{"id":11219,"date":"2013-03-12T19:45:44","date_gmt":"2013-03-12T19:45:44","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=11219"},"modified":"2013-03-12T19:45:44","modified_gmt":"2013-03-12T19:45:44","slug":"constantin-frosin-%e2%80%9celiade-vazut-de-pairii-sai%e2%80%9d","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/03\/12\/constantin-frosin-%e2%80%9celiade-vazut-de-pairii-sai%e2%80%9d\/","title":{"rendered":"Constantin Frosin: \u201cEliade v\u0103zut de pairii s\u0103i\u201d"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u00centrebat de ce scrie literatur\u0103, Eliade afirma, la un moment dat, c\u0103 scrie pentru c\u0103 nu poate altfel, \u015fi pentru a-\u015fi p\u0103stra s\u0103n\u0103tatea \u015fi echilibrul sufletesc. Pornind de la acest element, s\u0103-i zicem, autobiografic, ne propunem s\u0103 urm\u0103rim imaginea pe care Eliade a l\u0103sat-o \u00een mintea \u015fi memoria contemporanilor s\u0103i, s i n g u r a care conteaz\u0103, pentru c\u0103 acei semeni i-au fost aproape, l-au cunoscut mai bine dec\u00e2t cei care-\u015fi dau acum cu presupusul \u015fi dezgroap\u0103 mor\u0163ii, \u00een c\u0103utare de potcoave de cai verzi\u2026<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Asigura\u0163i de bunul s\u0103u prieten Ar\u015favir Acterian, c\u0103 pasiunea lui pentru erudi\u0163ie n-a anihilat defel puterea sa de crea\u0163ie (\u00een\u00a0: Mircea Handoca, Convorbiri cu \u015fi despre Mircea Eliade, ed. Humanitas, 1998, p. 20), am \u00een\u0163eles altfel mesajul lui din celebra aser\u0163iune\u00a0: <M-am \u00eentors din India setos de relativit\u0103\u0163i>. \u00cen\u0163elegem, astfel, c\u0103 importan\u0163a absolut\u0103 a operei \u015ftiin\u0163ifice cedeaz\u0103, treptat, \u00een fa\u0163a scriiturii de tip literar, a operei literare. Aceasta ar fi deci fa\u0163a relativ(-ivizant-)\u0103 a lui Eliade, cea absolut(-ist-)\u0103 fiind constituit\u0103 de opera de erudi\u0163ie. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Afl\u0103m, astfel, din relatarea celui sus-citat, c\u0103\u00a0: <\u015etiin\u0163a nu l-a confiscat total pe Eliade. El pune bazele asocia\u0163iei Criterion, \u00eempreun\u0103 cu Petru Comarnescu, Mihail Sebastian, Mircea Vulc\u0103nescu, Paul Sterian, Dan Botta, Haig Acterian, Emil Cioran, Constantin Noica, Constantin Silvestri, Boris Caragea \u015fi mul\u0163i al\u0163ii, asocia\u0163ie strict cultural\u0103 care s-a organizat pe sec\u0163ii de arte \u015fi din care au f\u0103cut parte mai to\u0163i cei ce \u0163ineau o pan\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi aveau o preocupare pentru frumos> (op. cit., p. 24). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Deosebit de pre\u0163ioas\u0103 pentru noi, arunc\u00e2nd o lumin\u0103 nu doar senin\u0103, ci \u015fi l\u0103muritoare, este m\u0103rturia surorii scriitorului\u00a0: Corina Cornelia Alexandrescu, care demonstreaz\u0103 c\u0103 nici dep\u0103rtarea, nici folosirea unei alte limbi pentru scrierea operei \u015ftiin\u0163ifice, n-au schimbat felul de a fi \u2013 rom\u00e2nesc \u2013 (nici anti \u2013, nici pro-, nici \u2013fob, nici -fag, etc.\u00a0!) dintotdeauna al lui Eliade, deci pro-universal (s\u0103 fi sup\u0103rat pe careva c\u0103 avea prieteni armeni, cu osebire\u00a0?!\u2026)\u00a0: <Tot timpul c\u00e2t a stat departe de \u0163ar\u0103, \u00ee\u0163i aducea aminte cu drag de priveli\u015ftile rom\u00e2ne\u015fti. Din India (1928 \u2013 1931), ne scria nou\u0103 \u015fi prietenilor, cer\u00e2ndu-ne am\u0103nunte despre ce era nou \u00een \u0163ar\u0103. \u0162in minte c\u0103, prin 1942, \u00een timp ce se afla \u00een Portugalia, i-a cerut Ninei ni\u015fte c\u0103r\u0163i rom\u00e2ne\u015fti. Nu mai \u015ftiu din ce cauz\u0103, ea a \u00eent\u00e2rziat s\u0103 i le trimit\u0103, \u015fi atunci s-a sup\u0103rat cumplit, scriindu-i pe larg c\u00e2t de necesare \u00eei erau acele c\u0103r\u0163i de istorie \u015fi literatur\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. \u00cen 1951, c\u00e2nd au murit \u00een aceea\u015fi s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 tata \u015fi unchiu-meu Mitache, care i-a fost confident \u015fi l-a ajutat ca s\u0103 plece \u00een India, mi-a trimis o telegram\u0103 impresionant\u0103\u00a0: <Simt c\u0103 am pierdut toat\u0103 copil\u0103ria \u015fi tinere\u0163ea mea>. \u00cen \u00eent\u00e2lnirile noastre din ultimii ani, ne aduceam aminte \u00eempreun\u0103 cu drag de imagini din copil\u0103rie \u015fi adolescen\u0163\u0103. Era emo\u0163ionat totdeauna c\u00e2nd evoca nostalgic Bucure\u015ftiul tinere\u0163ii lui> (op. cit., p. 37). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Eliade sufer\u0103 atunci c\u00e2nd operele sale \u015ftiin\u0163ifice nu ajung la cititorul rom\u00e2n, cel c\u0103ruia i le dedicase \u00een primul r\u00e2nd, pentru schimbarea viziunii \u015fi perspectivei asupra lumii a rom\u00e2nilor, ajut\u00e2ndu-i, astfel, s\u0103 accead\u0103 la modernitate \u015fi prin elevarea \u015fi emanciparea din bezna \u00eenc\u0103 predicat\u0103 de dogmele unei educa\u0163ii \u015fi culturi c\u0103zute \u00een desuetudine, \u00een raport cu cele europene. Iat\u0103 ce afl\u0103m \u00een acest sens, din convorbirea avut\u0103 de antologatorul Mircea Handoca cu Valeriu Anania\u00a0: <Avid s\u0103 cunoasc\u0103 mai \u00eendeaproape situa\u0163ia cultural\u0103 din Rom\u00e2nia, bucuros de suflul \u00eennoitor \u015fi, totodat\u0103, mult mai generos din literatura noastr\u0103, Eliade nu-\u015fi ascunde triste\u0163ea pentru c\u0103 propriile sale c\u0103r\u0163i \u2013 \u00een special cele \u015ftiin\u0163ifice \u2013 \u00eenc\u0103 nu erau editate \u00een propria lui \u0163ar\u0103 \u015fi \u00een propria lui limb\u0103>.