{"id":11749,"date":"2013-04-05T16:55:08","date_gmt":"2013-04-05T16:55:08","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=11749"},"modified":"2013-04-05T16:55:08","modified_gmt":"2013-04-05T16:55:08","slug":"lucian-blaga-%e2%80%9celogiu-satului-romanesc%e2%80%9d","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/04\/05\/lucian-blaga-%e2%80%9celogiu-satului-romanesc%e2%80%9d\/","title":{"rendered":"Lucian Blaga: \u201cElogiu satului rom\u00e2nesc\u201d"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Discurs de recep\u021bie \u00een Academia Rom\u00e2n\u0103<\/strong><\/em><\/p>\n

\n

\u201cElogiu satului rom\u00e2nesc\u201d<\/strong><\/p>\n

\n

\u201cAm fost \u00eenvrednicit de \u00eenalta cinste de a fi ales membru al acestei ilustre institu\u0163ii \u00eentr-un moment c\u00eend s-a procedat la o l\u0103rgire a cadrelor academice, l\u0103rgire cerut\u0103, dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u015fel, de sporul spiritual al \u0163\u0103rii. Ales f\u0103r\u0103 \u00eenainta\u015f, ivirea mea aici \u00eentre Domniile Voastre are oarecum aspectul unei gener\u0103ri spontane. Trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 \u00eemprejurarea aceasta m\u0103 st\u00eenjene\u015fte pu\u0163in, deoarece \u00eemi r\u0103pe\u015fte posibilitatea \u015fi norocul, date p\u00een\u0103 acum \u00een chip de la sine \u00een\u0163eles, de a face, intr\u00eend sub aceast\u0103 cupol\u0103, elogiul unui nemuritor disp\u0103rut trupe\u015fte, dar care n-a \u00eencetat s\u0103 fie prezent, gra\u0163ie \u00eenf\u0103ptuirilor de o via\u0163\u0103. V\u0103 rog s\u0103-mi acorda\u0163i totu\u015fi potrivit obiceiului statornicit, dreptul nesc\u0103zut de a face ast\u0103zi, aici, elogiul unei alte nemuritoare prezen\u0163e care n-a ocupat nici un scaun \u00een aceast\u0103 nobila incint\u0103. Prezen\u0163a nemuritoare la care m\u0103 refer nu e legat\u0103 de nici un nume, nu r\u00eevne\u015fte la nici o laud\u0103, \u015fi e r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een spa\u0163iul din preajma noastr\u0103, c\u00eet \u0163ine \u00eentinderea \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 a \u0163\u0103rii. Vreau s\u0103 vorbesc despre singura prezen\u0163\u0103 \u00eenc\u0103 vie, de\u015fi nemuritoare, nemuritoare de\u015fi a\u015fa de terestr\u0103, despre unanimul nostru \u00eenainta\u015f f\u0103r\u0103 de nume, despre: satul rom\u00e2nesc.<\/p>\n

N-a\u015f putea rosti cuv\u00eentul c\u0103 a\u015f fi f\u0103cut vreodat\u0103 cercet\u0103ri tocmai sistematice \u015fi cu stricte inten\u0163ii monografice cu privire la satul rom\u00e2nesc. Satul tr\u0103ie\u015fte \u00een mine \u00eentr-un fel mai palpitant, ca experien\u0163\u0103 vie. Sunt fiu de preot \u2013 toat\u0103 copil\u0103ria, o fantastic de lung\u0103 copil\u0103rie, adolescen\u0163a, \u00eent\u00eeia tinere\u0163e p\u00een\u0103 la v\u00eersta de dou\u0103zeci \u015fi at\u00ee\u0163ia ani, le-am petrecut, cu \u00eentreruperi impuse de nomadismul sezonier al \u015fcolarului, la sat, sau \u00een nemijlocit\u0103 apropiere, \u00een orice caz \u00een necurmat contact cu satul natal. Sufletul, \u00een straturile cele mai ascunse ale sale, mi s-a format deci sub \u00eenr\u00eeurirea acelor puteri anonime, pe cari cu un termen cam pedant m-am obi\u015fnuit s\u0103 le numesc \u201edeterminante stilistice\u201d ale vie\u0163ii colective. Ceea ce \u015fcoala romaneasc\u0103 sau str\u0103in\u0103 au ad\u0103ugat, cred c\u0103 n-a putut s\u0103 altereze prea mult o substan\u0163\u0103 sufleteasc\u0103 modelat\u0103 dup\u0103 ni\u015fte tipare cu at\u00eet mai efective, cu c\u00eet se impuneau mai incon\u015ftient \u015fi mai ne\u00eentrerupt. \u015ecoala felurit\u0103, a noastr\u0103 \u015fi uneori mai pu\u0163in a noastr\u0103, mi-a \u00eenlesnit doar dis\u0163an\u0163area contemplativ\u0103, care mi-a \u00eeng\u0103duit s\u0103 vorbesc cu oarecare luciditate despre realitatea sufleteasc\u0103 a satului \u015fi despre tiparele ei. Voi vorbi prin urmare despre satul rom\u00e2nesc, nu ca un specialist, care \u015fi-a potrivit \u00een prealabil metodele \u00een laborator \u015fi porne\u015fte pe urm\u0103 s\u0103 examineze pe din afar\u0103 un fenomen. Voi vorbi despre satul rom\u00e2nesc din amintire tr\u0103it\u0103 \u015fi f\u0103c\u00eend oarecum parte din fenomen. Voi \u00eencerca \u00een pu\u0163ine cuvinte s\u0103 actualizez mai ales ceea ce copilul \u015ftie despre sat \u015fi despre orizonturile acestuia. Copil\u0103ria petrecut\u0103 la sat mi se pare singura mare copil\u0103rie. Cine nu prive\u015fte \u00een urma sa peste o asemenea copil\u0103rie, mi se pare aproape un condamnat al vie\u0163ii (cer scuze tuturor citadinilor de fa\u0163\u0103, pentru aceast\u0103 afirma\u0163ie !).<\/p>\n

