{"id":11615,"date":"2013-03-31T16:52:40","date_gmt":"2013-03-31T16:52:40","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=11615"},"modified":"2013-04-01T08:10:53","modified_gmt":"2013-04-01T08:10:53","slug":"ion-maldarescu-fantana-alba-1-aprilie-1941","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/03\/31\/ion-maldarescu-fantana-alba-1-aprilie-1941\/","title":{"rendered":"Ion M\u0103ld\u0103rescu: F\u00e2nt\u00e2na Alb\u0103,1 aprilie 1941"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Ultimatumul din 26-28 iunie 1940 a permis ca unit\u0103\u0163ile militare ale Armatei Ro\u015fii \u015fi ale N.K.V.D. s\u0103 ocupe, prin agresiune, Basarabia, nordul Bucovinei \u015fi \u0162inutul Her\u0163a. Gr\u0103nicerii sovietici au fost incapabili s\u0103 opreasc\u0103 exodul celor care au abandonat agoniseala de-o via\u0163\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 treac\u0103 noua grani\u0163\u0103, pentru a ajunge \u00een Rom\u00e2nia. Potrivit rapoartelor \u00eentocmite de patrulele gr\u0103nicierilor sovietici, \u00een primele zile ale lui iulie 1940, au trecut grani\u0163a 471 de persoane din localit\u0103\u0163ile Hliboca, Her\u0163a, Putila \u015fi Storojine\u0163. Documentele oficiale sovietice mai men\u0163ioneaz\u0103 c\u0103 pe parcursul unui an de ocupa\u0163ie, peste 7.000 de oameni s-au refugiat clandestin \u00een Rom\u00e2nia. \u201ePrin obiectivul urm\u0103rit – trecerea \u00een mas\u0103 peste linia arbitrar\u0103 de demarca\u0163ie care separa Bucovina – (evenimentele) reprezint\u0103 un refuz global al regimului sovietic \u015fi a consecin\u0163elor teritoriale ale ultimatumului stalinist.”[1]<\/strong> \u00cen urma situa\u0163iei create, autorit\u0103\u0163ile sovietice au \u00eentocmit liste cu cei care aveau rude \u00een Rom\u00e2nia, i-au declarat \u201etr\u0103d\u0103tori de \u0163ar\u0103”, deport\u00e2ndu-i la munc\u0103 for\u0163at\u0103 \u00een Siberia \u015fi Kazahstan. Listele Unit\u0103\u0163ii 97 de patrulare num\u0103rau la 1 ianuarie 1941 aproximativ 1.085 de persoane, alte liste includeau un num\u0103r de 1.294 de persoane, la 7 decembrie 1940. \u201e\u00centreaga mi\u015fcare, care s-a bazat, ini\u0163ial, pe promisiunea autorit\u0103\u0163ilor de ocupa\u0163ie c\u0103 se va acorda libera trecere \u00een Regat, a avut un caracter pro-rom\u00e2nesc nedisimulat, cu toate c\u0103 a antrenat \u015fi persoane de alt\u0103 na\u0163ionalitate.”<\/em> [2]<\/strong><\/p>\n

