{"id":11739,"date":"2013-04-05T15:39:31","date_gmt":"2013-04-05T15:39:31","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=11739"},"modified":"2013-04-05T15:39:31","modified_gmt":"2013-04-05T15:39:31","slug":"antonia-iliescu-%e2%80%9eregele-neasteptatului%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/04\/05\/antonia-iliescu-%e2%80%9eregele-neasteptatului%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Antonia Iliescu: \u201eRegele nea\u015fteptatului\u201c"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

“Scriu pe muzic\u0103 de nai, \u00eenregistrat\u0103 pe o caset\u0103. Caseta am primit-o de la Paul D., un profesor belgian, c\u0103ruia \u00eei pl\u0103cea mult muzica rom\u00e2neasc\u0103. Abia acum \u00eemi dau seama c\u0103 nu l-am cunoscut \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Reascult\u00e2nd muzica lui preferat\u0103 \u00eel aud si pe el pl\u00e2ng\u00e2nd \u00eentr-o doin\u0103, prins de notele care ies din naiul fremecat\u00a0al lui Nicolae P\u00eervu sau din cel al lui Simion Stanciu, <\/strong>\u00ab\u00a0mes amis roumains<\/em>\u00a0\u00bb cum \u00eei numea el.\u00a0 <\/strong><\/p>\n

Pe Paul D. l-am cunoscut la Ateneul din Marchin, un mare liceu din regiunea Huy-ului, unde am predat \u00een 2003. Intr-o zi, \u00een timp ce luam masa la cantina scolii, un b\u0103tr\u00e2nel gr\u0103suliu si volubil, de o extraordinar\u0103 eruditie \u2013 cum aveam s\u0103 aflu cur\u00e2nd \u2013 mi-a adresat cuv\u00e2ntul cu cea mai mare seninatate:<\/strong><\/p>\n

– Madame, vous avez un accent\u2026 De quelle part venez-vous\u00a0?<\/strong><\/p>\n

– Je suis d\u2019origine roumaine.<\/strong><\/p>\n

– Ah, mais j\u2019ai des amis roumains\u00a0! Simion Stanciu et Nicolae P\u00eervu. Excellents artistes\u00a0! Je vous donnerai une cassette\u2026Donnez-moi vos coordonn\u00e9es.<\/strong><\/p>\n

Asa m-am \u00eemprietenit eu cu acel om modest si singur, cobor\u00e2t parc\u0103 din povestile cu pitici de gr\u0103din\u0103. Prieteniile de suflet se nasc repede, aproape cu viteza fulgerului, f\u0103r\u0103 s\u0103 te previn\u0103; durata lor \u00eens\u0103 tine o vesnicie, chiar si dup\u0103 moarte.<\/strong><\/p>\n

Am convenit s\u0103-i fac o vizit\u0103 peste var\u0103. Rodul ei este acest text. I-am promis lui Paul c\u0103 am s\u0103 scriu despre el. Dar nu stiam cum si c\u00e2nd voi avea ocazia s\u0103 public marturisirea lui. Imi dau seama c\u0103 am f\u0103cut bine atunci, c\u0103 am fost ghidat\u0103 de duhul bun, propun\u00e2ndu-i s\u0103-mi povesteasc\u0103 c\u00e2te ceva din viata lui. In cur\u00e2nd avea s\u0103 fie prea t\u00e2rziu\u2026 Iat\u0103 textul scris acum trei ani. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Paul D. locuieste aproape de Capela de la Marchin, \u00een \u00ab\u00a0tara\u00a0\u00bb Condroz-ului. O zon\u0103 de dealuri calme, domoale, care abia dep\u0103sesc 200 m altitudine, numeroase ferme si sate compacte, curate si t\u0103cute, construite \u00een \u201cpierre du pays\u201d, care alterneaz\u0103 cu vaste zone arboricole apartin\u00e2nd c\u00e2torva ferme mari, iat\u0103 ce este tara Condrozului. Acest spatiu \u201cmioritic\u201d wallon este situat \u00eentre o Wallonie industrial\u0103, la nord si platoul Ardennilor, la sud. Este o zon\u0103 turistic\u0103 de o rar\u0103 frumusete, unde piatra si p\u0103durea si-au f\u0103cut loc una alteia, \u00eentru armonia reliefului care \u00eencadreaz\u0103 malurile Meusei. <\/strong><\/p>\n

Ieri, pe la 10 si jum\u0103tate, dup\u0103 ce am cump\u0103rat un pui fript, o tart\u0103 cu c\u0103psuni si o sticl\u0103 de vin, am pornit spre c\u0103suta alb\u0103 asezat\u0103 \u00een fundul parcului, foarte aproape de locul \u00een care sunt amplasate pavilioanele internatului scolii. \u201cSi el are o c\u0103sut\u0103 alb\u0103, ca si mine\u201d am g\u00e2ndit decum am z\u0103rit-o, la cap\u0103tul aleii din parc. Casa, nu prea mare si cu fatada b\u0103tr\u00e2n\u0103, scorojit\u0103, ca o piele uzat\u0103 de timp, este asezat\u0103 foarte aproape de Ateneul Printul Baudouin, \u00eentr-un parc cu arbori seculari. <\/strong><\/p>\n

\u201c \u2013 Je suis le <\/strong>roi de l\u2019inattendu<\/em>\u201d \u2013 mi-a spus dl Duchesne decum i-am p\u0103sit pragul. Nepotul meu cel mai mic m-a poreclit asa. Si chiar c\u0103 am tr\u0103it o viat\u0103 extraordinar\u0103!<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong>Regele neasteptatului<\/em> m\u0103 astepta \u00een fata casei. Se nelinistise c\u0103 \u00eent\u00e2rziasem \u2013 r\u0103t\u0103cisem drumul. Era palid; avea o culoare care trecuse deja \u00een acel alb-gris, culoarea unei morti apropiate si inevitabile, culoarea cancerosilor. Paul (el m-a rugat s\u0103-l numesc astfel) este corpolent, poart\u0103 ochelari si este foarte singur. Doamna directoare \u00eel asezase pe un scaun, pe marea estrad\u0103 din sala de gimnastic\u0103, \u00een ultima zi de scoal\u0103, cu ocazia acord\u0103rii premiilor. Era jenat si st\u00e2ngaci, st\u00e2nd acolo plantat \u00een mijlocul scenei, f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 nimic, ca un animal b\u0103tr\u00e2n si uitat \u00eentr-o cusc\u0103. Fusese pus al\u0103turi de mari personalit\u0103ti ale scolii si ale satului Marchin: primarul, economul scolii, Dl. Durrier, si Pisica (supraveghetorul), doamna directoare si profesorul de francez\u0103, Cangurul si Marc. Luau cuv\u00e2ntul unul c\u00e2te unul. Doar Paul r\u0103m\u00e2nea nemiscat si palid, ca o zi f\u0103r\u0103 soare. \u201cTrebuie c\u0103 e bolnav\u201d \u2013 mi-am spus c\u00e2nd l-am v\u0103zut atunci. \u201cEste sigur bolnav\u201d \u2013 g\u00e2ndeam ieri c\u00e2nd mi-a luat m\u00e2na s\u0103 mi-o s\u0103rute. <\/strong><\/p>\n

M\u0103 invit\u0103 \u00een micul salon care miroase tare a mucegai si unde aerul este de nerespirat. Mobilele vechi si pr\u0103fuite \u00eei tr\u0103deaz\u0103 singur\u0103tatea. Imi spusese deja c\u0103 tr\u0103ia singur. \u201cSotul nu-i gelos?\u201d \u2013 m\u0103 \u00eentreb\u0103 el f\u0103c\u00e2ndu-mi cu ochiul. Sotia \u00eei murise de cancer, cu multi ani \u00een urm\u0103, fiul lui, mort \u00eentr-un accident de masin\u0103 (f\u0103cuse o criz\u0103 de epilepsie la volan), fata lui se sinucisese la 47 de ani. Ii muriser\u0103 toti fratii si toate surorile. Ii r\u0103m\u0103sese doar un nepot, cel care \u00eel botezase <\/strong>Regele neasteptatului<\/em>. Era \u00een Anglia pentru moment si se \u00eensurase cu o angolez\u0103 care venise din Portugalia, la studii. <\/strong><\/p>\n