Copil\u0103ria \u015fi satul se \u00eentregesc reciproc alc\u0103tuind un \u00eentreg inseparabil. S-ar putea vorbi chiar despre o simbioz\u0103 \u00eentre copil\u0103rie \u015fi sat, o simbioz\u0103 datorit\u0103 c\u0103reia fiecare din p\u0103r\u0163i se alege cu un c\u00eestig. C\u0103ci, pe c\u00eet de adev\u0103rat e c\u0103 mediul cel mai potrivit \u015fi cel mai fecund al copil\u0103riei e satul, pe at\u00eet de adev\u0103rat e c\u0103 \u015fi satul la r\u00eendul lui \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte suprema \u00eenflorire \u00een sufletul copilului. Exist\u0103 un apogeu exuberant, \u00eenvoit \u015fi baroc, al copil\u0103riei, care nu poate fi atins dec\u00eet \u00een lumea satului, \u015fi exist\u0103 de alt\u0103 parte aspecte tainice, orizonturi \u015fi structuri secrete ale satului, cari nu pot fi sezisate dec\u00eet \u00een copil\u0103rie. Cert lucru, pentru a afla ceva despre via\u0163a satului \u015fi despre prelungirile ei cosmice, e gre\u015fit s\u0103 iscode\u015fti sufletul \u0163\u0103ranului matur cu zarea retezat\u0103 de nevoile vie\u0163ii, de mizeriile \u015fi de cele o sut\u0103 de porunci ale zilei. Pentru a-\u0163i t\u0103ia drum spre pleniudinea vie\u0163ii de sat trebuie s\u0103 cobori \u00een sufletul copilului. Copil\u0103ria e de altfel v\u00eersta sensibilit\u0103\u0163ii metafizice prin excelen\u0163\u0103. \u015ei satul, ca z\u0103ri\u015fte integral\u0103, are nevoie de aceast\u0103 sensibilitate pentru a fi cuprins \u00een ceea ce cu adev\u0103rat este. Copil\u0103ria mi se pare singura poart\u0103 deschisa spre metafizica satului, spre acea stranie, \u015fi fireasc\u0103 \u00een acela\u015fi timp, metafizic\u0103, vie, ad\u0103postit\u0103 \u00een inimile care bat subt acoperi\u015fele de paie, \u015fi oglindit\u0103 \u00een fe\u0163ele b\u00eentuite de soart\u0103, dar cu ochii at\u00eerna\u0163i de cer.<\/p>\n

Mi-aduc aminte: vedeam satul a\u015fezat \u00eenadins \u00een jurul bisericii \u015fi al cimitirului, adic\u0103 \u00een jurul lui Dumnezeu \u015fi al mor\u0163ilor. Aceast\u0103 \u00eemprejurare, care numai t\u00eerziu de tot mi s-a p\u0103rut foarte semnificativ\u0103, \u0163inea oarecum isonul \u00eentregei vie\u0163i, ce se desf\u0103\u015fura \u00een preajma mea. \u00cemprejurarea era ca un ton, mai ad\u00eenc, ce \u00eemprumuta totului o nuan\u0163\u0103 de necesar mister. Localizam pe Dumnezeu \u00een spa\u0163iul ritual de dup\u0103 iconostas, de unde \u00eel presim\u0163eam iradiind \u00een lume. Nu era aceasta o poveste, ce mi s-a spus ca multe altele, ci o credin\u0163\u0103 de neclintit. F\u0103ceam o tran\u015fant\u0103 deosebire \u00eentre \u201epovesteapoveste\u201d \u015fi \u201epovestea adev\u0103rat\u0103\u201d. Topografia satului era plin\u0103 de astfel de locuri mitologice. La fiecare pas perspectivele se ad\u00eenceau \u015fi se \u00een\u0103l\u0163au. Tinda vecinului, totdeauna foarte \u00eentunecoas\u0103, era f\u0103r\u0103 doar \u015fi poate, un loc \u00een care, cel pu\u0163in din c\u00eend \u00een c\u00eend, \u015fi mai ales Dumineca, se refugia diavolul. Nu am \u00eencercat \u00eentr-o zi, cu al\u0163i dou\u0103zeci de copii, to\u0163i p\u0103trun\u015fi de fiorii unui sf\u00eent r\u0103zboi, s\u0103-l izgonim st\u00eernind cu fel \u015fi fel de unelte ni\u015fte zgomote ca de trib african ?<\/p>\n

\u2013 Undeva l\u00eeng\u0103 sat era un sorb ; convingerea noastr\u0103 era, c\u0103 acel noroi f\u0103r\u0103 fund r\u0103spunde de-a dreptul \u00een iad de unde ie\u015feau \u015fi cl\u0103bucii. Trebuie s\u0103 te transpui \u00een sufletul unui copil, care st\u0103 t\u0103cut \u00een marginea sorbului, \u015fi-\u015fi imagineaz\u0103 acea dimensiune \u201ef\u0103r\u0103 fund\u201d, ca s\u0103 ghice\u015fti ce poate \u00eensemna pentru om o geografie mitologic\u0103. Iar \u00een r\u00eepa ro\u015fie, pr\u0103p\u0103stioas\u0103, din dealul viilor, s\u0103l\u0103\u015fluia aievea un c\u0103pc\u0103un. Satul era astfel situat \u00een centrul existen\u0163ei \u015fi se prelungea prin geografia sa de-a dreptul \u00een mitologie \u015fi \u00een metafizic\u0103. Acestea alc\u0103tuiau pervazul natural \u015fi de la sine \u00een\u0163eles al satului. Satul exist\u0103 \u00een con\u015ftiin\u0163a copilului ca o lume, ca unica lume mult mai complex alc\u0103tuit\u0103 \u015fi cu alte z\u0103ri, mai vaste, dec\u00eet le poate avea un mare ora\u015f, sau metropol\u0103, pentru copiii s\u0103i.<\/p>\n

