{"id":11304,"date":"2013-03-14T20:43:31","date_gmt":"2013-03-14T20:43:31","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=11304"},"modified":"2013-03-14T20:43:31","modified_gmt":"2013-03-14T20:43:31","slug":"nichita-si-cultul-luceafaruluii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/03\/14\/nichita-si-cultul-luceafaruluii\/","title":{"rendered":"Nichita \u0219i cultul &#8220;Luceaf\u0103ruluiI&#8221;"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: justify;\"><a href=\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2013\/03\/nichita.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"size-full wp-image-11305 alignleft\" title=\"nichita\" src=\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2013\/03\/nichita.jpg\" alt=\"\" width=\"188\" height=\"267\" \/><\/a>Nu cunosc un alt poet roman care, ca Nichita Stanescu, sa fi cultivat cu atata pathos si veneratie, cultul genialitatii eminesciene. \u201c<strong>Dorul de Eminescu\u201d<\/strong> va cristaliza, de fapt, intr-o obsesie fundamentala, lesne de urmarit in intreaga sa opera si in functie de care se va cladi, vegheat ca de o stea polara, destinul poeziei romanesti.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">In \u201c<strong>Cartea de recitire\u201d<\/strong>, Nichita Stanescu da expresie stralucita acestor convingeri tutelare. El vede in Eminescu pe \u201ccel mai dificil poet roman si cel mai de neinteles\u201d, in ciuda iluziei ca poate fi inteles. Crede, apoi, ca \u201cOda in metru antic\u201d exprima adevaratul \u201cportret in ulei\u201d al poetului, o veritabila \u201cstatuie in bronz\u201d. Constiinta hyperionica a poetului a \u201cstatuarizat\u201d sentimentele pe un soclu de notiuni, caci \u201cLuceafarul si intreaga lui mitologie nu decurgeau din sentimente\u201d. Fascinat de mitul sumerian al lui Ghilgames, autorul \u201c<strong>Operelor imperfecte\u201d<\/strong> ii gasea, peste timpuri, reverberatii de suflet si constiinta. Ghilgames, eroul celui mai vechi poem scris al lumii, are revelatia mortii abia in momentul in care bunul sau prieten Enghidu moare. El, care ucisese lei in trecatorile muntilor, care biruise fortele raului intruchipat de Humbaba, un zmeu al zmeilor, ori Taurul Ceresc, un fel de balaur septecefal, si se aratase crud fata de cei mai aprigi dusmani, el cel acoperit de o glorie ce-i concura pe zeii pizmasi, indeosebi pe razbunatoarea Istar cea ofensata, el descopera la un moment dat adevarata dimensiune a mortii! E o revelatie care da la o parte perdelele constiintei de sine, caci Enghidu cel umanizat de hierodula nu era, insa, zice poetul, decat un alter ego, un soi de contemplare a sinelui dinafara lui insusi: \u201cA murit Enghidu, prietenul meu, care ucise cu mine lei!\u201d de aici brusca lui hotarare de a pleca, intr-un teribil periplu, in cautarea \u201cvietii fara de moarte\u201d catre Uta-Napistin, unicul supravietuitor al Potopului, precursor babilonian al biblicului Noe. Revelatia mortii il face pe faimosul si invincibilulu rege al Urukului sa \u201curle\u201d de durere, \u2013 e un urlet, insa, \u201cesential\u201d, \u201cnemuritor, pentru ca e inscris in cuvinte\u201d: \u201cEl se transforma in insusi urletul sau, in insesi cuvintele sale\u201d. Iar faptul ca pleaca in cautarea nemuririi nu este altceva decat \u201cargumentarea artei\u201d, \u201cdescrierea pricinei artei\u201d, a \u201csupravietuirii\u201d.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Tot astfel, zice poetul, celebrul vers eminescian \u201cNu credeam sa-nvat a muri vreodata\u201d \u2013 fascinant prin \u201csintaxa lui ciudata\u201d, \u201cvers unic pentru constiinta\u201d, \u201ccel mai neasemuit vers scris vreodata in limba noastra\u201d \u2013 \u201ceste strigatul abisal al poetului care descopera cauza fundamentala a artei, dorinta esentiala de a trai\u201d. E cel mai vital vers pe care l-a cunoscut vreodata, alaturi de \u201cA murit Enghidu, prietenul meu, care ucise cu mine lei!\u201d. Este, cu alte cuvinte, \u201cversul unui invingator, al unui om care a supravietuit\u2026, al poetului care a supravietuit cel mai intens in literatura noastra, pentru ca a exprimat cel mai acut pricina si sensul literaturii: a fi.