– Sotia mea, uite-o aici \u00een poz\u0103, era o fiint\u0103 exceptional\u0103. Intre noi a fost dragoste mare, dragoste la prima vedere. Ne-am \u00eent\u00e2lnit la Universitate la Li\u00e8ge, unde studiam am\u00e2ndoi literele. Eu sunt profesor de limbi germanice: englez\u0103, german\u0103 si neerlandez\u0103. Avea un temperament teribil. <\/strong><\/p>\n

Privind fotografia, nu pot s\u0103-mi opresc o \u00eentrebare:<\/strong><\/p>\n

\u00a0– Era indianc\u0103 sau tiganc\u0103\u00a0?<\/strong><\/p>\n

\u00a0– Nici una nici alta. Era n\u0103scut\u0103 aici dar \u00eei pl\u0103cea s\u0103 se \u00eembrace ca indiencele sau ca tig\u0103ncile. Stii c\u0103 tiganii sunt o ramur\u0103 a indienilor?<\/strong><\/p>\n

\u00a0– Stiu. Imi place cultura boemian\u0103, dar nu-mi plac c\u00e2nd fur\u0103. La politie, c\u00e2nd \u00eei prinde, spun c\u0103 sunt rom\u00e2ni. Si occidentalii spun c\u0103 rom\u00e2nii sunt hoti. Ceea ce nu e o regul\u0103. Nu toti belgienii sunt pedofili, nu toti rom\u00e2nii sunt tigani si nu toti tiganii sunt hoti.<\/strong><\/p>\n

\u00a0– Bine\u00eenteles. Sotia mea seam\u0103na cu o tiganc\u0103, avea o piele negricioas\u0103. Totusi nu era tiganc\u0103. <\/strong><\/p>\n

Ochii lui se pierd de-o dat\u0103 printr-o fereastr\u0103 deschis\u0103 a memoriei: \u201coh, ce femeie am avut eu!\u201d\u2026. Paul sare de la una la alta, f\u0103r\u0103 s\u0103-si dea seama:<\/strong><\/p>\n

– Nu pot s\u0103 adorm p\u00e2n\u0103 nu c\u00e2nt la pian primul preludiu de Jean S\u00e9bastien Bach. Am dou\u0103 degete lips\u0103; cu toate astea pot \u00eenc\u0103 s\u0103 c\u00e2nt; sunt un autodidact \u00een materie de muzic\u0103; tat\u0103l meu c\u00e2nta la org\u0103, unchiul meu \u2013 care era preot \u2013 c\u00e2nta si el la org\u0103, la biseric\u0103; se pare c\u0103 sunt genele familiei. Eu sunt profesor de limbi germanice. Am predat engleza, germana si neerlandeza. Prietenul meu\u2026 Cum se chema\u00a0?\u2026 Stiti\u2026<\/strong><\/p>\n

– Stii\u2026<\/strong><\/p>\n

– Stii? Nu stii, fiindc\u0103 nu ti-am spus. (Paul devine glumet). Am c\u0103zut de pe scar\u0103, de la o \u00een\u0103ltime de 6 metri. Am c\u0103zut \u00een cap. (R\u00e2de). E un adev\u0103rat miracol cum am sc\u0103pat de la moarte sau de la o paralizie general\u0103. T\u0103iam vita de vie uite-aici (\u00eemi arata vita de sub fereastra salonului). Lucram de mai multe ore \u00een plin soare; eram \u00een costum de baie si f\u0103r\u0103 p\u0103l\u0103rie. Am f\u0103cut insolatie. M-au dus la spital la Bavi\u00e8re, fiindc\u0103 aici la Huy\u2026 De fapt salvarea m-a dus \u00eent\u00e2i la spitalul din Huy, dar nu erau locuri. Atunci m-au dus la Bavi\u00e8re. Profesorul Bonnal, care tocmai venise de la Marsilia\u2026<\/strong><\/p>\n

Aici Paul a schimbat brusc subiectul. Avea probleme de concentrare, sau nu era \u00eenc\u0103 decis cu ce s\u0103 \u00eenceap\u0103? \u201c<\/strong>J\u2019ai v\u00e9cu une vie extraordinaire<\/em>!\u201d \u2013 spunea el, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 nu m\u0103 dezam\u0103geasc\u0103. Il v\u0103d fr\u0103m\u00e2nt\u00e2ndu-si m\u00e2inile gr\u0103sulii si umede. Isi pleac\u0103 ochii, ca pentru o reculegere\u2026 Plesc\u0103ie din limb\u0103, ca b\u0103tr\u00e2nii care nu stiu ce decizie s\u0103 ia. Incearc\u0103 s\u0103-mi povesteasc\u0103 istoria tristei sale singur\u0103t\u0103ti: \u201c sotia mea a murit de un cancer si fiul meu\u2026\u201d<\/strong><\/p>\n

– Stiu Paul. Mi-ati povestit\u2026<\/strong><\/p>\n

– \u201cMi-ai povestit\u201d. Te rog s\u0103 m\u0103 tutuiesti.<\/strong><\/p>\n

– Da, mi-ai spus deja toate acestea. Ce spuneai de acel profesor\u00a0din Marsilia?<\/strong><\/p>\n

– Ah, da. Profesorul Bonnal, acest drag profesor al <\/strong>neasteptatului<\/em>\u00a0! Eu intram pe o poart\u0103 a spitalului \u00eentr-o ambulant\u0103, cu o vertebr\u0103 cervical\u0103 sf\u0103r\u00e2mat\u0103, iar profesorul intra pe alt\u0103 poart\u0103 a spitalului, ca s\u0103 tin\u0103 o conferint\u0103. Tocmai g\u0103sise o nou\u0103 metod\u0103 de a opera pe vertebrele cervicale. I-am servit de cobai. \u201cVrei s\u0103 te oprerez? Vreau!\u201dA decupat o buc\u0103tic\u0103 rotund\u0103 de aici \u2013 \u00eemi arat\u0103 soldul drept \u2013 si a lipit-o \u00eentre cele dou\u0103 vertebre s\u0103n\u0103toase. Si-a mers! Era singura mea sans\u0103 s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n paralizat pe viat\u0103 si am avut-o! Ciudat destin! Toat\u0103 viata mea a fost asa: coincidente benefice care picau la momentul potrivit.<\/strong><\/p>\n

\u00a0Paul iubea stelele. Schimb\u0103 subiectul:<\/strong><\/p>\n

\u00a0– Am un atlas stelar. C\u00e2nd e senin \u00eencerc s\u0103 citesc pe cer, ceea ce v\u0103d \u00een atlas.<\/strong><\/p>\n

\u00a0– Stii Paul, si mie \u00eemi palc stelele. (Paul parc\u0103 nici nu m\u0103 auzise. Se concentra s\u0103-si mai aminteasc\u0103 ceva important din viata lui \u201cextraordinar\u0103\u201d).<\/strong><\/p>\n

\u00a0– Unchiul meu, Keyon, era meteorolog\u00a0; oamenii \u00eei spuneau \u201cDomnu\u2019 Jadot\u201d si avea un metru nou\u0103zeci. Era importator de vinuri. Avea si o memorie extraordinar\u0103. Stia s\u0103-ti recite \u00een \u00eentregime tragedia B\u00e9r\u00e9nice de Racine.\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u201c- Bonjour, Boubien\u2026\u201d<\/strong><\/p>\n

– Dar, Keyon, ce-i aia \u201cBoubien\u201d? (Keyon \u00eenseamn\u0103 unchi \u00een wallon\u0103 \u2013 \u00eemi spune Paul). <\/strong><\/p>\n