Atingem cu aceasta deosebirea esen\u0163ial\u0103 dintre \u201esat\u201d \u015fi \u201eora\u015f\u201d. Satul nu este situat \u00eentr-o geografie pur material\u0103 \u015fi \u00een re\u0163eaua determinantelor mecanice ale spa\u0163iului, ca ora\u015ful ; pentru propria sa con\u015ftiin\u0163\u0103 satul este situat \u00een centrul lumii \u015fi se prelunge\u015fte \u00een mit. Satul se integreaz\u0103 \u00eentr-un destin cosmic, \u00eentr-un mers de via\u0163\u0103 totalitar dincolo de al c\u0103rei orizont nu mai exist\u0103 nimic. Aceasta este con\u015ftiin\u0163a latent\u0103 a satului despre sine \u00eensu\u015fi. \u00cendr\u0103znesc s\u0103 fac afirma\u0163ia, fiindc\u0103 a\u015fa e \u00een\u0163eles \u015fi tr\u0103it satul, \u00een apogeul copil\u0103riei, v\u00eersta care singur\u0103 posed\u0103 perfect\u0103 afinitate cu modul existen\u0163ial al satului. S\u0103 privim \u00een schimb ora\u015ful. Copilul se pierde aici p\u0103r\u0103sit de orice siguran\u0163\u0103. La ora\u015f con\u015ftiin\u0163a copilului e precoce molipsit\u0103 de valorile relative ale civiliza\u0163iei, cu care el se obi\u015fnuie\u015fte f\u0103r\u0103 de a avea \u00eens\u0103 \u015fi posibilitatea de a o \u00een\u0163elege. Cred c\u0103 nu exagerez spun\u00eend c\u0103 la ora\u015f copil\u0103ria n-are apogeu ; ora\u015ful taie posibilit\u0103\u0163ile de desvoltare ale copil\u0103riei ca atare, d\u00eend sufletelor de grab\u0103 o \u00eendrumare b\u0103tr\u00eenicioas\u0103. La ora\u015f copilul este \u00een adev\u0103r \u201etat\u0103l b\u0103rbatului\u201d, adic\u0103 o preg\u0103tire pentru v\u00eerstele seci! La sat copil\u0103ria e o v\u00eersta autonom\u0103, care \u00eenflore\u015fte pentru sine. Omul crescut la ora\u015f parvine s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 sau s\u0103 se prefac\u0103 a \u00een\u0163elege cauzalit\u0103\u0163ile \u00eemprejmuitoare, dar el nu face personal niciodat\u0103 experien\u0163a vie a lumii ca totalitate, adic\u0103 o experien\u0163\u0103 muiat\u0103 \u00een perspective dincolo de imediat \u015fi de sensibil. A tr\u0103i la ora\u015f \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i \u00een cadru fragmentar \u015fi \u00een limitele impuse la fiecare pas de r\u00eenduielile civiliza\u0163iei. A tr\u0103i la sat \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i \u00een zari\u015fte cosmic\u0103 \u015fi \u00een con\u015ftiin\u0163a unui destin emanat din ve\u015fnicie.<\/p>\n

\u00cemi iau voie s\u0103 evoc o conversa\u0163ie \u00eentre copii \u2013 nu inventat\u0103 pentru a broda literatur\u0103 pe marginea ei. Reproduc conversa\u0163ia de pe discul de cear\u0103 al celei mai fidele memorii. Nu aveam mai mult de \u015fapte ani. Eram vreo cinci b\u0103ie\u0163i, to\u0163i cam de aceea\u015fi v\u00eersta ; st\u0103m \u00een cerc, calmi, \u00een mijlocul uli\u0163ei, pe \u00eenserate. Nu mai \u015ftiu \u00een ce leg\u0103tur\u0103 s-a \u00eent\u00eemplat ca unul s\u0103 arunce \u00eentrebarea: \u201eCum o fi c\u00eend e\u015fti mort?\u201d. Unul dintre noi a r\u0103spuns ne\u00eent\u00eerziat, ca iluminat : \u201eMort trebuie s\u0103 fie ca \u015fi viu. E a\u015fa c\u0103 nici nu \u015ftii c\u0103 e\u015fti mort. Noi bun\u0103oar\u0103 st\u0103m aici \u00een cerc \u015fi vorbim, dar poate c\u0103 suntem mor\u0163i, numai c\u0103 nu ne d\u0103m seama\u201d, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, \u2013 scena s-a petrecut \u00eentocmai. N-am \u00eempodobit-o cu nici un detaliu imaginar. Mi-aduc des\u0103v\u00eer\u015fit de bine aminte \u015fi de fiorul \u00eencercat \u00een fa\u0163a pr\u0103p\u0103stioasei perspective deschise prin r\u0103spunsul acelui b\u0103iat. Era acel cutremur, ce-l \u00eencerci \u00een copil\u0103rie, ca \u015fi mai t\u00eerziu, c\u00eend calci prin preajma ultimului hotar. O feti\u0163\u0103, prieten\u0103 de joac\u0103, se c\u0103\u0163\u0103ra \u00een prunii cimitirului, crescu\u0163i din morminte. Spunea s\u0103rind, c\u0103 vrea s\u0103 vad\u0103 ce \u201egust au mor\u0163ii\u201d, \u015fi \u00eencerca prunele. C\u00eend mu\u015fca dintr-o prun\u0103 amar\u0103, spunea c\u0103 mortul de la r\u0103d\u0103cin\u0103 trebuie s\u0103 fi fost r\u0103u. C\u00eend nimerea \u00een alt pom o prun\u0103 dulce, zicea c\u0103 mortul de la r\u0103d\u0103cin\u0103, trebuie s\u0103 fi fost om bun.<\/p>\n