\u201d<br \/>\nPersonalitatea lui Eminescu il fascineaza, il nelinisteste, il incita. Infatisarea Luceafarului, de frumusetea unui semizeu, vorba lui Calinescu, ii este cu neputinta de inchipuit (\u201cpartea lui de trup sunt cuvintele lui\u201d). Ar dori sa stie cum respira si mai ales ce voce avea (voce conservata in \u201csintaxa poeziilor lui\u201d). Indignat ca \u201cfoarte multi au incercat sa justifice geniul eminescian prin viata sa\u201d (\u201cCe eroare!\u201d), Nichita se ridica impotriva evidentelor de tot felul, a superficiilor cu pretentii eminescologice. Caci \u201cpentru literatura noastra, Eminescu este un concept\u201d, desigur conceptul unei genialitati hyperionice (Orfeu, sau scurt tratat de geometrie a cuvintelor).<br \/>\nIn \u201c<strong>Respirari\u201d<\/strong> (1982), unde lanseaza conceptul de \u201chemografie\u201d\/scrierea cu sange, poetul revine asupra actualitatii lui Eminescu, mereu prezent, mereu etalon spiritual, mereu fascinant si enigmatic (\u201cversul lui cel atat de viu si cel atat de proaspat, cel pe care creierul nostru il vede si-l viseaza\u201d).<br \/>\nIn limbajul lui vizionar si abstract, Nichita se simte contemporan, printre alte elemente, si cu miriaundele \u201cteiului sfant\u201d, cu \u201cneelucidabilul\u201d tei, \u201ccare din pricina lui Eminescu nu mai imi tihneste sa-l miros ca lumea\u201d (Acel ceva intre aripa si aer). Iata cum \u201cEl este atat de mult al nostru, incat noi din nebagare de seama am inceput sa devenim ai Lui.\u201d<br \/>\nDaca in publicistica apologia lui Eminescu este atat de manifesta, directa, totala, in poezia lui Nichita \u201cobsesia lui Eminescu\u201d (nu in sens Macedonskian, desigur!) cristalizeaza intr-o implicare poeticeasca intertextualista si intr-un mesaj de arta poetica memorabil.<br \/>\nIn credo-ul rostit la Festivitatea de premiere ce a avut loc in catedrala \u201cSfanta Sofia\u201d din Ohrid (august 1982), cand poetului nostru ii fusese decernata prestigioasa \u201cCununa de aur\u201d de la Struga (Macedonia Iugoslava), Nichita era convins ca acest premiu international i s-ar fi putut acorda (bunaoara) \u201clui Eminescu totusi\u201d, \u201ccel mai mare poet al tuturor timpurilor\u201d. \u201cDorul de Eminescu\u201d a generat \u2013 in cadrul literaturii romane \u2013 \u201cConceptul de Eminescu\u201d. L-a venerat atat de mult pe Luceafar incat a calcat pe multe din urmele sale fara sa stie (decisiva ramane similara revolutie a limbajului poetic, a treia in ordinea: Eminescu \u2013 Arghezi\u2013 Nichita Stanescu).<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">El e urmasul legitim al Poetului National, in care, cu gravitate, cu responsabilitate, cu fascinatie citea insusi destinul culturii romane: \u201cEl este insusi destinul limbii romane, si numai un zeu nebun si-ar putea imagina ca poti taia o idee cu un fir de iarba si ca poti alapta la sanul Caii Lactee o raza.\u201d<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>Z. CARLUGEA<\/strong><\/p>\n<p>(LUCEAF\u0102RUL ROMANESC- revist\u0103 on-line de literatur\u0103 \u0219i cultur\u0103 , nr.9\/ 2011)<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong><a href=\"http:\/\/luceafarul.wordpress.com\/\">http:\/\/luceafarul.wordpress.com\/<\/a><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nu cunosc un alt poet roman care, ca Nichita Stanescu, sa fi cultivat cu atata pathos si veneratie, cultul genialitatii [&#038;hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-11304","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11304","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11304"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11304\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11307,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11304\/revisions\/11307"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11304"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11304"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11304"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}