\u201c- Cum, nu stii ce-i acela un Boubien? E \u0103la care nu g\u0103seste nicioadat\u0103 nimic.\u201d<\/strong><\/p>\n

Si e adev\u0103rat, sunt foarte distrat; asa am fost de c\u00e2nd m\u0103 stiu, nu numai acum, la 80 de ani si dup\u0103 ce am cazut \u00een cap. Vezi? Notez totul aici, \u00een acest caiet. Ieri am v\u0103zut cutare film la ora cutare; am f\u0103cut asta sau ailalt\u0103; totul este notat aici. Toat\u0103 viata mea de zi cu zi e \u00een caietul \u0103sta. \u201cAlzheimer?\u201d \u2013 \u00eel \u00eentreb. \u201cNu, dar ceva \u00een acest gen\u201d\u2026 Reia povestirea\u00a0:<\/strong><\/p>\n

– Keyon, vrei s\u0103-mi reciti un act din B\u00e9r\u00e9nice\u00a0? \u201cVrei s\u0103 ti-l recit de la coad\u0103 spre cap?\u201d \u2013 m\u0103 \u00eentreab\u0103 unchiul. Stii, keyon \u00een wallon\u0103 \u00eenseamn\u0103 unchi. Si mi l-a recitat f\u0103r\u0103 cea mai mic\u0103 dificultate. Era de o exactitudine extraordinar\u0103. Oamenii ziceau \u201c c\u00e2nd domnu\u2019 Jadot trece, toti ne potrivim ceasurile\u201d. Primul meu aparat de fotografiat \u2013 un Laika \u2013 l-am avut la 10 ani \u00een schimbul unor bonuri pentru ciocolat\u0103\u2026<\/strong><\/p>\n

Paul divagheaz\u0103 si vorbeste de \u201cciocolata noastr\u0103 C\u00f4te d\u2019or\u201d, cea mai bun\u0103 ciocolat\u0103 din lume. \u201cA fost fabricat\u0103 pentru prima oar\u0103 \u00een anii \u201958, cu ocazia expozitiei internationale de la Bruxelles.<\/strong><\/p>\n

– Atunci c\u00e2nd a fost prezentat si \u201cAtomium\u201d?<\/strong><\/p>\n

– Ah, stii deci de Atomium\u2026<\/strong><\/p>\n

– P\u0103i cum s\u0103 nu stiu?! L-am v\u0103zut si pe dinafara si pe dinauntru. Impresionant! <\/strong><\/p>\n

– A fost creat de Mr. A. Waterkeyn. Constructia a \u00eenceput \u00een \u201955 si a fost terminat\u0103 \u00een<\/strong><\/p>\n

\u201858. Da\u2019 stii si ce reprezint\u0103?<\/strong><\/p>\n

– Sigur! Este o celul\u0103 din reteaua cristalin\u0103 a fierului. Are opt ioni de Fe2+ \u00een cele<\/strong><\/p>\n

opt colturi si un ion Fe2+ \u00een centru. Mi s-a spus c\u0103 fiecare \u201cion\u201d de fier are un diametru de 30 metri si c\u00e2nt\u0103rste 2400 de tone. <\/strong><\/p>\n

\u00a0– Stii c\u0103 totul este reprezentat la scar\u0103? Este o celul\u0103 cristalin\u0103 marit\u0103 de 165 bilioane de ori. Fiecare ion de Fe devine o sal\u0103 sferic\u0103, cum ai spus tu. C\u00e2nd iei masa \u00eentr-unul dintre restaurantele \u201cAtomium\u201d-ului \u00eeti poti imagina c\u0103 ai luat masa \u00een interiorul unui ion de Fe. Fascinant! <\/strong><\/p>\n

– Da, e absolut fascinant. Poti s\u0103 mergi de la un ion la altul cu ascensoare si cu sc\u0103ri rulante, care trec prin \u201cleg\u0103turile chimice\u201d dintre ioni si electroni (care nu sunt figurati, fiind foarte mici \u00een comparatie cu ionii pozitivi de fier). Leg\u0103turile chimice nu sunt altceva dec\u00e2t bratele metalice ce leag\u0103 sferele. Sc\u0103rile circul\u0103 prin aceste leg\u0103turi, ca si electronii, leg\u00e2nd acei ioni pozitivi.<\/strong><\/p>\n

– Hai c\u0103 ne-am pierdut am\u00e2ndoi prin reteau de fier\u2026 Ce spuneam \u00eenainte?<\/strong><\/p>\n

– Povesteai despre ciocolata \u00ab\u00a0C\u00f4te d\u2019or\u00a0\u00bb.<\/strong><\/p>\n

– Da\u2026 Ciocolata noastr\u0103 belgian\u0103 \u201cC\u00f4te d\u2019or\u201d a fost prezentat\u0103 tot atunci, la expozitia international\u0103 de la Bruxelles, din \u201858. Ciocolata asta era fabricat\u0103 la pavilionul \u201cC\u00f4te d\u2019or\u201d si atunci c\u00e2nd s-au decis s\u0103 o fabrice la scar\u0103 mare, i-a r\u0103mas marca \u201cC\u00f4te d\u2019or\u201d. Am f\u0103cut poze cu acest aparat Laika timp de 40 de ani\u2026 Stii c\u00e2nd m-am n\u0103scut\u00a0? Pe 11. 11. 22.<\/strong><\/p>\n

(<\/strong>Nu pot s\u0103 \u00eemi ascund un \u201cah!\u201d de uimire\u2026)<\/strong><\/p>\n

– Este Ziua Armistitiului. Anul trecut, la aniversarea mea, nepotul cel mic care are 35 de ani, mi-a f\u0103cut o surpriz\u0103; a rezervat 16 locuri \u00eentr-un restaurant; toti erau acolo: nepotul meu cel mic cu logodnica lui, si nepoata mea din San Francisco care a fugit de-acas\u0103 la 14 ani, si care a f\u0103cut parasutism si studii; a primit o burs\u0103 la Toronto si nu s-a mai \u00eentors niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een acea zi, la aniversarea celor 80 de ani ai mei\u2026 (Paul pierde sirul): <\/strong><\/p>\n

– Am avut si o fractur\u0103 de craniu, dup\u0103 ce am c\u0103zut de pe scar\u0103. Si asta m-a costat ceva, aici \u00een emisfera st\u00e2ng\u0103\u2026 unde se g\u0103sesc centri nervosi ai ratiunii. Noroc cu profesorul Bonnel, c\u0103 azi as fi fost paralizat. Doar memoria m\u0103 sicaneaz\u0103\u2026<\/strong><\/p>\n

– Dar rezonati foarte bine, Paul. Continuati f\u0103r\u0103 s\u0103 va pese de renghiurile memoriei. Tot ce spuneti e interesant. <\/strong><\/p>\n

Stiam c\u00e2t de mult le place b\u0103tr\u00e2nilor s\u0103-si aminteasc\u0103\u00a0; ei tr\u0103iesc \u00een acelasi ritm cu imaginile care le ies din creier si pe care le ofer\u0103 ca pe un dar de pret intelocutorilor, de cele mai multe ori plictisiti. Sunt fericiti, redevin tineri si uit\u0103 de necazuri. <\/strong><\/p>\n

– Am un cancer de prostat\u0103\u00a0; am fost operat, dar e tot acolo\u2026 Am pierdut sotia si cei doi copii si chiar si primul nepot a murit; era \u00een leag\u0103n; viata mea a fost at\u00e2t de zbuciumat\u0103 \u00een ultima perioad\u0103\u2026 Din contr\u0103, la \u00eenceput ea a pornit bine. Nevasta mea \u2013 o femeie minunat\u0103; ce temperament!\u2026 N-am mai f\u0103cut dragoste de mai bine de 20 de ani; ultima oar\u0103 era cu un an \u00eenainte de moartea sotiei mele\u2026. Sotul t\u0103u nu e gelos?<\/strong><\/p>\n