Iat\u0103 concep\u0163ii, viziuni, presim\u0163iri, cari cresc \u00een chip firesc, chiar \u00een imagina\u0163ia copiilor \u00een lumea satului. \u00cemi amintesc foarte bine cum ie\u015feam c\u00eeteodat\u0103 seara \u00een ograd\u0103. \u00cen bezn\u0103 z\u0103ream dintr-o dat\u0103 Calea laptelui \u015fi stelele, ca ciorchinii grei \u015fi mari, cobor\u00eete p\u00een\u0103 aproape de acoperi\u015fele de paie. Priveli\u015ftea era cople\u015fitoare ; sub impresia ei tr\u0103iam \u00een credin\u0163a c\u0103 \u00eentradev\u0103r noaptea stelele coboar\u0103 p\u00een\u0103 aproape \u00een sat, particip\u00eend \u00eentr-un fel la via\u0163a oamenilor \u015fi ascult\u00eendu-le r\u0103suflarea \u00een somn. Sunt aici \u00een joc sentimente \u015fi vedenii nealterate de nici un act al ra\u0163iunii \u015fi de nici o cosmologie \u00eenv\u0103\u0163at\u0103 \u015fi acceptat\u0103 de-a gata. Iat\u0103 experien\u0163e vii, cari leag\u0103 cerul de p\u0103m\u00eent, care fac o punte \u00eentre via\u0163\u0103 \u015fi moarte \u015fi amestec\u0103 stihiile dup\u0103 o logic\u0103 primar\u0103, c\u0103reia anevoie i te po\u0163i sustrage, \u015fi care mi se pare cu neputin\u0163\u0103 \u00een alt\u0103 parte, dec\u00eet \u00een mediul \u00een\u0163eles \u015fi tr\u0103it ca o \u201elume\u201d, a satului. Fiecare sat se simte, \u00een con\u015ftiin\u0163a colectiv\u0103 a fiilor s\u0103i, un fel de centru al lumii, cum optic fiecare om se plaseaz\u0103 pe sine de asemeni \u00een centrul lumii. Numai a\u015fa se explic\u0103 orizonturile vaste ale crea\u0163iei populare \u00een poezie, \u00een art\u0103, \u00een credin\u0163\u0103, acea tr\u0103ire care particip\u0103 la totul, siguran\u0163a f\u0103r\u0103 gre\u015f a crea\u0163iei, bel\u015fugul de sub\u00een\u0163elesuri \u015fi de nuan\u0163e, implica\u0163iile de infinit\u0103 rezonan\u0163\u0103 \u015fi \u00eens\u0103\u015fi spontaneitatea neistovit\u0103. Omul satului, \u00eentruc\u00eet izbute\u015fte s\u0103 se men\u0163in\u0103 pe linia de apogeu, genial\u0103, a copil\u0103riei, tr\u0103ie\u015fte din \u00eentregul unei lumi \u2013 pentru acest \u00eentreg ; el se g\u0103se\u015fte \u00een raport de suprem\u0103 intimitate cu totalul \u015fi \u00eentr-un ne\u00eentrerupt schimb reciproc de taine \u015fi revel\u0103ri cu acesta. Omul ora\u015fului, mai ales al ora\u015fului care poart\u0103 amprentele timpurilor moderne, tr\u0103ie\u015fte \u00een dimensiuni \u015fi st\u0103ri tocmai opuse: \u00een fragment, \u00een relativitate, \u00een concretul mecanic, \u00eentr-o treaz\u0103 triste\u0163e \u015fi \u00eentr-o superficialitate lucid\u0103. Impresiile omului de la ora\u015f puse pe c\u00eentar de precizie, \u00eenghia\u0163\u0103, devenind m\u0103rimi de calcul; ele nu se amplific\u0103 prin raportare intuitiv\u0103 la un cosmos, nu dob\u00eendesc propor\u0163ii \u015fi nu se rezolv\u0103 \u00een urzeli mitice, ca impresiile omului de la sat.<\/p>\n

Cu riscul de a abuza de amintiri, mai pomenesc un simplu fapt divers, petrecut \u00een anii copil\u0103riei mele la sat. M\u00eenat de fobiile \u015fi nostalgiile boalei, un c\u00eeine turbat venit de aiurea, intrase \u00een sat, musc\u00eend pe uli\u0163i \u015fi prin ogr\u0103zi copiii \u00eent\u00eelni\u0163i. Faptul a luat numai dec\u00eet, nu numai \u00een sufletul meu de copil, ci \u00een tot satul, o \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare apocaliptic\u0103, st\u00eernind o panic\u0103 de sf\u00eer\u015fit de veac. Ni\u015fte babe sp\u0103lau rana unui copil mu\u015fcat, la o f\u00eent\u00een\u0103, \u015fi parc\u0103 mai aud \u015fi ast\u0103zi pe o bab\u0103 zic\u00eend: \u201eVezi c\u0103\u0163eii \u00een ran\u0103?\u201d \u2013 Nu, nu m-am \u00een\u015felat; baba vorbea despre ni\u015fte mici c\u0103\u0163ei v\u0103zu\u0163i \u00een rana copilului. Am asistat astfel la na\u015fterea unui mit al turb\u0103rii. Femeia aceea vedea aievea ni\u015fte c\u0103\u0163ei \u00een rana copilului, c\u0103\u0163ei cari aveau s\u0103 creasc\u0103 \u00een copil, \u015fi de care acesta urma s\u0103 turbeze mai t\u00eerziu. Nu este aceast\u0103 imagine a c\u00eeinelui, care contamineaz\u0103 cu c\u0103\u0163ei pe cel mu\u015fcat, cel pu\u0163in tot at\u00eet de impresionant\u0103 ca a fiarei apocaliptice?<\/p>\n

Experien\u0163a inevitabilului \u015fi toat\u0103 panica primar\u0103 a omului, care se vede pierdut, \u015fi-a g\u0103sit \u00eentruchipare fulger\u0103toare \u00een aceast\u0103 viziune. Faptele \u015fi \u00eent\u00eempl\u0103rile se prelungesc pentru omul de la sat \u00eentr-o imagina\u0163ie mitic\u0103 permanent disponibil\u0103. Nimic mai prompt dec\u00eet reac\u0163iunea mitic\u0103 a s\u0103teanului. Or, mitul implic\u0103 totdeauna semnifica\u0163ii limiare \u015fi prin aceasta o raportare la \u00eentregul unei lumi. Despre satul rom\u00e2nesc (cunosc mai ales satele ardelene\u015fti) se poate \u00een genere afirma, f\u0103r\u0103 de vreo restric\u0163ie esen\u0163ial\u0103, c\u0103 mai p\u0103streaz\u0103 ca structur\u0103 spiritual\u0103, aspecte de natura acelora despre care tocmai vorbim. \u00cemi pot foarte bine \u00eenchipui c\u0103 p\u00een\u0103 mai acum vreo sut\u0103 \u015fi ceva de ani, satele rom\u00e2ne\u015fti s\u0103 fi reprezentat de fapt pentru oamenii de toate v\u00e2rstele, ceea ce ele ast\u0103zi mai reprezint\u0103 doar pentru copii. Desigur c\u0103 pe urma contactului diformant direct \u015fi indirect, cu civiliza\u0163ia timpului, satul rom\u00e2nesc s-a dep\u0103rtat \u015fi el, c\u00eeteodat\u0103 chiar destul de penibil, de defini\u0163ia a c\u0103rei circumscriere o \u00eencerc\u0103m. Nu e mai pu\u0163in adev\u0103rat \u00eens\u0103 c\u0103 \u00een toate \u0163inuturile rom\u00e2ne\u015fti, mai po\u0163i s\u0103 g\u0103se\u015fti \u015fi ast\u0103zi sate, cari amintesc ca structur\u0103 sufleteasc\u0103 \u201esatul-idee\u201d.<\/p>\n