Masacrul de la F\u00e2nt\u00e2na Alb\u0103<\/strong><\/p>\n

N.K.V.D.-ul lansase zvonuri conform c\u0103rora gr\u0103nicerii sovietici ar fi permis multor rom\u00e2ni s\u0103 treac\u0103 grani\u0163a \u00een Rom\u00e2nia. Drept rezultat, un grup de peste 3000 de persoane din mai multe sate de pe valea Siretului a format o coloan\u0103 pa\u015fnic\u0103, care se \u00eendrepta spre grani\u0163a sovieto-rom\u00e2n\u0103. Purtau cu ei un steag alb cu \u00eensemne religioase – icoane, prapuri \u015fi cruci din cetin\u0103. Rom\u00e2nii se aflau la doar 3 kilometri de grani\u0163\u0103. Militarii sovietici au deschis focul, mitraliind f\u0103r\u0103 cru\u0163are. Dup\u0103 masacru, r\u0103ni\u0163ii au fost lega\u0163i de cai \u015fi t\u00e2r\u00e2\u0163i p\u00e2n\u0103 la locul unde, dinainte, au fost s\u0103pate cinci gropi commune. Conform unor documente scrise la acea vreme, unii dintre ei au fost \u00eengropa\u0163i de vii. B\u0103tr\u00e2ni, femei, copii, solda\u0163ii sovietici nu au \u0163inut cont, to\u0163i au fost arunca\u0163i \u00een gropile comune. Timp de dou\u0103 zile, spuneau localnicii, s-ar fi auzit gemete dinspre gropi. Num\u0103rul total al victimelor nu este cunoscut, din p\u0103cate. Nu exista p\u00een\u0103 la ora actual\u0103 o analiz\u0103 exact\u0103 \u015fi pertinent\u0103 a Masacrului de la F\u00e2nt\u00e2na Alb\u0103. Izvoarele vorbite ale zonei sus\u0163in c\u0103 num\u0103rul mor\u0163ilor ar trece de 2.000. \u201e\u00cen leg\u0103tur\u0103 cu num\u0103rul de mor\u0163i, sursele documentare de la KGB vorbesc doar de 20 de mor\u0163i, ceea ce este departe de realitate”.[3]<\/strong> Num\u0103rul mor\u0163ilor a fost exagerat de c\u0103tre unii, la 7 sau chiar 15.000. Tot referitor la num\u0103rul celor uci\u015fi \u201e… \u00centr-un document al Serviciului Special de Informa\u0163ii, depistat de mine la Arhivelor Na\u0163ionale din Bucure\u015fti sunt men\u0163iona\u0163i 200 de mor\u0163i \u015fi 500 de r\u0103ni\u0163i. La ace\u015ftia trebuie ad\u0103ugate sutele de persoane care au fost condamnate \u015fi deportate \u00een urma evenimentelor men\u0163ionate.[4]<\/strong> […] Trebuie remarcat c\u0103 nu este singurul masacru comis de bol\u015fevici \u00eempotriva celor care doreau s\u0103 treac\u0103 \u00een \u0163ar\u0103. La Lunca, pe malul Prutului, la 6 februarie 1941 au fost secera\u0163i cu mitralierele sute de rom\u00e2ni, dar aceast\u0103 ac\u0163iune (tr\u0103dat\u0103 \u00een cele din urm\u0103) a avut un alt caracter, fiind organizat\u0103 \u00een secret.”[5]<\/strong> O tentativ\u0103 de trecere a grani\u0163ei s-a petrecut \u015fi \u00een noaptea de 6 februarie 1941, c\u00e2nd 500 de persoane din satele Mahala, Cotul Ostri\u0163ei, Buda, \u015eir\u0103u\u0163i, Horecea-Urbana \u015fi Ostri\u0163a au fost surprin\u015fi de rafalele de mitraliere ale militarilor sovietici, prilej cu care trei sferturi dintre ei, printre care \u015fi organizatorii N. Merticar, N. Nica \u015fi N. Isac au fost m\u0103cel\u0103ri\u0163i. Doar 57 de oameni au reu\u015fit s\u0103 treac\u0103 \u00een Rom\u00e2nia. 44 dintre ei au fost aresta\u0163i sub acuza\u0163ia de a fi participat la o \u201econtrarevolu\u0163ie”. Dup\u0103 dou\u0103 luni de deten\u0163ie \u015fi tortur\u0103 12 persoane au fost condamnate la moarte, iar restul, la 10 ani de munc\u0103 for\u0163at\u0103 \u015fi pierderea drepturilor civile pentru 5 ani, rudele lu\u00e2nd calea deport\u0103rii \u00een Siberia. \u00cen noaptea de 12 spre 13 iunie, trupele sovietice au ridicat peste 13.000 de rom\u00e2ni, care au fost deporta\u0163i \u00een Siberia \u015fi Kazahstan.<\/p>\n

Dou\u0103 comentarii, unul apar\u0163in\u00e2nd chiar unui supravie\u0163uitor al masacrului.<\/strong>I<\/strong><\/p>\n

\u201eS-a adunat lumea, a v\u0103zut c\u0103 \u00eei p\u0103c\u0103leal\u0103 cu plecarea \u00een Rom\u00e2nia, revin acum la cealalt\u0103 problem\u0103. A \u00eenceput popula\u0163ia s\u0103 mearg\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eei \u00eentrebe:<\/p>\n

– Bine, dar ne-a\u0163i promis c\u0103 o s\u0103 mergem, a\u0163i completat acte?<\/p>\n

– S-o dus la Cern\u0103u\u0163i actele, merge\u0163i la Cern\u0103u\u0163i. La Cern\u0103u\u0163i nu mai erau birouri, c\u0103 birourile s-o desfiin\u0163at. Au \u00eenceput oamenii s\u0103 mearg\u0103 pe la raion, pe la plase cum era \u00eenainte, era deja organizare \u00een raion, pe la conducere, pe la comandamente. S-o dus lumea la raion:<\/p>\n

– P\u0103i noi ne-am \u00eenscris s\u0103 mergem \u00een Rom\u00e2nia, c\u00e2nd ne da\u0163i drumul, ce face\u0163i, a\u0163i spus ca ne da\u0163i drumul, a\u015fa o fost vorba?<\/p>\n

– Da, da, o s\u0103 merge\u0163i, s\u0103 mai telefon\u0103m la superiorii no\u015ftri s\u0103 cerem aprobare \u015fi-o s\u0103 v\u0103 d\u0103m drumul. Zicea c\u0103 s\u0103 se adune lumea, o dat de \u00een\u0163eles c\u0103 atunci c\u00e2nd sunt mai mul\u0163i o s\u0103 ne dea drumul \u00een Rom\u00e2nia. \u015ei, s-o adunat lumea din mai multe comune din zona noastr\u0103, din 15 comune, s-o adunat la raion, \u00een mijlocul comunei. Era un teren a\u015fa de frumos, cu o cruce \u00een mijlocul islazului. S-o adunat acolo mult\u0103 popula\u0163ie. \u00cen prima zi n-o dat drumul. A doua zi o venit \u015fi mai mul\u0163i. Asta era la sf\u00e2r\u015fitul lunii martie \u00een anul 1941, 30 \u015fi 31 martie. A fost prima zi, adunarea aia, 30 martie, a doua zi a fost 31 martie, a treia zi a fost 1 aprilie. Parc\u0103 a fost ghinion, \u015fti\u0163i cum \u00eei p\u0103c\u0103leala de 1 aprilie, ap\u0103i aia chiar c\u0103 o fost p\u0103c\u0103leal\u0103, care o costat sute de vie\u0163i. Ne-am adunat mult\u0103 popula\u0163ie acolo \u015fi se cerea s\u0103 se dea drumul s\u0103 se mearg\u0103 pa\u015fnic \u00een Rom\u00e2nia. Comandantul de acolo:<\/p>\n