– Nu, bine\u00eenteles c\u0103 nu-i gelos. Dup\u0103 cum vezi, eu am prieteni doar printre copii si oameni b\u0103tr\u00e2ni. Asa c\u0103 nu-i nici un pericol nici cu unii nici cu altii\u2026. Dar continu\u0103, Paul! Spune ce vrei, am venit ca s\u0103 te ascult si ca s\u0103 iau c\u00e2teva notite din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd\u2026 Spune-mi, cum a luat fiint\u0103 scoala de aici, unde am predat si eu anul acesta? M\u0103 intereseaz\u0103 istoria ei. (Reia firul amintirilor):<\/strong><\/p>\n

– 14 septembrie \u201944, ziua eliber\u0103rii Huy-ului. Armata american\u0103 a intrat \u00een Huy ca s\u0103-i goneasc\u0103 pe nemti. Chiar atunci am cunoscut-o si eu pe sotia mea; eram am\u00e2ndoi studenti. Veneam de la o expozitie Marc Chagall, organizat\u0103 la Li\u00e8ge. Eram \u00eentr-un tren care m\u0103 ducea la Bruxelles c\u00e2nd l-am re\u00eent\u00e2lnit pe Jean. Il cunosteam demult\u00a0; f\u0103cuser\u0103m scoala \u00eempreun\u0103 si dup\u0103 aceea am lucrat ca brancardieri la Lourdes. El era \u00eembr\u0103cat \u00een sutan\u0103.<\/strong><\/p>\n

– Esti preot\u00a0?<\/strong><\/p>\n

– Da. Am \u00eenfiintat \u00een \u201942 o scoal\u0103 pentru orfanii de r\u0103zboi.<\/strong><\/p>\n

– Unde asta?<\/strong><\/p>\n

– La Marchin.<\/strong><\/p>\n

– Unde anume la Marchin? Din c\u00e2te stiu eu sunt uzine acolo.<\/strong><\/p>\n

– Chiar asa. Scoala este chiar l\u00e2ng\u0103 uzin\u0103. La Fourneau. <\/strong><\/p>\n

– Stiu c\u0103 Scoala Printul Baudouin se \u00eenchide \u2013 \u00eei spun eu. <\/strong><\/p>\n

Pe atunci Ateneul Printul Baudouin era o scoal\u0103 particular\u0103 a vechilor combatanti de r\u0103zboi. Si nu mai erau fonduri\u2026. \u2013 m\u0103 l\u0103mureste Paul si continu\u0103:<\/strong><\/p>\n

– Nu, nu se \u00eenchide nimic! Eu tocmai m\u0103 preg\u0103tesc s\u0103 dau cursuri acolo \u2013 \u00eemi spune prietenul meu. Asa am ajuns eu s\u0103 dau cursuri la Marchin. Decum am pus piciorul am pus si inima. Am fost si traductor\u2026<\/strong><\/p>\n

\u00a0– Universitatea Marabout mi-a propus o traducere a unei biografii a lui Gandhi, din englez\u0103; 500 de pagini\u2026 Am folosit dictionarul doar de 10 ori. Autorul acestei lucr\u0103ri era B.R. Nanda. A fost publicat\u0103 \u00een \u201969, pentru cea de-a 61-a aniversare a lui Gandhi. Dup\u0103 aparitia lucr\u0103rii am primit o telegram\u0103: \u201c <\/strong>Guvernul indian are pl\u0103cerea de a v\u0103 invita s\u0103 faceti o excursie de 3 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een India\u201d.<\/em> Totul era gratuit, transportul, hotelul, serviciile. Magnific! Ce viat\u0103 extraordinar\u0103 am avut\u00a0! Guvernul numise un emisar care venea zilnic s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe dac\u0103 eram multumit. Am devenit de-odat\u0103 o mare personalitate. Am vizitat Bombay, Delhi, Calcutta\u2026 Cobor la Bombay ca s\u0103 iau avionul spre Delhi. Acolo eram invitat la un congres cu tema\u00a0: \u00ab\u00a0 <\/strong>Ce au devenit ideile lui Gandhi\u00a0?<\/em>\u00a0\u00bb Era prezent si Abb\u00e9 Pierre, printre alte personalit\u0103ti. <\/strong><\/p>\n

Intru \u00een sala de congres, unde nu era dec\u00e2t o singur\u0103 persoan\u0103. Se prezint\u0103: m\u0103 numesc Nanda. Ce coincident\u0103! M\u0103 invit\u0103 la el\u00a0; de fapt noi locuiam \u00een acelasi hotel, dar nu stiam, nici unul nici cel\u0103lalt. M\u0103 \u00eentreab\u0103 dac\u0103 as vrea s\u0103 merg cu el la Taj Mahal. \u00ab\u00a0Da, vreau\u00a0\u00bb. A doua zi ne-am dus la gar\u0103. Ce nebunie era pe peron\u00a0! Oamenii se culcau pe jos, pe marginea trotoarului, \u00een asteptarea trenului. La un moment dat se aude o voce la interfon\u00a0: \u00ab\u00a0 \u201cSarep D\u00fcchezni\u00a0! Sarep D\u00fcchezni!\u201d\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0– Ce \u00eenseamn\u0103 \u201cSarep D\u00fcchezni\u201d\u00a0? (Paul \u00eencepe s\u0103 r\u00e2d\u0103):\u00a0<\/strong><\/p>\n

– Era un mesager care striga numele meu la interfon, \u00een indian\u0103. M\u0103 c\u0103uta fiindc\u0103 Guvernul indian se decisese s\u0103 adauge la tren un mare vagon, cu sal\u0103 de mese, living, sal\u0103 de baie, dormitor\u2026 Si nu aveam dec\u00e2t dou\u0103 ore de mers cu trenul, tine cont\u00a0! Vagonul fusese atasat la tren pentru vice-regele Indiilor, Lordul Mountbatten. Ceea ce m\u0103 jena \u00een toat\u0103 povestea asta era c\u0103 noi doi, eu si vice-regele Indiilor, plus un servitor, ocupam un singur vagon; indienii de r\u00e2nd nu puteau intra si de curiosi ce erau se ag\u0103tau de usa exterioar\u0103 si sp\u00e2nzurau ca strugurii negri pe ciorchine. Vice-regele \u00eencepe o conversatie despre hindusi\u00a0:<\/strong><\/p>\n

– Stiati c\u0103 hindusii nu au toalete ca ale noastre\u00a0? Au anumite ritualuri\u00a0; de exemplu le este interzis s\u0103 m\u0103n\u00e2nce cu m\u00e2na st\u00e2ng\u0103.<\/strong><\/p>\n

– De ce\u00a0?<\/strong><\/p>\n

– Fiindc\u0103 \u00eesi sterg fundul cu m\u00e2na st\u00e2ng\u0103\u00a0; ei m\u0103n\u00e2nc\u0103 si prepar\u0103 m\u00e2ncarea \u00eentotdeauna cu dreapta. \u2013 \u00eemi spune lordul Mountbatten. <\/strong><\/p>\n

Erau case mici la aproximativ 500 de metri de gar\u0103\u00a0; oamenii veneau s\u0103-si fac\u0103 nevoile de-a lungul c\u0103ii ferate.<\/strong><\/p>\n

– La 25 km de Madras era o scoal\u0103 numit\u0103 <\/strong>Kalakshetra<\/em>. Fusesem invitat s\u0103 urmez un curs de dans si de muzic\u0103. Dar \u00eeti trebuie 3 ani doar ca s\u0103 \u00eenveti pozitia degetelor, fiindc\u0103 fecare pozitie spune ceva\u00a0; poti deveni dansatoare doar de la 18 ani \u00een sus. Trebuie timp. Ravishankar nu era acolo. La iesire, guvernatorul m\u0103 ia \u00een masin\u0103 si-mi zice\u00a0:<\/strong><\/p>\n