\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Din triste\u0163ea c\u0103 nu-i sunt traduse operele \u015ftiin\u0163ifice, rezult\u0103 cu puterea eviden\u0163ei triste\u0163ea sa de a nu le fi putut scrie dintru \u00eenceput \u00een limba rom\u00e2n\u0103, altfel spus, a fost constr\u00e2ns de circula\u0163ia restr\u00e2ns\u0103 (\u015fi nu numai, fie vorba \u00eentre noi, cetitorule\u2026) a limbii rom\u00e2ne, s\u0103-\u015fi scrie opera de erudi\u0163ie \u00een francez\u0103 sau englez\u0103, limbi str\u0103ine de spiritul s\u0103u, de puterea sa de conceptualizare \u015fi de capacitatea sa \u2013 enorm\u0103 \u2013 de sintez\u0103, operele \u00een francez\u0103 sau englez\u0103 fiind \u2013 probabil \u2013 o copie palid\u0103 a ceea ce ar fi putut fi, dac\u0103 ar fi fost scrise \u00een limba rom\u00e2n\u0103. Ar fi reu\u015fit, probabil, s\u0103 fac\u0103 erudi\u0163ie pe un fond literar, d\u00e2nd omenirii opere de o savoare \u015fi un farmec aparte, ne\u00eencorsetate de draconicele reguli ale unor sintaxe str\u0103ine, precum cea francez\u0103 sau, \u00eentr-o mai mic\u0103 m\u0103sur\u0103, cea englez\u0103\u2026<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dac\u0103 opera literar\u0103 a constituit un mariaj din dragoste cu limba rom\u00e2n\u0103, despre opera \u015ftiin\u0163ific\u0103 se constat\u0103, prin tonul rece, sobru \u015fi indiferent la aspectele pur subiective, c\u0103 ea a fost rodul unui concubinaj pe baz\u0103 de interes, un soi de mariage a gauche, \u00een dreapta Tat\u0103lui (Creatorul, scriitorul) afl\u00e2ndu-se \u00een cuv\u00e2ntul rom\u00e2nesc \u2013 limba rom\u00e2n\u0103 \u2013 cea cu care s-a n\u0103scut sub o stea norocoas\u0103 \u015fi \u00eentr-o preafericit\u0103 zodie. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 C\u00e2t de ata\u015fat era de literatura de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 \u015fi de soarta ei, reiese \u015fi din relatarea \u00eentrevederii pe care regretatul Cezar Baltag a avut-o cu Mircea Eliade\u00a0: <Am discutat fire\u015fte, mult despre literatura rom\u00e2n\u0103 \u015fi aici interesul scriitorului era inepuizabil. M\u0103 \u00eentreba mereu cu aviditate despre c\u0103r\u0163i, scriitori, despre autorii care \u00eemi plac mie, despre criticii care scriseser\u0103 la apari\u0163ia reedit\u0103rii Maitrey \u2013 Nunt\u0103 \u00een cer (1969) \u015fi la apari\u0163ia volumului La \u0162ig\u0103nci (op. cit., p. 64).\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Cum de se mai pot unii mira de exilul unor mari scriitori rom\u00e2ni din limba rom\u00e2n\u0103, de fapt, universalizarea lor \u2013 cu at\u00e2t mai mare fiind meritul limbii \u015fi literaturii rom\u00e2ne, de a fi dat lumii astfel de scriitori de vaz\u0103 la scara planetei \u2013 c\u00e2nd \u00eensu\u015fi \u015feful genera\u0163iei tinere, guru-l genera\u0163iei rebele, predica cosmizarea omului, deci \u00eenscrierea evolu\u0163iei sale pe orbita universalului, a cosmicului, p\u0103r\u0103sirea c\u00e2t mai grabnic\u0103 a oric\u0103rei forme de constr\u00e2ngere, \u00eengr\u0103dire a libert\u0103\u0163ii de mi\u015fcare dar, mai ales, de exprimare, evadarea din cantonarea \u00een contingentul local, adev\u0103rat\u0103 \u00eenchisoare a spiritului modern\u00a0?!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ceea ce este de re\u0163inut, ba chiar demn de toat\u0103 lauda, este faptul c\u0103 at\u00e2t locuin\u0163a lui Cioran din rue de l\u2019Odeon, c\u00e2t \u015fi cea a lui Eliade de la Chicago sem\u0103nau ca dou\u0103 pic\u0103turi de ap\u0103 cu locuin\u0163ele tradi\u0163ionale ale rom\u00e2nilor. Se pare c\u0103 ace\u015fti buni rom\u00e2ni nu puteau (supra-)vie\u0163ui, respira \u015fi nici scrie pe p\u0103m\u00e2nt str\u0103in \u00een lipsa unui cadru familiar spiritului \u015fi memoriei lor ancestrale, de care nu se puteau desp\u0103r\u0163i, oric\u00e2te eforturi ar fi \u00eencercat s\u0103 fac\u0103 \u00een acest sens. Memoria dint\u00e2i, cea care a cumulat elementele constitutive ale existen\u0163ei rom\u00e2ne\u015fti, nu poate fi dat\u0103 uit\u0103rii, cu at\u00e2t mai pu\u0163in, ea nu poate c\u0103dea \u00een uitare. Iat\u0103 de ce consider\u0103m c\u0103 ace\u015fti autori nu pot \u015fi nu trebuie da\u0163i uit\u0103rii, oric\u00e2te motive abil inventate de neprietenii culturii rom\u00e2ne ne-ar fi b\u0103gate cu for\u0163a pe g\u00e2t, uneori chiar cu sprijinul unor aparent buni rom\u00e2ni, sau al unor publica\u0163ii pretins sau aparent devotate rom\u00e2nismului \u015fi rom\u00e2nit\u0103\u0163ii\u00a0! (N. B. C\u00e2t de (ne-) demo(-n-)cratic d\u0103 basmul cu vicleanul David care l-a \u00eenvins pe naivul Goliath, ap\u0103 la moar\u0103 celor care chiar cred c\u0103 se pot prinde \u00een lupt\u0103 dreapt\u0103 cu marile nume ale umanit\u0103\u0163ii, fie ele emanate din culturi aparent mici, doar arunc\u00e2nd cu piatra, de fapt tr\u0103g\u00e2nd cu o biat\u0103 pra\u015ftie c\u0103reia \u00eei zic, cu ifose de intelectuali, frond\u0103\u2026).