\u201eSatul-idee\u201d este satul care se socote\u015fte pe sine \u00eensu\u015fi \u201ecentrul lumii\u201d, \u015fi care tr\u0103ie\u015fte \u00een orizonturi cosmice, prelungindu-se \u00een mit. Ca tip antipodic al acestui \u201esat-idee\u201d, cred c\u0103 s-ar putea cita de ex, a\u015fez\u0103rile m\u0103runte cu \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare ca de sate din America de Nord, acele sumbre \u015fi uniforme a\u015fez\u0103ri de lucr\u0103tori \u015fi fermieri, \u0163inute laolalt\u0103 de un interes colectiv, dar niciodat\u0103 de magia unui suflet colectiv. Dac\u0103 satul nostru este cl\u0103dit \u00een preajma bisericii, din care iradiaz\u0103 Dumnezeu, \u00een pomenitele a\u015fez\u0103ri americane biserica e mai pu\u0163in un s\u0103la\u015f al lui Dumnezeu, c\u00eet un fel de \u00eentreprindere \u015fi banc\u0103 a coloniei, o societate pe ac\u0163iuni. Pastorul \u0163ine predici cu invita\u0163ii ca la cinematograf \u015fi cu pre\u0163uri de intrare. Nu vom pune numai dec\u00eet \u015fi \u00eentru totul la \u00eendoial\u0103 credin\u0163a acelor bravi cet\u0103\u0163eni (se spune chiar c\u0103 unii sunt foarte credincio\u015fi), dar credin\u0163a lor e integrat\u0103 ca un \u015furub bine uns \u00een angrenajul vie\u0163ii profesionale \u00eenchinat\u0103 succesului practic ca atare.<\/p>\n

S\u0103 mi se \u00eeng\u0103duie m\u00eendria de a afirma, c\u0103 din punct de vedere uman s\u0103teanul nostru reprezint\u0103 un tip mult superior mult mai nobil, mult mai complex \u00een naivitatea sa. Satul nostru reprezint\u0103 o a\u015fezare situat\u0103 \u015fi crescut\u0103 organic \u00eentr-o lume total\u0103, care e prezent\u0103 \u00een sufletul colectiv, ca o viziune permanent efectiv\u0103 \u015fi determinant\u0103. Fermierul american, sim\u0163induse alungat la periferia existen\u0163ei, e ve\u015fnic ab\u0103tut de nostalgia ora\u015fului; cu g\u00eendul la bog\u0103\u0163ie, cu frica de mizerie, cu Dumnezeul s\u0103u localizat \u00eentr-o singur\u0103 celul\u0103 a creierului, el nu se integreaz\u0103 deschis \u00een cosmos, ci se simte doar chemat s\u0103 exploateze un fragment al acestuia sau s\u0103-l p\u0103r\u0103seasc\u0103 \u00een clipa c\u00eend fragmentul nu mai renteaz\u0103. Am \u00eencercat \u00een studiile mele de filosofia culturii, s\u0103 pun \u00een relief aspectele sau categoriile stilistice ale vie\u0163ii \u015fi ale duhului nostru popular. Nu voi repeta aici ce am spus \u00een acele studii despre \u201ematca stilistic\u0103\u201d a culturii noastre. Voi \u00eentregi doar punctele de vedere puse \u00een eviden\u0163\u0103 cu c\u00eeteva noi observa\u0163ii. Satul rom\u00e2nesc, \u00een ciuda s\u0103r\u0103ciei \u015fi a tuturor neajunsurilor cuib\u0103rite \u00een el prin vitrega colaborare a secolelor, se \u00eenvrednice\u015fte \u00een excep\u0163ional\u0103 m\u0103sur\u0103 de epitetul autenticit\u0103\u0163ii. Mai precis, \u00eentre nenum\u0103ratele sate rom\u00e2ne\u015fti g\u0103sim at\u00eetea \u015fi at\u00eetea a\u015fez\u0103ri, cari realizeaz\u0103 ca structur\u0103 sufleteasc\u0103 \u00eentocmai termenii defini\u0163iei pe care o acord\u0103m satului. Satul ca a\u015fezare de oameni, colectiv cuprins de formele interioare ale unei matrici stilistice, poart\u0103 pecetea unei unit\u0103\u0163i \u015fi are caracterul unui centru de cristalizare cu raze \u00eentinse spre a organiza \u00een jurul s\u0103u un cosmos. Cosmocentrismul satului nu trebuie \u00een\u0163eles \u00eens\u0103 ca o grotesc\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103 de megalomanie colectiv\u0103, ci ca o particularitate, ce deriv\u0103 dintr-o suprem\u0103 rodnic\u0103 naivitate. Fiecare sat \u00ee\u015fi are sub acest unghi m\u00eendria sa, care-l \u00eempinge spre o diferen\u0163iere de celelalte sate \u00eenvecinate, sau mai dep\u0103rtate. Satele nu \u0163in s\u0103 se conformeze toate la r\u00eenduielile unuia singur. \u00cen port, \u00een obiceiuri, \u00een c\u00eentec, fiecare sat \u0163ine la autonomia \u015fi la aureola sa. Instinctul de imita\u0163ie, c\u0103ruia o anume sociologie i-a acordat un rol cu totul exagerat \u00een via\u0163a uman\u0103, nu dep\u0103\u015fe\u015fte dec\u00eet foarte diminuat \u015fi foarte sever controlat pietrele de hotar ale colectivit\u0103\u0163ii unui sat. S\u0103 se compare odat\u0103 aceast\u0103 neostentativ m\u00eendr\u0103 comportare cu aceea a or\u0103\u015fenilor, cari se supun docil tuturor ucazurilor modei lansate dictatorial de undeva dintr-un centru mondial. Intervine aici o diferen\u0163\u0103 foarte profund\u0103 de psihologie. Or\u0103\u015fenii tr\u0103iesc \u00een altfel de orizonturi \u015fi suf\u0103r aproape \u00eentotdeauna de con\u015ftiin\u0163a \u015fi teama periferialit\u0103\u0163ii. \u00centre marile ora\u015fe e o adev\u0103rat\u0103 \u00eentrecere de a preface \u015fi de a proclama pe toate celelalte drept \u201eprovincie\u201d. Termenul de \u201eprovincie\u201d circumscrie un vast \u015fi grav complex de inferioritate. S\u0103 se observe \u00eens\u0103, c\u0103 problemele de psihologie legate de polaritatea \u201emetropol\u0103provincie\u201d nu se pun de loc pentru sufletul satului. Fiecare sat care se respect\u0103 ca atare, exist\u0103 pentru sine \u00een centrul unei lumi, \u015fi are frumoasa m\u00eendrie de a fi pu\u0163in mai altfel dec\u00eet toate celelalte. Fiecare sat vrea s\u0103 r\u0103m\u00een\u0103 el \u00eensu\u015fi, nu vrea s\u0103 dicteze celorlalte nici gustul, nici reguli de comportare. Se constat\u0103 o oarecare aristocratic\u0103 distan\u0163are, dar c\u00eetu\u015fi de pu\u0163in afi\u015fat\u0103 ca atare, \u00eentre sat \u015fi sat. Acest mod de a-\u015fi \u00een\u0163elege existen\u0163a aduce cu sine \u015fi st\u00eerne\u015fte acea varietate de aspecte \u00een cadrul unuia \u015fi aceluia\u015fi stil, vast r\u0103sp\u00eendit pe c\u00eete o \u00eentreag\u0103 \u0163ar\u0103, varietate pe care o ilustreaz\u0103 a\u015fa de minunat diversele \u201e\u0163\u0103ri rom\u00e2ne\u015fti\u201d. Din modul cum satul \u00ee\u015fi \u00een\u0163elege existen\u0163a mai rezult\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi un al doilea aspect \u015fi alte consecin\u0163e, cari merit\u0103 s\u0103 fie re\u0163inute. Satul, situat \u00een inima unei lumi \u00ee\u015fi e oarecum sie\u015fi suficient. El n-are nevoie de altceva dec\u00eet de p\u0103m\u00eentul \u015fi de sufletul s\u0103u \u015fi de un pic de ajutor de sus, pentru a-\u015fi suporta cu r\u0103bdare destinul. Aceast\u0103 naiv\u0103 suficien\u0163\u0103 a f\u0103cut bun\u0103oar\u0103 ca satul rom\u00e2nesc s\u0103 nu se lase impresionat, tulburat sau antrenat de marile procese ale \u201eistoriei\u201d. Satul e atemporal. Con\u015ftiin\u0163a surd\u0103, mocnind sub spuza grijilor \u015fi a \u00eencerc\u0103rilor de tot soiul, con\u015ftiin\u0163a de a fi o lume pentru sine, a dat satului rom\u00e2nesc, \u00een cursul multelor secole foarte mi\u015fcate acea t\u0103rie f\u0103r\u0103 pereche de a boicota istoria, dac\u0103 nu altfel, cel pu\u0163in cu imperturbabila sa indiferen\u0163\u0103. Boicotul instinctiv se ridica \u00eempotriva istoriei, ce se f\u0103cea din partea str\u0103inilor \u00een preajma noastr\u0103. M\u00eendria satului de la se g\u0103si \u00een centrul lumii \u015fi al unui destin, ne-a men\u0163inut \u015fi ne-a salvat ca popor peste veacurile de nenoroc. Satul nu s-a l\u0103sat ispitit \u015fi atras \u00een \u201eistoria\u201d f\u0103cut\u0103 de al\u0163ii peste capul nostru. El s-a p\u0103strat feciorelnic neatins \u00een autonomia s\u0103r\u0103ciei \u015fi a mitologiei sale, pentru vremuri c\u00eend va putea s\u0103 devin\u0103 temelie sigur\u0103 a unei autentice istorii rom\u00e2ne\u015fti. Fac elogiul satului rom\u00e2nesc, creatorul \u015fi p\u0103str\u0103torul culturii populare, purt\u0103torul matricei noastre stilistic\u0103. S\u0103 nu se cread\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 d\u00eend grai unei \u00eenc\u00eent\u0103ri, a\u015f dori s\u0103 rostesc, cu ocoluri, dorin\u0163a de a ne men\u0163ine pentru \u00eentotdeauna \u00een cadrul realiz\u0103rilor s\u0103te\u015fti, \u00eemi refuz asemenea sugestii sau \u00eendemnuri.<\/p>\n

