{"id":11412,"date":"2013-03-21T07:14:51","date_gmt":"2013-03-21T07:14:51","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=11412"},"modified":"2013-03-21T07:14:51","modified_gmt":"2013-03-21T07:14:51","slug":"vavila-popovici-alege-ti-plaja-nisipul-vantul-si-stanca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/03\/21\/vavila-popovici-alege-ti-plaja-nisipul-vantul-si-stanca\/","title":{"rendered":"Vavila Popovici: Alege-\u021bi plaja, nisipul, v\u00e2ntul \u0219i st\u00e2nca"},"content":{"rendered":"

\u00a0<\/em>\"\"<\/a><\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u201eNu-i tr\u00e2nd\u0103vie via\u021ba, ci trud\u0103 \u0219i-alergare.\u201d <\/em><\/p>\n

Cuviosul Serghie Sevici<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Vie\u021buim, adic\u0103 exist\u0103m. Despre via\u021ba noastr\u0103, Nicolae Iorga – istoricul care a p\u0103\u0219it prin \u00eentreaga p\u0103dure a istoriei poporului rom\u00e2n -, spunea c\u0103 ea este m\u0103rginit\u0103 \u00een timp, \u00een spa\u021biu, \u00een putin\u021ba de manifestare, c\u0103 reprezint\u0103 a\u0219a de pu\u021bin, \u00eenc\u00e2t \u201etrebuie s-o l\u0103rgim \u0219i s-o ridic\u0103m c\u00e2t se poate mai sus\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Echilibrul dihotomic al vie\u021bii – egalitate \u2013 non egalitate \u2013 se realizeaz\u0103 foarte greu \u00een societate; inegalitatea \u00een fa\u021ba legii duce la abuz \u0219i corup\u021bie, ea se m\u0103re\u0219te \u0219i datorit\u0103 factorului educa\u021bional; egalitatea de \u0219anse oferit\u0103 este \u0219i ea de multe ori nerespectat\u0103, a\u0219a \u00eenc\u00e2t, spusele filozofului\u00a0 german Johann Gottfried Herder (1744-1803) devin valabile, \u0219i uneori \u201epoporul cel mai nobil \u00ee\u0219i poate pierde noble\u021bea; m\u0103duva \u00eei este zdrobit\u0103 \u00een oase, \u0219i dorurile sale cele mai alese \u0219i frumoase sunt cobor\u00e2te p\u00e2n\u0103 la minciun\u0103 \u0219i \u00een\u0219el\u0103ciune\u2026\u201d<\/em>.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Omul simte c\u00e2nd via\u021ba \u00ee\u0219i pierde demnitatea, c\u00e2nd ea este pus\u0103 \u00een pericol, \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103. Supravie\u021buirea poate fi de natur\u0103 fizic\u0103 sau psihic\u0103, poate fi de scurt\u0103 sau de lung\u0103 durat\u0103, poate fi individual\u0103 sau colectiv\u0103. Metodele de supravie\u021buire difer\u0103. Ele pot fi necivilizate, precum cer\u0219itul, ho\u021bia, prostitu\u021bia etc., sau pot alege o cale demn\u0103, civilizat\u0103. Oricum, cei ajun\u0219i \u00een preajma fenomenului \u2013 fiindc\u0103 se poate numi fenomen -, bombarda\u021bi fiind cu factori de stres, sunt cuprin\u0219i de team\u0103 – un sentiment extrem de nepl\u0103cut -, de anxietate, uneori furie, frustrare, depresie ori remu\u0219care.