\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 De o mare bog\u0103\u0163ie informa\u0163ional\u0103 pro causa nostra este interviul luat lui Eliade de Gheorghe Bulg\u0103r care, afl\u00e2ndu-se \u00een Fran\u0163a, avea la \u00eendem\u00e2n\u0103 surse de informare \u015fi documentare inaccesibile celor din \u0163ar\u0103. Important este pentru felul \u00een care era v\u0103zut \u015fi perceput, apreciat Eliade \u00een capitala cultural\u0103 a Europei. Dat fiind ineditul informa\u0163iilor oferite de Gheorghe Bulg\u0103r, vom cita largi extrase din acest interviu\u00a0: <Reputatul romancier francez Le Clezio, \u00eencepea un articol omagial \u00een \u2018La Quinzaine Litteraire\u2019 din 1 martie 1979, pe prima pagin\u0103, cu aceast\u0103 fraz\u0103 definitorie\u00a0: <Orice carte nou\u0103 a lui Mircea Eliade este un eveniment \u00een g\u00e2ndirea Occidentului>. Un alt moment important a fost seria de dialoguri difuzate de-a lungul unei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, \u00een cadrul programului \u2019\u2019C\u0103ile cunoa\u015fterii\u2019\u2019 pe principalul post francez cultural francez France Culture, dialoguri astfel prezentate \u00een ziarul Le Matin din 11 mai 1980\u00a0: <Acest savant de renume interna\u0163ional, care a trezit Occidentul la marile curente religioase ale Orientului, a publicat tocmai o Istorie de credin\u0163elor \u015fi ideilor religioase din epoca de piatr\u0103 la teologiile ateiste contemporane> (op. cit., p. 117). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Contrar opiniei preconcepute, c\u0103 opera literar\u0103 a lui Eliade ar fi trecut neobservat\u0103 \u00een Occident, afl\u0103m din acela\u015fi interviu, c\u0103\u00a0: <O mare pre\u0163uire au acordat romanului Domni\u015foara Cristina, ap\u0103rut \u00een prim\u0103vara anului 1980 la Paris. Erudi\u0163ia \u015fi arta literar\u0103 au sensibilizat pe tinerii filologi, pentru c\u0103 ei vedeau \u00een aceast\u0103 oper\u0103 o manifestare clasic\u0103 a originalit\u0103\u0163ii unui g\u00e2nditor \u015fi al unui artist al limbii, o \u00eembinare suprinz\u0103toare \u00eentre spiritul \u015ftiin\u0163ific \u015fi fantezia creatoare. \u00cen\u00a0Mircea Eliade, ei vedeau echilibrul clasic \u00eentre erudi\u0163ie \u015fi art\u0103> (op. cit., p. 118). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Tot din articolul lui Le Clezio, mai sus citat, rezult\u0103 c\u0103 Eliade a adus o contribu\u0163ie decisiv\u0103 la deschiderea Occidentului spre sursele creatoare ale inspira\u0163iei literare moderne, prin readucerea \u00een actualitate a folclorului, a crea\u0163iei mitologice a popoarelor, cu bog\u0103\u0163ia locu\u0163iunilor \u015fi expresiilor aferente, cristaliz\u00e2nd o sensibilitate a viziunii colective, un specific al limbii na\u0163ionale. <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 S-a b\u0103tut mult timp moned\u0103 \u015fi s-a luat ca liter\u0103 de lege un articol publicat de Eliade \u00een Vremea din 26 ianuarie 1936, intitulat\u00a0: \u2019\u2019\u00cenc\u0103 un fel de tr\u0103dare\u2019\u2019, din care vom cita, nu cu o pl\u0103cere sadico-sardonic\u0103 de a-l discredita pe Eliade \u2013 Doamne fere\u015fte\u00a0! ci pentru a ar\u0103ta c\u0103, \u00een mintea oric\u0103rui mare g\u00e2nditor, chiar de anvergura geniului, au existat momente de infantilism, de partizanat prost \u00een\u0163eles, de copil\u0103rie a culturii \u015fi forma\u0163iei marelui savant de mai t\u00e2rziu, cu at\u00e2t mai mult, cu c\u00e2t Eliade \u00eensu\u015fi se va dezice de astfel de def\u0103im\u0103toare pentru el declara\u0163ii sfor\u0103itor patriotarde\u00a0: <Oamenii care folosesc de preferin\u0163\u0103 limba francez\u0103, sufer\u0103 de un complex de inferioritate. Ei cred \u00eenc\u0103, a\u015fa cum se credea pe vremea lui Alecsandri, c\u0103 limba rom\u00e2neasc\u0103 este incapabil\u0103 s\u0103 exprime nuan\u0163ele sentimentelor \u015fi preciziile g\u00e2ndirii. Ei recunosc deci inferioritatea \u015fi insuficien\u0163a limbii rom\u00e2ne\u015fti\u2026 f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea seama c\u0103, prin aceast\u0103 recunoa\u015ftere, a\u015feaz\u0103 pe nedrept Rom\u00e2nia printre \u0163\u0103rile necreatoare, infantile, f\u0103r\u0103 misiune istoric\u0103. Este un act de tr\u0103dare fa\u0163\u0103 de spiritualitatea \u015fi misiunea istoric\u0103 a Rom\u00e2niei moderne> (op. cit., p. 120 \u2013 121).\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen 1980, Eliade \u00eei declara, tot lui Gheorghe Bulg\u0103r, \u00een acela\u015fi interviu, c\u0103\u00a0: <Toate g\u00e2ndurile \u015fi amintirile lui \u00eel duc \u00een Rom\u00e2nia, \u015fi e foarte bucuros atunci c\u00e2nd prime\u015fte c\u0103r\u0163i \u015fi vizite din \u0163ar\u0103> (op. cit., p. 124). Dragostea de Rom\u00e2nia \u015fi de rom\u00e2nism devin legendare, infirm\u00e2nd astfel valoarea proverbului care ne spune, c\u00e2t de insidios, c\u0103\u00a0: Ochii care nu se v\u0103d, se uit\u0103\u2026<\/strong><\/p>\n