De o sut\u0103 de ani \u015fi mai bine ne str\u0103duim to\u0163i intelectualii pe o linie mereu \u00een\u0103l\u0163at\u0103, s\u0103 creem, \u00eentr-o epoc\u0103 de tragice r\u0103sp\u00eentii, o cultura rom\u00e2neasca major\u0103. Str\u0103daniile merg paralel cu procesul emancip\u0103rii noastre politice, cu acela al form\u0103rii statului \u015fi al \u00eentregirii neamului. Cari sunt \u00eens\u0103 condi\u0163iile, ce trebuiesc s\u0103 fie \u00een prealabil date, pentru ca un popor s\u0103 poat\u0103 \u00een genere spera c\u0103 va putea deveni creatorul unei culturi majore? Opinia curent\u0103, cu care trebuie s\u0103 ne r\u0103zboim, e c\u0103 pentru aceasta ar fi de ajuns un num\u0103r c\u00e2t mai mare de genii \u015fi talente. Teoria ni se pare simplist\u0103. O cultur\u0103 major\u0103 nu s-a n\u0103scut niciodat\u0103 numai din elan genial. Desigur, geniul e o condi\u0163ie. Dar o cultur\u0103 major\u0103 mai mare nevoie \u015fi de p temelie, iar aceast\u0103 temelie sine qua non e totdeauna matca stilistic\u0103 a unei culturi populare. S\u0103 ne \u00eentoarcem privirile spre trecut. Una dintre cele dint\u00eei culturi majore cari au ap\u0103rut pe globul terestru este cea egiptean\u0103. P\u00een\u0103 la un moment dat, urm\u00eend aparen\u0163ele, s-ar fi crezut c\u0103 aceast\u0103 cultur\u0103 egiptean\u0103 a \u0163\u00ee\u015fnit dintr-o dat\u0103 \u00een dimensiuni majore, aproape gata, cu scut \u015fi cu lance, ca \u015ftiuta zei\u0163\u0103 din capul \u015ftiutului zeu. Pentru a-\u015fi l\u0103muri aceste dimensiuni majore, cu totul misterioase, istoricii nu s-au sfiit s\u0103 recurg\u0103 la explica\u0163ia import\u0103rii. S-a emis, printre alte ipoteze, ipoteza \u00een favoarea c\u0103reia pleda \u015fi un mit platonic, c\u0103 marea cultur\u0103 egiptean\u0103 ar fi de origine atlantic\u0103. Ipoteze de asemenea natur\u0103 tr\u0103dau cel pu\u0163in o nedumerire a istoricilor.<\/p>\n