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Adeseori termenul de supravie\u021buire este folosit gre\u0219it de unii oameni c\u0103rora le place s\u0103 se t\u00e2nguie, confund\u00e2nd greut\u0103\u021bile inerente ale vie\u021bii, cu cele amenin\u021b\u0103toare de \u00eenfr\u00e2ngere, moarte. Pe de alt\u0103 parte, este tot at\u00e2t de adev\u0103rat c\u0103 ceea ce facem sau tr\u0103im zilnic, \u00een aceste vremuri, constituie de cele mai multe ori ac\u021biuni sau situa\u021bii de supravie\u021buire \u0219i nu apar\u021bin unei vie\u021bi normale, \u00een care s-ar desf\u0103\u0219ura corect toate ac\u021biunile noastre \u0219i ar avea r\u0103spunsuri corecte. De aceea, ne confrunt\u0103m cu trecerea \u00een aria adev\u0103ratei necesit\u0103\u021bi de supravie\u021buire imediat\u0103, uneori dob\u00e2ndit\u0103 \u00een scurt timp, alteori angajat\u0103 pe un termen lung.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Natura, c\u00e2t \u0219i istoria, ne-a ar\u0103tat \u0219i continu\u0103 s\u0103 ne arate c\u0103 cei care nu lupt\u0103, cei slabi pier. L<\/strong>egisla\u021bii binevoitoare, mil\u0103, ideologie nou\u0103, nu pot inversa aceast\u0103 lege. Se poate ob\u021bine o p\u0103suire \u2013 bun\u0103 \u0219i ea -, dar nu o victorie. <\/strong>Se pune \u00eentrebarea: Cum trebuie ac\u021bionat pentru supravie\u021buirea biologic\u0103, \u00een mod barbar sau civilizat? O perioad\u0103 din istoria omenirii era \u00een vigoare maxima: \u201eLa raison du plus fort est toujours la meilleure.\u201d(Dreptatea celui mai puternic este totdeauna cea mai bun\u0103)<\/em> – primul vers din celebra fabul\u0103 a lui La Fontaine – Le loup et l\u2019agneau<\/em> (Lupul \u0219i mielul<\/em>); de aici au derivat expresiile: \u201eFor\u021ba primeaz\u0103 dreptului\u201d<\/em> sau \u201eDreptul pumnului\u201d. <\/em>\u00cen r\u0103zboi, de exemplu, conta enorm for\u021ba fizic\u0103 \u0219i num\u0103rul lupt\u0103torilor. Barbarii au r\u0103pus colectivit\u0103\u021bile civilizate (\u021b\u0103ri, imperii), de cele mai multe ori prin for\u021ba num\u0103rului celor participan\u021bi la ac\u021biune. Dar evolu\u021bia \u0219tiin\u021bei \u0219i civiliza\u021biei din ultimul secol a schimbat radical situa\u021bia strategic\u0103. Cea mai evident\u0103 \u0219i totodat\u0103 trist\u0103 manifestare a avantajelor \u0219tiin\u021bei o reprezint\u0103 capacitatea distructiv\u0103 a armelor moderne cu care na\u021biunile se ap\u0103r\u0103 sau sunt preg\u0103tite s\u0103 atace. \u00cen prezent lumea e altfel! Se pare c\u0103 a devenit valabil\u0103 logica lui Kant privind moralitatea, \u201eNu trebuie s\u0103 ucizi\u201d<\/em> fiind un principiu, dar nu o lege moral\u0103, fiindc\u0103 nu \u00eentrune\u0219te atributul universalit\u0103\u021bii, permi\u021b\u00e2nd \u0219i excep\u021bii, exist\u00e2nd \u00eemprejur\u0103ri c\u00e2nd trebuie s\u0103 ucizi, de exemplu \u00eentr-un r\u0103zboi. \u201eNu trebuie s\u0103 furi\u201d,<\/em> dar c\u00e2nd \u00ee\u021bi mor copiii de foame, te duci \u0219i furi o g\u0103in\u0103 sau un porc din curtea vecinului, s\u0103-i po\u021bi hr\u0103ni. Faci un p\u0103cat, dar ai cugetul \u00eemp\u0103cat prin motiva\u021bie. \u0218i aceasta pentru c\u0103 supravie\u021buirea, se spune, include eroismul, curajul \u0219i uneori sacrificiul. Iat\u0103 cum principiile se pot schimba, legile morale r\u0103m\u00e2n \u00eens\u0103 acelea\u0219i. Dar, sacrificiul poate uneori suprima via\u021ba, c\u00e2nd vrem prea mult, ori vrem totul, nelu\u00e2nd \u00een seam\u0103 c\u0103 nu putem totul (Non possumus!