Direct \u015fi f\u0103r\u0103 prea multe ocoli\u015furi \u2013 a\u015fa cum \u00eel \u015ftim \u2013 \u015eerban Cioculescu ne dezv\u0103luie un aspect mai pu\u0163in cunoscut, \u015fi anume faptul c\u0103\u00a0: < (\u2026) \u00een acea vreme, Eliade \u00ee\u015fi consolida situa\u0163ia sa scriitoriceasc\u0103 \u00een \u0163ar\u0103, el efecta o oarecare desconsiderare a literaturii \u015fi chiar a propriei lui beletristici, dorindu-se om de \u015ftiin\u0163\u0103. E drept c\u0103 a ajuns un mare savant \u015fi situa\u0163ia lui interna\u0163ional\u0103, ca istoric al religiilor, e superioar\u0103 aceleia de scriitor de imagina\u0163ie> (op. cit., p. 124). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Un nume mare \u00een epoc\u0103\u00a0: Cezar Petrescu, semna \u00een Rom\u00e2nia Literar\u0103 un articol \u00een care semnaleaz\u0103 apari\u0163ia revistei Zalmoxis\u00a0: <Atr\u0103g\u00e2nd colaborarea savan\u0163ilor str\u0103ini, dl Mircea Eliade face \u015fi un act cultural, deoarece, simultan, se produce \u015fi aplecarea aten\u0163iei acestor savan\u0163i asupra valorilor spirituale rom\u00e2ne\u015fti> (op. cit., p. 135). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Cunoscutul discipol \u015fi continuator al operei eliadiene\u00a0: Ion Petre Culianu, ne aduce informa\u0163ii cunoscute deja, dar spuse de aceast\u0103 mare voce din apropierea lui Eliade, cuvintele sale cap\u0103t\u0103 o importan\u0163\u0103 \u015fi mai mare pentru noi\u00a0: <Tocmai am \u00een lucru un studiu despre anumite aspecte ale activit\u0103\u0163ii \u015ftiin\u0163ifice \u015fi literare a lui Eliade, legate, de altfel, de originea sa etnic\u0103. A fi rom\u00e2n, a fi tr\u0103it o bun\u0103 parte din via\u0163\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, este, dup\u0103 cum \u015fti\u0163i, foarte important pentru Eliade. Este una din compozantele mitului s\u0103u personal> (op. cit., p. 146). Iat\u0103-l deci pe cercet\u0103torul \u015fi decriptorul miturilor f\u0103urindu-\u015fi, aparent \u00een joac\u0103, dar c\u00e2t de serios, de fapt, propriul lui mit \u2013 cel al \u0163\u0103rii sale de origine, c\u0103ci \u0163inea extrem de mult s\u0103 se \u015ftie c\u0103 era rom\u00e2n. Ce mare onoare pentru neamul rom\u00e2nesc, s\u0103 devin\u0103 subiectul unui mit personal al unui savant devenit el \u00eensu\u015fi un mit pentru \u00eentreaga omenire. \u015ei c\u00e2nd te g\u00e2nde\u015fti c\u0103 la ora asta se mai g\u0103sesc pigmei cu gura mare \u015fi creierul mic, care p\u00e2ng\u0103resc memoria lui Eliade, din motive puerile, pervers n\u0103scocite, cousus de fil blanc, cum ar fi legionarismul sau antisemitismul s\u0103u\u00a0! Ca \u015fi cum opera unui mare savant sau scriitor ar depinde de p\u0103catele tinere\u0163ii sale, de via\u0163a sa particular\u0103\u00a0! Ca \u015fi cum to\u0163i contemporanii lui, mul\u0163i cita\u0163i de noi \u00een acest articol, ar fi fost orbi, n-ar fi v\u0103zut nu \u015ftiu ce aplec\u0103ri morbide spre legionarism sau antisemitism\u2026 S\u0103 fi reu\u015fit oare s\u0103-i p\u0103c\u0103leasc\u0103 pe to\u0163i\u00a0? S\u0103 fi fost to\u0163i, in corpore, at\u00e2t de naivi\u2026\u00a0?! Pu\u0163in probabil\u00a0!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Marea Doamn\u0103 a literelor rom\u00e2ne\u015fti, doamna Zoe Dumitrescu Bu\u015fulenga, face considera\u0163ii pe c\u00e2t de pertinente, pe at\u00e2t de dragi nou\u0103, celor care l-am iubit (\u015fi \u00eel iubim \u00eenc\u0103, \u00een ciuda tuturor interdic\u0163iilor \u015fi a t\u00e2mpeniilor emise pe cele mai preten\u0163ioase canale, de yesmeni \u00een slujba cine \u015ftie c\u0103ror potlogari sau interese oculte\u00a0!) \u015fi-i cinstim memoria\u00a0: <Br\u00e2ncusi a fost unul dintre magii spiritualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti. Mircea Eliade este altul> (op. cit., p. 155). Dup\u0103 care, la pagina 157 a aceleia\u015fi opera citata, continu\u0103\u00a0: <Pe figura lui s-a pus pecetea sintezei dintre Est \u015fi Vest. El este, ca tot ceea ce apar\u0163ine, tipic, culturii rom\u00e2ne, o verig\u0103, un instrument de sintez\u0103, o fuziune ardent\u0103 a punctelor cardinale. Nu numai o chestiune de voca\u0163ie personal\u0103, de destin, ci de apartenen\u0163\u0103 la o lume \u015fi la o spiritualitate>.\u00a0 C\u00e2t de tare pot ur\u00e2 Rom\u00e2nia cei care contrazic opinii ca cea de mai sus, pentru a-i def\u0103ima \u015fi abroga (sic\u00a0!) valorile cele mai de pre\u0163\u00a0?! Ce cult al urii se \u00eentre\u0163ine undeva, ne\u015ftiut de nimeni, \u00eentru adula\u0163ia c\u0103ror zei cu picioare de lut \u015fi suflet de negru de fum\u00a0?! Peste c\u00e2t timp \u00eei vor g\u0103si oare \u015fi lui Br\u00e2ncusi, spre pild\u0103, nod \u00een papur\u0103 \u015fi bube-n CV\u00a0?! Pe c\u00e2nd legarea sa la st\u00e2lpul la st\u00e2lpul infamiei, expunerea lui oprobriului public\u00a0?! Cum \u015fi-au s\u0103rb\u0103torit oare victoria nevolnicii care-\u015fi \u00eenchipuie c\u0103 au exclus din patrimoniul rom\u00e2nesc \u015fi universal un titan de talia lui Mircea Eliade\u00a0? S\u0103 fie oare doar reac\u0163ia unor piticanii frustrate de faptul c\u0103 n-au avut \u015fi n-au dat lumii titani din stirpea lui Eliade\u00a0?!\u00a0 De fapt, cui prodest\u00a0?!\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Iat\u0103, deci c\u0103 unul din cele mai mari nume ale culturii noastre, nu ezit\u0103 s\u0103-l revendice pe Mircea Eliade pentru cultura \u015fi spiritualitatea rom\u00e2neasc\u0103, dovedind c\u0103 opera \u015fi g\u00e2ndirea marelui savant nu se \u00eenstr\u0103inaser\u0103 de \u0163ar\u0103, chiar dac\u0103 cea mai important\u0103 parte a operei sale \u2013 cea \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u2013 a fost scris\u0103 \u00een alte limbi dec\u00e2t cea rom\u00e2n\u0103\u00a0! \u0162ara \u00eel recunoa\u015fte \u015fi \u00eel rea\u015feaz\u0103 printre valorile vitale, de suflu \u015fi de suflet cosmic, ale acestui neam, acord\u00e2ndu-i \u015fi un loc de cinste, binemeritat de altfel\u00a0!