– Ati auzit la radio c\u0103 laureatul premiului Nobel de literatur\u0103, Bertrand Russel, a decedat? (Era \u00een anii \u201970). 200 de studenti \u00een filologie v\u0103 asteapt\u0103.<\/strong><\/p>\n

– De ce m\u0103 asteapt\u0103?<\/strong><\/p>\n

– Ca s\u0103 le vorbiti despre Russel. Asteapt\u0103 un discurs. <\/strong><\/p>\n

Imagineaz\u0103-ti, 200 de studenti asezati \u00een floare de lotus, \u00een jurul unei estrade pline de lum\u00e2n\u0103ri si de mirosind a t\u0103m\u00e2ie. Le vorbesc despre Bertrand Russel. Din fericire citisem cu numai 3 luni \u00een urm\u0103 o carte de-a lui Russel, pe c\u00e2nd f\u0103ceam inventarul cartilor despre educatie. Era \u00een perioada stagiului la Universitatea din Li\u00e8ge. E formidabil! Eu nu c\u0103utasem cartea; a c\u0103zut \u00een m\u00e2na mea asa, din cer. <\/strong><\/p>\n

– Si eu am deseori astfel de experiente ciudate cu c\u0103rtile\u00a0; s-ar p\u0103rea c\u0103 anumite c\u0103rti ne \u00eenteleg si ne caut\u0103 compania\u00a0; ele vin sub ochii nostri la timpul potrivit. De\u00e2ndat\u0103 ce-mi pun o \u00eentrebare mai profund\u0103, care necesit\u0103 multe cunostinte si explicatii, dau de o carte. Si cartea \u00eemi dezv\u0103luie tot secretul. Dintotdeauna am spus c\u0103 acele c\u0103rti sunt prietenii mei cei mai sinceri; nu ezit\u0103 s\u0103-ti dea solutiile cele mai neasteptate la tot felul de probleme.<\/strong><\/p>\n

– Da\u2026 Pentru mine era usor s\u0103 le vorbesc despre Russel. (Adaug\u0103 r\u00e2z\u00e2nd):<\/strong><\/p>\n

– Mai greu era s\u0103 stau acolo, pe micul podium, cu picioarele \u00eencrucisate \u00een floare de lotus\u2026 Voi avea \u00een cur\u00e2nd 81 de ani. Am \u00eenceput conferinta cu un citat din Russel: \u201cL\u2019ennui dans ce monde c\u2019est que les idiots sont s\u00fbrs d\u2019eux et les gens sens\u00e9s pleins de doutes\u00a0\u00bb. M-au aplaudat. Le-am spus c\u00e2te ceva despre omul Russel, despre educatia lui. <\/strong><\/p>\n

Era din neam de nobili; lord, din c\u00e2te stiu. Cei din familia lui erau forate religiosi, mai ales bunicii care l-au crescut dup\u0103 moartea parintilor lui. A r\u0103mas orfan de mic, parc\u0103 avea 4 sau 5 ani. De mic era depresiv si a vrut sa se sinucid\u0103 de c\u00e2teva ori. S-a vindecat cu geometria lui Euclid. Mai t\u00e2rziu a formulat celebrul \u201c<\/strong>paradox al lui Russel<\/em>\u201d, ceva referitor la teoria ansamblurilor, n-as putea s\u0103-ti explic exact, fiindc\u0103 eu nu m\u0103 pricep la matematic\u0103. Dar \u00eemi amintesc de \u201c<\/strong>paradoxul b\u0103rbierului<\/em>\u201d, tot al lui Russel.\u00a0 Il stii?<\/strong><\/p>\n

– Nu\u2026<\/strong><\/p>\n

– Paradoxul b\u0103rbierului zice c\u0103 \u201c<\/strong>b\u0103rbierul trebuie s\u0103 rad\u0103 doar pe acei oameni care nu se rad ei \u00eensisi<\/em>\u201d. Dar pe b\u0103rbier cine-l rade? Nu se rade el singur? Dac\u0103 e s\u0103 lu\u0103m de bun\u0103 afirmatia de mai sus, b\u0103rbierul va umbla vesnic neb\u0103rbierit! Era si matematician si filozof. A avut idei pacifiste si s-a aliniat ideilor lui Einstein; luptau \u00eempotriva proliferarii armelor atomice. A f\u0103cut si \u00eenchisoare de mai multe ori, pentru ideile lui pacifiste. A simpatizat o vreme cu bolsevicii si a fost si \u00een URSS, prin anii 20; dar s-a \u00eentors repede si dezgustat. A renuntat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 la bolsevism si s-a apucat serios de filozofie. A deschis si o scoal\u0103. A fost un eminent educator umanist. A avut multi copii, si multe c\u0103s\u0103torii, vreo patru\u2026 In anii \u201850 a luat premiul Nobel pentru literatur\u0103 si pentru tot ce f\u0103cuse el pentru lumea asta a noastr\u0103, mereu zbuciumat\u0103. A dat cursuri prin China, URSS si America. Dar americanilor le cam st\u0103tea \u00een g\u00e2t dec\u00e2nd cu pozitia lui contra r\u0103zboiului din Vietnam. L-au dat afar\u0103 sub motiv c\u0103 nu era \u201cmoralmente adaptat\u201d. A revolutionat si filozofia cu \u201c<\/strong>filozofia analitic\u0103<\/em>\u201d si cu \u201c<\/strong>atomismul logic<\/em>\u201d.<\/strong><\/p>\n

– Ce c\u0103rti a scris?<\/strong><\/p>\n

– Eu \u00eemi amintesc de dou\u0103 c\u0103rti filozofice: \u00ab\u00a0Signification et v\u00e9rit\u00e9<\/a>\u00a0\u00bb si \u00ab\u00a0La connaissance humaine<\/a>\u00a0\u00bb. <\/strong><\/p>\n

– N-am citit nimic de Russel\u2026As fi vrut s\u0103 asist la acea conferint\u0103.<\/strong><\/p>\n

– Int\u00e2mplarea face c\u0103 elevii de la a 11-a si a 12-a vin s\u0103-mi cear\u0103 s\u0103 le tin o conferint\u0103 \u00een Pavilionul Bayard aici, la Ateneul din Marchin. <\/strong><\/p>\n

– Tot despre Russel?<\/strong><\/p>\n

– Tot despre Russel.<\/strong><\/p>\n

– Sunt elevii pe care i-am avut si eu \u00een grij\u0103 anul acesta? (Paul nu ia seama la interventia mea si continu\u0103 s\u0103 avanseze cu maceta \u00een m\u00e2n\u0103 prin amintiri).<\/strong><\/p>\n

– In India, monsieur Nanda \u00eemi propune s\u0103 vin la el acas\u0103. Mergem \u00eempreun\u0103 \u00eentr-o familie musulman\u0103. El crede \u00een Allah.<\/strong><\/p>\n

– Dar este acelasi Dumnezeu, ca si la noi la crestini sau ca la evrei.<\/strong><\/p>\n

\u00a0– Da, asa-i. Cunosti Martorii lui Yehova?<\/strong><\/p>\n

\u00a0– Da, mi se par tare insistenti\u2026<\/strong><\/p>\n

\u00a0– Eu nu-i las niciodat\u0103 s\u0103-mi calce pragul. Atunci se enerveaz\u0103 si m\u0103 \u00eentreab\u0103 \u201cde ce?\u201d Le r\u0103spund\u00a0: \u00ab\u00a0Pentru c\u0103 Allah\u2026\u00a0\u00bb \u00ab\u00a0Care Allah\u00a0? Yahve\u00a0!\u00a0\u00bb \u2013 spun ei. Si eu le r\u0103spund\u00a0: \u00ab\u00a0Domnilor, mi-ati dat cheia tuturor r\u0103zboaielor dintre religii.\u201d<\/strong><\/p>\n