<\/em>).<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Pentru a supravie\u021bui \u2013 ni se atrage aten\u021bia – fiecare dintre noi trebuie s\u0103 se adapteze noilor condi\u021bii. \u0218i ceea ce era bun \u00eenainte: atitudine, preg\u0103tire, efort, num\u0103r \u2013 nu mai e acum nici adecvat, nici suficient. Nu se mai poate supravie\u021bui \u201emioritic\u201d, sunt de p\u0103rere unii. Metodele vechi, tradi\u021bionale de supravie\u021buire ale \u00eenainta\u0219ilor no\u0219tri erau bune, ast\u0103zi ele nu mai sunt toate de mare folos. De exemplu, la sate oamenii l\u0103sau u\u0219ile caselor descuiate, fiindc\u0103 oamenii se cuno\u0219teau, respectau legile morale cu stricte\u021be \u0219i pe uli\u021be nu p\u0103trundeau str\u0103ini. Ast\u0103zi pe \u0219osele circul\u0103 \u0219i opresc \u00een sate, tot felul de oameni, unii certa\u021bi cu legile. Alt\u0103dat\u0103 \u2013 \u0219i aceasta cu pu\u021bini ani \u00een urm\u0103 – trebuia s\u0103 \u0219tii: s\u0103 \u00eeno\u021bi, s\u0103 mergi pe biciclet\u0103 \u0219i s\u0103 scrii la ma\u0219in\u0103. \u00cen prezent e nevoie de alte \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi: limbi str\u0103ine, meserii noi, \u0219ofatul, folosirea calculatorului. Supravie\u021buirea \u00een viitor este condi\u021bionat\u0103 de policalificare, de permanent\u0103 reorientare \u0219i adaptare, nu de clasica \u201emeserie pentru via\u021b\u0103\u201d. Solu\u021bia pentru vie\u021buire \u0219i dezvoltare durabil\u0103 este: munc\u0103, munc\u0103 \u0219i iar munc\u0103, f\u0103cut\u0103 cu capul, dar, de data aceasta \u0219i cu inima. Numai astfel ne putem salva din s\u0103r\u0103cie sau din mizerie. \u0218i s\u0103 nu ne \u201eafl\u0103m \u00een treab\u0103\u201d<\/em> \u2013 vorba lui Petre \u021au\u021bea \u0219i s\u0103 nu ne facem c\u0103 muncim!<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u0218ocul emo\u0163ional con\u015ftientizat al s\u0103r\u0103ciei sau inadaptabilit\u0103\u021bii produs la nivel de g\u00e2nduri are o mare for\u0163\u0103 care poate deteriora efectiv fiziologia organismului; omul se poate \u00eemboln\u0103vi \u0219i moartea-l v\u00e2neaz\u0103. De aceea, poate, omului i se cere ast\u0103zi s\u0103 fie mai con\u0219tient ca oric\u00e2nd, prev\u0103z\u0103tor, responsabil, s\u0103 nu alerge dup\u0103 satisfacerea instinctelor primare, pierz\u00e2nd timp \u0219i demnitate \u0219i accept\u00e2nd compromisuri, nerespect\u00e2nd legile morale. Pentru aceasta omul mai are nevoie \u0219i de sprijin din exterior, adic\u0103 de sprijinul societ\u0103\u021bii \u00een care tr\u0103ie\u0219te, o societate c\u00e2t de c\u00e2t s\u0103n\u0103toas\u0103 \u0219i nu una bolnav\u0103! \u00cens\u0103, obligatoriu e nevoie de participarea \u0219i voin\u021ba individului. Dac\u0103 tu te \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nezi \u0219i nu vrei s\u0103 lup\u021bi, s\u0103 r\u0103zbe\u0219ti, nu te mai poate ajuta nimeni. Un om ra\u021bional \u0219i cu credin\u021b\u0103 \u00een Dumnezeu, nu poate refuza lupta.