– O s\u0103 v\u0103 d\u0103m drumul. Ei \u00een timpul \u0103sta \u00eent\u0103reau grani\u0163a, trimiteau trupe. Or trimis unit\u0103\u0163i acolo, om l\u00e2ng\u0103 om, dar camunfla\u0163i \u00een gropi individuale, prin p\u0103dure, cu gr\u0103niceri c\u0103lare \u015fi cu c\u00e2ini, cu armament \u015fi cu muni\u0163ie. A\u015fteptau s\u0103 se deplaseze lumea acolo. \u015ei lumea ce-o zis: Dac\u0103 n-o venit aprobare, o s\u0103 vin\u0103 ea, s\u0103 mergem.<\/p>\n

– N-ave\u0163i dec\u00e2t, ziceau ei indiferen\u0163i. Domle s-o luat lumea \u00eentr-o dup\u0103 amiaz\u0103 pe la ora patru, s\u0103 mearg\u0103 \u00een Rom\u00e2nia. O scos din biseric\u0103 o cruce \u015fi un steag. O pus un steag alb, adic\u0103 pa\u015fnic, f\u0103r\u0103 nici un fel de violen\u0163\u0103 \u015fi un steag tricolor. Domle noi mergem, \u0103sta e drapelul sub care ne-am n\u0103scut, sub care am tr\u0103it \u015fi la care noi mergem. Asta-i \u0163ara unde noi vrem s\u0103 murim, Rom\u00e2nia. Drapelul alb \u00eensemna pace \u015fi f\u0103r\u0103 violen\u0163\u0103. \u00cen felul \u0103sta s-a pornit coloana spre grani\u0163\u0103. Grani\u0163a era la o distan\u0163\u0103 de vreo 10 kilometri din locul \u00een care s-a adunat lumea. Eram \u015fi eu \u015fi tat\u0103l meu acolo. Am plecat \u015fi noi. Am stat \u015fi primele dou\u0103 zile \u015fi a treia zi, \u015fi de-acolo cu tr\u0103istu\u0163a de m\u00e2ncare, am luat acolo s\u0103 avem ni\u015fte turte f\u0103cute din cartofi \u015fi cu o \u0163\u00e2r\u0103 de f\u0103in\u0103 de secar\u0103, asta era principala m\u00e2ncare c\u00e2t or stat ei acolo. \u015ei-am plecat spre frontier\u0103. Domle, noi acolo eram o parte mare de popula\u0163ie, dar c\u00e2t am mai parcurs cei 10 km spre frontier\u0103, o mai venit \u015fi din partea cealalt\u0103 a jude\u0163ului, din sud, de prin comunele: Iord\u0103ne\u015fti, P\u0103tr\u0103u\u0163i, Suciuveni, multe comune, Ice\u015fti.<\/p>\n