\u00a0Paul cade pe g\u00e2nduri. Isi aminteste. Dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103 reia dialogul:<\/strong><\/p>\n

– Le P\u00e8re Pire a murit \u00een \u201969 la Louvain, \u00een urma unei operatii nereusite. Nu avea dec\u00e2t 59 de ani. Dar c\u00e2te n-a f\u0103cut omul \u0103sta \u00een viata lui pentru oameni, pentru cei necajiti! El a fost cel care a inventat lagarele pentru refugiati. Primul lagar din lume a fost construit \u00een anii 50, de el. A luat Premiul Nobel pentru pace \u00een 48 sau \u00een 58\u2026 Nu mai \u00eemi amintesc\u2026 Cred c\u0103 era totusi \u00een 58. In aparent\u0103 era un dur. A fost si omonier \u00een armat\u0103. A avut o copil\u0103rie nefericit\u0103. Pe c\u00e2nd era \u00eenc\u0103 t\u00e2nc a izbucnit primul r\u0103zboi mondial. Ai lui s-au refugiat \u00een Franta. Bunicul lui, care a refuzat exilul a fost \u00eempuscat de nemti chiar \u00een fata casei lor. Taic\u0103-su era un om tare rigid. Cred c\u0103 lui \u00eei sem\u0103na, dar avea o bun\u0103tate anume si mil\u0103 pentru s\u0103raci si pentru refugiati \u00een general. A creat acele Insule ale P\u0103cii, trei sau patru \u00een India si una \u00een Guinea.<\/strong><\/p>\n

– Ce \u00eenseamn\u0103 \u201cinsule ale p\u0103cii\u201d?<\/strong><\/p>\n

– Sunt locuri special create pentru s\u0103raci, c\u0103 s\u0103 \u00eenvete s\u0103 citeasc\u0103 si s\u0103 scrie. Aceste \u201cinsule\u201d s-au extins \u00een lumea \u00eentreag\u0103. Avea o mare sl\u0103biciune pentru cei nevoiasi si nu f\u0103cea distinctie \u00eentre religii \u201cparmi les gens d\u2019autres confession je me sens comme le poisson dans l\u2019eau\u201d \u2013 \u00eei pl\u0103cea s\u0103 spun\u0103. A f\u0103cut parte din ordinul Fratilor Dominicani de la Huy, au Couvent de Sarte, unde a intrat de la 18 ani. <\/strong><\/p>\n

– Paul, cum stii at\u00e2tea lucruri despre el\u00a0?<\/strong><\/p>\n

– Cum s\u0103 nu stiu? Eram ca si vecini, locuia la c\u00e2tiva km de mine. A f\u0103cut studii de teologie si filozofie si a devenit preot. O mare personalitate! A mai f\u0103cut si stiinte politice la Universitatea din Louvain. A fost aumonier pe timpul rezistentei, \u00een cel de-al doilea r\u0103zboi mondial. Apoi a revenit la Huy, unde \u00eempreun\u0103 cu surorile din Couvent se ocupau de copiii s\u0103raci. Avea o adevarat\u0103 vocatie pentru tot ce era legat de om. I-a ajutat mult pe refugiatii din lag\u0103re. El a f\u0103cut s\u0103 se construiasc\u0103, \u00een special \u00een Germania si-n Austria, sate \u00eentregi pentru familii care fugeau de regimul sovietic, \u00een perioada stalinist\u0103. In total 7 sate europene care erau construite pentru integrarea refugiatior care veneu din Europa de est. A f\u0103cut mult si pentru b\u0103tr\u00e2ni, pentru cei singuri. De toti\u00a0 s-a ocupat p\u00e8re Pire cu inima lui larg\u0103. Primea sute de scrisori din toat\u0103 tara. \u201cVrem s\u0103 venim s\u0103 construim case\u201d. \u00cfntr-o zi P\u00e8re Pire vine la mine:<\/strong><\/p>\n

\u00a0– As vrea s\u0103 creez la Huy un Centrul Mahatma Gandhi. (Acest centru se afl\u0103 azi la Namur). S-a deplasat special ca s\u0103-mi spun\u0103 asta. Intre el si Gandhi era o mare asem\u0103nare: am\u00e2ndoi aveau vocatia milei pentru specia uman\u0103. Asa mi-a spus atunci: c\u0103 ar vrea s\u0103 creeze la Huy Un Centru Mahatma Gandhi. Si chiar s-a creat \u00een anii 60 acest centru la Huy-Tihange; dup\u0103 trei ani s-a tranformat \u00een \u201cUniversit\u00e9 de paix\u201d. A luat \u00een \u201877\u00a0 <\/strong>le Prix Schweitzer de la philosophie et de la culture<\/em>. Dar P\u00e8re Pire murise deja, prin 69 cred. Toate asociatiile fondate de P\u00e8re Pire, celulele Universitatii de Pace, sunt situate aici la Huy, rue du March\u00e9, tu connais. L\u2019Universit\u00e9 de Paix a fost recunoscut\u0103 ca scoal\u0103 asociat\u0103 din sistemul UNESCO si \u00een 87 a primit le Prix \u201c\u00a0<\/strong>Messager de la Paix<\/em>\u00a0\u201d des Nations-Unies. Colosal\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Paul cade pe g\u00e2nduri, absent. Unul din acele trous de m\u00e9moire\u00a0?\u2026 Il ajut\u00a0:<\/strong><\/p>\n

– Care erau relatiile cu elevii dumneavoastr\u0103\u00a0?<\/strong><\/p>\n

– Nu f\u0103ceam nimic f\u0103r\u0103 s\u0103 le cer p\u0103rerea elevilor mei. Erau respectuosi, gentili. La orele de francez\u0103 \u00eei \u00eenv\u0103tam textele de pe muzica Beatles-ilor. Nevast\u0103-mea \u00eemi zice-ntr-o zi\u00a0: \u201cInvit\u0103-i la noi acas\u0103!\u201d Si de atunci \u00eei invit mereu \u00een fiecare s\u00e2mb\u0103t\u0103 seara. Le pun muzic\u0103 clasic\u0103, jazz si muzic\u0103 etnic\u0103. Le-am pus si muzic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, c\u00e2ntat\u0103 la nai de Pirvu si Simion Stanciu. Am aici o caset\u0103 cu ei; am preg\u0103tit-o pentru tine. Mi-au dat-o chiar ei, c\u00e2nd au dat concerte la Bruxelles. <\/strong><\/p>\n

Paul pleac\u0103 \u00eencet, tin\u00e2ndu-se de mobile. Dintr-un mic dulap de lemn vechi scoate o caset\u0103:<\/strong><\/p>\n

– Pe fata A este Nicolae P\u00eervu. Pe fata B este orchestra simfonoca din Z\u00fcrich care-l acompaniaz\u0103 pe Simion Stanciu, prietenul lui Gheorghe Zamfir. Orchestra i-a propus lui Simion Stanciu s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 flautul clasic cu naiul; asta c\u00e2nd au c\u00e2ntat suita \u00een si minor de Jean S\u00e9bastien Bach. Ti-am mai pus aici si muzic\u0103 de Zamfir si c\u00e2teva buc\u0103ti b\u0103n\u0103tene.<\/strong><\/p>\n

V\u0103dit emotionat\u0103, scot si eu din geant\u0103 discul cu muzica mea, pregatit\u0103 anume pentru Paul. Iat\u0103, noi f\u0103cusem gestul ca \u00een oglind\u0103. Dup\u0103 acest scurt intermezzo, Paul reia discutia \u00eentrerupt\u0103:<\/strong><\/p>\n