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 C\u00e2nd \u00eencepi s\u0103 vezi c\u0103 via\u0163a pe care o iube\u0219ti se deterioreaz\u0103, c\u0103 refugiul \u00een munc\u0103, \u00een art\u0103, \u00een literatur\u0103, nu se mai produce ca o t\u0103m\u0103duire, c\u0103 nu e\u0219ti luat \u00een seam\u0103 \u0219i nici r\u0103spl\u0103tit cum se cuvine, uneori \u0219i blamat, \u00eencepi s\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti la diverse c\u0103i de solu\u021bionare, de salvare a fiin\u021bei tale, printre ele \u0219i emigrarea \u2013 la mod\u0103 ast\u0103zi \u2013 ca o solu\u021bie pentru supravie\u021buire. Ea trebuie s\u0103 fie \u00eens\u0103, bine motivat\u0103 con\u0219tiin\u021bei tale. Sunt unii care emigreaz\u0103 nu pentru a-\u0219i salva via\u021ba, nefiind \u00een aceast\u0103 situa\u021bie, ci doar pentru a profita de unele avantaje materiale, neglij\u00e2nd partea cea mai important\u0103, cea a sufletului. Ce facem cu el? Nu ar trebui g\u00e2ndit\u0103 \u0219i c\u00e2nt\u0103rit\u0103 bine aceast\u0103 ac\u021biune, puse \u00een balan\u021b\u0103 toate avantajele \u0219i dezavantajele, pentru ca mai t\u00e2rziu s\u0103 nu-\u021bi repro\u0219ezi \u021bie \u00eensu\u021bi pasul f\u0103cut? Oamenii la care partea sentimental\u0103 at\u00e2rn\u0103 mai greu la c\u00e2ntar, pot suferi toat\u0103 via\u021ba \u00een urma acestui pas f\u0103cut. Dac\u0103 e\u0219ti un om ra\u021bional, lupt\u0103tor, puternic \u0219i \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 realizezi supravie\u021buirea \u00een noul mediu, adapt\u00e2ndu-te, atunci nu vei suferi \u0219i vei fi mul\u021bumit c\u0103 ai reu\u0219it s\u0103 te salvezi, c\u0103 \u021bi-ai atins \u021belul, c\u0103ci \u201eo via\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 \u021bel e o moarte timpurie\u201d, <\/em>spunea \u0219i Goethe. Este tot at\u00e2t de valabil pentru un individ, c\u00e2t \u0219i pentru o \u00eentreag\u0103 na\u021bie.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 De multe ori, ideea de supravie\u0163uire ni se pare banal\u0103, dar ar trebui s\u0103-i acord\u0103m o mai mare aten\u0163ie. Important\u0103 devine starea psihic\u0103 \u00een care ne afl\u0103m, priceperea \u015fi abilitatea de a folosi o cale bun\u0103 de supravie\u021buire din cele existente. \u00cencepi prin a-\u021bi pune \u00eentreb\u0103ri \u021bie \u00eensu\u021bi, devii mai realist, \u00eenvingi temerile, adop\u0163i o atitudine pozitiv\u0103, \u00eentr-un cuv\u00e2nt te antrenezi, p\u00e2n\u0103 \u021bi se inoculeaz\u0103 aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 de supravie\u0163uire. Crezi sau e\u0219ti sigur c\u0103 ai g\u0103sit calea supravie\u021buirii. Urmeaz\u0103 s\u0103 te arunci \u00eentr-o lume despre care \u0219tii poate prea pu\u021bin uneori, nu cuno\u0219ti prea bine ce te a\u0219teapt\u0103, cu ce \u0219oc vei fi confruntat.