Din partea de sus a jude\u0163ului or venit alte coloane \u015fi ne-am \u00eent\u00e2lnit la podul din comuna Suciuveni. P\u00e2n\u0103-acolo era \u015foseaua care mergea spre grani\u0163\u0103. Am ajuns la r\u00e2ul Siret, era un pod peste Siret, pe st\u00e2nga \u015fi pe dreapta era o lunc\u0103 \u015fi \u00een lunca aceea s-o adunat lumea de ordinul miilor. Mergeam pe jos. Acolo o spus oamenii mai \u00een etate c\u0103 s\u0103 nu fim prea mul\u0163i pe pod, c\u0103 \u00eei pericol s\u0103 se pr\u0103bu\u015feasc\u0103. Podul era de lemn. \u015ei am trecut \u00een grupuri, am a\u015fteptat cam o or\u0103 s\u0103 treac\u0103 toat\u0103 coloana \u015fi c\u00e2nd am fost pe partea dreapt\u0103 a cursului Siretului, \u00een lunc\u0103, lumea s-a adunat iar\u0103 \u015fi s-o \u00eencolonat, am mai mers vreo jum\u0103tate de km \u015fi am intrat \u00een p\u0103dure. De-acolo era p\u0103dure p\u00e2n\u0103 la grani\u0163\u0103, era o zon\u0103 \u00eemp\u0103durit\u0103, c\u00e2\u0163iva km, c\u0103 am zis c\u0103 mergem prin p\u0103dure, c\u0103 \u00eei mai lini\u015fte. Dar ei erau peste tot, \u00een toate punctele de frontier\u0103, pe toate drumurile care mergeau spre frontier\u0103. Domle, ne-am dus a\u015fa prin p\u0103dure, mai vreo c\u00e2\u0163iva km. \u00centre timp, \u00eemi amintesc c\u0103 ne-o ajuns un pluton de c\u0103l\u0103re\u0163i. \u00cenc\u0103 nu eram ajun\u015fi la podul de peste Siret. \u015eoseaua pe care mergeam noi, \u015fosea de \u0163ar\u0103, pietruit\u0103, era a\u015fa de plin\u0103 de lume c\u0103 plutonul de c\u0103l\u0103re\u0163i n-o putut s\u0103 treac\u0103 c\u0103 n-o avut loc. O s\u0103rit de pe cal c\u00e2nd o ajuns coloana, o trecut \u015fan\u0163ul, \u015fi-o mers pe marginea c\u00e2mpului, pe marginea hotarului. O dat pinteni la cai, de mergeau caii galop, \u015fi ne-o dep\u0103\u015fit. Am observat a aveau automatele la ei, iar unii dintre ei aveau \u015fi s\u0103bii. Acuma nu to\u0163i, dar \u015ftiu c\u0103 \u0103la care era \u00een fa\u0163\u0103, o scos sabia \u015fi o dat \u00een \u0103ia trei care aveau steagul tricolor \u015fi cel\u0103lalt steag alb. La r\u0103nit pe un t\u00e2n\u0103r. O scos o fat\u0103 baticul alb de pe cap, cu care era \u00eembrobodit\u0103, \u015fi l-o \u00eenf\u0103\u015furat. Am mers mai departe. Am trecut prin p\u0103dure, eram aproape de frontier\u0103, dar or g\u0103sit un teren extraordinar, pe care l-au organizat ca s\u0103 sacrifice popula\u0163ia. O folosit terenul, era pe drumul pe care mergeam noi, undeva \u00een fa\u0163\u0103 era p\u0103durea defri\u015fat\u0103, cam un km de p\u0103dure cum o t\u0103iat. O r\u0103mas ni\u015fte tufe, r\u0103d\u0103cini, corciuri, dar copacii nu erau. O por\u0163iune de vreun kilometru, \u00eenainte de a ajunge la grani\u0163\u0103. Da numai pe o singur\u0103 parte, pe partea st\u00e2ng\u0103. Asta era \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Dar ei au folosit defri\u015farea aceasta, ca s\u0103 poat\u0103 s\u0103 ne atace mai bine. C\u00e2nd am ie\u015fit din p\u0103dure \u00een locul acela unde p\u0103durea era defri\u015fat\u0103 pe partea st\u00e2ng\u0103, ei erau posta\u0163i pe partea dreapt\u0103. Era \u015fan\u0163 pe marginea drumului de p\u0103dure, iar ei erau dincolo de \u015fan\u0163 la r\u0103d\u0103cinile copacilor, \u00een gropi individuale acoperite cu frunze deasupra, cu crengi, nu vedeai nimic absolut, dar era om l\u00e2ng\u0103 om cu mitraliera pus\u0103 \u00een direc\u0163ia spre \u015fosea.<\/p>\n

Ne a\u015fteptau. C\u00e2nd am ajuns \u00een por\u0163iunea aceea unde era defri\u015fat\u0103 p\u0103durea, deodat\u0103 v\u0103d c\u0103 apare din p\u0103dure un c\u0103l\u0103re\u0163, un ofi\u0163er bine\u00een\u0163eles, la o distan\u0163\u0103 de vreo c\u00e2\u0163iva zeci de metri, face cu un drapel mic un semn. Asta-i soma\u0163ia. Noi n-am auzit, c\u0103 nu eram chiar \u00een fa\u0163\u0103, a f\u0103cut soma\u0163ia:<\/p>\n

– Stai! o dat\u0103, a doua oar\u0103 \u015fi c\u00e2nd o tras a treia oar\u0103 cu steagul, am auzit rafal\u0103 de mitralier\u0103 din p\u0103dure. Atunci mi-am dat seama c\u0103 sunt la c\u00e2\u0163iva metri de noi, \u00een linie de tragere. A \u00eenceput rafal\u0103 de mitralier\u0103, da era nu numa o gur\u0103 de mitralier\u0103, erau zeci, pe toat\u0103 lungimea aia c\u00e2te era coloana de lung\u0103. Erau \u00een\u015fira\u0163i pe partea dreapt\u0103 a \u015foselei \u00een p\u0103dure, camunfla\u0163i. Nu pot s\u0103-mi dau seama, din c\u00e2te vorbeam pe urm\u0103, ne mai \u00eent\u00e2lneam, unii ziceau c\u0103 prima rafal\u0103 ar fi fost focuri de instruc\u0163ie, adic\u0103 erau cartu\u015fe oarbe. A \u00eenceput un infern, tr\u0103geau toate zecile de mitraliere c\u00e2te erau acolo \u00een noi. A \u00eenceput lumea sa fug\u0103 de gura pu\u015ftii. Dac\u0103 te-ai uitat a\u015fa ai v\u0103zut foc la \u0163eav\u0103, numa, at\u00e2ta ai v\u0103zut, n-ai v\u0103zut soldat, n-ai v\u0103zut nimica, numa, ai v\u0103zut gura \u0163evii acolo \u015fi flac\u0103r\u0103 cum ias\u0103 c\u00e2nd tr\u0103geau mitralierele. Am \u00eenceput s\u0103 fug de gura mitralierelor pe partea st\u00e2ng\u0103, deci exact unde era p\u0103durea defri\u015fat\u0103, a fost ales locul foarte bine unde s\u0103 ne a\u015ftepte. Am auzit \u0163ipete. Vai, ioi!, \u00eel vedeai cum unu cade \u00een fa\u0163\u0103, \u00een st\u00e2nga, \u00een dreapta, cum cad jos, unul \u0163ip\u0103, altul se d\u0103 peste cap \u015fi toat\u0103 popula\u0163ia fuge \u00een partea st\u00e2ng\u0103, c\u00e2t putea fugi de gura mitralierelor. Dar vedeai pe altul jos, cum \u00eei \u0163\u00e2\u015fne\u015fte s\u00e2ngele. Cum \u0163\u00e2\u015fne\u015fte din g\u00e2tul g\u0103inii c\u00e2nd o tai a\u015fa \u0163\u00e2\u015fnea s\u00e2ngele. Asta am v\u0103zut eu cu ochii mei, c\u0103lcai peste el \u015fi fugeai c\u00e2t puteai mai tare c\u0103 se tr\u0103gea din spate. Nu \u00eemi dau seama cum am reu\u015fit.<\/p>\n

