{"id":12256,"date":"2013-04-19T10:33:31","date_gmt":"2013-04-19T10:33:31","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=12256"},"modified":"2013-04-19T11:33:01","modified_gmt":"2013-04-19T11:33:01","slug":"daris-basarab-semnale-catre-monica-sau-cantecul-lebedei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2013\/04\/19\/daris-basarab-semnale-catre-monica-sau-cantecul-lebedei\/","title":{"rendered":"Daris Basarab: “Semnale c\u0103tre Monica” sau “C\u00e2ntecul lebedei”"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

S\u0103 fie ultima ta scrisoare?,sau poate cea cu cu referire la \u2019Morrie\u2019?, sau \u00eentreaga coresponden\u0163\u0103 izvor\u00e2t\u0103 dup\u0103 dispari\u0163ia lui Mihai, c\u00e2nd \u00eent\u00e2mplarea, sau, mai bine zis Internetul, ne-a adus fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103?…S-au scris multe despre rolul \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, dar, se pare, c\u0103 niciodat\u0103 acest subiect nu se va l\u0103sa epuizat. S-au scurs destule zile de c\u00e2nd am cam pus condeiul \u00een cui nutrind, pe ascuns, speran\u0163a c\u0103, poate, se va mai ivi vreun prilej care s\u0103 m\u0103 \u00eentoarc\u0103 la tastatura p\u0103r\u0103sit\u0103. Sau, poate, dorul neostoit, \u00eenc\u0103, dup\u0103 \u2019Conacul lui Radul\u2019, unde am petrecut inegalabile clipe al\u0103turi de Mihai, de \u2019Domnul Profesor R\u0103dulescu\u2019, izvor nesecat de erudi\u0163ie \u015fi talent literar, de dragoste de via\u0163\u0103, de iubire de oameni, de generozitate. Int\u00e2mplarea a f\u0103cut s\u0103 apari pe aceea\u015fi und\u0103 a admira\u0163iei \u2019f\u0103r\u0103 rezerve\u2019, fa\u0163\u0103 de fostul t\u0103u profesor, fa\u0163\u0103 de prietenul meu.<\/p>\n

Prin \u2019Biblioteca de \u00eemprumut\u2019 ai demonstrat \u015fi lui Mihai, \u015fi mie, c\u0103 e\u015fti mai mult dec\u00e2t un simplu fan al profesorului de alt\u0103dat\u0103, cum m-am declarat \u015fi eu de altfel, dar \u015fi faptul c\u0103 faci parte din tagma celor care scriu \u015fi o fac cu mult talent. S\u0103 nu mai spun de felul \u00een care ai \u00eent\u00e2mpinat micul meu omagiu, \u2019Conacul lui Radul\u2019. A fost mai mult dec\u00e2t o surpriz\u0103 pl\u0103cut\u0103, a fost bucuria unui iubitor al scrisului, flatat de a fi fost \u2019pescuit\u2019 din anonimat \u015fi, mai ales, \u00een\u0163eles. A fost destul ca, doi \u2019perfect strangers\u2019, expresie tot mai frecvent\u0103 \u00een limbajul curent al rom\u00e2nului de \u2019r\u00e2nd\u2019, s\u0103 \u00eent\u00e2lneasc\u0103 un om deosebit, care s\u0103 lase o amprent\u0103 ad\u00e2nc\u0103 \u00een sufletele lor \u015fi s\u0103-i apropie pe t\u0103r\u00e2mul unei prietenii aparte.<\/p>\n

Fiecare din noi avem amintiri din perioade diferite, din situa\u0163ii diferite, dar care au un numitor comun: admira\u0163ia fa\u0163\u0103 de acela\u015fi om. De aici \u015fi ideea mea de a-\u0163i \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi, cu voia mea, \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri, amintiri personale, poate nu \u00eentotdeauna \u00eentr-o ordine prestabilit\u0103, dar mereu \u00een lumina realit\u0103\u0163ii tr\u0103ite \u00een preajma acestui personaj real, \u015fi totu\u015fi, cobor\u00e2t parc\u0103 dintr-o fic\u0163iune. Am prezentat \u00een acel omagiu, \u00een linii generale, personalitatea celui care ne-a p\u0103r\u0103sit, golul l\u0103sat de plecarea lui intempestiv\u0103, drumul deschis nou\u0103 \u00een sfera scriiturii, a prieteniei.<\/p>\n

Acum, am de g\u00e2nd, ca \u00eentr-o b\u0103sad\u0103 nepremeditat\u0103, s\u0103 vorbesc eu mai mult, poate c\u0103 m\u00e2nat de un sentiment de team\u0103 iscat de prea lunga lini\u015fte care s-a a\u015fternut \u00een ograda mea scriitoriceasc\u0103, ceva pe care unii l-ar putea defini ca un \u2019c\u00e2ntec de leb\u0103d\u0103\u2019. \u015etiu c\u0103 e\u015fti un interlocutor ideal, c\u0103 \u015ftii s\u0103 ascul\u0163i. Deci, ascult\u0103 \u015fi du mai departe, imagini \u015fi vorbe despre cel care a fost prietenul nostru, \u00eentr-o ordine aleatorie, de a c\u0103rei dezordine doar prietenii se pot bucura.<\/p>\n

Despre \u00eent\u00e2lnirea mea cu mai t\u00e2n\u0103rul meu viitor prieten \u0163i-am mai scris \u015fi am \u015fi relatat-o \u00een acel trist omagiu pe care l-am intitulat \u2019Conacul lui Radul\u2019. Curios, nu?!, cum rolul \u00eent\u00e2mpl\u0103rii \u00een rela\u0163ia mea cu Mihai, o emisiune televizat\u0103, s-a manifestat \u015fi \u00een cazul nostru, o prezen\u0163\u0103 a mea pe internet, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd ca un laitmotiv \u00een ivirea \u2019de nic\u0103ieri\u2019 a trioului \u00een care rolul conduc\u0103tor l-a jucat dragostea comun\u0103 pentru lumea scriitoriceasc\u0103. \u2019Concertele\u2019 care au urmat, chiar dac\u0103 au avut \u2019o vioar\u0103 a-nt\u00e2ia\u2019 \u00een \u2019Domnul Profesor\u2019 R\u0103dulescu, au r\u0103sunat la unison, contopind, ca de la sine \u00een\u0163eles, generozitatea lui, a maestrului, cu admira\u0163ia noastr\u0103.<\/p>\n

Am s\u0103 \u00eencerc s\u0103 evit a evoca fapte deja prezentate \u015fi ca atare voi \u00eencerca s\u0103-\u0163i prezint acel loc de vis in care rela\u0163ia maestru-novice s-a transformat \u00eentr-o mare prietenie. Este vorba despre ceea ce eu am numit \u2019Conacul lui Radul\u2019, o \u00eenc\u0103p\u0103toare vil\u0103 din lemn, situat\u0103 pe malul lacului Fundeni, la dou\u0103 sta\u0163ii de autobuz de Institutul Oncologic, pe linia lui 182 de pe \u015foseaua Fundeni, pe o ramur\u0103 cobor\u00e2nd spre lac, \u00een dreptul unui adev\u0103rat monument arhitectonic, biserica Fundenii Doamnei, o a\u015fa numit\u0103 strad\u0103, strada Spicului.<\/p>\n

O dorin\u0163\u0103 a tat\u0103lui lui Mihai a fost \u00eemplinit\u0103. Aici s-a retras prietenul nostru pentru a putea lucra \u00een lini\u015fte, \u00eentr-o ambian\u0163\u0103 pictural\u0103 magnific\u0103, pentru a se doftorici \u015fi pentru a uita r\u0103nile l\u0103sate de cei patru ani de deten\u0163ie politic\u0103. Aici s-a n\u0103scut ultima forma de prezentare a extraordinarului s\u0103u site, www.literaturasidetentie@yahoo.ro<\/a>.<\/p>\n

Iat\u0103 terasa de la intrare, cu acel \u2019bucuro\u015fi de oaspe\u0163i\u2019, parc\u0103, rostit de nelipsita sticl\u0103 cu vin \u2019de la gospodar\u2019, cu care Mihai \u00ee\u015fi \u00eent\u00e2mpina\u00a0 prietenii.<\/p>\n