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mare scriitor dar \u015fi mare patriot, iubind cu pana \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi ap\u0103r\u0103tor al valorilor rom\u00e2nismului, Vintil\u0103 Horia ne ofer\u0103 c\u00e2teva l\u0103muriri privitor la legionarismul lui Eliade\u00a0: <Nu-l v\u0103d pe Mircea Eliade scriind o pies\u0103 legionar\u0103. Exist\u0103 la noi o literatur\u0103 legionar\u0103, plin\u0103 de inten\u0163ii moralizante \u015fi politice, \u00eens\u0103, nu de prim\u0103 calitate, ca orice literatur\u0103 de acest fel. Nici realismul socialist n-a realizat vreo capodoper\u0103 \u00een \u015fapte decenii de sinistr\u0103 existen\u0163\u0103. Nu, e vorba de cu totul altceva. Eliade a realizat \u00een roman \u015fi \u00een nuvel\u0103 ceea ce, pe alt plan, realiza \u00een cercet\u0103rile lui de istorie a religiilor. Tr\u0103ia literar \u00een mit, a\u015fa cum scria despre mit \u00een Le Mythe de l\u2019eternel Retour. Nu e posibil c\u0103 pricepi Noaptea de S\u00e2nziene f\u0103r\u0103 s\u0103 fi asimilat teoriile filosofului religiilor. \u015ei b\u0103nuiesc c\u0103 Mihail Sebastian ori nu poseda o prea subtil\u0103 \u00een\u0163elegere a acestor lucruri, ori, \u00een mod prea instinctiv, ap\u0103ra o pozi\u0163ie care, nici din punct de vedere politic, nici din punct de vedere religios nu coincidea cu cea a lui Eliade. Mi-ar pl\u0103cea s\u0103 v\u0103 pun o \u00eentrebare\u00a0: crede\u0163i c\u0103 Mihail Sebastian sau colaboratorii de la \u2019\u2019Cuv\u00e2ntul\u2019\u2019 ar fi ajuns s\u0103 ocupe pozi\u0163ia lui Eliade \u00een str\u0103in\u0103tate, dac\u0103 ar fi sim\u0163it nevoia, dup\u0103 1944, s\u0103 se exileze\u00a0?<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 (\u2026) dac\u0103 legionar\u0103 este teza din drama lui Eliade, atunci cum s\u0103-l scoatem de sub acuza\u0163ia de legionarism pe \u00eensu\u015fi Euripide\u00a0? \u00centrebare pe care nu \u00een\u0163eleg de ce nu \u015fi-a pus-o Mihail Sebastian. (\u2026) \u00centr-adev\u0103r, Sebastian vede peste tot aluzii, \u00eens\u0103 nu din aluzii este f\u0103cut\u0103 opera literar\u0103 valabil\u0103. (\u2026) Mai degrab\u0103 dec\u00e2t aluzii, cred c\u0103 e vorba de coinciden\u0163e sau, cum ar fi spus Baudelaire, de coresponden\u0163e, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 atunci c\u00e2nd e\u015fti gata, cum era mereu Eliade, c\u0103 confrun\u0163i prezentul cu trecutul pe ni\u015fte linii fenomenologice de care nu sunt mul\u0163i informa\u0163i \u015fi, cu at\u00e2t mai pu\u0163in, cei ce, \u00een micimea lor pseudo-politic\u0103 sau ideologic\u0103, sau pur \u015fi simplu rasist\u0103, r\u0103m\u00e2n \u00eentotdeauna \u00een afara fenomenului. Un contact mai str\u00e2ns cu H\u00fcsserl i-ar pune, cu siguran\u0163\u0103, pe o linie de plutire normal\u0103, de pe care Iphigenia lui Eliade s-ar contempla sine ira> (op. cit., p. 164-165).\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Acela\u015fi Vintil\u0103 Horia ne spune c\u0103 Eliade era foarte cunoscut \u00een Spania unde, la momentul interviului, un editor important se preg\u0103tea s\u0103-i publice opera complet\u0103. Ne punem \u015fi noi \u00eentrebarea, dimpreun\u0103 cu Vintil\u0103 Horia\u00a0: dac\u0103 marile spirite ale epocii ar fi sesizat cea mai mic\u0103 urm\u0103 de intoleran\u0163\u0103, rasism sau antisemitism la Eliade, ar mai fi fost oare posibil\u0103 ascensiunea sa ne\u00eentrerupt\u0103\u00a0? S-ar mai fi bucurat oare de prietenia celor mai ale\u015fi \u015fi distin\u015fi c\u0103rturari ai vremii, mul\u0163i dintre ei evrei de excelent\u0103 condi\u0163ie intelectual\u0103 \u015fi spiritual\u0103, care-l omeneau \u015fi-i ofereau cas\u0103 \u015fi mas\u0103, \u00een peregrin\u0103rile sale\u00a0?! \u00centrebarea se dovede\u015fte de prisos, c\u0103ci, dac\u0103 ar fi fost real\u0103 acuza de legionarism sau antisemitism, lui Eliade i s-ar fi \u00eenchis toate u\u015file, iar despre el s-ar fi scris doar la trecut, ca despre o malefic\u0103 apari\u0163ie, doar meteoric\u0103, pe bolta civiliza\u0163iei umane\u2026<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ionel Jianu \u015fi-l aminte\u015fte cu v\u0103dit\u0103 pl\u0103certe, \u00een relatarea sa neintr\u00e2nd nici legionarism, nici antisemitism\u2026\u00a0: <Mircea sus\u0163inea c\u0103 avem norocul de a tr\u0103i istoria, de a o f\u0103uri. Tr\u0103irismul anticipa, \u00een o anumit\u0103 privin\u0163\u0103, existen\u0163ialismul de mai t\u00e2rziu al lui Jean-Paul Sartre. Erau discu\u0163ii \u00eenfl\u0103c\u0103rate, care se prelungeau mult dup\u0103 miezul nop\u0163ii> (op. cit., p. 171). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Continuarea etse pe m\u0103sura a\u015ftept\u0103rilor\u00a0: <Orizontul genera\u0163iei noastre era vast. Ne \u00eendreptam privirea spre cerul lumii, dar p\u0103stram con\u015ftiin\u0163a valorilor specifice ale culturii c\u0103reia \u00eei apar\u0163ineam. N\u0103zuin\u0163a noastr\u0103 era s\u0103 acord\u0103m o dimensiune universal\u0103 culturii rom\u00e2ne\u015fti> (op. cit., p. 172). Intuim c\u0103 acesta era, poate, unul din motivele pentru care s-au g\u0103sit l\u0103tr\u0103tori gata s\u0103-l atace pe Eliade, datorit\u0103 at\u00e2t staturii sale de geniu, c\u00e2t \u015fi, mai ales, datorit\u0103 eforturilor sale de a universaliza cultura rom\u00e2neasc\u0103\u00a0!