Cu ajutorul lui Dumnezeu, aveam o c\u0103rticic\u0103 de rug\u0103ciuni \u00een buzunar pe care mi-o pus-o mama, pe care o citeam \u015fi la \u015fcoal\u0103. \u015ei toate rug\u0103ciunile astea, pe toate le \u015ftiam pe de rost, dar atunci c\u00e2nd fugeam nu spuneam rug\u0103ciuni c\u0103 nu mai aveam timp, numai m\u0103 g\u00e2ndeam: Doamne Dumnezeule, scap\u0103-m\u0103 Doamne cu via\u0163\u0103, salveaz\u0103-mi via\u0163a! \u00cei mul\u0163umesc lui Dumnezeu c\u0103 mi-o ascultat rug\u0103ciunea \u015fi mi-o salvat via\u0163a \u015fi-am sc\u0103pat de gura mitralierelor. Au c\u0103zut sute de oameni \u00een st\u00e2nga \u015fi-n dreapta mea, \u00een fa\u0163\u0103 \u015fi-n urma mea. Am ajuns la un moment dat la un p\u00e2r\u00e2u acolo \u015fi mul\u0163i erau opri\u0163i de ap\u0103, era prim\u0103var\u0103, se topeau z\u0103pezile, apele erau mari. Era p\u00e2r\u00e2ul destul de mare, s\u0103 fi fost vreo trei metri l\u0103\u0163ime la suprafa\u0163\u0103. C\u00e2t de ad\u00e2nc a fost nu \u015ftiu, unii \u00eendoiau cop\u0103cele mai sub\u0163iri ca s\u0103 poat\u0103 s\u0103 treac\u0103, al\u0163ii st\u0103teau acolo, al\u0163ii se agitau, se b\u0103gau \u00een ap\u0103 unul pe altul \u015fi \u00eei tr\u0103geau dup\u0103 aia pe ceilal\u0163i. Eu am v\u0103zut atuncea c\u0103 de fric\u0103 omul are o for\u0163\u0103 extraordinar\u0103 de nu v\u0103 pute\u0163i \u00eenchipui. C\u00e2nd am ajuns acolo \u015fi eu, \u015fi tata \u015fi c\u00e2nd am v\u0103zut p\u00e2r\u00e2ul acela \u015fi am v\u0103zut c\u0103 unii st\u0103teau, al\u0163ii s\u0103reau, al\u0163ii treceau, a\u015fa ne-am f\u0103cut un v\u00e2nt de s\u0103 fi fost de \u00eenc\u0103 un metru de lat \u00eel s\u0103ream pe partea cealalt\u0103 \u015fi fugi mai departe. Nu mai aveai timp s\u0103 te ui\u0163i \u00een urm\u0103. Numa auzeai c\u0103 mitraliera trage, \u015fi fugi \u015fi fugi, \u015fi d\u0103i, \u015fi-am fugit a\u015fa prin p\u0103dure, mult, \u00een orice caz, vreo doi, trei kilometri am fugit prin p\u0103dure. Am a\u015fteptat cu sete s\u0103 ajungem \u00een fa\u0163\u0103, la vreo doi km dup\u0103 ce-am ie\u015fit din defri\u015farea aia din p\u0103dure, a \u0163inut vreo doi km ca lungime. Dar a\u015fa a\u015fteptam, s\u0103 ajung, s\u0103 tr\u0103iesc, s\u0103 mai fiu \u00een via\u0163\u0103 p\u00e2n\u0103 ajung \u00een p\u0103dure. C\u00e2nd am ajuns deja iar\u0103 \u00eentre copaci \u00eemi p\u0103rea c\u0103 m-am n\u0103scut a doua oar\u0103 pe lume \u015ftiam c\u0103 mai am totu\u015fi o speran\u0163\u0103 c\u0103 nu trage direct \u00een mine, poate mai d\u0103 \u00eentr-un copac \u015fi sunt salvat.<\/p>\n