Apari\u0163ia unei culturi majore, f\u0103r\u0103 faze evolutive prealabile, li se p\u0103rea celor mai mul\u0163i neverosimil\u0103. \u00cen anii din urm\u0103 se pare c\u0103 s-a solu\u0163ionat \u00een sf\u00e2r\u015fit destul de satisf\u0103c\u0103tor aceast\u0103 problem\u0103 a culturii egiptene. Etnologul, c\u0103l\u0103torul, geograful Leo Frobenius \u015fi-a \u00eencoronat uria\u015fa oper\u0103 de cercet\u0103tor cu o descoperire senza\u0163ional\u0103, despre care nu \u015ftiu s\u0103 se fi f\u0103cut p\u00e2n\u0103 acum vreo men\u0163iune \u00een publicistica noastr\u0103 . Frobenius a f\u0103cut cercet\u0103ri \u00een de\u015ferturi africane, la o dep\u0103rtare e aproximativ o sut\u0103 de kilometri de actuala matc\u0103 a Nilului, spre soare-apune, pe vechea albie a acestui fluviu, ast\u0103zi complet seac\u0103 \u015fi b\u0103tut\u0103 de v\u00e2nturile celor cinci sau zece mii de ani. Pe malurile pustii ale str\u0103vechiului Nil, Frobenius a avut norocul s\u0103 dea de r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele multor a\u015fez\u0103ri umane de alt\u0103 dat\u0103. S-au dezgropat, \u00eenainte de toate, urmele unei arhaice culturi minore, care izbe\u015fte luarea aminte prin similitudinea motivelor \u015fi a stilului ei cu acelea ale culturii majore din Egipt. Frobenius crede c\u0103 a descoperit cu aceasta, \u015fi nu avem nici o pricin\u0103 s\u0103-i privim cu ne\u00eencredere optimismul, vatra culturii egiptene. Cultura egiptean\u0103 n-a ap\u0103rut deci cu atribute majore, ci a avut o lung\u0103 faz\u0103 de antecedente de \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare minor\u0103. Descoperirea lui Frobenius invit\u0103 la specula\u0163iuni filosofice.<\/p>\n

S-ar putea afirma anume c\u0103 liniile interioare, cadrele stilistice \u015fi posibilit\u0103\u0163ile culturii egiptene majore au fost preformate \u00eentr-o cultur\u0103 minor\u0103 \u015fi date ca un miraculos r\u0103sad deodat\u0103 cu acele straturi fertile ale acestei culturi minore. S-ar mai putea cita de altfel \u00eenc\u0103 multe exemple de preforma\u0163iuni stilistice. Mult timp s-a crezut bun\u0103oar\u0103 c\u0103 arta, cultura gotic\u0103 s-a \u00een\u0103l\u0163at la un moment dat, monumental\u0103, spre cer., ca un havuz, irezistibil \u015fi prin nimic prev\u0103zut. Ulterior s-a descoperit c\u0103 goticului monumental i-a premers de fapt o cultur\u0103 popular\u0103 minor\u0103, cu forme \u015fi motive similare, r\u0103sp\u00eendite la semin\u0163ii germanice sau celte. Concluzia c\u0103 geniile de cultur\u0103 major\u0103 nu fac \u00een mare dec\u00e2t s\u0103 urmeze un itinerar \u00eendelung preg\u0103tit se \u00eembie de la sine. F\u0103r\u0103 de acel complex apriori al unei matrici stilistice, preformat\u0103 \u00een pl\u0103smuirile \u015fi crea\u0163iile unei culturi minore, cred c\u0103 nu s-a ivit p\u00een\u0103 azi, nic\u0103ieri \u015fi niciodat\u0103, o cultur\u0103 major\u0103. Un popor lipsit de acest profund apriori stilistic, ca matc\u0103 a unei culturi populare, nu va crea niciodat\u0103 o cultur\u0103 major\u0103, oric\u00eete genii \u015fi talente ar avea la dispozi\u0163ie pentru asemenea \u00eenf\u0103ptuire.<\/p>\n

Geniul creator r\u0103m\u00eene geniu pustiu, dac\u0103 nu e integrat \u00een c\u00eempul unui asemenea poten\u0163ial stilistic. Cine poate t\u0103g\u0103dui \u0163iganilor geniul muzical? El \u00eel posed\u0103 \u00eentr-un grad mai v\u0103dit dec\u00e2t toate popoarele europene. Geniul lor r\u0103m\u00eene \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eentrebuin\u0163are, fiindc\u0103 \u0163iganul, ca fiin\u0163\u0103 etnic\u0103 sf\u00ee\u015fiat\u0103 \u015fi \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 pe la toate periferiile vie\u0163ii, e lipsit de determinantele interioare ale unei matrici stilistice. S\u0103 \u00eensemn\u0103m \u015fi un alt fenomen destul de paradoxal, care ni se pare explicabil \u00eentru c\u00eetva prin nivelul, complexitatea \u015fi posibilit\u0103\u0163ile imanente ale unei matrici stilistice. Fenomenul, la care facem aluzie, e urm\u0103torul : se \u015ftie c\u0103 cele mai importante \u015fi cele mai \u00eenalte crea\u0163ii de cultur\u0103, poetice, artistice, sau filosofice, din Europa apusean\u0103, nu apar\u0163in neap\u0103rat popoarelor celor mai bine \u00eenzestrate cu duhul. Poporul german, care a dat pe un Goethe sau Kant, sau poporul englez cu al s\u0103u singular Shakespeare, e sigur, c\u0103 nu pot fi puse ca medie general\u0103 a aptitudinilor spirituale, la acela\u015fi nivel cu poporul francez sau italian. O compara\u0163ie sub unghiul mediei spirituale fire\u015fti este desigur \u00een dezavantajul germanilor sau al englezilor. Misterul unor apari\u0163ii, precum a lui Goethe sau Shakespeare, \u00eentr-o medie relativ nu tocmai impozant\u0103, se l\u0103mure\u015fte poate \u00een perspectiv\u0103 stilistic\u0103. \u00cen cazul acesta trebuie s\u0103 admitem \u00eens\u0103 c\u0103 nivelul, complexitatea \u015fi posibilit\u0103\u0163ile stilistice, proprii sufletului german \u015fi englez, sunt superioare acelora ale altor popoare, la r\u00eendul lor, evident, mai bine \u00eenzestrate ca inteligen\u0163\u0103 \u015fi talent, sau chiar ca habitus vital. Realizarea unei opere superioare, nivelul \u015fi complexitatea ei, ni se par c\u0103 at\u00eern\u0103, cu alte cuvinte, nu numai de existen\u0163a geniului ca atare, ci \u015fi de posibilit\u0103\u0163ile imanente ale unei matrici stilistice colective. Iat\u0103 de ce am socotit c\u0103 un examen stilistic al culturii noastre populare se impune poruncitor. De rezultatul unui asemenea examen depinde, nici mai mult nici mai pu\u0163in, dec\u00eet credin\u0163a \u00een jestinul nostru spiritual.<\/p>\n

