{"id":11325,"date":"2013-03-15T08:07:49","date_gmt":"2013-03-15T08:07:49","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=11325"},"modified":"2013-03-15T08:08:44","modified_gmt":"2013-03-15T08:08:44","slug":"mircea-micu-%e2%80%9edoi-dictatori%e2%80%9c-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/03\/15\/mircea-micu-%e2%80%9edoi-dictatori%e2%80%9c-2\/","title":{"rendered":"Mircea Micu: \u201eDoi dictatori\u201c"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>“Am \u00eenceput un serial \u00een revista Luceaf\u0103rul pe care l-am \u0163inut vreme de cinci ani. Pe m\u0103sur\u0103 ce m\u0103 documentam, pe m\u0103sur\u0103 ce m\u0103 l\u0103sam furat de uria\u015fa personalitate a Marelui Han genial \u015fi analfabet, am socotit c\u0103 e foarte u\u015for s\u0103 strecor mici \u201c\u015foparle\u201d nevinovate la adresa \u201ccelui ai iubit fiu al poporulu\u201d \u015fi a consoartei sale.<\/strong><\/p>\n

Aluziile erau evidente dar, \u00eentr-un fel, justificate de coinciden\u0163a asem\u0103n\u0103rii personajelor. Totul a mers perfect, sau aproape perfect, pan\u0103 \u00een 1987, cand niste cititori \u201cvigilen\u0163i\u201d de peste hotare au g\u0103sit de cuviin\u015f\u0103 s\u0103 buchiseasc\u0103 mai aten\u015fi foiletoanele mele s\u0103pt\u0103manale. {i le-au citit atat de aten\u0163i, \u00eencat, pana la urma, au tras concluziile de rigoare.<\/strong><\/p>\n

\u00centr-o diminea\u0163\u0103, nu prea de tot, venind la Uniunea Scriitorilor unde lucram cu h\u0103rnicie, mai ales la parterul cladirii, dotat cu bufet \u015fi restaurant, pe holurile \u00eentunecoase m-am ciocnit piept \u00een piept cu taciturnul reporter Vasile Nicorovici.<\/strong><\/p>\n

Ne-am speriat reciproc \u015fi ne-am cerut scuzele de rigoare. Recunoscandu-m\u0103, m-a tras \u00eentr-un col\u0163 \u015fI mai \u00eentunecos, m-a pip\u0103it, ca un sculptor statuia \u00eendr\u0103git\u0103, \u015fi m\u0103a \u00eentrebat: \u201ce\u015fti liber\u201d?<\/strong><\/p>\n

Credeam c\u0103 vrea s\u0103 m\u0103 invite la o bere \u015fi cunoscandu-i zgarcenia proverbial\u0103 era s\u0103 le\u015fin de uimire.<\/strong><\/p>\n

De fapt, vroia s\u0103 \u015ftie dac\u0103 n-au venit s\u0103 m\u0103 \u201cumfle\u201d. <\/strong><\/p>\n

Ne\u00een\u0163elegand nimic din misterioasa sa comportare, am cerut l\u0103muriri.<\/strong><\/p>\n

\u201cNu ascul\u0163i BBC-ul?\u201d I-am r\u0103spuns c\u0103 nu. \u201cR\u0103u faci, fiindc\u0103 altfel \u00ee\u0163i luai m\u0103suri de prevedere \u015fi plecai o vreme din Bucure\u015fti.\u201d<\/strong><\/p>\n

~mi relateaz\u0103\u0163 apoi cu lux de am\u0103nunte cum cei de la pomenitul post de radio au preluat \u015fi au transmis un articol ap\u0103rut \u00een cotidianul londonez \u201cTimes\u201d.<\/strong><\/p>\n

Articolul se numea \u201cDoi dictatori\u201d, era pe prima pagin\u0103 a ziarului \u015fi avea drept material ilustrativ portretele lui Ceau\u015fescu \u015fi Gingis Han.<\/strong><\/p>\n

Binevoitorul, informa asupra serialului sus\u0163inut de subsemnatul \u00een \u201cLuceaf\u0103\u0163rul\u201d \u015fi l\u0103murea pe cei interea\u0163i c\u0103 toat\u0103 povestea cu Gingis este, de fapt, un pretext de a-l denigra pe dictatorul Ceau\u015fescu \u015fi familia sa. Urma exemplificarea pe dou\u0103 coloane al\u0103turate. Ce zic eu despre Gingis \u015fi fii s\u0103i, \u015fi cum este Ceau\u015fescu \u015fi odraslele sale. Trei fii avea unul, trei fii \u015fi cel\u0103lalt. Cate unul din fiecare tab\u0103r\u0103 era cam amator de chefuri \u015fi femei. Ce zic eu despre so\u0163ia lui Gingis, care era mai \u00een varst\u0103 decat el \u015fi cum este so\u0163ia dictatorului. <\/strong><\/p>\n