Am mers noi a\u015fa p\u00e2n\u0103 s-o f\u0103cut aproape sear\u0103. Acuma se-ng\u00e2na ziua cu noaptea. Am ajuns iar la Siret, dar prin p\u0103dure, dar eram cine \u015ftie la c\u00e2\u0163i km de pod, la vale de pod, deci \u00een aval. Nu se putea trece, era sloi de ghea\u0163\u0103, apa mare cum se topeau z\u0103pezile. C\u0103utam un vad undeva, unde se putea trece prin ap\u0103, numai s\u0103 trecem. Era frig, rece, era \u015fi ghea\u0163\u0103 dar ne era indiferent. Am mers noi pe malul r\u00e2ului vreo c\u00e2teva sute de metri \u015fi-am ajuns la o trec\u0103toare unde era a\u015fa o c\u0103rare prin p\u0103dure, pe unde mai treceau localnici, p\u0103durari \u015fi la trec\u0103toarea aia era \u015fi un cet\u0103\u0163ean cu o barc\u0103. Barcagiul \u0103la f\u0103cea trecerea asta de pe un mal pe altul. Barca putea s\u0103 \u0163in\u0103 vreo cinci, \u015fase persoane \u00een ea. Da ce, c\u00e2nd fugarii au ajuns acolo, care mai de care s\u0103 se suie \u00een barc\u0103. Omul a \u00eenceput s\u0103 \u0163ipe:<\/p>\n

– Oameni buni nu v\u0103 urca\u0163i c\u0103 m\u0103 \u00eempu\u015fc\u0103 pe mine, c\u0103 el a \u015ftiut ce urmeaz\u0103 \u015fi-l ia \u015fi pe d\u00e2nsul c\u0103 de ce i-o trecut pe oameni. Nu s-o mai \u0163inut cont. Stai deoparte c\u0103 noi lu\u0103m for\u0163at barca, dac\u0103 vine te vede c\u0103 e\u015fti deoparte. N-o mai avut omul ce face pentru c\u0103 era mult\u0103 lume, o n\u0103v\u0103lit lumea, s-or urcat vreo zece, o \u00eenceput barca s\u0103 se scufunde. Atunci oamenii or spus: mergem mai pu\u0163ini, at\u00e2t c\u00e2t rezist\u0103 barca, s\u0103 nu se scufunde c\u0103 ne \u00eeneac\u0103 aicea. \u015ei-o \u00eenceput s\u0103 treac\u0103 grupul \u0103la \u00een care eram \u015fi eu, c\u00e2teva zeci de persoane, at\u00e2t c\u00e2t rezista barca. \u015ei cum o trecut lumea pe partea cealalt\u0103, or \u00eenceput s\u0103 se r\u0103sfire, c\u0103 de cealalt\u0103 parte a Siretului nu era p\u0103dure. \u015ei-atuncea or strigat oamenii:<\/p>\n

– R\u0103sfira\u0163i-v\u0103 c\u00e2t pute\u0163i c\u0103 dac\u0103 sta\u0163i gr\u0103mad\u0103, nu \u015ftim de unde apare. \u015ei numai dup\u0103 ce am trecut pe partea cealalt\u0103 vedem pe un deal, era acolo a\u015fa o cas\u0103 mare, a p\u0103durarilor sau pentru muncitori. Vedem c\u0103 de-acolo apar vreo trei c\u0103l\u0103re\u0163i \u015fi c\u00e2nd ne-or v\u0103zut pe noi c\u0103 ie\u015fim din p\u0103dure la vadul \u0103la pe teren liber, or dat pinteni la cai \u015fi direct spre noi s-or \u00eendreptat \u015fi-or \u00eenceput s\u0103 mitralieze pe m\u0103sur\u0103 ce se apropiau. Dar ei n-or trecut prin ap\u0103 c\u0103 erau pe marginea dreapt\u0103 a r\u00e2ului Siret. Care-o putut s\u0103 treac\u0103, s-o dep\u0103rtat, s-o b\u0103gat prin tufi\u015furi, prin corciuri, a\u015fa cum o putut \u015fi cum o putut. Tata a strigat:<\/p>\n

– Dep\u0103rta\u0163i-v\u0103, r\u0103sfira\u0163i-v\u0103, s\u0103 nu fi\u0163i gr\u0103mad\u0103, c\u0103 omoar\u0103 mai mul\u0163i odat\u0103 c\u00e2nd trag cu mitraliera. Ne-m r\u0103sfirat noi \u015fi ne-o prins \u00eentunericul. Noi, eu \u015fi tata, reu\u015fiser\u0103m s\u0103 trecem. Dup\u0103 ce ne-o prins \u00eentunericul, iar\u0103, nu \u015ftiai ce s\u0103 faci, c\u0103 dac\u0103 apar din nou de undeva de pe c\u00e2mp, c\u0103 poate sunt acolo ascun\u015fi pe undeva. \u015ei mergeam t\u00e2r\u00e2\u015f pe coate \u015fi pe genunchi. \u015ei de\u015fi \u00eenc\u0103 nu f\u0103cusem armata, m-am t\u00e2r\u00e2t pe coate \u015fi pe genunchi kilometri \u00eentregi, p\u00e2n\u0103 am ajuns la un moment dat la calea ferat\u0103. Ne temeam c\u0103 acolo, c\u0103 era a\u015fa mai sus, o ridic\u0103tur\u0103, s\u0103 nu ne a\u015ftepte. \u015ei \u00een \u015foapt\u0103 vorbeam \u015fi a \u00eenceput unul c\u00e2te unul s\u0103 treac\u0103.<\/p>\n

