{"id":11589,"date":"2013-03-30T10:51:10","date_gmt":"2013-03-30T10:51:10","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=11589"},"modified":"2013-03-30T10:52:35","modified_gmt":"2013-03-30T10:52:35","slug":"pr-nicolae-steinhardt-ce-i-datorez-eu-lui-hristos","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/03\/30\/pr-nicolae-steinhardt-ce-i-datorez-eu-lui-hristos\/","title":{"rendered":"Pr. Nicolae Steinhardt: “Ce-i datorez eu lui Hristos!”"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u201cExista in ritualul iudaic o rugaciune alcatuita dintr-un sirag de multumiri aduse lui Dumnezeu pentru toate binefacerile harazite poporului Sau Israel. Ca refren ori stih intercalat dupa fiecare dar pomenit figureaza vorbele\u00a0dai lanu, ce se talmaceste:\u00a0de ajuns noua. De n-ar fi decat ca Domnul ne-a scos din pamantul Egiptului,\u00a0destul ar fi spre a-L binecuvanta si a-I aduce slava. De n-ar fi decat ca a prefacut marea in uscat,\u00a0destul e spre a-L blagoslovi si a nu inceta sa-I multumim. De n-ar fi decat ca ne-a hranit in pustie\u2026 Si asa mai departe. Fiecare fapta a divinitatii, fiecare minune ajunge spre a starni recunostinta norodului si a-i provoca exclamatia:\u00a0dai lanu!<\/p>\n

Tot astfel, gandesc,\u00a0orice evreu trecut prin sfanta Taina a Botezului, caruia Domnul i s-a relevat si care, acum, se numara, printre \u00abiudeii care au crezut in El\u00bb poate de asemenea striga: de ajuns facut-ai Hristoase Dumnezeule pentru mine!<\/p>\n

Pentru a fi desprins solzii care-mi acopereau ochii, iti multumesc din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si din toata vartutea mea. Doar atat de ai fi facut dupa ce ai luat aminte la mine, cu vrednicie si cu dreptate este sa strig cu lacrimi:\u00a0dai li<\/em> !<\/p>\n

Pentru a-mi fi dat putinta sa-mi cunosc propria pacatosenie, nimicnicie si ticalosie, Iti aduc laude si multumiri, si de s-ar margini doar la atata darul facut mie, tot\u00a0prea destul e ca sa repet:\u00a0dai li<\/em> !<\/p>\n

Pentru a-mi fi ingaduit sa Te pot ruga, sa Te iubesc si sa ma inchin Tie \u2013\u00a0de ajuns ca sa binecuvantez Sfant Numele Tau.\u00a0Pentru a fi sadit in mine nadejdea iertarii si a fi inceput sa intrezaresc putinta mantuirii \u2013 fii, Doamne, preamarit!<\/p>\n

Pentru a-mi fi dat indrazneala sa concep stabilirea unor relatii de tip\u00a0eu-tu cu Tine, Domnul si Dumnezeul meu, ma minunez si, nepricepandu-ma a spune altceva, strig:\u00a0dai li!<\/p>\n

Si tot asa fiindca de acum ma pot inchipui printre acei carora le-ai grait: \u00abDaca veti ramane cu cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei. Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.\u00bb<\/em> (Ioan 8.31-32).<\/p>\n

Recunoscator peste orice posibilitate de exprimare in slabele si banalele noastre vorbe omenesti Iti sunt, Hristoase al meu, si pentru a fi dobandit calitatea de \u00abprieten\u00bb al Tau,pentru a fi fost, altfel spus, innobilat, caftanit prin credinta si apa Botezului si focul Duhului Sfant.<\/p>\n

Pentru a fi iesit din tristete, mohoreala, jale, descumpanire, acedie (exista o acedie a laicului, a necredinciosului), deznadejde si a ma fi apropiat de starea fericirii. Si fiindca, indeosebi, m-ai socotit in masura a intelege si a fi cu desavarsire convins ca Tu esti Adevarul, Calea si Viata.<\/p>\n

De nu-mi va fi dat a ma mantui, si inca aceasta absoluta convingere imi este cu totul suficienta spre a cunoaste linistea si a gusta neingrijorarea.<\/p>\n

Mi-ai daruit, Doamne, in nespusa Ta marinimie, sa aflu tot adevarul \u2013 atroce \u2013 despre mine insumi; m-ai slobozit din robia pacatului, care slujitor mai ferecat decat mine nu cred sa fi avut.<\/p>\n