\u00cen studiile mele de filosofia culturii, intitulate : Orizont \u015fi stil<\/em> \u015fi Spa\u0163iul mioritic<\/em><\/a> am ajuns la unele concluzii cari \u00eendrept\u0103\u0163esc cel mai robust optimism. Avem un orizont sufletesc al nostru, acel spa\u0163iu indefinit ondulat, ca plaiurile \u0163\u0103rii, manifestat \u00eendeosebi \u00een doin\u0103 \u015fi \u00een c\u00eentecele noastre, \u015fi nu mai pu\u0163in \u00eentr-un unanim sentiment rom\u00e2nesc al destinului. Am avut prilejul de-a ar\u0103ta, de pild\u0103, ce rol joac\u0103 \u00een sufletul nostru popular categoriile \u201eorganicului\u201d, \u00een felul cum ne comport\u0103m fat\u0103 de r\u00eenduielile firei \u015fi rolul pe care \u00eel joac\u0103 transfigurarea \u201esofianic\u0103\u201d a realit\u0103\u0163ii \u00een poezie, \u00een art\u0103, \u00een credin\u0163\u0103. \u00cenclinarea spre pitoresc \u00ee\u015fi are la noi \u015fi ea specificul ei \u00eentruc\u00eet apare solidar\u0103 cu un deosebit sim\u0163 al m\u0103surii \u015fi atenuat de un accent de molcom\u0103 discre\u0163ie. Nu voi st\u0103rui asupra tuturor acestor structuri \u015fi categorii ale incon\u015ftientului nostru etnic colectiv, pe cari mi-am luat sarcina s\u0103 le pun \u00een lumin\u0103 alt\u0103dat\u0103. Matca stilistic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 este o realitate. O realitate sufleteasca de necontestat. Putem privi ca nici unul din popoarele \u00eenconjur\u0103toare, \u00een afar\u0103 poate de cel rusesc, cu m\u00eendrie de binecuv\u00eenta\u0163i st\u0103p\u00eeni asupra acestui incomparabil \u015fi inalienabil patrimoniu. Matca stilistic\u0103 popular\u0103, \u015fi cele \u00eenf\u0103ptuite sub auspiciile ei, indic\u0103 posibilit\u0103\u0163ile felurite ale viitoarei noastre culturi majore. S\u0103 ridic\u0103m cu o octav\u0103 mai sus torentul de lirism, ce curge unduitor \u00een imnul mioritic al mor\u0163ii, s\u0103 subliniem \u015fi s\u0103 monumentaliz\u0103m \u00een \u00eenchipuire aspectul bisericilor de lemn din Maramure\u015f sau din Bihor, sau al caselor \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti din \u0162ara Oa\u015fului, s\u0103 prelungim \u00een mari proiec\u0163iuni metafizice viziunea cuprins\u0103 \u00een aceste versuri populare : Foaie verde gr\u00eeu m\u0103runt\/ C\u00eete flori sunt pe p\u0103m\u00eent\/ Toate merg la jur\u0103m\u00eent.\/ Numai spicul griului\/ \u015ei cu vi\u0163a vinului\/ \u015ei cu lemnul Domnului\/ Zboar\u0103-n naltul cerului\/ Stau \u00een poarta raiului\/ \u015ei judec\u0103 florile\/ Unde li-s miroasele.<\/p>\n

Asemenea opera\u0163ii sunt destinate s\u0103 ne dea presentimentul just al viitoarelor noastre posibilit\u0103\u0163i de cultur\u0103 major\u0103. Reciti\u0163i de exemplu legenda poetizat\u0103 Soarele\u015fi luna din colec\u0163ia Teodorescu \u015fi ve\u0163i g\u0103si viziuni prin nimic interioare celor m\u0103i admirate din marile poeme ale omenirei, de la Divina Comedie p\u00een\u0103 la Faust. Drept \u00eencheiere s\u0103 mi se \u00eeng\u0103duie s\u0103 dau expresie \u015fi unui g\u00eend restrictiv. A\u015f dori ca acest elogiu al satului rom\u00e2nesc s\u0103 nu fie \u00een\u0163eles ca un \u00eendemn de ata\u015fare definitiv\u0103 la folklor \u015fi ca \u00eendrumare necondi\u0163ionat\u0103 spre rosturi s\u0103te\u015fti. Cultura major\u0103 nu repet\u0103 cultura minor\u0103, ci o sublimeaz\u0103, nu o m\u0103re\u015fte \u00een chip mecanic \u015fi virtuos ci o monumentalizeaz\u0103 potrivit unor vii forme, accente, atitudini \u015fi orizonturi l\u0103untrice. 0 cultur\u0103 major\u0103 nu se st\u00eerne\u015fte prin imitarea programatic\u0103 a culturii minore. Nu prin imitarea cu orice pre\u0163 a crea\u0163iilor populare vom face saltul de at\u00eetea ori \u00eencercat \u00eentr-o cultur\u0103 major\u0103. Apropiindu-ne de cultura popular\u0103 trebuie s\u0103 ne \u00eensufle\u0163im mai mult de elanul ei stilistic interior, viu \u015fi activ, dec\u00eet de \u00eentruchip\u0103ri ca atare. Nu cultura minor\u0103 d\u0103 na\u015ftere culturii majore, ci am\u00eendou\u0103 sunt produse de una \u015fi aceea\u015fi matrice stilistic\u0103. S\u0103 iubim \u015fi s\u0103 admir\u0103m cultura popular\u0103, dar, mai presus de toate, s\u0103 lu\u0103m contactul, dac\u0103 se poate, cu centrul ei generator, binecuv\u00eentat \u015fi rodnic ca stratul mumelor.\u201d<\/p>\n

\n

LUCIAN BLAGA<\/strong><\/p>\n

5 iunie 1937<\/p>\n

\u201cIzvoade \u2013 eseuri, conferin\u0163e, articole\u201d<\/em>, Editura Minerva, Bucure\u015fti, 1972, p. 2.<\/p>\n

Integral la<\/em> Ziaristi Online<\/a><\/p>\n

Sursa si foto: Victor Roncea<\/a><\/p>\n

\n

\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Discurs de recep\u021bie \u00een Academia Rom\u00e2n\u0103 \u201cElogiu satului rom\u00e2nesc\u201d \u201cAm fost \u00eenvrednicit de \u00eenalta cinste de a fi ales membru [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-11749","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11749","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11749"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11749\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11752,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11749\/revisions\/11752"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11749"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11749"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11749"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}