Colegul Nicorovici era foarte speriat \u015fi m\u0103 sf\u0103tuia s\u0103 m\u0103 duc o vreme la manastire. Cunoa\u015fte el, cic\u0103, un c\u0103lug\u0103r, sus, la Pe\u015ftera Ialomicioarei, cu care f\u0103cuse armata.<\/strong><\/p>\n

Ca un f\u0103cut, \u00een aceea s\u0103pt\u0103man\u0103 eu scrisesem, nesilit de nimeni, ultimul episod despre Mongolia, agasat de interpel\u0103rile, mai \u00een glum\u0103, mai \u00een serios ale diver\u015filor amici plictisi\u0163i de lungimea serialului. F\u0103nu\u015f Neagu \u00eemi repro\u015fa: \u201cAi stat dou\u0103 s\u0103pt\u0103mani \u015fi ne plictise\u015fti de cinci ani!\u201d. Drept pentru care am anun\u0163at sfar\u015fitul pove\u015ftii.<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 cateva zile, la sediul revistei, m-am \u00eentalnit cu un domn care fusese \u00een Anglia, chiar la ambasad\u0103, \u00een ziua \u00een care ap\u0103ruse bucluca\u015ful articol \u00een \u201cTimes\u201d. Scandal mare, aler\u0103, m\u0103suri de cump\u0103rare a \u00eentregului tiraj. Cum, \u00eens\u0103, tot personalul amasadei nu poseda mai mult de 100 de lire che\u015f iar tirajul ziarului era de circa un milion, au renun\u0163at.<\/strong><\/p>\n

Un alt prieten, mai precis miliardarul de azi Mihai Carciog, a vrut s\u0103-mi aduc\u0103 un exemplar prin intermediul unchiului s\u0103u care era lord, titlu cump\u0103rat, evident. N-au posedat curajul necesar. {tirea a fost preluat\u0103 \u015fi de alte posturi de radio, vestea s-a l\u0103\u0163it. M-au sunat vreo doi ata\u015fa\u0163i culturali de la \u201cambasade capitaliste\u201d, cerandu-mi detalii.<\/strong><\/p>\n

Eram destul de derutat, dar v\u0103zand ca nimeni nu ma admonesteaz\u0103 \u201coficial\u201d am t\u0103cut, la randul meu, asteptand dulcele val al uit\u0103rii.<\/strong><\/p>\n

A venit si vremea public\u0103rii c\u0103r\u0163ii \u015fi am \u00een\u0163eles c\u0163, de fapt, cei de la Consiliul Culturii erau foarte bine informa\u0163i \u015fi d\u0103duser\u0103 \u201cindica\u0163iile\u201d de rigoare.<\/strong><\/p>\n

Cartea a fost citit\u0103 \u015fi r\u0103scitit\u0103 vreme de un an. Iritat de tergivers\u0103ri, am fost \u00eentr-o audien\u0163\u0103 la celebrul Mihai Dulea, ambi\u0163iosul politruc \u015fI ghilotinator de texte. Am discutat, fiecare \u00een manier\u0103 proprie, el adanc, eu \u00eenc\u0103p\u0103\u0163anat. Am izbutit s\u0103 public, pan\u0103 la urm\u0103 textul, cu t\u0103ieturile impuse.<\/strong><\/p>\n

M\u0103rturisesc acum c\u0103 pe parcursul scrierii, trimiterile la \u201cdictator\u201d le f\u0103ceam \u00een virtutea dorin\u0163ei de a m\u0103 refula. Cartea a ap\u0103rut f\u0103r\u0103 multe pasaje legate de aluziile evidente.<\/strong><\/p>\n

Pan\u0103 la urm\u0103 istoria lui Gingis a v\u0103zut lumina tiparului \u00eentr-un volum de sine st\u0103t\u0103tor, cu un titlu schimbat, \u015fi sunt convins c\u0103 cei de la \u201cTimes\u201d, dac\u0103 o vor citi vreodat\u0103, \u00eemi vor oferi cu aceea\u015fi generozitate \u015fi ate\u0163ie cu care m-au tratat atunci, drept premiu de consolare, o excursie \u00een Anglia. Sponsoriat\u0103, evident, de dan\u015fii.<\/strong><\/p>\n

A\u015ftept, \u015fi vorba unui cunoscut crainic dizident, s\u0103 auzim numai de bine!<\/strong>“<\/strong><\/p>\n


\nMIRCEA MICU<\/strong><\/strong><\/p>\n

(LUCEAF\u0102RUL ROMANESC- revist\u0103 on-line de literatur\u0103 \u0219i cultur\u0103 , nr.9\/ 2011)<\/em><\/p>\n

http:\/\/luceafarul.wordpress.com\/<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

“Am \u00eenceput un serial \u00een revista Luceaf\u0103rul pe care l-am \u0163inut vreme de cinci ani. Pe m\u0103sur\u0103 ce m\u0103 documentam, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-11325","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11325","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11325"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11325\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11328,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11325\/revisions\/11328"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11325"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11325"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11325"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}