Mai mult decat atat (caci\u00a0nu daruiesti niciodata putin, cu parcimonie, dupa dreptate, ci numai clatinat si indesat, har peste har, nu imparti bacsisuri, ci poftesti la cina imparateasca): datorita bunatatii si milostivirii Tale mi-am putut insusi spusa lui Dostoievski: de mi s-ar dovedi in modul cel mai indubitabil, pe patul de moarte fiind, ca nu Hristos este adevarul, ca adevarul e altul \u2013 daca demonstratia ar fi inatacabila si covarsitoare n-as sta nici o clipa la indoiala: as alege sa raman cu Hristos, nu cu adevarul.<\/p>\n

Dai li<\/em> !<\/p>\n

Din rob si schilod m-ai facut om liber si senior; din fricos si misel, om indraznet; din fiinta a intunecimii, un ahtiat dupa lumina; Si slobod a incerca senzatia ca nu-mi este interzis a nazui sa ma port efectiv potrivit cu invatatura si vrerea Ta.<\/p>\n

Pentru ca nu numai ca m-a descoperit pe mine mie insumi intru toata mizeria si josnicia si nimicnicia mea, ci mi-a dezvaluit mie insumi latentele bune si priincioase dinauntrul meu;<\/p>\n

– mi-a aratat ca nu sunt definitiv si iremediabil pierdut;<\/p>\n

– m-a scos din cloaca, ingustime si bezna;<\/p>\n

– mi-a tradus existential si pe a mea seama cutremuratoarea (si mangaietoarea) fraza:\u00a0Qui Mariam absolvisti mihi quoque spem dedisti;<\/p>\n

– si nu mi-a cerut sa ma anihilez, sa mor, ci \u2013 dimpotriva \u2013 sa mor pacatului si zadarniciilor si sa viez puternic intru El \u2013 cu dragoste si bucurie \u2013 adica intru libertate, voie buna si calm. (Caci El \u201cpretuind pe om nu vrea \u2013 zice Staniloae \u2013\u00a0confundarea lui cu Sine, ci mentinerea si ridicarea lui intr-un dialog etern al iubirii\u201c.).<\/p>\n

Mi-a descoperit si o alta mare (si vreme indelungata cu totul nepresupusa) taina, anume ineluctabila universala lege a paradoxului, inlesnindu-mi sa inteleg ca\u00a0nevinovatia nu se poate obtine decat pe calea aceasta paradoxala a recunoasterii propriei culpabilitati.<\/p>\n

Mi-a dat de asemenea voie sa ma impartasesc cu prea curatul Sau Trup si scump sangele Lui si sa-mi pot da seama ca\u00a0orice fapta josnica imi este numai izvor de amaraciune si tulburare, iar ca actele de marinimie, curaj si detasare \u201cfaptele bune si frumoase\u201d ale atat de hulitei morale practice \u2013 sunt singurele creatoare de pace si multumire.<\/p>\n

Il chemi pe Hristos la telefon? ironiza Andre Gide.\u00a0Nici nu e nevoie de o chemare, e mereu prezent, gata sa intre pe usa (deschisa) a inimii si capabil numai de actele caracteristice nobletei launtrice, pe care si noua ni le propune, propovaduindu-ne ca ne sunt mereu accesibile:discretia, iertarea, uitarea, degajarea dintre meschinarii si maruntisuri, alungarea tinerii de minte a raului, sila de razbunare, ura, susceptibilitatea, irascibilitatea, tafna si multe alte stupiditati a caror jalnica inferioritate si acuta nocivitate ne-a destainuit-o odata pentru totdeauna si ne-o dezvaluie de fiecare data mai dureros.<\/p>\n

In cele din urma m-am putut convinge ca\u00a0libertatea se cucereste numai prin omorarea pacatului si m-am trezit in stare sa descifrez formula \u201cfac ce vreau\u201c: ea\u00a0nu inseamna ca dau ascultare neconditionata viscerelor si tropismelor mele, pornirilor si instinctelor mele dobitocesti, constituindu-ma prizonier al egoismului, turpitudinilor si plagilor firii mele, ci supunandu-le pe acestea vointei, ratiunii si constiintei mele, partii bune (curatite) a eului meu, supra-eului meu.\u00a0Fac ce vreau, credinciosul si smeritul ucenic al lui Iisus Hristos, iar ce nu i-ar placea demonului salasluind inauntrul meu sau tarcolind in juru-mi sa fac in numele asa-zisei libertati instinctuale, in temeiul careia ma ispiteste spre a ma indemna sa ma dau rob lui si duhurilor sale celor rele.<\/p>\n