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Pericle Martinescu, unul din durii criticii interbelice, unul valoros, \u00eens\u0103, socote\u015fte c\u0103 Eliade este autorul unor opere cu adev\u0103rat de dimensiuni universale\u00a0:\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 < (\u2026) crea\u0163iile lui literare din urm\u0103toarea perioad\u0103, romanul Noaptea de s\u00e2nziene, pe care \u00eel consider capodopera sa \u015fi nuvelele a\u015fa-zis fantastice (fiindc\u0103 fantasticul lui Eliade nu-i dec\u00e2t un realism magic) le-am citit cu o deosebit\u0103 desf\u0103tare \u015fi le socot realiz\u0103ri de incontestabil\u0103 valoare \u00een contextul literaturii universale din zilele noastre. \u00cens\u0103, opera care r\u0103m\u00e2ne pentru mine o carte de referin\u0163\u0103, este Jurnalul s\u0103u. Afirm cu toat\u0103 r\u0103spunderea c\u0103 Jurnalul lui Eliade (sau cel pu\u0163in Fragmentele de jurnal din perioada 1945 \u2013 1969, publicate \u00een traducere francez\u0103) se \u00eenscrie ca unul din monumentele de prestigiu ale literaturii memorialistice mondiale din secolul XX >\u00a0 (op. cit., p. 184). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Asemeni lui Cioran care, \u00een urma cutremurului din 1977 sau al inunda\u0163iilor catstrofale din \u201970, se gr\u0103bea s\u0103 trimit\u0103 ajutoare de tot felul pentru cei \u00een suferin\u0163\u0103 sau r\u0103ma\u015fi f\u0103r\u0103 ad\u0103post, \u015fi Eliade \u00ee\u015fi exprim\u0103 disponibilitatea de a-i ajuta pe cei n\u0103p\u0103stui\u0163i \u015fi solidaritatea cu \u0163ara greu \u00eencercat\u0103 de stihiile dezl\u0103n\u0163uite\u00a0: <De c\u00e2nd am aflat de cataclism, nu-mi mai g\u0103sesc lini\u015ftea. \u015ei parc\u0103 niciodat\u0103 nu mi s-a p\u0103rut mai s\u0103rac\u0103, mai limitat\u0103 posibilitatea de a comunica \u2019\u2019epistolar\u2019\u2019 cu cei din \u0163ar\u0103. Ce Dumnezeu le-a\u015f mai putea spune\u00a0? C\u0103 suntem un neam f\u0103r\u0103 noroc\u00a0?!> Comentariul lui Dumitru Micu este conving\u0103tor, suficient de bine argumentat pentru a demonstra acela\u015fi lucru, al\u0103turi de noi: <Al\u0103turi de at\u00e2tea altele, acest mic paragraf\u00a0 este o expresie a patriotismului vibrant, propriu \u00eentregii opere eliade\u015fti. Foarte departe de \u0163ar\u0103,\u00a0 Mircea Eliade purta \u0163ara \u00een suflet, o ducea cu el oriunde ar fi mers>. Superb\u0103 concluzia lui Dumitru Micu, la care am ajuns \u015fi noi !\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Florin Mih\u0103ilescu ne rezum\u0103 con\u0163inutul interven\u0163iei sale la Colocviul Interna\u0163ional dedicat lui Eliade la Aix-en-Provence (1984). El a \u0163inut s\u0103 demontreze un lucru care scap\u0103, consider\u0103 Domnia-sa, mai ales str\u0103inilor\u00a0: < (\u2026) rela\u0163iile indestructibile, organice dintre crea\u0163ia lui Mircea Eliade \u015fi cultura rom\u00e2neasc\u0103. Ideea mea nu este greu de b\u0103nuit\u00a0: opera savantului \u015fi scriitorului de talie universal\u0103 este \u015fi produsul unei anumite atmosfere na\u0163ionale de cultur\u0103, al unei anumite biografii intelectuale, \u00eendatorate pentru totdeauna vie\u0163ii \u015fi lumii rom\u00e2ne\u015fti, iar faptul c\u0103 Eliade \u00eensu\u015fi se recunoa\u015fte astfel este \u015fi el, la r\u00e2ndul lui, un argument \u00een plus, \u015fi \u00eenc\u0103 unul foarte important, \u00een timp ce, pentru noi, aceast\u0103 atitudine deschis\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 nici un echivoc, constituie \u015fi un impresionant \u015fi nobil act de aderen\u0163\u0103 na\u0163ional\u0103 \u015fi patriotism> (op. cit., p. 215 \u2013 216). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Acela\u015fi Florin Mih\u0103ilescu ne ofer\u0103 c\u00e2teva m\u0103rturii deosebit de pre\u0163ioase pentru felul cum era receptat Eliade \u00een Occident\u00a0: <Eliade arunc\u0103 o sfidare eroic\u0103 \u015fi solitar\u0103 comunit\u0103\u0163ii savan\u0163ilor> (Claude Roy, \u00een\u00a0: Le Nouvel Observateur)\u00a0; Opera lui Mircea Eliade \u00eencepe s\u0103 apar\u0103, \u00een acest ultim sfert de secol, ca una din cele mai importante ale epocii noastre (Christian Delacampagne, \u00een Le Monde)\u00a0; Mai mult dec\u00e2t orice, erudi\u0163ia sa colosal\u0103 \u015fi darurile sale de metteur en scene al istoriei religioase \u015fi artistice, \u00eel \u00eenrudesc cu \u2019\u2019me\u015fterul jocului cu m\u0103rg\u0103tare\u00a0 de sticl\u0103\u2019\u2019, descris c\u00e2ndva de Hermann Hesse, Mircea Eliade\u00a0: incomparabilul nostru magister ludi (Jean-Michel Varenne, in\u00a0: Les Nouvelles Litteraires)\u00a0; Opera lui Eliade\u00a0: un imens efort pentru a identifica transcendentul \u00een con\u015ftiin\u0163a uman\u0103, a salva sensul \u015fi a salva omul (Michel le Bris, in\u00a0: Le Nouvel Observateur). Cred c\u0103 nu mai trebuie ad\u0103ugat nimic\u00a0!> conchide lacunar Florin Mih\u0103ilescu (op. cit., p. 217). Nu putem rezista tenta\u0163iei de a ne \u00eentreba, c\u00e2t se poate de retoric\u00a0: cum se face oare c\u0103 suspect de zelo\u015fii lui detractori nu vor s\u0103 citeasc\u0103 ce au scris spiritele luminate ale Fran\u0163ei \u015fi ale lumii despre marele MIRCEA ELIADE\u00a0?!