Am p\u0103strat aceast\u0103 poz\u0103, \u015fi nu alta, ca pentru a permanentiza prezen\u0163a mea la conac, prin servieta l\u0103sat\u0103 \u00eentr-o zi, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, dar cu rol de remember ast\u0103zi. Geamul, cu rol de oglind\u0103, care ne desp\u0103r\u0163ea de camera de zi, p\u0103stra \u00een permanen\u0163\u0103 amprenta locului, \u00eenv\u0103luindu-ne cu generoasa imagine a lacului \u015fi a cerului. Fereastra din dreapta ascundea \u2019atelierul de crea\u0163ie\u2019 al maestrului, adev\u0103ratul sanctuar al omului de cultur\u0103, unde ne retr\u0103geam prin u\u015fa din dreapta terasei, pentru, te miri ce, discu\u0163ii. C\u00e2nd ai \u00een fa\u0163\u0103 un erudit de prim\u0103 clas\u0103, cu o vast\u0103 experien\u0163\u0103 scriitoriceasc\u0103 \u015fi incontestabil talent creator, trebuie s\u0103 \u00eenve\u0163i s\u0103 pui \u00eentreb\u0103ri \u015fi mai apoi s\u0103 ascul\u0163i.<\/p>\n

Atelierul de crea\u0163ie, cum i-am spus, era locul unde citea, scria, dormea. Toate acestea \u00eentr-o atmosfer\u0103 de dezordine de care nimeni nu avea voie s\u0103 se ating\u0103. O bogat\u0103 bibliotec\u0103 \u00een care doar Mihai putea s\u0103 se descurce. Ustensilele de scris, dou\u0103 calculatoare \u015fi dou\u0103 laptop-uri ocupau masa de lucru, dintre care doar un laptop era func\u0163ional. Mereu avea probleme cu \u2019tehnica\u2019 \u015fi cu \u2019imperfec\u0163iunile\u2019 ei, iar \u2019salvatorii\u2019, la r\u00e2ndul lor aveau probleme cu el. Printre ei, nu o dat\u0103, m-am num\u0103rat \u015fi eu. \u00cen st\u00e2nga mesei se g\u0103sea, mereu \u00een stare func\u0163ional\u0103, o instala\u0163ie de oxigen, comandat\u0103 din Danemarca, prin intermediul prietenului s\u0103u, Dimitrie Grama, medic \u015fi poet, al c\u0103rui volum de poezii \u2019Voi lua cu mine noaptea\u2019, a r\u0103mas la mine. Astmul s-a dovedit a fi un du\u015fman de temut.<\/p>\n

Iat\u0103 \u015fi poarta domeniului, \u015fi capra \u00een a\u015fteptarea st\u0103p\u00e2nului, la care zilnic venea s\u0103-i dea bine\u0163e. Dincolo, doar lacul \u015fi cerul.<\/p>\n

Mihai m\u0103 rugase s\u0103 r\u0103sfoiesc poeziile lui Grama \u015fi, mai ales, s\u0103 citesc, ca s\u0103 nu spun, s\u0103 descifrez, \u00eensemn\u0103rile sale. Era \u00eenc\u00e2ntat de aceste poezii \u015fi a\u015ftepta s\u0103 coment\u0103m \u00eempreun\u0103. N-a fost s\u0103 fie, cum n-au fost s\u0103 fie nici alte proiecte. Printre ele, de exemplu, r\u0103sfoind prima edi\u0163ie din \u2019Rugul crea\u0163iei\u2019, \u00eendemn\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 preg\u0103tesc o a doua edi\u0163ie \u00eembog\u0103\u0163it\u0103, mi-a promis un \u2019cuv\u00e2nt \u00eenainte\u2019, ca din partea unui \u2019iubitor \u015fi cunosc\u0103tor\u2019 al domeniului artelor plastice. Am r\u0103mas \u00eenc\u00e2ntat, dar nu m-am gr\u0103bit suficient.<\/p>\n

Din \u2019atelierul\u2019 s\u0103u de crea\u0163ie, \u00een care nu se mai fuma, spre bucuria mea, mi-au r\u0103mas imagini din care chipul s\u0103u sculptural, chiar lipsit de coama leonian\u0103 a anilor c\u00e2nd ap\u0103rea \u00een emisiunea \u2019AS\u2019 a lui Cornel Todea, emana aceea\u015fi lumin\u0103 a omului de crea\u0163ie, de d\u0103ruire. C\u00e2teva exemple cred c\u0103 vor fi edificatoare.<\/p>\n

Pentru Mihai calculatorul \u015fi internetul au devenit noul s\u0103u \u2019modus vivendi\u2019. Chinuit de bolile cronicizate \u015fi neiert\u0103toare, dornic de via\u0163\u0103, de munc\u0103, \u00ee\u015fi petrecea mai tot timpul \u00een \u2019atelier\u2019, bucuros de autonomia oferit\u0103, \u00eenc\u0103, de sistemul locomotor, care-i permitea s\u0103 se relaxeze, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u00een fa\u0163a \u2019conacului\u2019, m\u00e2ng\u00e2ind cu privirea s\u0103lciile pletoase, lacul, cerul.<\/p>\n

C\u00e2nd scria, chiar dac\u0103 te \u015ftia \u00een preajm\u0103, se deta\u015fa total, aplec\u00e2ndu-se pe tastatura laptopului precum un pianist transpus care m\u00e2ng\u00e2ie claviatura.<\/p>\n

Cine ar urm\u0103ri aceast\u0103 fotografie \u015fi ar vedea structura-i fizic\u0103, expresia de siguran\u0163\u0103 \u00een ac\u0163iune, ar mai putea oare a se \u00eendoi de vigoarea acestui b\u0103rbat puternic?! Aceasta era una din \u2019metodele\u2019 de lupt\u0103 cu boala, sau mai bine spus, cu bolile care-l m\u0103cinau. Credea \u00een propria for\u0163\u0103 baz\u00e2ndu-se pe aceasta \u00een lupta cu destinul.<\/p>\n

Era \u015fi credincios. Mi-aduc aminte c\u0103 \u00een prima vizit\u0103 pe care i-am f\u0103cut-o la locuin\u0163a din Bucure\u015fti dup\u0103 ce mi-a citit romanul Povod, urm\u00e2ndu-i sfatul de a nu veni cu \u2019flori sau alte prostioare\u2019, mi-am luat inima \u00een din\u0163i \u015fi i-am dus, totu\u015fi, o icoan\u0103, o litografie cump\u0103rat\u0103 de la Biserica Rus\u0103. A r\u0103mas \u00eenc\u00e2ntat spun\u00e2ndu-mi c\u0103 parohul acestui l\u0103ca\u015f\u00a0 i-a fost student la Teologie unde a predat Limba \u015fi Literatura Englez\u0103.<\/p>\n

Am reg\u0103sit icoana la Conac, \u00een \u2019Atelierul de Crea\u0163ie\u2019, a\u015fezat\u0103 printre c\u0103r\u0163ile din bibliotec\u0103, la vedere. Ne minunam \u00eempreun\u0103 de calitatea litografiei, care reu\u015fea s\u0103 lase observatorului impresia de \u2019relief\u2019, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een \u2019arm\u0103tura\u2019 specific\u0103 vechilor icoane ruse\u015fti.<\/p>\n

C\u00e2nd venea vorba de anii de profesorat petrecu\u0163i la Institutul Teologic din Bucure\u015fti, nara\u0163iunea se oprea uneori brusc, iar chipul devenea melancolic, pierdut. A iubit mult aceast\u0103 institu\u0163ie.<\/p>\n

Se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 auzim, uneori, un strig\u0103t de chemare, un \u2019haide-\u0163i la o cafea pe teras\u0103\u2019, la care aderam f\u0103r\u0103 z\u0103bav\u0103. G\u0103seam masa plin\u0103 de bun\u0103t\u0103\u0163i, \u00een cel mai pur sens al cuv\u00e2ntului, \u015fi \u00een Delia, sau Mica, o gazd\u0103 primitoare, bucuroas\u0103 de oaspe\u0163i. Mica era numele sub care era cunoscut\u0103 \u00een via\u0163a sportiv\u0103 de performan\u0163\u0103. \u00cen timpul studen\u0163iei f\u0103cea parte din echipa de scrim\u0103 a Institutului Politehnic din Timi\u015foara \u015fi, totodat\u0103, la Arad reprezenta tenisul de mas\u0103 feminin. Dejunul copios, sc\u0103ldat cu un vin ro\u015fu \u2019de la surs\u0103\u2019, cuprindea doar produse procurate direct de la produc\u0103torii din zon\u0103: ca\u015f, telemea, jambon, salam. Da, da, salam f\u0103r\u0103 marc\u0103, dar cu un gust deosebit. Mihai, un gurmand autodeclarat, c\u00e2ndva mare fan al artei culinare, se l\u0103uda cu diferitele \u2019specialit\u0103\u0163i ale casei\u2019 pe care el, \u015fi numai el, le putea prepara. Cu o astfel de ocazie mi-a f\u0103cut o promisiune afl\u00e2nd de preferin\u0163ele mele pentru preparatele din pe\u015fte \u015fi de\u00a0 incursiunile pe care le f\u0103ceam la Giurgiu sau \u00een Delt\u0103 pentru a m\u0103 desf\u0103ta cu aceste bun\u0103t\u0103\u0163i.<\/p>\n