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Scriitorul \u0219i futurologul american Alvin Toffler (n.1928) ne spune c\u0103 societatea dispune de mijloace prin care leag\u0103 genera\u021bia actual\u0103 de cea trecut\u0103, acest sim\u021b dezvolt\u00e2ndu-se prin cunoa\u0219terea istoriei, prin mo\u0219tenirea acumulat\u0103 \u00een art\u0103, muzic\u0103, literatur\u0103 \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103, dar, noi nu dispunem de mijloace similare pentru viitor, neav\u00e2nd o mo\u0219tenire a lui; poate fi \u00eens\u0103 trezit\u0103 o con\u0219tiin\u021b\u0103 a viitorului, \u00een scopul atenu\u0103rii acestui \u0219oc al lui, ocup\u00e2ndu-ne de prevederi \u0219i g\u0103sirea unor solu\u021bii la problemele viitorului, pentru a putea dob\u00e2ndi deprinderea anticip\u0103rii lor. Probabil factorul imaginativ trebuie dezvoltat \u00een acest moment \u0219i pentru aceasta avem nevoie de \u00eendr\u0103zneal\u0103. \u201e\u00cen lume necazuri ve\u0163i avea; dar \u00eendr\u0103zni\u0163i. Eu am biruit lumea,” <\/em>putem citi \u00eentr-unul din cele mai frumoase capitole ale Evangheliei dup\u0103 Ioan. A \u00eendr\u0103zni \u00eenseamn\u0103 a dob\u00e2ndi curajul de a ac\u021biona. Exist\u0103 \u0219i riscul pe care trebuie s\u0103-l lu\u0103m \u00een seam\u0103, adic\u0103 s\u0103 fim con\u0219tien\u021bi c\u0103 ne expunem unui posibil pericol. Dar, nu risc\u0103m imens dac\u0103 nu avem curajul unui risc?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Viitorul ne preocup\u0103. Femeia – filozof Hannah Arendt (1906-1975) spunea c\u0103 \u201eceea ce face cu adev\u0103rat diferen\u0163a dintre aceast\u0103 genera\u0163ie \u015fi genera\u0163iile trecute, \u00een toate \u0163\u0103rile, este hot\u0103r\u00e2rea primei de a ac\u0163iona, bucuria \u00een ac\u0163iune, garan\u0163ia de a putea schimba lucrurile prin eforturi proprii.\u201d <\/em>\u0218i g\u00e2ndul m-a dus la cuvintele Fericitul Augustin: \u201e\u00cenva\u021b\u0103 s\u0103-\u021bi scrii durerile pe nisip \u0219i bucuriile pe st\u00e2nc\u0103\u201d. <\/em>Totul este, zic, s\u0103-\u021bi alegi plaja, nisipul, v\u00e2ntul \u0219i st\u00e2nca.<\/p>\n

\u00a0<\/em>\u00a0 Umanitatea \u00ee\u0219i are mersul ei, \u00eenainteaz\u0103 oricum, iar noi trebuie s\u0103 \u021binem pa\u0219ii cu ea. \u00cen aceste condi\u021bii, poate oricine s\u0103-\u0219i pun\u0103 \u00eentrebarea: Dar eu ce \u0219i cum trebuie s\u0103 ac\u021bionez? R\u0103spunsul trebuie c\u0103utat \u00een cuvintele lui Nietzsche, care propunea \u00een drumul ascendent al omului, folosirea \u201epropriilor picioare\u201d.<\/em> Filozoful \u0219i poetul francez Jean-Marie Guyau (1854-1888) \u00een scurta sa existen\u021b\u0103, a avut un optimism care se apropia de cel al lui Nietzsche, dar, \u00een plus, a avut \u0219i o mare sensibilitate, o ad\u00e2nc\u0103 iubire \u0219i \u00een\u021belegere a omului. Vorbea despre puterea vie\u021bii \u0219i despre ac\u021biune, numai ele put\u00e2nd rezolva o mare parte a problemelor g\u00e2ndirii. Considera c\u0103 sacrificiul poate fi, \u00een anumite cazuri, o extindere a vie\u021bii, prefer\u00e2nd un elan de exaltare sublim\u0103 unor ani \u00eentregi de banalitate. \u201eP\u0103rin\u021bii, <\/em>spunea el, sunt cei care ne feresc de erorile \u00een care ei au c\u0103zut, noi ferim descenden\u021bii no\u0219tri de erorile noastre, fiindc\u0103 \u00een orice eroare exist\u0103 pu\u021bin adev\u0103r \u0219i aceast\u0103 mic\u0103 parte de adev\u0103r merge cresc\u00e2nd, \u00eent\u0103rindu-se.