– Elevii mei mi-au zis: \u201cO s\u0103 cerem d-lui director s\u0103 ne tineti un curs de istoria muzicii.\u201d N-au avut succes. Cu toate astea, eu le dau acest curs \u00een fiecare s\u00e2mb\u0103t\u0103 seara, la mine, f\u0103c\u00e2ndu-i s\u0103 asculte muzic\u0103. Sunt oameni \u00een toat\u0103 firea, au peste 50 de ani si tot mai vin \u00een fiecare s\u00e2mb\u0103t\u0103 seara s\u0103 le dau curs. Nu adorm niciodat\u0103 \u00eenainte de a fi c\u00e2ntat la pian preludiul de Bach. Tat\u0103l meu era organist, unchiul meu c\u00e2nta la patru instrumente\u2026 Eu n-am facut conservatorul, dar stiu s\u0103 c\u00e2nt bine la pian. \u00a0<\/strong><\/p>\n

Paul pare obosit. Nu mai stie ce s\u0103-mi spun\u0103 si iar\u0103si \u00eesi fr\u0103m\u00e2nt\u0103 m\u00e2inile gr\u0103sulii. Ii propun s\u0103 m\u00e2nc\u0103m ceva. <\/strong><\/p>\n

– Puiul cred c\u0103 s-a r\u0103cit\u2026 Hai, Paul, o mic\u0103 pauz\u0103 ne va face bine la am\u00e2ndoi.<\/strong><\/p>\n

\u00a0Pare \u00eenc\u00e2ntat. M\u0103 invit\u0103 \u00een mica sufragerie care miroase a mucegai. Aranjase deja masa. Intr-o parte pusese dou\u0103 tac\u00e2muri pe dou\u0103 servete de pai. Pe cealalt\u0103 parte a mesei, se \u00eengeseuiau foarfeci, pixuri, un caiet unde Paul nota tot ce f\u0103cea zilnic. <\/strong><\/p>\n

Tai puiul, Paul destup\u0103 sticla cu vin \u201cChateau Sarati\u201d (Castelul S\u0103rati) pe care o adusesem. Paul toarn\u0103 vin \u00een cupe de cristal. Discutia noastr\u0103 prinde din nou viat\u0103; cu Paul e foarte usor. Ii place s\u0103 vorbeasc\u0103; se vede bine c\u0103 nu are prea des ocazia de a-si etala amintirile. Ia o gur\u0103 de vin. Il plimb\u0103 \u00eendelung prin gur\u0103, cu gemete de pl\u0103cere \u00ab\u00a0E bun, o, da, foarte bun acest Sarati\u00a0!\u00a0\u00bb<\/strong><\/p>\n

– In aceast\u0103 gr\u0103din\u0103 \u2013 face un gest ca s\u0103-mi arate curtea exterioar\u0103 care p\u0103trunde prin fereastra cam murdar\u0103, semn c\u0103 femeia de serviciu nu prea d\u0103 pe la Paul \u2013 \u00een aceast\u0103 gr\u0103din\u0103 s-au asezat al\u0103turi de mine la mas\u0103, mai multe personalit\u0103ti. Una dintre ele a fost Oppenheimer.<\/strong><\/p>\n

– Vorbiti despre fabricantul bombei atomice\u00a0?<\/strong><\/p>\n

– Da, chiar el a fost aici \u00een gr\u0103din\u0103. P\u00e8re Pire, care era seful Universit\u0103tii de Pace, de fapt aceast\u0103 universitate nu era altceva dec\u00e2t vechiul centru Mahatma Gandhi\u2026 45 sau 50 de t\u0103ri faceau parte. Erau oameni de peste tot. Se vorbeau toate limbile p\u0103m\u00e2ntului. Ce atmosfer\u0103\u00a0!\u2026 Magnifique\u00a0!\u2026 Ce ziceam\u00a0?\u2026<\/strong><\/p>\n

– Spuneati c\u0103 P\u00e8re Pire\u2026<\/strong><\/p>\n

– Da\u2026 P\u00e8re Pire s-a n\u0103scut la Dinant. <\/strong><\/p>\n

– Asadar orasul Dinant nu e celebru numai datorit\u0103 lui Adolf Sax, inventatorul saxofonului.<\/strong><\/p>\n

– Deci stii\u2026 L-a inventat c\u00e2nd a \u00eemplinit 20 de ani; era pe 20 martie 1846. A fabricat \u00een total 14 saxofoane, cu diferite tonalit\u0103ti: de basse, bariton, tenor si chiar soprano si sopranino. Au supravietuit p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Dar vorbeam de altceva\u2026<\/strong><\/p>\n

– Spuneati ceva de P\u00e8re Pire si Oppenheimer. <\/strong><\/p>\n

– Da\u2026 Cum a ajuns Oppenheimer la mine\u00a0? Profesorul Oppenheimer tocmai \u00eei scria prefata la o carte de-a lui Pire, scris\u0103 parc\u0103 cu altcineva, \u00een colaborare; \u201c<\/strong>Building peace<\/em>\u201d.<\/strong><\/p>\n

P\u00e8re Pire l-a invitat pe Oppenheimer la Ateneul din Marchin. Si cum eu eram profesor aici si \u00een plus mai locuiam si \u00een parc, P\u00e8re Pire l-a invitat la mine. Era asezat acolo\u2026<\/strong><\/p>\n

(Arat\u0103 spre curte, unde era o mas\u0103 veche de tabl\u0103, ruginit\u0103 din loc \u00een loc.) <\/strong><\/p>\n

– L-am \u00eentrebat atunci dac\u0103 nu avea vreo problem\u0103 de constiint\u0103. Mi-a r\u0103spuns c\u0103 nemtii ar fi avut oricum bomba, care se fabrica \u00een acel moment \u00een Suedia. Mi-a spus c\u0103 fusese numit directorul MIT (Massachusetts Institute of Technology), \u00een locul lui Einstein. Trebuia s\u0103 se fabrice a 2-a bomb\u0103 atomic\u0103, \u00eenc\u0103 si mai puternic\u0103. El a refuzat. I-a spus presedintelui: \u201cNu mai suntem \u00een r\u0103zboi. De ce s\u0103 mai fabric\u0103m \u00eenc\u0103 o bomb\u0103, si mai puternic\u0103?\u201d A fost expulzat de la acel institut. Era prin anii \u201954. A plecat \u00een Elvetia. Era pe timpul lui McCarthy. Si Charlie Chaplin a fost expulzat \u00een aceeasi perioad\u0103, fiind acuzat de contacte cu comunistii rusi. A fost reabilitat putin \u00eenainte de moarte. <\/strong><\/p>\n

– M\u0103suta asta ruginit\u0103 pe care-o vezi colo-n gr\u0103din\u0103, e o pies\u0103 de muzeu. <\/strong><\/p>\n

– Cred si eu. Daca a stat la ea Oppenheimer\u2026<\/strong><\/p>\n

– Dar stai s\u0103 vezi! N-a fost singurul. Un alt mare om al timpurilor noastre, care s-a asezat la aceast\u0103 mas\u0103 a fost John Howard Griffin. Dup\u0103 ce si-a f\u0103cut studiile \u00een Franta, \u00een loc s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la Dallas, unde se n\u0103scuse, el si-a zis\u00a0: \u00ab\u00a0O s\u0103 plec la M\u00fcnich; o s\u0103 cunosc regimul nazist de aproape.\u00a0\u00bb Si a r\u0103mas \u00een Europa. Era un antirasist convins. Era scriitor, musician si medic. A f\u0103cut studii la Tours si la Poitiers \u00een Franta. Studii de literatur\u0103 si de medicin\u0103. El a inventat muzica folosit\u0103 ca terapie; a urmat cursurile Conservatorului din Fontainbleau, unde i-a avut ca profesori pe Nadia Boulanger, dar si pe altii, nu mai stiu\u2026 Era specialist \u00een <\/strong>chant gr\u00e9gorien<\/em>. Pasiunea lui pentru muzic\u0103 o mostenise de la mama lui, care era pianist\u0103. Griffin a servit ca medic \u00een armata rezistentei franceze si a ajutat multi evrei s\u0103 scape de prigoana nazist\u0103. Timp de 12 ani a fost orb. A scris \u00eens\u0103 \u00een acea perioad\u0103 multe nuvele si un jurnal; 20 de volume, at\u00e2t de mult a scris. A fost un antirasist, cum spuneam\u2026<\/strong><\/p>\n