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 C\u00e2nd analiza este \u00eentreprins\u0103 de pe pozi\u0163ii de impar\u0163ialitate, c\u00e2nd se are \u00een vedere doar valoarea intrinsec\u0103 a operei, se ajunge la concluzii identice, precum cea a lui Florin Mih\u0103ilescu, care este \u015fi a noastr\u0103\u00a0: < (\u2026) Mircea Eliade reprezint\u0103 un efort imens, dar \u015fi o str\u0103lucit\u0103 \u00eemplinire spre gloria culturii noastre rom\u00e2ne\u015fti \u00een lume> (op. cit., p. 218).\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Cum, \u00eens\u0103, opinia noastr\u0103 ar putea s\u0103 nu fie considerat\u0103 drept una foarte avizat\u0103, vom recurge, \u00eentru continuarea pledoariei noastre pro Eliade, la un alt titan al spiritului rom\u00e2nesc, marele filosof Constantin Noica\u00a0: <Este omul cel mai fascinant pe care mi-a fost dat s\u0103-l \u00eent\u00e2lnesc \u00een via\u0163\u0103 \u015fi cel mai sporitor. Prin el, am tr\u0103it vorba lui Goethe\u00a0: \u2019\u2019tot ce m\u0103 spore\u015fte, este adev\u0103rat\u2019\u2019 (\u2026) \u00cen schimb, Eliade edifica. Oricine ie\u015fea sporit din \u00eent\u00e2lnirile cu el, iar pozitivul naturii sale s-a ridicat ast\u0103zi, p\u00e2n\u0103 la a valorifica \u015fi a da un sens plin tuturor credin\u0163elor \u015fi aventurilor spirituale autentice ale umanit\u0103\u0163ii, spre deosebire de Frazer, care vedea \u00een ele doar r\u0103t\u0103ciri, \u015fi la nivelul unui Hegel \u2013 am \u00eendr\u0103znit s-o spun \u00een scris \u2013 care \u015ftia s\u0103 integreze totul din trecutul spiritului uman> (op. cit., p. 234). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 La \u00eentrebarea lui Mircea Handoca: <\u00cen peste o sut\u0103 de articole, Mircea Eliade face elogiul culturii rom\u00e2ne\u015fti, demonstr\u00e2nd superioritatea ei. E nemul\u0163umit, \u00eens\u0103, de via\u0163a politic\u0103 \u015fi social\u0103. De ce ?>, Noica r\u0103spunde cu pertinen\u0163a \u015fi conciziunea-i binecunoscute\u00a0: <C\u00e2t despre elogiul f\u0103cut de el culturii rom\u00e2ne\u015fti, nu era vorba de demonstrat superioritatea culturii noastre, ci ne\u015ftiutele ei posibilit\u0103\u0163i, \u00een parte dezv\u0103luite, \u00eentre timp, chiar de el. De\u015fi generozitatea sa merge p\u00e2n\u0103 la a subscrie multor priorit\u0103\u0163i rom\u00e2ne\u015fti, rolul unic pe care-l vede el culturii noastre \u2013 de a fi cea mai potrivit\u0103 \u015fi poate singura punte \u00eentre R\u0103s\u0103ritul \u00eendep\u0103rtat \u015fi Apus, a\u015fa cum visa \u00eenc\u0103 de acum patruzeci de ani el s\u0103 arate printr-un mare Institut de Studii Orientale, din p\u0103cate nerealizat din ast\u0103zi, c\u00e2nd \u00eenc\u0103 am putea avea parte de sprijinul s\u0103u indirect \u2013 acest rol ar putea el singur pleda pentru patriotismul luminat al lui Eliade, unul mai eficient \u00een lume dec\u00e2t multe patriotisme locale> (op. cit., p. 236 \u2013 237). \u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Octav Onicescu confirm\u0103 cuvintele ce i-au fost adresate lui Eliade de c\u0103tre Prezidentul Kingman Brewster, cu ocazia decern\u0103rii titlului de Doctor Honoris Causa de c\u0103tre Universitatea din Yale, consemnate de savantul-filosof \u00een Jurnal\u00a0: <Apar\u0163ine\u0163i Universului. \u00cen prima Dvs. tinere\u0163e, a\u0163i c\u0103l\u0103torit din Europa spre \u00een\u0163elepciunea interioar\u0103 a Estului \u015fi, dup\u0103 ce a\u0163i sondat esen\u0163a spiritualit\u0103\u0163ii hinduse, a\u0163i muncit pentru a reda Estul mai inteligibil Vestului. Vener\u00e2nd marile mistere exprimate \u00een mit \u015fi simbol, a\u0163i contribuit s\u0103 g\u0103si\u0163i un limbaj uman adev\u0103rului ve\u015fnic> (op. cit., p. 248). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Cuvintele lui Octav Onicescu sunt cel pu\u0163in la fel de conving\u0103toare ca cele ale Prezidentului de la Yale University\u00a0: <Mi-a pl\u0103cut darul lui de a \u00een\u0163elege tradi\u0163iile cu caracter mistic la diferite popoare, continu\u00e2nd s\u0103 pre\u0163uiasc\u0103 \u015fi s\u0103 iubeasc\u0103 spiritualitatea rom\u00e2neasc\u0103> (op. cit., p. 250). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Nu mai pu\u0163in reu\u015fit este portretul succinct pe care i-l face Onicescu lui Eliade\u00a0: <Omul \u2013 a\u015fa cum l-am cunoscut \u015fi a\u015fa cum mi-a reconfirmat revederea \u2013 vibreaz\u0103 ca un rom\u00e2n, dar, dac\u0103 se poate spune, ca un rom\u00e2n ce \u015fi-a \u00eensu\u015fit puteri universale. Are o viziune sintetic\u0103, nu una analitic\u0103, a universalului, fie uman, fie al materiei obi\u015fnuite. Cu prestigiul s\u0103u universal, Mircea Eliade a fost \u015fi este mereu prezent \u00een spiritualitatea \u015fi g\u00e2ndirea rom\u00e2neasc\u0103> (op. cit., p. 252). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Edgar Papu face \u015fi el o schi\u0163\u0103 de portret, pe care ar trebui s\u0103 o citeasc\u0103 to\u0163i cei porni\u0163i \u00eempotriva marilor valori rom\u00e2ne\u015fti, vinovate doar de\u2026 prea mare valoare\u00a0: <Mircea Eliade e unic. El \u00ee\u015fi creeaz\u0103 acum un loc, a\u015fa cum \u015fi-a creat Eminescu la vremea lui. Cei care \u00eel vor urma vor intra \u00eentr-o categorie ini\u0163iat\u0103 de el. Seamn\u0103n\u0103 cel mai mult cu acea categorie de gigan\u0163i rom\u00e2ni, \u00eenceput\u0103 de Dimitrie Cantemir. A\u015f putea vorbi despre opera lui ca despre un baroc rom\u00e2nesc, de o amplitudine imens\u0103, o construc\u0163ie av\u00e2nd ca pendant a\u015fa-zisul clasicism rom\u00e2nesc. Este una din expresiile cele mai ilustre, cu care spiritul nostru s-a manifestat \u00een istorie \u015fi \u00een fa\u0163a lumii> (op. cit., p. 263). Dan Petra\u015fincu vorbe\u015fte \u015fi el elogios des\u0103re Eliade, dar este cioranian de sceptic \u015fi de pesimist \u00een privin\u0163a unui sistem valoric rom\u00e2nesc corect\u00a0: <Cultura rom\u00e2neasc\u0103 actual\u0103 a devenit deci mondial\u0103 prin Mircea Eliade, cum a devenit cu Br\u00e2ncu\u015fi sau cu alte mari personalit\u0103\u0163i, dar, din p\u0103cate, lumea nu este \u00eenc\u0103 unit\u0103 \u00een cultur\u0103, a\u015fa cum visam noi \u00een tinere\u0163e ca \u2019\u2019moderni\u015fti\u2019\u2019> (op. cit., p. 269). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mac L. Ricketts, fost student al lui Mircea Eliade, \u00een prezent profesor la Universitatea din Louisburg, deci unul din cei mai aviza\u0163i \u00een ce-l prive\u015fte pe marele nostru savant, afirm\u0103 r\u0103spicat urm\u0103toarele\u00a0: <Cred c\u0103 experien\u0163a acumulat\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, al\u0103turi de informa\u0163iile ob\u0163inute, m\u0103 vor ajuta s\u0103 scriu o carte c\u00e2t mai adev\u0103rat\u0103 despre Mircea Eliade (recunosc\u00e2nd, deci, indirect, c\u0103 despre Eliade s-au scris \u015fi destule porc\u0103rioare), ceea ce nu ar fi fost posibil \u00een alte condi\u0163ii. Cred c\u0103 voi fi \u00een stare s\u0103 marchez dezvoltarea g\u00e2ndirii lui, pornind de la \u00eenceputurile educa\u0163iei \u015fi influen\u0163elor din Rom\u00e2nia. Sunt convins, mai mult ca niciodat\u0103, c\u0103 Mircea Eliade este produsul culturii rom\u00e2ne\u015fti\u00a0!> (op. cit., p. 278). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Horia Roman ne ofer\u0103 un citat edificator pentru larga recunoa\u015ftere interna\u0163ional\u0103 a lui Eliade, dintr-un articol semnat de folosoful italian Vittorio Vettori, publicat \u00een ziarul Tempo, \u00een 1976\u00a0: <Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade este de mult\u0103 vreme liderul necontestat, pe scar\u0103 mondial\u0103, al sectorului. El a r\u0103sturnat teoriile neoiluministe, care sus\u0163ineau c\u0103 religiile ar fi doar o masc\u0103 \u015fi o suprastructur\u0103 \u015fi a proclamat, cu vast\u0103 \u015fi erudit\u0103 documenta\u0163ie, realitatea primar\u0103 a Sacrului> (op. cit., p. 291). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Vom recurge, \u00een continuare, la un mare nume, pe care sper\u0103m, din tot sufletul, c\u0103 nu-l va contesta vreodat\u0103 vreun nevolnic, \u00een numele mai \u015ftiu eu c\u0103rui ideal sau cauze nobile, N. Steinhardt\u00a0: <S\u0103 ne bucur\u0103m c\u0103 un compatriot al nostru se num\u0103r\u0103 printre marii erudi\u0163i \u015fi savan\u0163i ai lumii, dar \u015fi pentru faptul c\u0103 e un fermec\u0103tor romancier \u015fi nuvelist \u2013 un mare scriitor rom\u00e2n \u2013 \u015fi c\u0103, pe deasupra, e un om de mare omenie \u015fi de mare distinc\u0163ie sufleteasc\u0103> (op. cit., p. 306). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Singurul, \u00eens\u0103, care a avut \u2013 probabil \u2013 t\u0103ria s\u0103-i confirme imensa valoare \u00een fa\u0163\u0103, prin viu grai, a fost Noica, \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie f\u0103cut\u0103 la Paris\u00a0: <M\u0103 \u00eentreba cineva ce rom\u00e2ni dau str\u0103lucire neamului nostru. I-am spus: Ha\u015fdeu, Blaga, Mircea Eliade. Pe Iorga trebuie s\u0103-l iei ca o jerb\u0103 extraordinar\u0103: medievist, bizantinolog\u2026 Te z\u0103p\u0103ce\u015fte\u2026 Cu voi patru\u2026 (op. cit., p. 336). <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0 \u00cencheiem aici aceste c\u00e2teva modeste r\u00e2nduri, dedicate, \u00eens\u0103, cu ardoare \u015fi pasiune, ap\u0103r\u0103rii \u015fi reabilit\u0103rii imaginii celui care a fost, este \u015fi va r\u0103m\u00e2ne marele savant \u015fi scriitor rom\u00e2no-universal MIRCEA ELIADE. Tinerele genera\u0163ii \u015fi marile valori nu trebuie \u00eentinate prin amestecarea lor for\u0163at\u0103 \u00een r\u0103fuieli sau regl\u0103ri de conturi \u00eentre ideologii \u015fi propagandi\u015ftii diverselor culturi sau inculturi. Tinerele genera\u0163ii trebuie s\u0103 fie m\u00e2ndre de a fi avut printre \u00eenainta\u015fi un Mare Om, precum MIRCEA ELIADE. F\u0103r\u0103 el, culturile rom\u00e2n\u0103 \u015fi universal\u0103 ar pierde enorm. \u015ei ar fi p\u0103cat\u00a0! <\/strong><\/p>\n

Constantin FROSIN <\/strong><\/p>\n

http:\/\/luceafarul.wordpress.com\/atitudini\/recitiri\/constantin-frosin-eliade-vazut-de-pairii-sai\/<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00centrebat de ce scrie literatur\u0103, Eliade afirma, la un moment dat, c\u0103 scrie pentru c\u0103 nu poate altfel, \u015fi pentru [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-11219","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11219","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11219"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11219\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11222,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11219\/revisions\/11222"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11219"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11219"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11219"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}