\u201eDrag\u0103 Domnule Boris, s\u0103 m\u0103 fac bine \u015fi ve\u0163i putea aprecia, la aceast\u0103 mas\u0103, calit\u0103\u0163ile mele de buc\u0103tar.\u201d<\/em><\/p>\n

Era vremea c\u00e2nd, \u00eenc\u0103, ne \u2019domneam\u2019 apel\u00e2ndu-ne, lucru care \u00eencepea s\u0103 aib\u0103 un iz nefiresc, \u0163in\u00e2nd cont c\u0103 eram \u2019Servus\u2019 cu Delia, \u00een virtutea apartenen\u0163ei la un club de tenis \u015fi la obiceiurile dob\u00e2ndite \u00een perigrin\u0103rile mele prin Ardeal \u015fi Banat. \u00cen plus, aveam multe amintiri \u015fi cuno\u015ftin\u0163e comune legate de prietenia mea din anii studen\u0163iei cu dou\u0103 din componentele echipei de scrim\u0103 din care Mica f\u0103cea \u015fi ea parte: Lelia Talpe\u015f, campioan\u0103 na\u0163ional\u0103, \u015fi Doina \u0162enovici, vicecampioan\u0103 na\u0163ional\u0103.<\/p>\n

Discu\u0163iile erau u\u015for deturnate de la preocup\u0103rile din \u2019atelierul de crea\u0163ie\u2019, amintirile din via\u0163a sportiv\u0103 trec\u00e2nd pe primul plan. Mihai, str\u0103in total de domeniu, se tol\u0103nea \u00een fotoliu z\u00e2mbind \u00eeng\u0103duitor, exprim\u00e2ndu-\u015fi deseori mirarea \u00een fa\u0163a at\u00e2tor subiecte \u2019captivante\u2019. \u00centr-unul din momentele acestea de destindere, mi-am luat inima \u00een din\u0163i \u015fi i-am propus, profit\u00e2nd de \u2019ascendentul\u2019 meu \u00een v\u00e2rst\u0103, s\u0103 ne tutuim. A r\u0103spuns ridic\u00e2nd paharul cu vin \u015fi a pronun\u0163at z\u00e2mbind, \u2019a\u015fa s\u0103 fie, drag\u0103 Boris!\u2019 Simplu! Se \u00eent\u00e2mpla asta cam prin vara lui 2007. Am o poz\u0103 \u00een care expresia lui Mihai spune totul despre atmosfera \u00een care se desf\u0103\u015furau astfel de momente.<\/p>\n

\u00cen \u2019atelierul de crea\u0163ie\u2019 lucrurile c\u0103p\u0103tau, \u00eens\u0103, o turnur\u0103 diferit\u0103. \u00cendemnul lui \u2019hai, s\u0103 ne apuc\u0103m de treab\u0103!\u2019, amical dar imperativ, ne izola de orice interven\u0163ie intempestiv\u0103. Era \u00eenc\u00e2ntat de site-ul meu, de faptul c\u0103 \u0163ineam cont de observa\u0163iile lui legate de munca mea de \u2019scriitor \u00een devenire\u2019, vorba mea, era, sau mai bine spus, devenea posesiv. C\u00e2nd m\u0103 invita la conac, \u015fi asta cu mult\u0103 insisten\u0163\u0103, \u00eemi strecura \u015fi rug\u0103mintea de a veni \u00een zilele de miercuri c\u00e2nd Mica era plecat\u0103 la bridge. \u201eA\u015fa vom putea profita din plin de lini\u015fte\u2026\u201d \u00cen acele zile m\u0103 a\u015ftepta scrut\u00e2nd peisajul de dincolo de poart\u0103 pentru a ac\u0163iona prompt, la apari\u0163ia mea, butonul de manevr\u0103 electric\u0103 al z\u0103vorului.<\/p>\n

\u00cent\u00e2lnirile noastre nu includeau ceva premeditat. Nu mergeam preg\u0103tit cu ceva anume, nu m\u0103 a\u015ftepta cu ceva anume. \u00cei pl\u0103cea s\u0103 vorbeasc\u0103, \u00eei pl\u0103cea s\u0103 te provoace s\u0103 vorbe\u015fti. Vreau s\u0103 spun c\u0103 nu eram singurul care \u015ftia s\u0103 asculte. \u00cendemnul \u201ehai s\u0103-mi poveste\u015fti ceva \u00eent\u00e2mpl\u0103ri scurte, ni\u015fte minuturi\u2026\u201d m\u0103 f\u0103cea s\u0103 ies din timiditatea n\u0103scut\u0103 din admira\u0163ia f\u0103r\u0103 rezerve \u00eenc\u0103 din anii adolescen\u0163ei. Am fost admiratorul \u015fi ascult\u0103torul lui Titus Popovici, pentru mine prietenul, dar \u015fi genialul creator \u00eentr-ale scrierii, cel care mi-a sugerat pseudonimul Daris, f\u0103r\u0103 s\u0103-i fi m\u0103rturisit vreodat\u0103 visul meu de-a deveni scriitor.<\/p>\n

Cu Mihai a fost altfel. Plec\u00e2nd de la romanul Povod, m-a blagoslovit cu generozitatea lui cuceritoare, cu aprecieri nesperate. Am devenit \u2019romancier\u2019, \u2019narator prin excelen\u0163\u0103\u2019, \u2019colegul lui de breasl\u0103\u2019\u2026P\u0103strez cu sfin\u0163enie reac\u0163ia lui dup\u0103 ce i-am trimis romanul \u2019Ecvestra\u2019 \u00een forma final\u0103: \u201ePrietene, ai condeiul uns cu miere! Am citit cele dint\u00e2i dou\u0103zeci de pagini din al doilea roman. Sunt m\u00e2ndru c\u0103 am contribuit \u00eencuraj\u00e2ndu-te spre\u00a0 ispr\u0103virea lui. \u00cemi dau seama de pe acum c\u00e2t de important este pentru literatura noastr\u0103, deoarece subiectul este inedit. E equestra copilului<\/em> conving\u0103toare, fiindc\u0103 autorul s-a transpus \u00eentocmai \u00een starea de spirit a lui Nicolae. Ofi\u0163erul, profesorii, atleta, \u00eemi sunt dragi \u015fi sper s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 a\u015fa. Felicit\u0103ri.\u201d<\/em> Cum s\u0103 nu devii vorb\u0103re\u0163, \u015fi s\u0103 nu \u00eendr\u0103zne\u015fti s\u0103 dep\u0103\u015fe\u015fti pragul ascult\u0103torului, s\u0103 te sim\u0163i ca acas\u0103?!<\/p>\n

A\u015fa i-am povestit \u00eent\u00e2mplarea din \u2019Oglinda retrovizoare\u2019. A r\u00e2s cu poft\u0103 \u015fi m-a \u00eendemnat s-o scriu. \u201eProza scurt\u0103 are o importan\u0163\u0103 deosebit\u0103 \u00een<\/em> via\u0163a unui scriitor.\u201d<\/em><\/p>\n

Rar se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 povesteasc\u0103 c\u00e2te ceva din anii de deten\u0163ie. Odat\u0103, pomenind, totu\u015fi, de \u00eenchisoarea de la Periprava, i-am relatat \u015fi eu vizita mea \u00een acel sat de pescari lipoveni. \u201ePoveste\u015fte-mi pe \u00eendelete.<\/em> Periprava ocup\u0103 un loc deosebit \u00een perigrin\u0103rile mele prin \u00eenchisorile mor\u0163ii.\u201d<\/em><\/p>\n