– Ave\u0163i grij\u0103 s\u0103 nu atinge\u0163i s\u00e2rmele, c\u0103 mai demult la calea ferat\u0103 era o leg\u0103tur\u0103 de s\u00e2rm\u0103 \u00eentre g\u0103ri \u015fi ei o manevrau. C\u0103 \u00een momentul c\u00e2nd ai atins cu m\u00e2na sau cu piciorul s\u00e2rma aia, se f\u0103cea zgomot \u015fi se \u015ftia la gar\u0103 c\u0103 cineva a atins s\u00e2rma pe parcurs. Ne feream \u015fi am trecut \u00eencet, \u00eencet, pe partea cealalt\u0103. Iar\u0103 c\u00e2nd am trecut \u015fi de aia \u015fi am v\u0103zut c\u0103 nu ne a\u015fteapt\u0103 nimeni cu mitraliera, cum ne-o a\u015fteptat \u00een p\u0103dure, am zis:<\/p>\n

– No, scap\u0103 \u015fi de aicea \u015fi situa\u0163ia-i salvat\u0103. M-am dus a\u015fa t\u00e2r\u00e2\u015f pe coate \u015fi pe genunchi, p\u00e2n\u0103 am ajuns, \u00een zori, mai era \u00eenc\u0103 \u00eentuneric, acas\u0103, \u00een satul meu natal de unde am plecat. Ne-a \u00eentors acas\u0103, unde era s\u0103 mai mergi, de\u015fi am fost numai la un kilometru de grani\u0163\u0103 c\u00e2nd ne-au atacat. Se vedea pichetul gr\u0103nicerilor rom\u00e2ni cu steagul tricolor \u00een v\u00e2rful cl\u0103dirii.” [6]<\/strong><\/p>\n