Nefiind botezat in pruncie ci in deplina maturitate,\u00a0am putut experimenta botezul totodata ca Sfanta Taina si taina, ca moarte si inviere, ca izvor nesecat de apa vie si de senzationala fericire. Covarsitoarea majoritate a crestinilor n-au cum sti ce\u00a0simte cel botezat si ce este in adevar actul acesta fulgerator; dar cei aflati in situatia mea stiu cum nu se poate mai limpede canu e forma, un ritual, o ceremonie, un simbol; e o lucrare directa a Dumnezeului celui viu.<\/p>\n

Ii mai datorez Domnului si nepretuita, nesperata putere de a indura si suferi, de a ma supune, rabdator si urmator Lui, pildei ce ne-a dat stiind ca \u201cEl participa impreuna cu noi la suferirea necazurilor si, tot in acest sens, se smereste impreuna cu noi, ingropandu-se intr-o chenoza, intr-o noapte pe care o repeta in viata fiecaruia dintre noi.\u201d (Dumitru Staniloae). Ori, cum spunea Simone Weil, si ea evreica rourata de harul credintei in Hristos:\u00a0crestinismul nu ne ofera un mijloc miraculos de a scapa de suferinta, ci ne pune la indemana miraculosul mijloc de a o indura.<\/p>\n

Ceea ce deloc nu vrea sa insemne identificarea crestinismului cu suferinta. Prin suferinta se poate ajunge la adevar si lepadare de sine, insa Albert Camus arata ca desprinderea de cele lumesti inima vrednica o poate afla si prin fericire. Mai ales prin fericire ne putem inalta pana la treptele cele mai de sus ale Scarii. Durerea, de fapt, e \u201cfata mai putin nobila a stradaniei\u201c. Tinta ramane fericirea, pe care se cuvine sa ne-o insusim, dincolo de nenorociri, necazuri si incercari. Esenta invataturii crestine e aceasta deprindere, aceasta descoperire a fericirii.<\/p>\n

\u201cCa si la Botezul Domnului, in botezul oricarui crestin se deschide cerul, se deschide campul intelegerii duhovnicesti a sensurilor existentei.\u201d (Constantin Galeriu: Jertfa si rascumparare).<\/p>\n

Asa incat mai presus de orice ii datorez lui Hristos simtamantul liberator, imbatator, exaltant, transformator, nelimitat al fericirii \u2013 ascutit ca o sabie cu doua taisuri \u2013 si luarea la cunostinta a faptului ca\u00a0\u201cEl poate face din tine o faptura noua\u201d nu e o simpla enuntare teologica ori o afirmatie pilduitoare, ci un constant obiectiv, o realitate bruta.<\/p>\n

Iata de ce, dintre toate versetele Psaltirii pe acestea (din psalmii 65 si 72) imi place a mi le repeta, ca mai apropiate mie, ca mai graitoare ale bucuriei in care neincetat ma desfat din binecuvantata zi cand am primit euforicul dar al Sfantului Botez:<\/p>\n

\u201cTrecut-am prin foc si prin apa si ne-ai scos la odihna\u201c.<\/p>\n

\u201cVeniti de auziti toti cei ce va temeti de Dumnezeu si va voi povesti cate a facut El sufletului meu\u201c.<\/p>\n

\u201cPentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte la glasul rugaciunii mele\u201c.<\/p>\n

\u201cBinecuvantat este Dumnezeu care n-a departat rugaciunea mea si mila Lui de la mine\u201d.<\/p>\n

\u201cCa eram fara de minte si nu stiam; ca un dobitoc eram inaintea Ta\u201c.<\/p>\n

\u201cApucatu-m-ai de mana mea cea dreapta. Cu sfatul tau m-ai povatuit si cu slava m-ai primit\u201c.<\/p>\n

De la aceste inspirate cuvinte la simtamantul de impacare generala, ce ma cuprinde, nu-i departe.Care impacare? Cu Dumnezeu, cu oamenii si cu lumea, cu oamenii care-mi vor raul, cu acei care mi-au gresit, ba \u2013 lucru pe de-a-ntregul extraordinar, cu cei carora le-am gresit eu, si in cele din urma, pana si cu mine insumi.”<\/p>\n

(Pr. Nicolae Steinhardt – D\u0103ruind vei dobandi)<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201cExista in ritualul iudaic o rugaciune alcatuita dintr-un sirag de multumiri aduse lui Dumnezeu pentru toate binefacerile harazite poporului Sau [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-11589","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11589","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11589"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11589\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11593,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11589\/revisions\/11593"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11589"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11589"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11589"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}