Ideea de a ajunge la Periprava mi-a venit de la g\u00e2ndul neostoit la Ismailul pierdut. Cum nu aveam de g\u00e2nd s\u0103-mi rev\u0103d ora\u015ful natal ocupat de Ucraina, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103-l v\u0103d din mers, adic\u0103 de pe vaporul care f\u0103cea curse pe bra\u0163ul Chilia \u00eentre Tulcea \u015fi Periprava, trec\u00e2nd prin fa\u0163a Ismailului \u015fi f\u0103c\u00e2nd chiar o scurt\u0103 oprire la Plaur, un punct de gr\u0103niceri de pe malul rom\u00e2nesc al fluviului. Mai aveam un g\u00e2nd ascuns legat de o dorin\u0163\u0103 ne\u00eemplinit\u0103. \u015etiam c\u0103 din Periprava puteam p\u0103trunde mai u\u015for \u00een zona lacurilor Merheiul Mic \u015fi Merheiul Mare, paradisul coloniilor de p\u0103s\u0103ri, printre altele, cea mai mare colonie de pelicani din Europa. \u00cen general zona cuprins\u0103 \u00eentre Chilia \u015fi Sulina cuprinde cele mai mari atrac\u0163ii turistice ale Deltei Dun\u0103rii. \u00cen apropierea Peripravei te po\u0163i aventura \u00een lumea celebrelor grinduri de la Letea, cu ale sale p\u0103duri unice de stejar \u2019plantate\u2019 printre dunele de nisip. Este zona in care po\u0163i \u00eent\u00e2lni, \u00eenc\u0103, \u2019s\u0103lbaticii cai de Rom\u00e2nia\u2019, sau enotul, o specie de c\u00e2ine s\u0103lbatic, apreciat pentru blana sa cu fir lung \u015fi moale. Era o zon\u0103 neexplorat\u0103, \u00eenc\u0103, de mine, un fel de vis ne\u00eemplinit.<\/p>\n

Mi-am l\u0103sat motocicleta \u00eentr-o parcare din Tulcea \u015fi m-am prezentat \u00een port, pe malul Dun\u0103rii mele albastre. Un vapora\u015f modest s-a \u00eendreptat lin \u00een direc\u0163ia Ismailului. A fost o c\u0103l\u0103torie \u00een care am retr\u0103it, poate, cele mai frumoase clipe ale copil\u0103riei mele, \u00eentr-un melanj perfect cu un sentiment de team\u0103, teama revederii peste ani. C\u00e2nd am acostat la Plaur, emo\u0163iile mi-au dat de furc\u0103. Am rev\u0103zut r\u00e2pa, bisericu\u0163a m\u00e2n\u0103stirii lipsit\u0103 de cruce, portul, de data aceasta industrializat p\u00e2n\u0103 la refuz, \u015fi, \u00een dep\u0103rtare, mai \u00een centrul ora\u015fului, \u00a0Soborul, punctul nevralgic al povestirii din Povod. A\u015fteptam s\u0103 aud clopotele \u00een semn de \u2019bun venit\u2019, dar n-a fost s\u0103 fie. \u015ei cum ar fi fost posibil s\u0103 fie \u00een perioada anilor 80, \u00een Uniunea Sovietic\u0103?! Pe vremuri, celebrul clopot al Soborului putea fi auzit p\u00e2n\u0103 la Tulcea. Minunea din fa\u0163a ochilor mei consta \u00een faptul c\u0103 Soborul r\u0103m\u0103sese \u00een picioare, ceea ce pentru mine nu era pu\u0163in.<\/p>\n

Ascult\u00e2ndu-m\u0103 cum \u00eencercam s\u0103 descriu \u00een am\u0103nunt aceast\u0103 escapad\u0103, Mihai m-a \u00eentrerupt doar pentru a sublinia regretul c\u0103, la doi pa\u015fi de minunile paradisului dun\u0103rean, de dup\u0103 gratiile \u2019celebrei\u2019 \u00eenchisori, nu a avut parte de binefacerile libert\u0103\u0163ii, ale drume\u0163ului care s\u0103l\u0103\u015fluia \u00een el.<\/p>\n

Regimul de frontier\u0103 \u00een care era \u00eencadrat\u0103 Periprava, plus nefericita idee ceau\u015fist\u0103 de a asana zone mirifice ale Deltei Dun\u0103rii pentru a le introduce \u00een circuitul agriculturii socialiste, c\u00e2nd canalele de acces \u00eenspre Paradisul P\u0103s\u0103rilor au fost acoperite cu culturi care nu au dat niciodat\u0103 roadele scontate, au anulat planurile mele de hoinar. N-am mai avut cum s\u0103 \u00eenaintez \u00eenspre zona mult visat\u0103 am\u00e2n\u00e2nd pentru \u2019cine \u015ftie c\u00e2nd\u2019 vizitarea celor dou\u0103 Merheiuri. Trei zile c\u00e2t a \u0163inut escala de la Periprava le-am petrecut hoin\u0103rind prin p\u0103durile de stejar de pe grindurile Letei cu speran\u0163a de a \u00eent\u00e2lni niscai reprezentan\u0163i ai celebrei faune. N-am avut noroc nici de cai s\u0103lbatici, nici de eno\u0163i.<\/p>\n

Satul se \u2019stingea\u2019 odat\u0103 cu b\u0103tr\u00e2nii care mureau omor\u00e2nd timpul \u00een c\u00e2rcium\u0103, r\u0103ma\u015fi singuri dup\u0103 exodul tinerilor \u00eenspre ora\u015fe. Case p\u0103r\u0103site, femei \u00een v\u00e2rst\u0103 tr\u0103b\u0103luind din zori p\u00e2n\u0103 seara pentru a p\u0103stra \u00een via\u0163\u0103 pu\u0163inele gospod\u0103rii care mai respirau aroma de alt\u0103dat\u0103 a satului de pescari lipoveni. Erau precum oazele dintr-un de\u015fert la a c\u0103rui apari\u0163ie a contribuit nes\u0103buita politic\u0103 economic\u0103, a nes\u0103bui\u0163ilor conduc\u0103tori ale interminabilelor \u2019vremuri noi\u2019. Seara, la o b\u0103tr\u00e2nic\u0103 dar primitoare gazd\u0103, l\u00e2ng\u0103 cuptorul de p\u00e2ine din mijlocul cur\u0163ii, ascultam trista istorie a locului, pres\u0103rat\u0103 cu amintiri \u015fi compara\u0163ii, mereu \u00eenso\u0163ite de cuv\u00e2ntul \u2019ran\u00ef\u015fe\u2019, odinioar\u0103, pe limba noastr\u0103. Era resemnarea care \u00eenv\u0103luia o profund\u0103 durere \u00een drumul spre moarte.<\/p>\n

\u201eScrie, Domnule, scrie dragul meu! \u00cen povestirile tale se ascund comori.\u201d<\/em><\/p>\n

M-am ab\u0103tut cu ale mele, provocat de amintirea lui Mihai, de nesecata lui curiozitate, de generozitatea aprecierilor sale. Acest prieten \u00eent\u00e2rziat m-a sc\u0103ldat \u00een potopul aprecierilor apropiindu-m\u0103 de visul meu adolescentin, turn\u00e2ndu-mi \u00eencredere cu polonicul. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu m-a tratat uneori din v\u00e2rful catedrei, tr\u0103d\u00e2nd alteori caracterul s\u0103u posesiv. M-a tratat ca pe un egal, dar m-a \u015fi mu\u015ftruluit, \u015fi nu f\u0103r\u0103 folos.<\/p>\n

Din capul locului s-a \u2019ag\u0103\u0163at\u2019 de ceea ce el a considerat a fi o \u2019meteahn\u0103\u2019 de neiertat. Era maniera mea de a scrie, a\u015fa zisul meu sistem de a scrie \u2019\u00een cascad\u0103\u2019, f\u0103r\u0103 a respecta clasicele paragrafe. \u00cen Povod, c\u00e2t \u015fi \u00een alte scrieri, prevala scrierea \u00een \u2019cascad\u0103\u2019, curgerea non stop a nara\u0163iunii pe lungimea unui capitol. Mihai nu putea concepe a\u015fa ceva. Chipul lui se \u00eencrunta iar con\u0163inutul emailurilor care urmau lua forme de exprimare imperative.<\/p>\n