II<\/strong><\/div>\n

\u201eDin zonele mai \u00eendep\u0103rtate, V\u0103\u015fc\u0103u\u0163i, Zastavna, Noua-Suli\u0163\u0103, Sadagura \u015fi Cern\u0103u\u0163i-rural\u0103, 628 de persoane au trecut grani\u0163a pentru a se refugia \u00een Rom\u00e2nia. \u00cen primul an de ocupa\u0163ie sovietic\u0103, estim\u0103rile dau ca cifr\u0103 un num\u0103r de peste 7.000 de refugia\u0163i \u00een Rom\u00e2nia, dar acest num\u0103r ar putea fi mult mai mare. Autorit\u0103\u0163ile sovietice au reac\u0163ionat \u00een dou\u0103 moduri: \u00een primul r\u00e2nd au \u00eent\u0103rit patrularea grani\u0163elor, \u00een al doilea r\u00e2nd au f\u0103cut liste cu familiile care aveau rude \u015fi \u00een Rom\u00e2nia \u015fi declar\u00e2ndu-le tr\u0103d\u0103tori de \u0163ar\u0103 \u015fi deport\u00e2ndu-le la munc\u0103 for\u0163at\u0103. Listele unit\u0103\u0163ii 97 de patrulare num\u0103rau la 1 ianuarie 1941 1.085 de persoane. Listele altor localit\u0103\u0163i includeau numele a peste 1.294 de persoane (la 7 decembrie 1940). Din acest moment au \u00eenceput s\u0103 fie considerate tr\u0103d\u0103toare de \u0163ar\u0103 chiar \u015fi persoanele care erau doar b\u0103nuite c\u0103 ar avea inten\u0163ii s\u0103 fug\u0103 \u00een Rom\u00e2nia. La \u00eenceputul anului 1941, N.K.V.D. a lansat zvonuri potrivit c\u0103rora sovieticii ar fi permis trecerea grani\u0163ei \u00een Rom\u00e2nia. Pe 1 aprilie 1941 s-au adunat cateva mii de rom\u00e2ni ce proveneau din comunele Ice\u015fti, Carapciu, Suceveni, Iord\u0103ne\u015fti, P\u0103tr\u0103u\u0163ii de Jos, P\u0103tr\u0103u\u0163ii de Sus \u015fi din satele Cupca \u015fi Dimca, cu inten\u0163ia de a trece grani\u0163a sovieto-rom\u00e2n\u0103 \u015fi de a sc\u0103pa de ororile bol\u015fevice. \u00cen satul Cupca, mul\u0163imea num\u0103ra peste 3.000 de oameni, unii dintre ei purt\u00e2nd br\u00e2uri tricolore. Din biserica din Suceveni s-au luat trei cruci, pe una dintre ele s-a legat un steag alb, tocmai pentru a ar\u0103ta autorit\u0103\u0163ilor sovietice inten\u0163iile pa\u015fnice. \u00cen fruntea coloanei mergeaun om cu steagul tricolor. Din m\u0103rturii, reiese c\u0103 participan\u0163ii au cerut \u00eencunviin\u0163area autorit\u0103\u0163ilor din zon\u0103 pentru a trece frontiera, dar acestea erau complet indiferente la rug\u0103min\u0163ile lor. Lu\u00e2ndu-si destinul \u00een propriile m\u00e2ini, mul\u0163imea s-a \u00eendreaptat spre granita. \u00cen poiana Varni\u0163a, la circa 3 km de grani\u0163a rom\u00e2n\u0103, gr\u0103nicerii sovietici \u00eei a\u015fteptau ascun\u015fi \u00een p\u0103dure. Atunci c\u00e2nd coloana a ap\u0103rut s-a dezl\u0103n\u0163uit iadul. Militarii sovietici\u00ee au tras \u00een plin cu mitralierele, \u00eencontinuu, secer\u00e2nd copii, femei, b\u0103tr\u00e2ni. Cei pu\u0163ini care au reu\u015fit s\u0103 fug\u0103 au fost urm\u0103ri\u0163i de cavaleri\u015fti \u015fi spinteca\u0163i cu sabia. R\u0103ni\u0163ii au fost lega\u0163i de cozile cailor \u015fi t\u00e2r\u00e2\u0163i p\u00e2n\u0103 la cinci gropi comune s\u0103pate dinainte, unde au fost ingropa\u0163i, unii fiind \u00eenc\u0103 \u00een via\u0163\u0103: b\u0103tr\u00e2ni, femei, copii, sugari – vii, mor\u0163i sau muribunzi. C\u00e2\u0163iva, \u201emai noroco\u015fi”, au fost aresta\u0163i de N.K.V.D.-ul din Hliboca (Ad\u00e2ncata) \u015fi, dup\u0103 torturi \u00eenfior\u0103toare, au fost du\u015fi \u00een cimitirul evreiesc, arunca\u0163i de vii \u00eentr-o groap\u0103 comun\u0103, peste care s-a turnat \u015fi s-a stins var. Dup\u0103 masacru a fost declan\u015fat\u0103 o opera\u0163iune vast\u0103 de represalii. Astfel, \u00een noaptea dintre 12 \u015fi 13 iunie 1941, peste 13.000 de rom\u00e2ni au fost ridica\u0163i din casele lor \u015fi deporta\u0163i \u00een Siberia \u015fi\/sau Kazahstan. Pu\u0163ini au supravie\u0163uit. \u00centre 1940-1941, din cauza emigr\u0103rilor, deport\u0103rilor \u015fi asasinatelor, din cei peste 250.000 de rom\u00e2ni din Oblastul (regiunea) Cern\u0103u\u0163i au mai r\u0103mas doar 192.000. S-a afirmat c\u0103 aceste persecu\u0163ii \u015fi masacre au f\u0103cut parte dintr-un program deliberat de exterminare a popula\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti, pl\u0103nuit \u015fi executat de regimul sovietic.”[7]<\/strong><\/p>\n

Epilog grotesc<\/em><\/strong>
\nDespre suferin\u0163ele evreilor din Moldova cuprins\u0103 \u00eentre Prut \u015fi Nistru de dup\u0103 22 iunie 1944 ni se vorbe\u015fte cu o insisten\u0163\u0103 obsesiv-ostentativ\u0103. Despre umilin\u0163ele la care au fost supu\u015fi militarii rom\u00e2ni \u00een timpul retragerii din Basarabia din 1940, despre masacrele de la F\u00e2nt\u00e2na Alb\u0103 \u015fi din Lunca Prutului, despre celelalte crime comise \u00eempotriva rom\u00e2nilor se p\u0103streaz\u0103 t\u0103cere sau, c\u00e2nd se vorbe\u015fte, se vorbe\u015fte \u00een \u015foapt\u0103.
\n—————————————————————
\n[1] Afirma\u0163ia apar\u0163ine istoricului prof. dr. Mihai Aurelian C\u0103runtu, de la Muzeul de Istorie din Suceava \u00een volumul \u201eBucovina \u00een al Doilea R\u0103zboi Mondial”
\n[2] Ibidem
\n[3] Ibidem
\n[4] Ibidem
\n[5] Ibidem
\n[6]Interviu realizat de Adrian Onic\u0103, \u00een 3 septembrie 1999, cu Gheorghe Holovati, n\u0103scut la 5 iunie 1926, Trestiana, Bucovina de Nord – supravie\u0163uitor al masacrului de la F\u00e2nt\u00e2na Alb\u0103
\n[7] Nicolae H\u0103uc\u0103, Cern\u0103u\u0163i<\/p>\n

http:\/\/www.art-emis.ro\/istorie\/922-katynul-romanesc-fantana-alba-1-aprilie-1941.html<\/p>\n

Ultimatumul din 26-28 iunie 1940 a permis ca unit\u0103\u0163ile militare ale Armatei Ro\u015fii \u015fi ale N.K.V.D. s\u0103 ocupe, prin agresiune, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-11615","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11615","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11615"}],"version-history":[{"count":8,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11615\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11618,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11615\/revisions\/11618"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11615"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11615"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11615"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}

Fotografii: Cristina Nichitus Roncea<\/a><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"