fie citit de c\u00e2t mai mul\u0163i oameni. Iar o mul\u0163ime de oameni formeaz\u0103 o mas\u0103\u2026<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00cen\u00a0 articolul \u201eRom\u00e2nia \u00een eternitate\u201d, Eliade ne ofer\u0103 alte motive pentru care, ca un bun patriot, consider\u00e2nd, ca scriitor, c\u0103 patria sa este limba rom\u00e2n\u0103, nu s-a \u00eendurat, nici \u00eencumetat s\u0103 renun\u0163e la limba sa, rom\u00e2na: \u201eNa\u0163ionalismul\u00a0 nu e numai marea iubire pentru mor\u0163ii \u015fi p\u0103m\u00e2ntul nostru, ci este, mai ales, setea de eternitate a Rom\u00e2niei. Nu iube\u015fti numai tot ce a fost al str\u0103mo\u015filor t\u0103i \u015fi ce este \u00eenc\u0103 al t\u0103u \u2013 ci vrei ca acest tot s\u0103 fie \u00een eternitate, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 peste \u015fi dincolo de istorie. \u00ce\u0163i iube\u015fti \u0163ara \u015fi neamul, pentru c\u0103\u00a0 \u015ftii c\u0103 numai a\u015fa vei putea r\u0103m\u00e2ne \u015fi tu, aici \u00een istorie, legat \u015fi p\u0103strat de p\u0103m\u00e2nt.\u201d (op. cit., p. 127). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Iar la pagina 1287, continu\u0103: \u201eExist\u0103 o sete de eternitate \u00een fiecare om, sete pentru neamul\u00a0 \u015fi \u0163ara lui. Dar exist\u0103 \u015fi o altfel de eternitate: un salt dincolo de istorie, prin care o \u0163ar\u0103 \u015fi un neam intr\u0103 \u015fi r\u0103m\u00e2ne \u00een eternitate. Un salt pe care l-au f\u0103cut vechea Grecie, Italia, Fran\u0163a, Anglia, Germania, Rusia. (\u2026) Poate fi o mai vast\u0103 \u015fi mai legitim\u0103 m\u00e2ndrie a unui neam dec\u00e2t saltul acesta dincolo de istorie, intrarea aceasta \u00een eternitate printr-o mare crea\u0163ie spiritual\u0103, care poart\u0103 cu ea toate virtu\u0163ile rasei ?\u201d <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00cen de\u015fertul creat de disolu\u0163ia valorilor, de degenerescen\u0163a omenescului, Mircea Eliade este cel\u00a0 mai \u00eensetat rom\u00e2n, purtat de ve\u015fnicul miraj numit Rom\u00e2nia, singurul centru spre care-\u015fi dore\u015fte s\u0103\u00a0 \u00eenainteze, \u00een voia speran\u0163ei \u015fi a luminii.<\/strong><\/p>\n


\nProf. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN <\/strong><\/p>\n

http:\/\/luceafarul.wordpress.com\/<\/a>, NR. 9\/2011<\/em><\/p>\n

\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eOpinia presei literare nu poate interesa pe cine a scris cu s\u00e2nge din s\u00e2ngele lui, cu suflet din sufletul lui. [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-11207","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11207","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11207"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11207\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11210,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11207\/revisions\/11210"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11207"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11207"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11207"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}