\u201e\u2026Am ajuns cu lectura la pagina 45 parc\u0103. Povestirea curge, e atr\u0103g\u0103toare, conving\u0103toare, pl\u0103cut\u0103. \u00cens\u0103 m\u0103 \u00eempiedic de o meteahn\u0103 asupra c\u0103reia nu am insistat suficient la romanul precedent, g\u0103sindu-i eu cel dint\u00e2i scuze. Dar este o hib\u0103 a scriitorului, iar viitorul nu-l va ierta pentru asta. Trebuie neap\u0103rat s\u0103 revizui\u0163i ambele c\u0103r\u0163i.<\/em><\/p>\n

La ce m\u0103 refer?Unde a\u0163i ascuns paragrafele? Da\u0163i-mi dreptul s\u0103 despart ideile, s\u0103 respir, s\u0103 m\u0103 odihnesc, s\u0103 trag o gur\u0103 de aer! Nu este omene\u015fte s\u0103 supune\u0163i cititorul unei cazne ca asta! Mii de ani i-au trebuit omenirii ca s\u0103 ajung\u0103 la desp\u0103r\u0163irea ideilor pe propozi\u0163ii, fraze, paragrafe \u015fi capitole\u2026\u00cel arunc\u0103m la co\u015ful de gunoi la comoditate? Scriem \u00een continuare ca atunci c\u00e2nd eram elevi?!<\/em><\/p>\n

Ierta\u0163i-mi indignarea, dar dac\u0103 nu mi-ar place ce scrie\u0163i \u015fi n-a\u015f avea convingerea c\u0103 poate rezista \u00een timp, nu a\u015f fi vehement, ci m-a\u015f culca pe o ureche. V\u0103 numesc \u2019prieten\u2019. Cum s\u0103 ascund de prietenul meu o gre\u015feal\u0103 at\u00e2t de mare?<\/em><\/p>\n

\u00cenc\u0103 o dat\u0103 \u00eemi cer scuze, dar din dragoste pentru ce scrie\u0163i, ap\u0103r con\u0163inutul de dumneavoastr\u0103 \u00een\u015fiv\u0103.<\/em><\/p>\n

Mihai\u201d<\/em><\/p>\n

C\u00e2nd \u00een r\u0103spunsul meu am b\u00e2iguit c\u0103 \u2019sunt prea b\u0103tr\u00e2n ca s\u0103 mai pot relua o lucrare de care, cinstit fiind zis, m-am bucurat c\u0103 am sc\u0103pat, c\u0103 metehna cu paragrafarea \u0163ine oarecum de firea mea, de sistemul meu telegrafic de\u00a0 relatare, mi-a r\u0103spuns pe loc:<\/p>\n

\u201eAmbele c\u0103r\u0163i sunt prea bune ca s\u0103 nu le da\u0163i o ultim\u0103 m\u00e2n\u0103 de ajutor s\u0103-\u015fi dep\u0103\u015feasc\u0103 anul na\u015fterii. Ele pot r\u0103m\u00e2ne \u00een literatura noastr\u0103 \u015fi a\u015f fi m\u00e2ndru s\u0103 fiu la originea perpetu\u0103rii lor \u00een timp. Nu exist\u0103 \u2019sunt prea b\u0103tr\u00e2n\u2019 c\u00e2nd e vorba de ni\u015fte opere care nu au pe altcineva s\u0103 le sprijine. Sunte\u0163i singura lor rud\u0103 apropiat\u0103 \u015fi ele nu \u015ftiu s\u0103 se descurce singure. Ie\u015fite la lumin\u0103, adic\u0103, \u00eentr-un fel, maturizate, vor \u00eenvinge f\u0103r\u0103 s\u0103 mai sta\u0163i \u00eend\u0103r\u0103tul lor. Dar p\u00e2n\u0103 atunci, au nevoie de dvs.<\/em><\/p>\n

V\u0103 rog, nu mai fi\u0163i comod, \u00een numele c\u0103r\u0163ilor bune ce a\u0163i scris.<\/em><\/p>\n

Cu drag, Mihai\u201d<\/em><\/p>\n

Da, acestea erau rela\u0163iile dintre noi, \u00een vremea c\u00e2nd, \u00eenc\u0103, ne mai \u2019domneam\u2019. Era generos, era necru\u0163\u0103tor, era prieten. D\u0103ruia f\u0103r\u0103 s\u0103 a\u015ftepte mul\u0163umiri. Mi-aduc aminte cum, mul\u0163umindu-i pentru maniera \u00een care a deschis drumul romanului Povod f\u0103c\u00e2nd s\u0103 apar\u0103 \u00een \u2019Procesul comunismului\u2019 din Canada \u015fi \u00een \u2019Gid – Rom\u00e2nia\u2019, mi-a r\u0103spuns \u00een stilul lui caracteristic:<\/p>\n

\u201eRareori am v\u0103zut om s\u0103 \u00ee\u015fi v\u0103deasc\u0103 recuno\u015ftin\u0163a, ca domnia voastr\u0103, la tot pasul. Ceea ce fac nu este pentru dvs, ci pentru aceia care doresc s\u0103 citeasc\u0103 un roman bun \u015fi nu \u015ftiu de unde s\u0103-l ia. Cu stim\u0103 Mihai R\u0103dulescu\u201d<\/em><\/p>\n

Mai po\u0163i spune ceva?! Puteam eu s\u0103 ignor remarcile \u2019t\u0103ioase\u2019 \u015fi s\u0103 nu m\u0103 conformez?! \u015ei s-a pus \u2019t\u00e2n\u0103rul\u2019 t\u0103u prieten Boris pe rescris, \u015fi a umblat la site \u015fi a \u00eenlocuit \u2019cascadele\u2019 bucluca\u015fe cu paragrafe, \u015fi \u00een Povod, \u015fi \u00een Ecvestra, p\u0103str\u00e2nd, totu\u015fi, din \u2019comoditate\u2019, sau din c\u0103po\u015fenie o urm\u0103 pentru posteritate a celui care s-a \u00eencumetat s\u0103 se joace cu canoanele scriiturii.<\/p>\n

Perioada 2005 – 2007 s-a desf\u0103\u015furat, \u00een ceea ce prive\u015fte rela\u0163ia mea cu \u2019Dom\u2019 Profesor\u2019, cam \u00een spiritul celor spicuite mai sus. La un moment dat am pomenit de manifest\u0103rile \u2019posesive\u2019 ale marelui meu prieten. Mihai nu putea concepe un refuz la o invita\u0163ie. Se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 fiu s\u00e2c\u00e2it, uneori, ba de acutizarea astmului, ba de coloan\u0103, ba de um\u0103rul dureros. Jucam mult tenis, mai r\u0103ceam, mai c\u0103lcam str\u00e2mb, mai acuzam forme de epicondilit\u0103. Mai intervenea \u015fi problema distan\u0163ei. \u00cen condi\u0163iile circula\u0163iei rutiere din Bucure\u015fti, care era cum era, sau cum nu ar fi trebuit s\u0103 fie, c\u00e2nd un drum la Conac \u00eensemna cam o or\u0103, o or\u0103 \u015fi jum\u0103tate, cu un autobuz ticsit, intervenea volens-nolens \u015fi forma fizic\u0103 \u00een care te aflai. Mihai \u015ftia c\u0103 alergam, \u00eenc\u0103, bine pe terenurile de tenis \u015fi, ca atare, m\u0103 considera apt pentru astfel de drumuri, \u00een orice condi\u0163ii. Odat\u0103, c\u00e2nd am \u00eencercat s\u0103 motivez refuzul unei invita\u0163ii, mi-a servit f\u0103r\u0103 menajamente nedumerirea:<\/p>\n

\u201eP\u0103i bine, prietene, mie-mi spui c\u0103 e\u015fti suferind \u015fi Mica \u00eemi spune c\u0103 te-a v\u0103zut la club!?\u201d <\/em><\/p>\n