\u201d <\/em>S\u0103 ne bizuim a\u0219a dar, mai \u00eent\u00e2i pe noi \u00een\u0219ine, pe g\u00e2ndirea noastr\u0103, pe pa\u0219ii no\u0219tri \u0219i apoi pe g\u00e2ndirea \u0219i pa\u0219ii celorlal\u021bi oameni. S\u0103 fim c\u0103l\u0103uzi\u021bi de sentimentul religios \u00een tot ce \u00eentreprindem, \u00eentruc\u00e2t el, acest sentiment, desemneaz\u0103 dependen\u021ba, leg\u0103tura reciproc\u0103 cu divinitatea. Minunate sunt cuvinte acestui filozof, de care oricine \u00ee\u0219i va putea aminti c\u00e2ndva: \u201eDumnezeu este prietenul pururi prezent al primei \u0219i al ultimei ore, pe care-l vom reg\u0103si chiar acolo unde ceilal\u021bi nu ne pot urma, p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een moarte. Cui s\u0103-i vorbim de fiin\u021bele care nu mai sunt \u0219i pe care le-am iubit? Printre acei ce ne \u00eenconjoar\u0103 unii abia \u00ee\u0219i mai amintesc de ele, ceilal\u021bi nici nu le-au cunoscut\u2026\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0 Filozoful grec Epictet (50 d. H \u2013 135 d. H.) spunea c\u0103 nu trebuie s\u0103 ne temem de s\u0103r\u0103cie, de exil, de \u00eenchisoare sau de moarte, ci s\u0103 ne temem de propria noastr\u0103 team\u0103. \u0218i pentru a nu ajunge s\u0103 ne temem de propria noastr\u0103 team\u0103, ne este necesar\u0103 voin\u021ba \u0219i stabilirea unui ideal, \u00een a\u0219a fel ca via\u021ba s\u0103 nu fie l\u0103sat\u0103 la voia \u00eent\u00e2mpl\u0103rii. Mi-au pl\u0103cut dou\u0103 fragmente din scrierile lui. Primul: \u201eVia\u021ba la voia \u00eent\u00e2mpl\u0103rii este ca apa rev\u0103rsat\u0103: tulbure, glodoas\u0103, grea de r\u0103zb\u0103tut, vajnic\u0103, zgomotoas\u0103 \u0219i repede trec\u0103toare\u201d,<\/em> cel de al doilea: \u201eVia\u021ba orientat\u0103 dup\u0103 un ideal este ca izvorul nesecat: curat, limpede, gustos, r\u0103coritor, \u00eenvior\u0103tor, c\u0103utat de to\u021bi, bogat \u0219i pururi f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u0219it\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Vavila Popovici \u2013 Raleigh, NC<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00a0 \u00a0\u00a0 \u201eNu-i tr\u00e2nd\u0103vie via\u021ba, ci trud\u0103 \u0219i-alergare.\u201d Cuviosul Serghie Sevici   Vie\u021buim, adic\u0103 exist\u0103m. Despre via\u021ba noastr\u0103, Nicolae Iorga [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-11412","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11412","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11412"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11412\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11415,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11412\/revisions\/11415"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11412"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11412"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11412"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}