– Si eu sunt antirasist\u0103, cred c\u0103-ti imaginezi. De fapt cei ce practic\u0103 rasismul \u00eeti pun o etichet\u0103, una care s\u0103 le fac\u0103 jocul; sunt gelosi c\u0103 esti \u201cprea inteligent, c\u0103 \u00eentelegi prea repede, c\u0103 lucrezi chipurile ca s\u0103 le \u201cspargi\u201d lor ritmul, c\u0103 esti periculos, c\u0103 nu esti ca ei, c\u0103 esti diferit, c\u0103 vrei s\u0103-ti impui ideile\u201d. Ce conteaz\u0103 dac\u0103 ideile tale sunt juste? Simplul fapt c\u0103 esti str\u0103in \u00eei scoate din minti.<\/strong><\/p>\n

– Sotia mea zicea, apropos de rasism: \u201cRasismul este un comert de etichete\u201d.<\/strong><\/p>\n

– Chiar asa! O alt\u0103 etichet\u0103 pe care ti-o lipesc este religia ta. Trebuie s\u0103 ai un anumit grad de cultur\u0103 ca s\u0103-ti dai seama c\u0103 toate religiile sunt bune, c\u0103 toate afirm\u0103 si propag\u0103 aceleasi lucruri, dar c\u0103 oamenii le deformeaz\u0103 continutul si mesajul. Religiile sunt bune, doar oamenii sunt r\u0103i. Dar te rog s\u0103 continui, Paul. Iart\u0103-m\u0103 c\u0103 te-am \u00eentrerupt. Asadar Griffin a tr\u0103it printre nazisti. <\/strong><\/p>\n

– Da. A priceput foarte repede cum e cu rasismul \u00eentre albi. Dup\u0103 aceea, a c\u0103utat s\u0103 \u00eenteleag\u0103 cum e cu rasismul \u00eentre negri si albi. Asa c\u0103 s-a \u00eentors \u00een Statele Unite, a reflectat ani de zile si si-a spus: \u201c singura cale de a lupta \u00eempotriva rasismului negru este s\u0103 devin eu \u00eensumi negru\u201d. S-a dus la medicul lui ca s\u0103-l fac\u0103 negru. I s-a spus c\u0103 o s\u0103 moar\u0103 dup\u0103 aceea, dar el n-a vrut s\u0103 cedeze. A devenit deci negru si a plecat \u00een sud, la Cotton State, unde a tr\u0103it p\u00e2n\u0103 la moarte; a murit cred prin anii 80. A descris toat\u0103 aceast\u0103 experient\u0103 \u00een cartea lui \u201cBlack like me\u201d. Chiar \u00eencep\u00e2nd cu a doua zi dup\u0103 publicarea c\u0103rtii a \u00eenceput s\u0103 primeasc\u0103 amenint\u0103ri cu moartea. In fiecare zi! Si amenint\u0103rile veneau de la albii din Sud. Atunci si-a trimis nevasta si copiii \u00een Mexic. El \u00eens\u0103 n-a vrut s\u0103 emigreze. Presedintele Kennedy l-a numit consilier principal pentru afacerile negrilor. Il trimitea de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd era vreun conflict cu ei. Intr-o zi l-au g\u0103sit mort. Medicul lui a constatat c\u0103 f\u0103cuse un \u00ab\u00a0arr\u00eat cardiaque\u00a0\u00bb. Dup\u0103 un an i s-a tradus cartea \u00een francez\u0103 \u201cDans la peau d\u2019un noir\u201d. A venit si s-a odihnit aici, \u00een gr\u0103dina mea (Paul \u00eemi ar\u0103t\u0103 iar\u0103si m\u0103suta de metal ruginit\u0103). Griffin \u00eemi spunea adesea: \u201c cea mai frumoas\u0103 tar\u0103 din lume este cea a Condrozului\u201d. A redevenit alb si a murit\u2026\u00a0<\/strong><\/p>\n

18 august 2003<\/em><\/p>\n

*\u00a0<\/strong><\/p>\n

Aici se opreste discutia mea cu Paul, din acea zi de august. L-am c\u0103utat la telefon, dup\u0103 c\u00e2teva luni. Ii promisesem o invitatie la mas\u0103. Dar mi-a r\u0103spuns robotul. De Cr\u0103ciun m-a sunat s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103 fusese internat pentru o nou\u0103 inteventie chirurgical\u0103. L-am mai c\u0103utat, un an mai t\u00e2rziu. Dar era tot robotul; de data aceasta spunea clar: \u201cle num\u00e9ro n\u2019est pas attribu\u00e9\u201d. Isi duce oare zilele \u00eentr-un c\u0103min de b\u0103tr\u00e2ni? A murit, singur si uitat de lume? Cine stie\u2026 M\u0103 tin de cuv\u00e2nt si public acea \u201ccartea de o zi\u00a0\u00bb, scris\u0103 \u00een urma vizitei f\u0103cute de Sf\u00e2nta M\u0103rie. Fiindc\u0103 Paul mi-a spus atunci lucruri extraordinare, care ar fi putut constitui o carte, dac\u0103 el ar mai fi avut s\u0103-mi dea, din viata lui, mai multe zile. Dar nu a mai avut.<\/strong><\/p>\n

El nu mai este de g\u0103sit. Dar, lucru ciudat, mi-a ap\u0103rut din nou printr-o serie de coincidente. Incep\u00e2nd cur\u0103tenia pentru Pasti, am scos dintr-un sertar o multime de casete. Printre ele era si o caset\u0103 cu un scris m\u0103runt, scol\u0103resc: \u201cMusique roumaine pour madame Antonia\u201d. Am reascultat caseta si am dansat singur\u0103 \u00een fata oglinzii, pe muzica lui Nicolae P\u00eervu si Simion Stanciu. Dansam si \u00eemi d\u0103duser\u0103 lacrimile, nu stiu de ce\u2026 Dansam singur\u0103, nu ca \u201cgrecii\u201d din nuvela Marianei Braescu, care jucau toti laolalta, \u00eembr\u0103tisati \u00een hor\u0103. Eu dansam singur\u0103 \u00een fata oglinzii si se \u00eenfiora carnea pe mine ascult\u00e2nd naiul lui Simion Stanciu, cel care \u00eenlocuise flautul \u00een celebra <\/strong>suit\u0103<\/em> \u00een si minor a lui Bach<\/em>, c\u00e2ntat\u0103 cu filarmonica din Z\u00fcrich. <\/strong><\/p>\n

Si de-odat\u0103, ca prin miracol, nu m-am mai simtit singur\u0103. Paul se amestecase cu sunetele de nai si \u00eemi spunea: \u201c<\/strong>Ce viat\u0103 extraordinar\u0103 am avut! Moi, le roi de l\u2019inattendu<\/em>\u2026\u201d\u2026<\/strong><\/p>\n

Regele neasteptatului<\/em> \u00eemi l\u0103sase \u00een m\u00e2n\u0103 \u00een acea var\u0103, \u00een acea zi, dou\u0103 chei, c\u0103rora aveam s\u0103 le \u00eenteleg mult mai t\u00e2rziu rostul: <\/strong>muzica<\/em> si <\/strong>scrisul<\/em>.”<\/strong><\/p>\n

\n


\n<\/strong><\/p>\n

ANTONIA ILIESCU (Belgia)<\/strong><\/p>\n

http:\/\/luceafarul.wordpress.com\/<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

“Scriu pe muzic\u0103 de nai, \u00eenregistrat\u0103 pe o caset\u0103. Caseta am primit-o de la Paul D., un profesor belgian, c\u0103ruia [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-11739","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11739","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11739"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11739\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11742,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11739\/revisions\/11742"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11739"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11739"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11739"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}