A trebuit s\u0103-i explic cu lux de am\u0103nunte prezen\u0163a mea, ca spectator, semiinvalid, \u00een parcul clubului, unde ajunsesem cu taxiul dup\u0103 un parcurs de 5 – 6 minute, pentru a sta la aer. Mai erau, uneori, \u015fi problemmele de s\u0103n\u0103tate ale Margaretei, c\u00e2nd prezen\u0163a mea \u00een cas\u0103 era necesar\u0103. Sim\u0163eam c\u0103 astfel de explica\u0163ii nu-l convingeau \u00eentotdeauna, lucru care m\u0103 st\u00e2njenea oarecum, dar nu m\u0103 sup\u0103ra. \u015etiam c\u0103 la mijloc nu era dec\u00e2t prietenia lui, at\u00e2t de pre\u0163uit\u0103 de mine, \u015fi, poate, o doz\u0103 de \u2019magister\u2019, ceva care f\u0103cea parte din \u00eens\u0103\u015fi fiin\u0163a lui. Mihai avea con\u015ftiin\u0163a propriei valori \u015fi, era deranjat oarecum de maniera \u00een care era marginalizat chiar de breasla din care f\u0103cea parte de drept. Apari\u0163ia pe internet a site-ului www.literaturasidetentie.ro<\/a>, i-a deranjat pe mul\u0163i. Un site excep\u0163ional, prin con\u0163inut \u015fi structur\u0103. Generozitatea care l-a caracterizat \u015fi despre care am f\u0103cut deseori vorbire poate fi \u00een\u0163eleas\u0103 urm\u0103rind \u00een site con\u0163inutul a dou\u0103 din paginile deschise cu t\u00e2lc: \u2019Deten\u0163ie\u2019 \u015fi \u2019Cartea prietenului meu\u2019. Voi semnala aici doar un Motto ales de Mihai pentru aceast\u0103 memorabil\u0103 pagin\u0103 \u00eentitulat\u0103 simplu \u2019Deten\u0163ie\u2019:<\/p>\n

\u201dA s\u2019noapte Iisus mi-a intrat \u00een celul\u0103<\/em><\/p>\n

O, ce trist, ce \u00eenalt era Christ!<\/em><\/p>\n

Luna-a intrat dup\u0103 El \u00een celul\u0103<\/em><\/p>\n

\u015ei-l f\u0103cea mai \u00eenalt \u015fi mai trist.\u201d<\/em><\/p>\n

(Radu Gyr)<\/em><\/p>\n

La pagina \u00eentitulat\u0103 \u2019Teologie\u2019 aceea\u015fi generozitate d\u0103 culoare capitolului. Sunt simple observa\u0163ii ale unui modest \u2019consumator\u2019 de scrieri literare.<\/p>\n

\u00cen schimb, pagini ca Literatura, Stilistica sau Pictura nev\u0103zut\u0103, m\u0103 pun \u00een gard\u0103 \u015fi m\u0103 oblig\u0103 s\u0103 las celor \u00een drept, prin competen\u0163\u0103, s\u0103 ghideze cititorul prin labirintul\u00a0 unor crea\u0163ii literare de prim rang. M-am \u00eenfruptat din ele \u015fi, chiar, m-am l\u0103sat furat de munca \u00a0cercet\u0103rilor sale literare.<\/p>\n

Dac\u0103 m-am oprit la ceva anume? Da, s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi a\u015fa ceva. Am plecat de la lucrarea \u2019Shakespeare – un psiholog modern\u2019, trec\u00e2nd \u00een continuare la \u2019Dubla personalitate \u00een rena\u015ftere\u2019. A\u015fa am dat de sintagma \u2019Dihotomie antonimic\u0103\u2019 introdus\u0103 de Mihai ca o noutate stilistic\u0103 care, \u00een creionarea unui personaj din romanul Povod mi-a servit drept punct de sprijin. Am pomenit de acest lucru chiar \u00een roman, ceea ce l-a impresionat.<\/p>\n

\u201eDomnule Boris, este prima dat\u0103 c\u00e2nd mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103\u00a0 s\u0103 g\u0103sesc \u00eentr-un roman o referire la persoana mea, la o crea\u0163ie personal\u0103\u2026\u201d<\/em><\/p>\n

I-am replicat spun\u00e2ndu-i c\u0103 aceast\u0103 figur\u0103 stilistic\u0103 nu este o simpl\u0103 sintagm\u0103, ci apar\u0163ine \u2019inventicii\u2019. Mi-a z\u00e2mbit ad\u0103ug\u00e2nd:<\/p>\n

\u201dSe vede c\u0103 sunte\u0163i inginer de forma\u0163ie. Mul\u0163umesc pentru apreciere…\u201d<\/em><\/p>\n

Dar s\u0103 revenim la ideea mea de a te lua cu mine la Conac. Vorbesc mult, nu? De la \u00eenceput te-am avertizat c\u0103 voi dep\u0103na amintiri \u2019nu \u00eentotdeauna \u00eentr-o ordine prestabilit\u0103\u2019, a\u015fa c\u0103, mai ai pu\u0163intic\u0103 r\u0103bdare \u015fi nu m\u0103 \u00eentrerupe. \u00ce\u0163i promit c\u0103 m\u0103 voi revan\u015fa \u015fi, cu prima ocazie, te voi asculta cuminte. P\u00e2n\u0103 atunci, po\u0163i s\u0103-mi scrii, chiar \u015fi \u00een \u2019cascad\u0103\u2019. Am antrenament \u015fi la a scrie, \u015fi la a asculta. \u015ei nici nu mai e cine, din p\u0103cate, s\u0103 m\u0103 mu\u015ftruluiasc\u0103. Deci?!\u2026<\/p>\n

Cu ce s\u0103 re\u00eencep?! M\u0103 tem c\u0103 va trebui s\u0103 dep\u0103\u015fesc limitele \u2019atelierului de crea\u0163ie\u2019. Au fost c\u00e2\u0163iva ani, pu\u0163ini din p\u0103cate, \u00een care m-am bucurat de un Mihai hot\u0103r\u00e2t s\u0103 lupte cu amintirile, cu bolile, s\u0103 \u00eenving\u0103 cu z\u00e2mbetul pe buze necazurile. Da, perioada 2005 – 2007 i-a permis lui Mihai s\u0103 se poat\u0103 mi\u015fca, chiar dac\u0103 \u00eentr-un spa\u0163iu limitat, s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de el \u00eensu\u015fi, s\u0103 accepte astmul ca pe o fatalitate, s\u0103 se doftoriceasc\u0103 singur, oxigen\u00e2ndu-se, la intervale a c\u0103ror frecven\u0163\u0103 cre\u015ftea v\u0103z\u00e2nd cu ochii.<\/p>\n

Cu \u015fapte ani mai b\u0103tr\u00e2n dec\u00e2t Mihai, suferind de aceea\u015fi boal\u0103 declarat\u0103 \u2019incurabil\u0103\u2019, \u00eentrez\u0103ream propriul viitor \u00een culori sumbre. M\u0103 impresiona d\u00e2rzenia, dar \u015fi lini\u015ftea cu care trata aceste momente c\u00e2nd, cu gesturi naturale fixa \u00een n\u0103rile nasului cele doua tuburi transparente, cupla generatorul de oxigen \u015fi-mi cerea z\u00e2mbind pu\u0163in\u0103 r\u0103bdare. \u00cen astfel de momente se \u00eenfunda confortabil \u00een fotoliu \u015fi \u00eenchidea ochii.<\/p>\n

\u00cen 2006 am remarcat c\u0103 evita s\u0103 scrie, s\u0103 noteze ceva cu pixul, sau creionul. Explica\u0163ia a venit c\u00e2nd mi-a oferit dou\u0103 din c\u0103r\u0163ile lui cu autografele de rigoare.<\/p>\n

Imaginile de mai sus sunt edificatoare \u015fi explic\u0103 \u015fi remarca mea din aceste prime pagini referitoare la rug\u0103mintea lui Mihai de a \u2019descifra\u2019 \u00eensemn\u0103rile lui f\u0103cute pe marginea unor poezii, ale prietenului s\u0103u Dimitrie Grama.<\/p>\n

M\u0103 \u00eenv\u00e2rt, \u00eenc\u0103, \u00een aceast\u0103 parte a Conacului, \u00eentre teras\u0103 \u015fi atelierul de crea\u0163ie, parc\u0103, tem\u0103tor c\u0103 l\u0103s\u00e2nd amintirile de aici, amintiri care m\u0103 leag\u0103 de un Mihai plin de via\u0163\u0103, lupt\u00e2nd pentru ea, umbl\u00e2nd fericit c\u0103 \u2019se umbl\u0103\u2019, fericit c\u0103 \u2019se vorbe\u015fte\u2019, fericit c\u0103 \u2019se z\u00e2mbe\u015fte\u2019, voi p\u0103trunde, dincolo, \u00eentr-o lume a suferin\u0163ei, a speran\u0163ei \u015fi a dezn\u0103dejdii, lumea anului 2008. Nu m\u0103 voi clinti, \u00eenc\u0103, de aici \u00eenainte de a-\u0163i prezenta dou\u0103 imagini, dou\u0103 instantanee, din dou\u0103 filmule\u0163e, f\u0103cute \u00een joac\u0103 cu aparatul de fotografiat, filmule\u0163e de c\u00e2te 30 de secunde, f\u0103r\u0103 sonor, pentru c\u0103 a\u015fa au ie\u015fit.<\/p>\n

Filmule\u0163ele \u00eemi sunt dragi deoarece sunt singurele amintiri \u00een care Mihai se plimb\u0103 dezinvolt \u00een timp ce-mi cite\u015fte ceva din scrierile sale, sau \u00eemi d\u0103 explica\u0163iile de rigoare, gesticul\u00e2nd. Cum nu am g\u0103sit, \u00eenc\u0103, procedeul prin care s\u0103-\u0163i trimit imaginile \u2019pe viu\u2019, vreau ca, m\u0103car pe aceast\u0103 cale, s\u0103 te aduc \u00een atmosfera care domnea. \u00cen cel mai r\u0103u caz, vom urm\u0103ri filmule\u0163ele c\u00e2nd vei veni la Bucure\u015fti.<\/p>\n

Dar, e timpul s\u0103 continu\u0103m vizita prin ceea ce eu am numit \u2019Conacul lui Radul\u2019. Sf\u00e2r\u015fitul anului 2007, dar mai ales \u00eenceputul anului 2008, a debutat sub auspicii mai pu\u0163in \u2019pozitive\u2019. A cedat sistemul locomotor, s-a agravat astmul bron\u015fic, a crescut tensiunea. F\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftirbeasc\u0103 cu nimic instinctul s\u0103u de lupt\u0103tor, problemele \u2019noi\u2019 ap\u0103rute i-au impus noi lu\u0103ri de pozi\u0163ie.<\/p>\n

Dorin\u0163a lui neostoit\u0103 de a hoin\u0103ri prin locurile at\u00e2t de dragi alt\u0103dat\u0103, l-a f\u0103cut s\u0103 ia o decizie \u2019unilateral\u0103, de a cump\u0103ra o ma\u015fin\u0103 nou\u0103, mai confortabil\u0103, \u00een care s\u0103 poat\u0103 avea spa\u0163iu suficient \u015fi pentru generatorul de oxigen. Se punea problema unui companion \u015fofer, \u00eendr\u0103gostit de drume\u0163ie \u015fi, mai ales, de m\u0103n\u0103stiri. L-a m\u00e2hnit vestea c\u0103 eu renun\u0163asem la a reactiva carnetul de conducere, mai ales c\u0103-i povestisem de escapadele mele cu motocicleta sau cu ma\u015fina. Mica nici nu a vrut s\u0103 aud\u0103 de a\u015fa ceva, din cauza \u2019riscurilor\u2019 inerente la care s-ar fi expus. A \u00eencercat \u015fi alte variante, dar singurul care l-a \u00een\u0163eles cu adev\u0103rat \u015fi l-a \u015fi ajutat a fost Paul Budimir, prieten \u00een toat\u0103 puterea cuv\u00e2ntului. M\u0103 invita \u015fi pe mine s\u0103-i \u00eenso\u0163esc, dar declinam invita\u0163ia, pe de o parte cu g\u00e2ndul la temerile Deliei, iar pe de alt\u0103 parte fiind obligat de problemele de s\u0103n\u0103tate, ale mele \u015fi ale Margaretei.<\/p>\n

Suferin\u0163ele s-au amplificat. Mi\u015fcarea, elementul pe care-l pre\u0163uia \u00een mod special, a devenit problema num\u0103rul unu. A \u00eencercat de toate: masaj, frec\u0163ii, acupunctur\u0103. Genunchii au cedat oblig\u00e2ndu-l s\u0103 apeleze la baston, apoi la cadru metalic, la prezen\u0163a unei persoane str\u0103ine, angajat\u0103 ca infirmier\u0103, bun\u0103 la toate.<\/p>\n

Spa\u0163iul de mi\u015fcare din \u2019atelierul de crea\u0163ie\u2019 a devenit insuficient. Era dificil, chiar periculos, s\u0103 te mi\u015fti \u00een \u00eenghesuiala la care \u0163inea at\u00e2t de mult. A hot\u0103r\u00e2t s\u0103 se mute cu calculatoarele \u015fi generatorul de oxigen \u00een camera de zi. Un geam generos \u00eei permitea s\u0103 contemple terasa, gr\u0103dina, s\u0103lciile, lacul.<\/p>\n

O camer\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103toare, cu o mas\u0103 mare \u00een centru, i-a permis s\u0103 adune \u00een jurul s\u0103u tot arsenalul scriitoricesc. \u00cen plus, ambientul, construit cu migal\u0103 \u015fi gust de colec\u0163ionar \u2019profesionist\u2019, fiu de colec\u0163ionar \u015fi adolescent iubit \u015fi instruit \u00eentr-ale artei de un artist adev\u0103rat – vezi povestirea Hrandt \u00a0– a creat o atmosfer\u0103 de muzeu. Era prima dat\u0103 c\u00e2nd intram \u00een aceast\u0103 a doua \u2019via\u0163\u0103\u2019 a lui Mihai. A fost \u00eenc\u00e2ntat s\u0103-mi prezinte piesele de mobilier \u2019str\u0103vechi\u2019, cum \u00eei pl\u0103cea s\u0103 spun\u0103. Cum eram \u00eenarmat cu o camer\u0103 video, m-a rugat s\u0103 imortalizez c\u00e2teva piese. Era la sf\u00e2r\u015fit de septembrie 2008, c\u00e2nd m-a anun\u0163at c\u0103 s-a \u00eentors din periplul prin spitale \u015fi locuri de odihn\u0103 \u015fi tratament. Un mic collage \u00eencearc\u0103 s\u0103 redea ceva din acea atmosfer\u0103.<\/p>\n

\u00a0E o poveste \u015fi cu acest collage. Pozele care au servit la realizarea acestei imagini de ansamblu au fost f\u0103cute \u00een ziua de 23 septembie 2008, ultima mea vizit\u0103 la Conac. Ajuns acas\u0103 am f\u0103cut colajul \u015fi i l-am trimis prin email al\u0103turi de pozele \u00een cauz\u0103. Pe 26 septembrie am primit urm\u0103torul email:<\/p>\n

\u201eDrag\u0103 Boris, am izbutit s\u0103 v\u0103d pozele la dimensiuni mari. Felicit\u0103ri mai ales pentru darul t\u0103u de a surprinde adev\u0103rul celor distru\u015fi de boal\u0103, de pild\u0103 \u015ftirbii. Cu drag, Mihai\u201d<\/em><\/p>\n

Da, acesta era Mihai. Distrus de boal\u0103, r\u0103m\u0103sese acela\u015fi orgolios. \u00cei f\u0103cusem zeci \u015fi zeci de poze portet de care s-a ar\u0103tat \u00eentotdeauna \u00eenc\u00e2ntat. Pus, \u00eens\u0103, \u00een fa\u0163a crudei realit\u0103\u0163i din \u2019oglinda momentului\u2019, a reac\u0163ionat \u00een felul lui caracteristic, ap\u0103r\u00e2ndu-se cu o ironie. Dar adev\u0103rata ironie a fost c\u0103, \u00eentr-un mod cu totul \u015fi cu totul de ne\u00een\u0163eles pentru mine, am f\u0103cut ce am f\u0103cut \u015fi am \u015fters pozele salvate care au servit la ob\u0163inerea collage-ului. Printre ele se aflau \u015fi acele c\u00e2teva imagini care l-au bulversat. \u015ei mai erau \u015fi imagini luate din adev\u0103ratul muzeu al lui Mihai.<\/p>\n

Despre ce este vorba. Din camera de zi, \u00een partea opus\u0103 ferestrei at\u00e2t de bine prins\u0103 \u00een collage, se mai g\u0103sea o u\u015f\u0103, despre care mi-a vorbit c\u00e2ndva. \u00cen acea zi trist\u0103 de 23 septembrie 2008, Mihai m-a invitat s\u0103-i trec pragul. O \u00eenc\u0103pere de peste 50 metri p\u0103tra\u0163i, ascundea adev\u0103ratele lui comori: picturi, sculpturi, obiecte de art\u0103, salvate, sau, mai bine zis recuperate, din ceea ce a fost c\u00e2ndva m\u00e2ndria de colec\u0163ionar a tat\u0103lui s\u0103u.<\/p>\n

\u201eNu e mare lucru, dragul meu, dac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc <\/em><\/p>\n

la ceea ce s-a \u2019pr\u0103p\u0103dit\u2019\u2026\u201d <\/em><\/p>\n

Oare \u015ftia Mihai c\u0103 nu ne vom mai \u00eent\u00e2lni?! Eu, oricum, eram st\u0103p\u00e2nit de o stare de emo\u0163ie, de nelini\u015fte. Nu faptul c\u0103-l vedeam topindu-se, ci purtarea lui general\u0103 m\u0103 f\u0103cea s\u0103 simt c\u0103 ceva nu era, sut\u0103 la sut\u0103, \u00een ordine. \u00cen acea zi, mai mult ca \u00een alte d\u0103\u0163i, a insistat s-o sun pe Margareta \u015fi s-o rog, din partea lui, s\u0103 ne permit\u0103 s\u0103 prelungim \u00eent\u00e2lnirea.<\/p>\n

Mihai n-o cunoscuse pe Margareta dec\u00e2t la telefon, \u00een zilele c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 nu m\u0103 g\u0103seasc\u0103 acas\u0103. \u00cen general, c\u00e2nd vorbeam, sau c\u00e2nd \u00eemi trimitea un email, nu uita s\u0103-i transmit\u0103 s\u0103rut\u0103ri de m\u00e2ini \u2019doamnei mele\u2019.<\/p>\n

\u00cen \u2019deschiderea\u2019 vizitei Mica ne-a servit cu cafele \u015fi a disp\u0103rut. Cea care avea s\u0103 se ocupe de noi era Mariana, o doamn\u0103 ca \u0163inut\u0103, agreat\u0103 de Mihai. Mihai a fost volubil \u015fi, printre altele, mi-a strecurat c\u0103 a avut o confruntare, \u2019poate cea mai dur\u0103\u2019 din istoria familiei. Pe Mariana o trata cu c\u0103ldur\u0103 ca pe cineva de-al casei \u015fi nu ascundea faptul c\u0103 devenise dependent de ea. Ea, la r\u00e2ndul ei, \u00eei ghicea din ochi dorin\u0163ele. \u00cen acea zi de septembrie mi-a d\u0103ruit \u2019Hiroshige – soarele meu, cu o generoas\u0103 dedica\u0163ie \u00een care nu a uitat de Margareta \u015fi de rolul ei de \u2019liant al prieteniei noastre\u2019. M-a impresionat.<\/p>\n

Este o lucrare excep\u0163ional\u0103 despre care \u0163i-am mai vorbit. \u00cen clipa asta, \u00eens\u0103, un g\u00e2nd, necontrolat, a \u00eenceput s\u0103 fac\u0103 specula\u0163ii. Ca s\u0103 fiu mai aproape de obiect, te rog cite\u015fte paragraful extras de Mihai pentru coperta IV. De aici am s\u0103rit cu g\u00e2ndul la morm\u00e2ntul familiei R\u0103dulescu unde Mihai s-a al\u0103turat p\u0103rin\u0163ilor s\u0103i, parc\u0103, \u00eentr-o a\u015fteptare, \u00eentru \u00eemplinirea dorin\u0163ei tat\u0103lui s\u0103u. \u00cencerc s\u0103 fac o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre cea care-l \u00eenso\u0163ea \u00een curgerea povestirii din \u2019Hiroshige – soarele meu\u2019 \u015fi cea care urma s\u0103-l \u00eenso\u0163easc\u0103 \u015fi dincolo de morm\u00e2nt. G\u00e2ndul a \u0163\u00e2\u015fnit urm\u0103rind c\u0103ldura cu care pronun\u0163a numele asistentei sale, \u2019Mariana\u2019.<\/p>\n

\u00cen anii care ne-au apropiat, pu\u0163ini, din p\u0103cate, am tras o concluzie generalizant\u0103: nimic din comportamentul s\u0103u, sau din ceea ce spunea, sau cum o spunea, nu era \u00eent\u00e2mpl\u0103tor.<\/p>\n

\u00cen acea zi de 23 septembrie 2008, Mihai m-a a\u015fteptat preg\u0103tit ca pentru o desp\u0103r\u0163ire. Atunci nu mi-am dat seama. Acum, despic firul \u00een patru. Mariana ne-a preg\u0103tit o mas\u0103 copioas\u0103. N-a lipsit nici paharul cu \u0163uic\u0103, nici vinul \u2019de la gospodar\u2019, din care, spre surprinderea mea, Mihai a gustat fericit c\u0103 putem ciocni. Mariana, discret\u0103, ne-a servit, retr\u0103g\u00e2ndu-se mereu ca pentru a nu tulbura atmosfera pe care Mihai a regizat-o.<\/p>\n

\u00cen acea zi am mai primit \u00een dar o carte cu dedica\u0163ie, mereu generoas\u0103, purt\u00e2nd \u00een scriitura lui amprenta suferin\u0163ei, pe care am semnalat-o \u00eenc\u0103 din 2006.<\/p>\n

Acum, c\u00e2nd \u00ee\u0163i adresez aceste r\u00e2nduri, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 te ghidez \u00eentr-o vizit\u0103 prin \u2019Conacul lui Radul\u2019, o fac pentru a te trimite \u00een atmosfera care a domnit \u00een acel loc de vis, at\u00e2t de \u00eendr\u0103git de Mihai. M\u0103 voi opri la acel septembrie 2008. Dup\u0103 acea dat\u0103, nimic nu a mai existat, dec\u00e2t suferin\u0163\u0103. Intern\u0103ri succesive, sentimentul \u00eensingur\u0103rii \u015fi o singur\u0103 manifestare a disper\u0103rii. Era internat la spitalul Elias, a refuzat orice vizit\u0103, am comunicat la telefon.<\/p>\n

\u201eBoris drag\u0103, te rog s\u0103 nu vii. E finalul \u015fi nu vreau s\u0103-\u0163i ofer spectacolul descompunerii unei fiin\u0163e umane. \u015etii, e prima dat\u0103 c\u00e2nd pot spune c\u0103 nu vreau s\u0103 m\u0103 mai vindec\u2026\u201d A \u00eenchis mobilul.<\/p>\n

Voi \u00eencheia aceast\u0103 vizit\u0103 cu un collage f\u0103cut \u00een joac\u0103. Iat\u0103 \u015fi o mostr\u0103 de comunicare, din februarie 2008, legat\u0103 de acest collage.<\/p>\n

———- Forwarded message ———-
\nFrom: mihai radulescu<\/strong> <radulmihai@gmail.com<\/a>>
\nDate: 2008\/2\/2
\nSubject: Re: photogames
\nTo: Boris David <david.boris@gmail.com<\/a>><\/p>\n

Draga Boris, te felicit, imaginile sunt exceptionale. De aceea panoramica ce sa mai vorbim…! Nu stiu cum ai lucrat pe ele ca sunt deosebit de izbutite. Bineinteles ca luni expediez una dintre ele pentru coperta IV. Multumesc si iarasi multumesc.
\nMihai
\nPS In sfarsit am dat de un consatean fara pretentii care e computerist – cum zicea el – din dragoste. Dupa ce am cheltuit o multime de bani cu tot felul de aparate, m-a readus de unde am plecat si m-a si curatat de virusi. Merita sa tragem un chef!<\/p>\n

\u00cen data de 01.02.2008, Boris David<\/strong> <david.boris@gmail.com<\/a>> a scris:<\/p>\n

Jucandu-ma cu un vechi colaj am obtinut aceasta imagine panoramica[?]<\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Boris<\/p>\n

(Daris Basarab, Semnale c\u0103tre Monica sau C\u00e2ntecul lebedei, Bucuresti, 2010)<\/strong><\/p>\n

www.darisbasarab.com<\/a><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

S\u0103 fie ultima ta scrisoare?,sau poate cea cu cu referire la \u2019Morrie\u2019?, sau \u00eentreaga coresponden\u0163\u0103 izvor\u00e2t\u0103 dup\u0103 dispari\u0163ia lui Mihai, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-12256","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12256","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12256"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12256\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12258,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12256\/revisions\/12258"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12256"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12256"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12256"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}